luni, 1 septembrie 2008

Oaza din desert

Iata, iti voi impodobi pietrele scumpe cu antimoniu.(Isaia 54:11)











Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din muntii indepartati – din coasta stancilor colturoase. Focul si apa au lucrat asupra noastra timp de veacuri, dar n-au produs decat niste crapaturi. Insa mainile omenesti ca ale voastre ne-au transformat in camine in care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, sufera, se bucura, gasesc odihna si adapost, si invata lectiile pe care Creatorul nostru si al vostru ni le preda. Dar ca sa ajungem sa fim folosite pentru acest scop, am indurat mult. Dinamita ne-a sfasiat inima, si tarnacoapele ne-au spart in bucati. Deseori cand zaceam deformate si sparte in cariera, totul parea sa fie fara forma sau sens. Dar treptat am fost taiate in blocuri, si unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascutite pana am capatat o muchie fina. Acum suntem desavarsite, suntem in locurile noastre potrivite si suntem de folos.

Voi, insa, sunteti inca in cariera voastra. Voi nu sunteti desavarsiti, si din aceasta cauza, asa cum a fost odata cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le intelegeti. Dar voi sunteti destinati pentru o cladire mai inalta, si intr-o zi veti fi asezati in ea de maini ingeresti, devenind pietre vii intr-un templu ceresc“.



In aerul nemiscat muzica nu se aude;

In marmura bruta se ascunde o frumusete nevazuta;

Ca sa iasa muzica si frumusete e nevoie

De atingerea mesterului, de dalta ascutita a sculptorului.

Marele Mester, ne atinge cu mainile Lui indemanatice;

Nu lasati muzica din noi sa moara!

Marele Sculptor, ciopleste-ne si slefuieste-ne;

nu lasa Sa ramana , ascuns si pierdut , Chipul Tau in noi !

Un comentariu:

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică