vineri, 26 iunie 2015

Paradoxul Adevărului - Vestea rea şi vestea bună a Evangheliei

Lumea se bazează pe minciuni, chiar dacă după doua zeci de secole Adevărul a venit printre oameni.(M.E)

 Sursa photo


Asta spune şi Scriptura în Ioan 1:19-21



19. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decît lumina, pentru că faptele lor erau rele. 

20. Caci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumina, ca să nu i se vădească faptele.

21. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt facute in Dumnezeu."


Adevarul este incomod, deranjează, e ca un ghimpe,tulbură, divizeaza oameni,ofensează,jigneşte, confruntă, cercetează,dărîmă(idoli si minciună), te avertizează cu privire la starea ta reala,...dar şi aduce lumină,speranţă, vindecare, eliberare,izbăvire, te zideşte şi te mantuieste.

Insă toate acestea intr-o ordine dumnezeiască.
Asta este vestea Evangheliei..iţi oferă două veşti (nu doar una-precum Evanghelia prosperităţii).

1.Vestea rea :că suntem născuţi păcătoşi şi am atras asupra noastră mînia şi dreptatea lui Dumnezeu...dar 2.Vestea bună este că Dumnezeu s-a indurat de oameni şi l-a pedepsit pe Fiul său Isus Christos şi a pus asupra lui toate păcatele noastre..ca să ne curăţească prin credinţa in Jertfa lui. Astfel a plătit El "vestea rea" în locul nostru. (Precum tu primeşti o amendă imensă în trafic -dar ţi-o plăteşte prietenul tău).

Adevărul la început produce răni, doare..dar este spre vindecarea şi binele nostru.Ne descoperă adevăratul sine care dormiteaza in interiorul nostru.

Cît de mult îţi place să mai auzi azi adevarul cu privire la Dumnezeu, cu privire la Scriptură, cu privire la tine însuţi? Şi cît din el ascunzi sub preş ( sau muşamalizez)..sau pui în aplicare?

O intrebare colaterală care loveste şi în mine. Şi eu trebuie să imi dau răspuns zilnic la asta.

 Isus Hristos-fiul lui Dumnezeu afirmă "Veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face liberi!"

pe curînd..

joi, 25 iunie 2015

Vorbă de duh (1)

Photo credit to radubenjamin.com


Pentru că este prea simplu să deții un blog în care doar prieiei articolele altcuiva, consider că e bine să îmi aștern aici și anumite gânduri personale, sper insufletite și vrednice de iubit, de crezut, de primit.

In primul rînd mi le voi adresa mie insă prin degetul indreptat spre tine doresc să te provoc, să te motivez la reflexie. Și tu poți face o diferență cu Dumnezeu în această generație.

In această rubrică nouă, prima mea "vorbă de duh" se referă la Marea Epidemie Evanghelică Globală din rândul credincioșilor. Cu tot avântul informațional și mediatic ...suntem foarte slăbiți , subnutriți d.p.d.v. spiritual.

Cauza?

Abandonarea zilnica a citirii Cuvântului lui Dumnezeu și rugăciunea.

In sensul acesta vorba de duh de astăzi este....

Să nu te consideri o persoană spirituală dacă singurele momente ale zilei petrecute cu Dumnezeu sunt cele în care fie:

- Ai spus formula magică înainte de servirea mesei

-Ți-ai citit devoționalul "Sămânța bună" pe WC

- Sau ți-ai postat citatele și maximele (sloganuri si lozinci) creștine (uneori chiar kitschuri cu flori,Isus-roz bon-bon, catelusi) pe Twitter sau Facebook.

-Ți-ai alimentat capu' cu spiritualitatea consumeristă produsă de Guru Zen, sau tipu ala new age, sau speakeri cu sindrom mesianic, supermeni, pastori dumnezău pe pamant, Tony Poptamas, Dan Capatos, Lorand SS,Teo Trandafir,Mircea Badea si alți formatori de opinie.

luni, 22 iunie 2015

Update 27 de pericole care amenință Biserica lui Hristos

Pe lângă cele 10 amenintari pentru Biserica lui Christos, am mai descoperit cîteva...



1. Botez, fără naștere din nou…
2. Nunți, fără haine albe…
3. Credință, fără fapte…
4. Biserici pline, dar vase goale…
5. Pocăință, fără cruce…
6. Luptă, fără armură…
7. Daruri, fără roade…
8. Cuvânt, fără Evanghelie…
9. Slujire, fără lacrimi…
10. Alergare, fără premiu!!!

