Exista Dumnezeu

GENEZA 1:20

And God said, "Let the waters bring forth swarms of living creatures, and let birds fly above the earth across the dome of the sky."

Iluzia credintei vs incoerenta ateismului .

“In Octombrie 2007, intr-una din salile Universitatii din Alabama (Alys Stephen Centre, Birmingham, SUA), in fata unui public numeros, a avut loc o confruntare extraordinara intre biologul ateist Richard Dawkins si matematicianul crestin John Lennox, ambii profesori la Oxford. Tematica confruntarii, desi initial parea a fi relatia dintre stiinta si religie, s-a dovedit a fi ciocnirea dintre viziunea crestina si cea naturalist-ateista asupra lumii. Intilnirea a suscitat un interes atit de mare, ecourile starnite in continuare sunt atit de largi, incat se creeaza impresia ca a fost vorba de a se decide in urma dialogului dintre cei doi raspunsul la celebra provocare a lui Malraux in privinta destinului secolului XXI si chiar al mileniului al III-lea: daca ele vor fi religioase sau nu vor fi deloc.”

“Cele sase teze dezbatute (din cartea lui Dawkins The God Delusion, 2006) sint urmatoarele:

Credinta este oarba, stiinta se bazeaza pe dovezi.

Stiinta sprijina o viziune ateista, iar nu una crestina.

Lumea nu a fost creata, pentru ca in acest caz nu am putea explica cine l-a creat pe Creator.

Credinta crestina este periculoasa pentru educatia umana (a copiilor).

Nu este nevoie de credinta in Dumnezeu pentru a fi o persoana morala.

Relatarile crestine despre persoana lui Hristos sint false, iar minunile nu sint posibile pentru ca violeaza legile naturii.”

“...disputa a carei anvergura, potrivit comentariilor celor care au efectuat inregistrarea, nu a mai fost atinsa in perioada care a trecut de la intalnirea lui J.K. Chesterton cu George Bernard Shaw (inceputul secolului XX) si pana astazi. Inchei prin a adauga impresia mea asupra disputei acestei opinii a comentatorilor: desi ambii parteneri s-au ridicat la un nivel care depaseste mult realitatea dialogala din sfera sublunara obisnuita, argumentarea complexa a lui John Lennox, in care umorul simpatetic a constituit o componenta plina de culoare, pare a indica nu numai incoerenta lui Richard Dawkins, in unele portiuni ale argumentarii sale, ci insasi incoerenta unei viziuni ateiste in general care fundamenteaza cercetarea stiintifica.”