Ce ar trebui sa cauti cel mai mult...

Ce ar trebui sa cauti cel mai mult la un sot?
de Pastor Alistair Begg

1.Bărbatul ar trebui să fie angajat sa crească în relaţia sa cu Domnul Isus Hristos.

2.Un soţ ar trebui să fie o persoană de o evidentă integritate.

3.Uită-te pentru un sot care are capacitatea de a conduce cu curaj.
4.Uita-te pentru un soţ care afişează-demonstrează-arată capacitatea de a iubi jertfitor.

5.Un soţ care poate să râdă cu inima.
6.Un soţ ar trebui să fie un veritabil model de umilinţă.

( Să asculte si să semene cu Mântuitorul Christos).

Esti sigur că arăti Slava Lui ?

Comunicare, sex & bani – Edwin Louis Cole :

“Singurul lucru pe care femeile îl vor de la bărbaţi este ca ei să fie bărbaţi. Şi singurul lucru pe care bărbaţii şi-l doresc este ca ei să fie bărbaţi. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre ei nu înţeleg ce înseamnă să fii bărbat. Cărţile scrise în zilele noastre spun că bărbaţii adevăraţi nu mai mănâncă ‘gris cu lapte’, dar adevărul este că bărbaţii adevăraţi, care sunt siguri de statutul lor de bărbat, pot mânca tot ce îşi doresc. […] Sunt trei lucruri fundamentale care ridică probleme în relaţiile dintre bărbaţi şi femei. Acestea sunt: comunicarea, sexul şi banii.”

Barbatii din ziua de azi trebuie sa stie adevarul despre barbatie. Adevarul este lucrul cel mai de pret din viata.

Barbatul a fost creat pentru ca Dumnezeu sa-si arate slava prin el.

Daca barbatul nu il lasa pe Dumnezeu sa lucreze cu fiinta lui, in toata profunzimea vietii sale, el nu va avea parte de slava pe care Domnul vrea sa i-o dea si nu va izbuti in relatia cu Dumnezeu sau cu cei din viata lui. Sa intelegem cele trei elemente esentiale cu ajutorul carora sa construim relatii de durata. In aceasta lume haotica exista trei domenii principale care ridica probleme in relatiile dintre barbati si femei: comunicarea, sexul si banii. Rugaciunea mea este ca aceasta carte sa inceapa o schimbare in viata ta - sa te ajute sa pasesti in dimensiunea de slava pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru tine.

Eu vreau fericirea copiilor mei

Aceasta este fraza pe care, cred eu, fiecare părinte si-a zis-o cel puțin o dată în viată. Să doresti fericirea copiilor tăi este un lucru bun. Domnul nostru Isus doreste fericirea oamenilor de aceea a vorbit despre fericiri în vestita predică de pe munte. Din păcate nu toți oamenii stiu unde sa caute fericirea copiilor săi. Multe mame, în disperare, se aruncă pe căi gresite în căutarea fericirii pentru copiii săi. Nu vrea astăzi să critic acțiunile nimănui în acest sens. Vreau doar să aduc un exemplu viu, din sutele de mii de cazuri, un exemplu care nu este departe de mine – este vorba de mătusa mea. Ea a platit bani grei ca să mearga în altă țară la muncă cu gîndul să ofere fiicei sale un viitor – un viitor fericit si îndestulat. Privind acum la viată acestei adolescente, lasată fiind copil în grija fratelui ei vitreg si a familiei lui, eu pot să spun cu sigurantă că ea nu este fericită.

De cine si de ce depinde fericirea copiilor mei? Ce pot face eu pentru copilul meu ca să fie fericit? Să atragem acum atenția la un model din Scriptură a unui copil fericit. Vom privi îndeaproape viața tînarului Samuel, asa cum este prezentată în primele trei capitole din cartea care ii poartă numele: 1 Samuel. Sunt trei capitole formidabile care prezintă, în acelasi timp, în mod minunat caracterul si stăpînirea Celui Preaînalt. Eu va încurajez să studiați în mod inductiv aceste trei capitole si să gasiți impreuna cu mine următoarele 5 legi a unui copil fericit în viața lui Samuel; legi care vor lucra în viața fiecărui copil, dacă vor fi aplicate de către părinți săi.

Legea întâi: Copilul fericit este cel care e închinat Domnului de părinții săi.

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!

Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui. (1 Samuel 1:10−11)

Observați în primele 4 legi responsabilitatea părinților în viața copiilor săi.

Legea a doua: Copilul fericit este cel care ia cunostința de Dumnezeu de la varsta frageda.

Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l-a înţercat.