11. Bani ,fără transparenţă...
12. Misionari,fără chemare 
13. Religie, fără schimbare, 
14. Evlavie,fără putere 
15 Vizite, fără compasiune 
16 Adevăr fără dragoste 
17 Activism fără chibzuinţă
18 Consiliere fără confidenţialitate,
19 Charismă, fără caracter 
20 Conducere,fără exemplu personal 
21 Informaţii, fără transformare 
22 Viziune fără revelaţie 
23 Strategii fără rezultate
 24 Programe fără convertiţi 
25 Inchinare, fără reverenţă
 26 Galagie fără intimitate 
27 Sare,fără gust...si restu'

duminică, 21 iunie 2015

Metafora autobuzului - de Marius Cruceru



                                           

                                             Sursa imaginii (un mic videoclip)

Uneori cuprins de fenomenul mucles de a nu pătrunde în anumite domenii în care nu am competenţă, am găsit de cuviinţă că nu au rost dezvăluirile, expunerile şi demascările învăţătorilor falşi.
Ma bucur însă mult atunci când persoane cu autoritate spirituală dau de ştire cu promptitudine de astfel de cazuri. 
Am citit recent urmatoarea metaforă folosită de profesorul Marius Cruceru, cea a autobuzului.
 „Dacă un șofer este singur și face pe nebunul pe autostradă, faci cumva să te ferești de el.
Dacă acel șofer este la volanul unui autobuz plin cu copii, atunci faci mai multe să îl oprești. tot ce poți, inclusiv ironie și sarcasm.
Dacă pe el nu-l mai poți salva de sminteală, măcar îi poți salva pe copii. Măcar pe unii dintre ei.
Ideea nu este să vă urcați în autobuzul meu, ci să vă dați seama că omul conduce o mulțime spre o teologie greșită.
Nu se poate vedea o mîntuire dreaptă pe o credință strîmbă.”

Tu realizezi consecinţa acestui păcat?

Atunci când in traficul vieţii dai la volanul unei instituţii, biserici,organizaţii, de un impostor acesta trebuie de urgenţă ori fie vindecat ori dat jos de la volan.
Pentru că deciziile şi direcţiile spirituale pe care le oferă sunt spre distrugerea celor care îi insoţesc.
Asa este şi în cazul în care te îmbarci într-un avion şi cel care conduce nu a făcut niciodata o şcoală de aviaţie şi nu are nici o califcare în acest sens sau te urci într-un autobuz având ca şofer un psihopat. 

Trăim chiar vremuri absurde,groteşti. In postmodernism nu mai ai voie să iei atitudine cu privire la nici o deviaţie spirituală, nici o malformaţie etică pentru că sar in sus cei ce imbrăţişează doar toleranţa, o toleranţă prost inţeleasă care ne va ucide spiritual şi o libertate care ne va dăuna pe termen lung. Nu mai poţi confrunta pe nimeni cu adevărul că sar cei din blogosferă cu cenzura. Va fi tot mai greu in viitor să luăm atitudine faţă de orice împotrivire la Voia,Legea şi Cuvântul lui Dumnezeu doar pentru că unii işi trăiesc creştinismul conform versetelor din Scriptură luate în avantajul şi interesul personal.

Atenţie mare în această perioadă de unde vă alimentaţi sufletul, cu ce vă umpleţi mintea şi cu ce hrăniţi omul dinlăuntru. Nu tot ce este strălucitor şi face mult zgomot are şi valoare veşnică şi vă duce într-o direcţie bună.

Verificaţi sursele, verificaţi mentorii liderilor voştri,puneţi întrebări sincere şi deschise, cercetaţi orice revelaţie „nouă” prin filtrul Scripturii şi nu vă mai lăsaţi îmbătaţi de orice vânt de învăţătură new-apostolică.

Cei care au familii sănătoase, au copii si responsabilităţi vor înţelege metafora decanului- alarma trasă din autobuz, restul ..vor dori să îşi  cocoloşească în continuare păcatele din viaţa lor prin noua teologie a “iubirii şi bunătăţii ţoniste”.

Bine spunea prezbiterul unei biserici că “ In Numele lubirii se fac cele mai mari păcate”. Invăţătura corectă afirmă că omul poate veni la Isus Christos aşa cum este dar nu mai pleacă din prezenţa Lui aşa cum era.

Azi asistăm la un fel de crestinism în care vii la Isus cu viaţa ta veche şi rămâi in continuare la fel. Doar că de data asta ai un Isus la nivel intelectual şi dobîndeşti în plus un un limbaj biblic, ceva creştineză şi niste reflexii de dresaj spiritual. Dar asta nu seamănă nicidecum cu naştere de sus,din nou,din Dumnezeu.

Cei care ne vin in biserici sub imperialismul "bunătăţii şi iubirii" vor să îi acceptam pe pedofili, pe psihopaţi şi homosexuali cu deviaţiile şi obiceiurile lor ţinându-ne prelegeri şi teorii duhovniceşti cum că:"Alo domnilor!..Dumnezeul vostru este dragoste..deci logica noastră spune că trebuie sa ne acceptaţi între voi".

Fals măi iubăreţilor! Voi sunteţi iubitori de sine şi de plăceri! (Vezi 2 Tim 3:2)
 
 Aşadar când iubiţi, sau urmati un lider faceţi-o cu cap şi priviţi cu un ochi grijuliu la cine se află la volanul autobuzului.
Ţi-ai încredinţa viaţa copiilor tăi pe mâna unui astfel de (învăţător) conducător-şofer?
Nu de alta, dar este in joc destinaţia finală a voastră şi a familiilor voastre. 

marți, 16 iunie 2015

10 amenințări pentru biserică "relevante"

Credit photo by 


Iată care sunt cele zece pericole care amenință Bisericile Creștine:

1. Botez, fără naștere din nou…
2. Nunți, fără haine albe…
3. Credință, fără fapte…
4. Biserici pline, dar vase goale…
5. Pocăință, fără cruce…
6. Luptă, fără armură…
7. Daruri, fără roade…
8. Cuvânt, fără Evanghelie…
9. Slujire, fără lacrimi…
10. Alergare, fără premiu!!!


luni, 1 iunie 2015

Rădăcinile amărăciunii


Există doar două moduri esențiale de a scăpa de buruieni: să le tai deasupra nivelului solului și să le smulgi din rădăcină. Numai a doua metodă rezolvă problema.
Când amărăciunea prinde rădăcini în viața ta, e aproape imposibil să o rezolvi la nivelul de suprafață, trebuie să mergi mai adânc.La început sentimentele de mânie și durere pot fi latente câteva ore sau zile, dar amărăciunea iși va face apariția într-un final. Trebuie să atacăm amărăciunea la rădăcina.

In Evrei citim " Fiți atenți ca nici unul să nu se intoarcă de la harul lui Dumnezeu pentru ca nu cumva vreo rădăcina de amărăciune (să dea lăstari) să nu crească și să provoace durere, iar prin el mulți să se pângărească(să fie întinați de ea). Evrei 12:15

Versetul ne învață două lucruri despre amărăciune: în primul rând, ea are o rădăcină,in al doilea rând, pe măsură ce rădăcina se extinde, întinează pe mulți.

Persoana care găzduiește amărăciunea nu este singura afectata de ea; amărăciunea se revarsă si asupra altora. Sufletul cuprins de amărăciune încearcă întotdeauna să construiască alianțe- să recruteze/racoleze persoane care să îi valideze amărăciunea.

Un alt mod este trăirea încrâncenată.De exemplu, un tată este cuprins de amărăciune si devine pasiv agresiv in comportamentul lui față de copii și de soție. Azi e tatăl anului- blând, iubitor, pozitiv și amabil;a doua zi erupe ca Muntele Vezuviu, revărsându-și amărăciunea și ranchiuna precum lava asupra tuturor celor din calea lui. Impactul, ca cel asupra unor piese de domino atent aranjate, rănește copiii și căsnicia. O singură persoană poate infecta întreaga comunitate și o poate incendia până la prăbușire. 

Nu există persoană plină de amărăciune care iși poate păstra amărăciunea doar pentru ea. 

Din fericire există speranță pentru a elimina pericolele subtile. Biblia ne arată cum un bărbat remarcabil, dându-i voie lui Dumnezeu să ii vindece durerea, a avut un impact asupra moștenirii spirituale a unei generații întregi. Numele lui a fost Iosif-un om al iertării absolute[totale]. 

Editura Casa CărțiiCând ți s-a gresit - "De la amărăciune la binecuvîntare" - de Erwin Lutzer

vineri, 15 mai 2015

Ce faci în fiecare zi?