Cînd l-a înţercat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. (1 Samuel 1:24)

Legea a treia: Copilul fericit este cel care primeste cadouri de la părinții săi ca să cinstească cu ele pe Domnul.

Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in. Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i -o aducea cînd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.(1 Samuel 2:18−19)

Purtarea efodului înaintea Domnului este o slujba de cinste pe care Domnul a oferit-o seminției lui Levi.

Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; (1 Samuel 2:28)

Legea a patra: Copilul fericit este cel care respectă părinții si autoritățile puse peste el.

Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: ,,Iată-mă!” Şi a alergat la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m'ai chemat``. Eli a răspuns. ,,Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s'a dus şi s'a culcat. Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s'a sculat, s'a dus la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m'ai chemat.`` Eli a răspuns: ,,Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”. Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvîntul Domnului nu -i fusese încă descoperit. Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s'a sculat, s'a dus la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m'ai chemat”. (1 Samuel 3: 4−8)

Nestiind cine îl cheamă, Samuel alearga la Eli atunci cînd aude numele său în mijlocul nopții. El nu a obosit să se prezinte înaintea lui Eli de trei ori la rînd cu cuvintele ,,Iată-mă, căci m'ai chemat”.

Legea a cincea: Copilul fericit este cel căruia Dumnezeu I se descoperă personal.

Domnul a venit, S'a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: ,,Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: ,,Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. Atunci Domnul a zis lui Samuel… (1 Samuel 3:10−11)

O bucurie mai mare pentru mine este să stiu că copii mei cunosc pe Domnul si Domnul li s-a descoperit si i-a mîntuit. Noi, ca părinți, pregatim calea Domnului în viața copiilor nostri. Ce faci dumneata pentru fericirea copiilor tăi? Ai încercat să fii pentru copil un “Ioan Botezatorul” în poporul Israel?

Să studiem Scripturile, să urmăm legile lui Dumnezeu si atunci vom fi fericiți noi si copiii nostri.

Grigorie Cheptene

Recomand : Moldova Crestina

In fata tronului de sus

Voia lui Dumnezeu pentru robi - Paul Washer

Paul Washer-Cele mai măreţe cuvinte din întreaga Scriptură

Romani 3:23:

“Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus, pe care Dumnezeu L-a afişat în mod public să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire. Asta pentru a-Şi arăta neprihănirea Lui, căci în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, El trecuse cu vederea păcatele dinainte, pentru ca să-Şi arate neprihănirea Lui în vremea de acum, în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.”

Vei spune: “Nu sunt de acord.” Asta pentru că ai înţeles suficient din creştinism ca să stai în picioare, însă nu crezi ce spune Biblia!

Mărturia Scripturii despre tine şi despre toţi oamenii este că ne-am născut în răutate şi suntem răi. E nevoie să-l înveţi pe un copil să mintă? E nevoie să-l înveţi pe un copil să fie egocentric? E nevoie să-l înveţi pe un copil să fie egoist? E nevoie să-l înveţi pe un copil să se comporte brutal cu alţi copii? Ei învaţă asta de unii singuri. Lasă-i de capul lor, nu-i disciplina şi vezi ce o să ai în zece ani – un monstru! De ce? Pentru că ceea ce spune Scriptura este adevărat! Iar tu îţi astupi urechile şi spui: “Nu vreau să aud asta! Nu vreau să aud asta!” tot aşa cum o persoană bolnavă mortal de cancer refuză să accepte adevărul şi îi spune doctorului: “Nu vreau să aud asta! Nu vreau să aud asta!” însă prin faptul că îţi pui mâinile peste urechi te izolezi complet de orice remediu!

Primul lucru pe care trebuie să-l accepţi este acesta – toţi oamenii se nasc în păcat şi sunt dedaţi păcatului! Şi toţi oamenii se nasc urând pe Dumnezeu! Vei spune: “Ei bine, eu nu L-am urât niciodată pe Dumnezeu!” Ba da. Dacă nu L-ai fi urât, dacă în starea ta de neconvertit nu L-ai fi urât pe Dumnezeu, atunci Biblia nu este adevărată! Pentru că Biblia îi numeşte pe toţi oamenii urâtori de Dumnezeu şi duşmani ai lui Dumnezeu! Vei spune: “Dar eu L-am iubit pe Dumnezeu de când eram mic!” Nu, tu ai iubit un Dumnezeu imaginar pe care ţi l-ai creat în propria minte şi ai iubit ceea ce ţi-ai creat tu, dar dacă cineva ar fi venit la tine şi ţi l-ar fi arătat pe Dumnezeul Scripturii, ai fi spus: “Niciodată nu aş putea iubi un Dumnezeu ca ăsta!” De atâtea ori mă duc la oameni şi ei îmi spun: “Ei bine, eu L-am iubit pe Dumnezeu toată viaţa mea!” Iar eu le spun: “Pot să stau jos cu Dumneavoastră pentru jumătate de oră şi să vă explic din Scriptură câteva din concepţiile istorice creştine despre Dumnezeu?” Şi după o jumătate de oră un bun membru de biserică va spune: “Acesta nu e Dumnezeul meu!” Iar eu trebuie să spun: “Sigur că nu. Dar este Dumnezeul Scripturii.” Este Dumnezeul Scripturii.

___________

Vedeţi, trebuie să înţelegeţi ceva. Hitler nu a fost o anomalie. Hitler nu a fost un fenomen. Hitler a fost ceea ce fiecare din această încăpere are potenţialul să devină şi nu doar asta, trebuie să înţelegeţi, chiar în toată răutatea lui Hitler, Hitler era încă restrâns de harul comun al lui Dumnezeu. Şi trebuie să ştiţi, că dacă nu ar fi fost harul comun al lui Dumnezeu care să vă restrângă în starea voastră de neconvertiţi, l-aţi fi făcut pe Hitler să pară un băieţaş din cor! Noi nu înţelegem ceea ce ne învaţă Scriptura despre oameni – oamenii sunt răi! Vei spune: “Nu sunt de acord.” Asta pentru că ai înţeles suficient din creştinism ca să stai în picioare, însă nu crezi ce spune Biblia!

Aici poti citi restul mesajului.
Cele mai marete cuvinte din Scriptura

Ravi Zacharias- Doreste aceasta generatie Adevarul ?

Sălbăticia teologică - de A.W.Tozer

Din eroare doctrinară izvorăşte inchinarea la un dumnezeu fals.

A.W.Tozer spunea:

"O grădină neingrijită va fi in scurt timp biruită de buruieni. Inima care nu se ocupă de cultivarea adevarului şi de smulgerea erorilor va deveni in scurt timp o sălbăticie teologică."

....şi avea dreptate.

Cercetaţi duhurile, spunea Apostolul Pavel şi ne mai indemna să ne rugăm să avem darul deosebirii duhurilor. De ce ? Din cauza invăţătorilor mincinosi! Câţi işi mai citesc azi Scriptura acasa şi au o inimă aleasă ca a acelor din Bereea ? Azi accentul se pune pe tălmăcirea viselor, pe tâlcuirea vedenilor şi stărilor de extaz(pacea duhului, odihna in duhul) şi nu pe aprofundarea doctrinară.

Asculta vocea lui Dumnezeu- A.W.Tozer

Oricine va asculta, va auzi Cerul vorbind. Cu siguranţă, aceasta nu este o vreme cînd oamenii se apropie de bunăvoie ca să asculte un îndemn, căci astăzi ascultarea nu face parte din religia populară, în privinţa aceasta ne situăm la polul opus. Religia a acceptat monstruoasa erezie după care zgomotul, mărimea, activitatea şi fala îl fac pe cineva să fie îndrăgit de Dumnezeu. Dar să nu disperam. Celor prinşi în vîrtejul ultimului mare conflict, Dumnezeu le spune: „Tăceţi şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu” (KJV) şi El ne porunceşte şi astăzi lucrul acesta, ca şi cum ar vrea să spună că tăria şi siguranţa noastră nu stau în zgomot, ci în linişte.
______________________________________________________
Este important să ne liniştim ca să-L aşteptăm pe Dumnezeu. Şi cel mai bine este dacă sîntem singuri, preferabil cu Biblia deschisă în faţa noastră. Apoi, dacă dorim, ne vom apropia de Dumnezeu şi vom începe să-L auzim vorbind inimilor noastre.
.......
Cred că atunci cînd vom aborda Biblia pornind de la premisa că ea nu este doar o carte care a fost rostită cîndva, ci o carte care vorbeşte acum, o lume nouă se va ridica din negura religiei. Profeţii repetau mereu: „Aşa vorbeşte Domnul”. Ei doreau ca ascultătorii lor să înţeleagă că vorbirea lui Dumnezeu este la prezentul continuu.
_____________________________________________________
Restul acestui articol:
Asculta vocea lui Dumnezeu - A.W.Tozer

Cum ne sustinem convingerile

Prea multe dintre convingerile noastre religioase sunt negative. Acţionăm nu dintr-o convingere pozitivă că ceva este corect, ci dintr-un sentiment că opusul este greşit.

Devenim alergici la anumite credinţe şi practici şi reacţionăm în mod violent împotriva lor. Astfel, reacţiile noastre devin acţiunile noastre; adoptăm o poziţie sub impulsul vrăjmaşului, în loc de a fi duşi acolo de adevăr.

Raţionamentul greşit al acestei atitudini este presupunerea că, dacă un om greşeşte într-un lucru, greşeşte în toate; astfel, dacă aflăm că un creştin liberal sau un adept al vreunui cult apreciază un crez anume, respingem acel crez, nu pentru că ştim de ce este greşit, ci pentru că ştim cine îl susţine. în felul acesta, suntem mereu în defensivă; ne înfigem în poziţiile noastre ca nişte cai îndărătnici, în loc de a merge înainte ca nişte oi ascultătoare. Modalitatea de a proceda corect, ne gândim noi, este de a urmări duşmanul, de a descoperi ce-i place şi apoi de a alege contrariul.

Nu ar fi dificil de dovedit că multe dintre crezurile noastre apărate cu înflăcărare nu sunt altceva decât reacţii la ceea ce noi considerăm a fi doctrine false. Doctrina justificării prin fapte, de exemplu, ea însăşi o eroare gravă, i-a determinat pe unii învăţători să îmbrăţişeze eroarea la fel de dăunătoare a mântuirii fără o viaţă bună. Multor persoane le repugnă însăşi ideea de „fapte", din cauza asocierii pe care o fac cu iudaismul sterp din perioada Noului Testament şi cu catolicismul din zilele noastre. Urmarea acestui lucru este că avem mântuire fără dreptate şi doctrină corectă fără fapte drepte. Harul este scos din contextul lui moral şi făcut motivul standardului scăzut al umblării în biserică.

De asemenea, frica de legalism i-a făcut pe unii dintre copiii lui Dumnezeu să adopte poziţii groteşti, de-a dreptul ridicole. Cu câţiva ani în urmă, într-un ziar religios am dat peste un exemplu de acest gen de doctrină negativă. Pentru a face clară deosebirea dintre lege şi har, autorul articolului susţinea că, dacă un ucigaş ar veni la el şi l-ar întreba cum să fie mântuit, el nu ar îndrăzni să-i spună: „întoarce-te de la viaţa ta cea veche, încetează să mai săvârşeşti omoruri şi crede în Isus Cristos". Aceasta, a spus el, ar însemna amestecarea legii cu harul. Tot ceea ce el ar putea spune, ca să fie scriptural, ar fi: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit". O asemenea învăţătură nesfântă nu putea să-şi aibă originea în Scriptură; ea putea proveni numai din retragerea înspăimântată a scriitorului din faţa ereziei mântuirii prin fapte.

Am remarcat că acest lucru se regăseşte, într-o măsură destul de mare, şi în atitudinea noastră standard faţă de ştiinţă, evoluţie şi di­verse filozofii, despre care credem că sunt contrare credinţei creştine. Reacţia noastră faţă de aceşti duşmani este una de fugă isterică. Folosim multe muniţii, dar le irosim într-o acţiune de ariergardă care poate, în cel mai bun caz, să încetinească ceea ce mult prea evident se dovedeşte a fi o retragere.

Adevărul este că creştinismul poate sta pe picioarele lui. Cristos nu are nevoie de apărarea noastră agitată. Biserica nu trebuie să se lase manipulată ca să lupte în războiul vrăjmaşului ei, îngăduind lumii să decidă ce anume trebuie să creadă ea, precum şi unde şi când trebuie să acţioneze.

Dacă face asta, ea se privează de privilegiile pe care le are în Cristos Isus.

„Veţi primi putere", a spus Domnul nostru ucenicilor Lui, şi „putere" înseamnă „capacitatea de a face". Scopul lui Dumnezeu este de a ne da putere îndestulătoare ca să ducem lupta cu vrăjmaşul, în loc să stăm deoparte pasivi şi să dăm voie vrăjmaşului să ducă lupta împotriva noastră. Dacă e ca cineva să treacă în defensivă, aceasta nu trebuie niciodată să fie Biserica. Adevărul se confirmă singur şi se înnoieşte singur; întreaga lui psihologie este una de atac. Propriul lui atac viguros este toată apărarea de care are nevoie.

S-ar putea oare ca motivul profund al acestei acţiuni defensive speriate din partea evanghelicilor astăzi să fie lipsa de experienţă spirituală adevărată a multor lideri?

Este greu de crezut că un om care a văzut cerul deschis şi a auzit glasul lui Dumnezeu vorbind inimii lui mai poate fi nesigur în privinţa adevărului pe care îl susţine sau a mesajului pe care trebuie să-l vestească.

A.W.Tozer: Despre Dumnezeu şi oameni