 

Din Gândul, Adevărul, Reuters, Mediafax, NewsNet Crestin, Euronews, Realitatea, Știri Crestine, Folklorul Facebook sau Sfînta Scriptura?

Iți deschizi ochii dimineața când te trezești/ sau închizi ochii înainte de odihnă seara în fața unei tablete, laptop, smarthphone, TV sau a unei Biblii? 

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că e nevoie de o pauza cerebrală de o oră de la sticla electronică înainte de a ne culca.

Noi cât de obsedați am devenit cu privire la imaginea noastră de sine, cât de absorbiți suntem de tehnologia modernă, cât de dependenți suntem de rețelele de socializare, cât de prinși suntem în vârtejul mass-media și cel mai important cât de mult Cuvânt adevărat strângem în inimile noastre în călătoria noastră pe acest pământ ?

Fă-ți obiceiul să te alimentezi în fiecare dimineață/seară cu Cuvântul Său curat care te susține, curățește, hrănește,călăuzește spre Dumnezeu.

Ioan 17:17b "Cuvântul Tău este adevărul".

Fiți sănătoși!

luni, 11 mai 2015

Cum arată un prezbiter?

CONDUCEREA BIBLICĂ A BISERICII 
 ALEXANDER STRAUCH pag 36


“Dl. Strauch a adus o contribuţie deosebită la subiectul conducerii prin prezbiteri. Sunt sigur că va fi de ajutor multora” - John MacArthur, Jr. 


"Urmând modelul biblic, prezbiterii nu trebuie să se folosească “cu o mână de fier” de autoritatea care le este dată. Ei nu trebuie să folosească tactici de manipulare, nu trebuie să se joace de-a puterea, ori să fie aroganţi şi distanţi. Ei nu trebuie să se gândească că nu trebuie să dea socoteală niciodată faţă de fraţii lor sau înaintea lui Dumnezeu. 

Prezbiterii nu trebuie să fie autoritari, lucru care ar fi incompatibil cu modelul de slujire în smerenie. Dacă ne uităm la exemplul lui Pavel şi la cel al Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să fim de acord că prezbiterii biblici nu trebuie să dicteze altora ce să facă, ci ei trebuie să ofere călăuzire. 

Adevăraţii prezbiteri nu poruncesc conştiinţelor fraţilor lor de credinţă, ci apelează la aceştia, îndemnându-i să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu cu credincioşie. 

Fiind motivaţi de dragoste, prezbiterii adevăraţi suferă şi îndură atacurile din partea oamenilor dificili astfel încât mieluşeii turmei să nu fie răniţi. Prezbiterii se comportă cu atenţie în cazul neînţelegerilor şi păcatelor celorlalte persoane astfel încât adunarea să trăiască în pace. Ei au parte de nopţi nedormite, pentru ca alţii să doarmă în pace. Ei fac mari sacrificii personale de timp şi energie spre binele celorlalţi. Ei se consideră pe sine ca şi cum ar fi oameni puşi sub autoritate. Ei depind de Dumnezeu în ce priveşte înţelepciunea şi ajutorul de care au nevoie, nu de puterea şi isteţimea proprie. Ei înfruntă atacurile feroce ale învăţătorilor falşi. Ei păzesc libertatea în Hristos a congregaţiei lor astfel încât sfinţii să fie încurajaţi să îşi pună la lucru darurile, să se maturizeze şi să se slujească unii pe alţii. 

 Pe scurt, dacă am folosi capitolul lui Pavel referitor la dragoste, am putea spune că un prezbiter slujitor este “îndelung răbdător…plin de bunătate...nu pizmuieşte…nu se laudă...nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios...nu caută folosul său...nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1Cor. 13:4-7)


duminică, 10 mai 2015

10 mai - de Ziua Tatălui -Transmiterea credinței la copii

Sper să iţi fie de folos aceste gânduri pentru care şi eu mă voi lupta să le aplic.

Tu eşti responsabil de a transmite mai departe credinţa în Domnul Dumnezeu. Această sarcina Dumnezeu a pus-o pe seama părinţilor, nu pe învăţători,dascăli,pedagogi,pastori sau predicatori sau alţi oameni cu vocaţie de a îl reprezenta pe Dumnezeu.
Binenţeles că respect toţi acesti oameni, dar să nu te culci pe o ureche crezând că dacă micuţul tău va ajunge să frecventeze constant un grup de şcoală duminicală va fi pe mâini sigure, apoi o grupă de adolescenţi şi apoi alta de tineret va fi suficient pentru maturizarea şi apropierea lui de Domnul.

Nicidecum! 
Sfaturile, opiniile si ideile unui specialist-pastor de tineret vor trece..dar amintirile părinţilor rămân pentru totdeauna.

Când vor creşte ei işi vor aminti "Tatăl meu mi-a citit Biblia”. Când va veni timpul să-şi crească proprii lor copii, işi vor aminti “Tata a încercat să mă inveţe despre Dumnezeu din Biblie”. Când se vor rătăci în viaţă şi nu vor şti încotro s-o ia ei işi vor aminti :“Tata afla din Biblie răspunsurile pentru viaţă”

David Dewitt spunea :“Propriul meu tată nu a avut decât şase clase şi nu a învăţat niciodată pe alţii în afara casei. Dar el m-a adus la Hristos şi mi-a citit Biblia. Nu-mi amintesc ce spunea când citea Biblia, dar nu pot uita vocea lui aspră citindu-ne din cartea lui Daniel. La vremea aceea nu m-am gândit prea mult la aceasta, dar sunt sigur că motivul pentru care am hotărât să-mi învăţ copiii despre Dumnezeu, a fost Acela că tatăl meu mi-a citit Biblia(din"Cartea Barbatului Matur", David Dewitt)

Tot în aceasta carte David afirma:
“ Cel mai nepriceput,incoerent,needucat,mut,timid,introvertit tată este la nivelul unui zgârie-nori comparativ cu cel mai educat, bine pregătit,experimentat, meseriaş,cizelat,nemaipomenit lider de tineret, când este vorba sa-i înveţe pe copii despre Dumnezeu.

Nu există nimic în lume care să aibă influenţa tatălui adevărat!Absolut nimeni! Nici un prieten! Nici un pastor! Nici un profesionist sau expert! Nici un tutore. Nimic,absolut nimic nu are potenţial mai mare de influenţă decât tatăl natural.
Problema apare când parinţii au pierdut deja atenţia copiilor,aşa că aceştia din urmă vor fi obligaţi să înveţe despre Dumnezeu de la altcineva decât de la cel desemnat     pentru aceasta.
Un tată care este înlocuit de un profesionist nu mai trebuie sa-i înveţe pe copiii despre Dumnezeu, deci el însuşi nu mai trebuie să înveţe despre Dumnezeu.” (D.Dewitt)  

Ce am vrut să spun cu toate astea?
Dacă nu-ţi înveţi copilul să-şi supună voinţa proprie lui Dumnezeu, să caute Slava lui Dumnezeu mai mult decât slava oamenilor, atunci cu mâinile tale vei proiecta o bombă cu efect întârziat, care va exploda când ţi-e lumea mai dragă.

Dacă el nu işi găseşte dragostea si afectiunea in Dumnezeu şi în tine va deveni precum o gaură neagră ce va absorbi toate aprecierile şi laudele oamenilor.

Un exemplu personal...

În viaţa mea (pe la 19 ani) Dumnezeu a lucrat mult printr-o povestire scrisă de Max Lucado. Lucrarea se numeste "Esti pretios". Am ascultat-o prima dată în anii de studenţie cu cei din Alege Viaţa Sibiu.
Am înţeles atunci că nu sunt chemat de Dumnezeu să îmi extrag semnificaţia, identitatea şi valoarea din parerile sau din ceea ce cred oamenii despre mine. Ceea ce conteaza este cum te vede Dumnezeu.

Texte capitale pentru acest subiect:
I.Ioan 5:44. Cum puteti crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?

II. Ioan 12:43. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

III. Galateni 1:10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos.

Nu te mulţumi doar ca alţii să îi citească copilului tău din Scriptura. Asta ar însemna că nu există nici o relaţie între tine şi Isus Christos. Să nu devi niciodată prea ocupat şi să nu mai citeşti Scriptura crezând că dacă vei lăsa această responsabilitate "meseriaşilor" va fi deajuns pentru creşterea spirituala a familiei tale.

In concluzie...Hai să facem împreună acest lucru:

Invaţă pe cel mic să iubească Gloria lui Dumnezeu, să respecte pe oameni şi să ii iubească, dar niciodată să nu umble după slava lor.  [să înţeleagă că în această lume o singură Persoană este pe piedestal-şi acea persoană este vrednică,frumoasă şi merită ascultare şi admiraţie -Domnul nostru Isus Christos!].

E ceea ce spune Scriptura!


Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică