Oaza din desert

Iata, iti voi impodobi pietrele scumpe cu antimoniu.(Isaia 54:11)

Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din muntii indepartati – din coasta stancilor colturoase. Focul si apa au lucrat asupra noastra timp de veacuri, dar n-au produs decat niste crapaturi. Insa mainile omenesti ca ale voastre ne-au transformat in camine in care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, sufera, se bucura, gasesc odihna si adapost, si invata lectiile pe care Creatorul nostru si al vostru ni le preda. Dar ca sa ajungem sa fim folosite pentru acest scop, am indurat mult. Dinamita ne-a sfasiat inima, si tarnacoapele ne-au spart in bucati. Deseori cand zaceam deformate si sparte in cariera, totul parea sa fie fara forma sau sens. Dar treptat am fost taiate in blocuri, si unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascutite pana am capatat o muchie fina. Acum suntem desavarsite, suntem in locurile noastre potrivite si suntem de folos.

Voi, insa, sunteti inca in cariera voastra. Voi nu sunteti desavarsiti, si din aceasta cauza, asa cum a fost odata cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le intelegeti. Dar voi sunteti destinati pentru o cladire mai inalta, si intr-o zi veti fi asezati in ea de maini ingeresti, devenind pietre vii intr-un templu ceresc“.

In aerul nemiscat muzica nu se aude;

In marmura bruta se ascunde o frumusete nevazuta;

Ca sa iasa muzica si frumusete e nevoie

De atingerea mesterului, de dalta ascutita a sculptorului.

Marele Mester, ne atinge cu mainile Lui indemanatice;

Nu lasati muzica din noi sa moara!

Marele Sculptor, ciopleste-ne si slefuieste-ne;

nu lasa Sa ramana , ascuns si pierdut , Chipul Tau in noi !

Motivatia lui Isus e diferita de cea a liderilor de azi

Isus nu Si-a ales discipolii asa cum ar fi facut lumea. A ales oameni simpli cu defecte vizibile si i-a facut oameni extraordinari prin salasluirea Duhului Sfant.

Isus a fost un pescar de suflete.
Un sfert din discipolii lui Isus erau oameni simpli, pescari.
Acestia au fost Petru, Andrei, Iacov si Ioan.

Invatatura si practica lui Isus- LUCRAREA LUI

Un „program” neobişnuit

Marcu 1:23-26 „În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige: ,,Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat, şi i-a zis: ,,Taci, şi ieşi afară din omul acesta!”. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere, şi scoţând un strigăt mare.”

Nimic nu prevedea dezastrul. Trecuse ora de rugăciune şi oamenii se simţeau deja mai vioi după ce făcuseră şase genoflexiuni,( eu numesc aerobic spiritual ce facem azi) (constipatii) „aplecări pe genunchi” sau temenele. Trecuse şi studiul biblic şi cele două cântări de cor, două de fanfară, cântase şi Pamela cu Rebeca, recitase Carmen... Săculeţii de colectă se plimbaseră prin sală şi poposiseră obosiţi şi aproape goi sub amvon.

Mai urma să predice un învăţător tânăr din Nazareth, în cele douăzeci de minute câte mai rămăseseră, până când toată biserica avea să se urce în viteză în maşinile aliniate de-a lungul străzii şi să parcheze lângă sarmalele aferente.

În douăzeci de minute s-au întâmplat însă nişte lucruri ce aveau să fie discutate după aceea doi ani. În timpul predicii, unul dintre membrii serioşi ai bisericii începuse să se manifeste bizar şi zgomotos şi aruncându-se pe burtă şi pe pereţi, începuse să urle de nici zdravenii uşieri nu l-au putut rezolva. Fiul dulgherului poruncise demonilor din el, să iasă afară, şi au plecat din biserică înjurând, lăsându-l pe om sleit şi sănătos, dar tulburând tihna unui program obişnuit...

Omul era în biserică nu la spitalul de nebuni. Suntem obişnuiţi ca locul îndrăciţilor să fie în locul cu cămăşi cu mâneci la spate. Dar aceasta e partea vizibilă şi de aceea mult mai slabă a lucrării demonice.

Satana nu se cuibăreşte numai în oamenii pe care-i vedem tăindu-se cu lama, el stă liniştit în oameni la costum şi cravată sau fără, ascunzându-se sub baticuri de naylon pentru că omul care nu-i stăpân pe sine e ca o cetate surpată şi fără garduri. Când ai băgat o ţigară în gură e un simplu păcat, ca o minciună, ca un film murdar văzut, ca o bârfă, ca un leuţ furat, ca un pahar de băutură şi alte multe altele, dar când nu te poţi lăsa de ale şi te macină şi te rod şi când devin obsesii şi nu poţi fără ele, pentru că Satana n-are jug ca şi Hristos, el are lesă, zgardă, atunci sigur e vorba de posesiune demonică. Şi pentru că ai pierdut lupta ţi-ai pus o mască cu care poţi veni în biserică şi poţi să cânţi la cor şi poţi predica şi poţi plânge şi te ruga pentru că Satana te lasă să faci aceste lucruri de la 9⁰⁰ la 12⁰⁰, adică lasă lesa mai liberă, dar seara te munceşte iarăşi pentru că nu-s două persoane în tine, ci una singură, dar aceea nu-i stăpână pe ea însuşi şi nici Hristos nu-i stăpân...

Un „program” neobişnuit

- continuare -

Marcu 1:27,28 „Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: ,,Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!” Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii”.

Când omul acela a început să urle, Hristos n-a părăsit revoltat Sinagoga pentru că, indiferent câte uscături sunt în Casa Domnului, nu trebuie s-o părăseşti pentru că alţii nu-s pe cale. Trăieşte tu o viaţă sfântă...

Isus n-a dat afară omul, ci doar pe draci, păstrând omul în Sinagogă. Slăbiciunea noastră de azi constă în faptul că dăm afară dracii cu om cu tot pentru că aşa-i mai comod.

Duminica se încheie trist...

Demonii din om L-au recunoscut imediat pe Hristos. Ucenicilor le-a trebuit vreo trei ani. O altă durere e că în ziua aceea, în Sinagogă, Isus i-a învăţat, a eliberat un om din lesa Satanei, evenimentul a fost mediatizat, oamenii au fost uimiţi, dar nicăieri în textul de faţă nu scrie că oamenii s-au pocăit pentru că, aşa cum scriam zilele trecute, oamenii sunt mai interesaţi de spectacolul religios decât de angajamentul religios.

Va trebui să nu ne mai fie frică de programe ce ies din decor pentru că nu poţi cânta din toţi rărunchii „Lăsaţi Duhul Sfânt să lucreze” cu ochii pe ceas, fanfară şi biletele cu îndemnuri şi dorinţe de băgat în seamă. Dumnezeu vrea să facă lucruri neobişnuite cu condiţia să fie lăsat pentru că aşa cum e în cer să fie şi pe pământ, şi nu invers. Oamenii au probleme reale şi care nu pot fi rezolvate decât spiritual. Dracii au ascultat în Sinagogă sute de predici, dar au stat liniştiţi pentru că nu erau predici, ci bla-bla-uri.

Abia când a predicat Hristos prin puterea Duhului Sfânt, forţa Cuvântului i-a zdrobit. Atât trebuie să facem. Să predicăm Cuvântul cel viu şi să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne surprindă..

Amin.

... Isus este imprevizibil, este neconfortabil pentru multi, radical, nonconformist,atipic, spontan, instantaneu, unic, scump si drag Fiu de Dumnezeu.

Glorie in Veci Tatalui.

Epidemia narcisista

Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
Romani 13:7

"Preocupa-te doar de propria persoana si in timp vei descoperi ca esti plin de ura, coplesit de singuratate si disperare"

Crestinii sunt invingatori

Destinul tău e să învingi,
Când eşti căzut să te ridici.
Destinul tău l-a scris cândva, Isus.
Numele tău de mult e scris
În Cartea Vieţii, în Paradis,
Destinul tău e cerul Său, să ştii.

Nu suntem aici statornici,
O ţară avem şi ea e sus.
Calea se sfârşeşte acolo,
Când vom vedea toţi pe Isus.

Deci să te porţi cum e cinstit
Cu Tatăl tău ce te-a iubit
Şi te-a plătit cu mare preţ, să ştii.
“Pe braţul Meu Eu te-am luat
Şi-am să te port neîncetat”,
El Dumnezeu spune aşa, în Cartea Sa.

Empatia 9

Loc pentru sentimente
"functie importanta de curatare"




















"toti avem un suflet indiferent ca suntem femeie sau barbat"Deci si barbatii plang cateodata :-).

Deseori consiliatul este coplesit de multe sentimente diferite, chiar si de sentimente, care sunt numite cateodata "Negative" cum ar fi : rautatea, agresivitatea, mania, amaraciunea, ura, invidia si gelozia. IN procesul de consiliere trebuie sa li se ofere spatiu de manifestare chiar si acestor sentimente.
Ele exista si nu pot fi negate sau oprimate. Una dintre marile responsabilitati atunci cand auzi si asculti aceste sentimente este puterea de a face fata, de a le aborda si suporta.
Intotdeauna exista o sursa a acestor sentimente, trairi si experiente. Cu toate ca nu intotdeauna putem identifica aceste legaturi, sentimentele trebuie abordate si prelucrate. Scoaterea la iveala a sentimentelor si discutarea lor poate fi foarte amenintatoare si dureroasa. Dumnezeu ingaduie sentimentele noastre si nu exista nici un motiv sa ne fie rusine de ele.Toti avem o viata sentimentala . Cand consiliatul este coplesit de sentimentele sale, ele pot fi incredintate Domnului care a promis ca ne va lua poverile si ne va da in schimb odihna (matei 11:28 ).
Procesul de prelucrare a sentimentelor poate lua timp, dar duce in cele din urma la vindecare si eliberare.
De asemenea trebuie sa existe loc pentru plans. PLANSUL are intotdeauna un mesaj. De aceeea, este important sa-l asculti. Plansul poate deschide calea si astfel poti ajunge acolo unde cuvintele nu au acces. Plansul are o importanta functie de curatare; el este " masina de spalat a sufletului".

Binenteles ca in cultura noastra nu exista loc pentru plans. Exista legi culturale nescrise care ne conduc poate mai mult decat banuim noi. A nu plange in diferite imprejurari ale vietii inseamna PUTERE si ISTETIME. In societatea noastra plansul este ceva privat si deseori este ascuns cu multa grija. Multi oameni afirma ca nu pot plange, cu toate ca vor sa o faca.

Este interesant sa aruncam o privire inapoi in istorie asupra PLANSULUI, in partea noastra de lume, in Europa. Plansul nu a fost intotdeauna asa cum il percepem noi astazi. Oamenii evului mediu erau obisnuiti cu sentimente puternice. Toti plangeau , atat femeile, cat si barbatii, indiferent de pozitia lor sociala. Lacrimile erau ceva frumos si edificator.

IMPOSIBILITATEA de a plange era considerata drept tulburare psihica. Chiar si in anii 1500-1600 era normal sa iti arati in public sentimentele. In parlamentul suedez, deseori se auzea un plans zgomotos.
Lacrimile erau permise tuturor indiferent de pozitie, varsta sau sex. Aceasta deschidere a continuat pana prin anii 1700. O frumoasa " cultura" a plansului se dezvoltase. Plansul era privit ca ceva NOBIL.

La inceputul anilor 1800- s-a produs o schimbare. Plansul a disparut; ceea ce era public s-a personalizat, pe deasupra s-a feminizat. Acum era nepotrivit ca un barbat sa planga. In a doua jumatate a anilor 1800 plansul era considerat deja caraghios, ceva ce era intalnit doar la femei si copii. Nu era indicat sa iti arati in public sentimentele puternice.
Plansul indica slabiciune si sentimentalism.
















merci Yobediah de poza!

In anii 1900, mentalitatea a ramas aproape aceeasi .
Plansul insa este folositor pentru OM. Daca pierdem plansul devenim mai saraci. Plansul face bine intregului trup. Cand omul plange se elibereaza hormonul numit acetilcolina. Acesta ajuta la relaxarea muschilor incordati. Dupa ce plangi te simti minunat, experimentezi o oboseala placuta si trupul se relaxeaza.
Consilierea trebuie sa fie un refugiu pentru sentimente cum este plansul. A-ti arata in vreun fel sentimentele este cu totul firesc.

Plansul apartine vietii insasi.

Un gand filtrat de mine " Plansul nu este un semn de slabiciune, ci este Puterea lui Dumnezeu declansata prin manifestarea Duhului Sfant in inima credinciosului"

In His Service,
Tarie si Onoare Lui ISUS!

Empatia 8

Mecanismele de aparare

" ingreuneaza dezvoltarea si maturizarea"

Viata este plina de greutati si incercari.
( Ti-a mai spus asta azi cineva ?)
Cateodata experientele sunt asa de complicate incat este greu sa le accepti in mod constient. Mecanismele de aparare presupun un anumit mod de a simti, gandi sau actiona, care are ca scop excercitarea unui control asupra deciziilor si greutatilor.
Toti oamenii poseda unele mecanisme psihologice de aparare. Ele reprezinta o proetectia naturala si normala impotriva diferitelor incercari ale vietii si intra in functiune in mod automat. In anumite situatii sunt absolut indispensabile si cel mai adesea sunt declansate in mod inconstient.

Mecanismele psihologice de aparare sunt la fel de importante atat pentru supravietuirea psihicului care apara imunitatea trupului, cat si pentru fizic. La un moment dat, omul este ajutat de mecanismele de aparare. Prin denaturarea realitatii, mecanismele de aparare protejeaza persoana in timpul incercarilor in asa fel incat aceasta sa-si poata pastra increderea in sine si echilibrul interior.

Denaturarea realitatii - ajuta persoana in cauza sa se apere de experientele neplacute, de sentimentele neplacute si de zbucium.
Cand mecanismele de aparare sunt folosite intr-o masura mai mica sau ocazional, in situatii dificile, acestea au un rol pozitiv pentru persoana si o ajuta. Ele ofera solutii de moment care trebuie urmate de alte rezolvari practice, solutii durabile si verificabile.

Este firesc ca mecanismele de aparare sa fie folosite pentru un timp scurt, pana cand dobandim puterea necesara sa infruntam realitatea. Dar mecanismele de aparare nu inlatura cauzele reale ale conflictului, ci doar ne elibereaza temporar de frustrare.

Desi mecanismele de aparare sunt necesare si multe situatii de viata au un rol important, ele pot crea si probleme. Pot denatura imprejurarile importante ale vietii, adica pot duce la formarea unei conceptii false despre viata.

Cand mecanismele de aparare actioneaza un timp indelungat, ele pot ascunde ceva, despre care ar fi bine sa avem cunostinta, deoarece acestea ingreuneaza dezvoltarea si maturizarea personala".

APARAREA- poate fi cauza unor complicatii si tulburari serioase ale individului . In consiliere este important sa cunoastem functiile si semnificatia mecanismelor de aparare, cel putin pentru a-i intelege pe oamenii care trec prin crize. In calitate de consilier este important sa poti identifica diferite tipuri de aparare si sa stii cum sa le abordezi.

De asemenea, este importanta sa -ti dezvolti capacitatea de -a identifica situatiile in care mecanismele de aparare- o functie pozitiva si cand acestea au un efect negativ si trebuie luate masuri. Apararea nu poate fi niciodata inlaturata daca consiliatul insusi nu este pregatit pentru asta. Consilierul il poate ajuta pe consiliat sa dobandeasca resursele necesare si sa fie gata sa faca fata realitatii!! Abia atunci a sosit timpul prielnic pentru inlaturarea mecanismelor de aparare. pentru asta este nevoie de PRUDENTA SI EXPERIENTA>


1 ) NEGAREA

Unul dintre cele mai obisnuite mecanisme de aparare este NEGAREA.
Aceasta aparare inseamna ca in realitate, persoana respinge sau trece cu vederea experientele neplacute. Cu toate ca a primit informatiile ea nu le inregistreaza in constiinta. A auzit, si totusi n-a auzit. A vazut si totusi n-a vazut. Persoana n-a fost capabila sa-si asume adevarul. Cunoasterea a produs o durere.

Negarea - este o reactie obisnuita cand omul se afla intr-o stare de soc. De exemplu. o persoana careia medicul i-a explicat ca sufera de o boala care ii ameninta viata poate merge acasa si sa se comporte ca si cum ar fi vorba de o febra musculara, nu de ceva grav. ADEVARUL a fost pus de o parte si negat.

Fireste, este important ca , treptat, negarea sa fie intrerupta si adevarul sa ajunga in constient. In timpul negarii, persoana are timp sa-si adune puterile pentru a fi gata sa faca fata adevarului. Atunci nu mai este nevoie de aparare. Persoana in cauza dispune iarasi de resursele necesare pentru a infrunta realitatea , chiar daca aceasta este in continuare dureroasa.


2) INLATURAREA
Inlaturarea- presupune experientele ingrozitoare sunt complet indepartate din constient si alungate departe in subconstient. Poate fi vorba despre amintiri triste, sentimente negative sau ofense, experimentarea unor catastrofe, accidente, abuzuri.

Amintirile sunt indepartate, dar ele exista totusi si continua sa influenteze sentimentele si comportamentul persoanei respective. Uneori reactile intalnit pot fi greu de inteles, atat pentru persoana in cauza cat si pentru cei apropiati . Doar efectele sunt vizibile, nu si originea lor.

3) TRANSFERAREA
Transfereara- este un mecanism de aparare folosit uneori ca reactie la diferite actiuni agresive. Ea inseamna ca omul agresat da frau liber sentimentelor sale sau isi directioneaza reactile spre ceva mai putin amenintator sau spre ceva neutru. Agresivitatea sa trece de la ceea ce , de fapt, ar trebui sa fie obiectul ei, la ceva nepericulos si care nu se poate razbuna.

UN exemplu este copilul ce se enerveaza pe parintii sai , dar isi descarca mania asupra jucariilor. Un alt exemplu este parintele care lasa ca iritarea sa sa se rasfranga asupra copiilor de acasa, in loc sa o directioneze spre patronul care este cauza reala a iritarii sale.

Transferarea pare a fi o solutie, dar de fapt, aceasta asigura doar o calmare temporara a celui agresat.

4) REGRESIA

Regresia este o aparare obisnuita. Regresia inseamna intoarcerea la un mod copilaresc de comportare . Se poate regresa atat in fapte cat si in gandire.Prin regresie se fuge de responsabilitate si de alte trairi neplacute si in acest mod se evita infruntarea realitatii.

Persoana devine neajutorata si dependenta. Se face mai mica decat este cu adevarat si astfel se bucura de un tratament pozitiv din partea celorlalti, primeste mai mult ajutor, este servita si ingrijita. Un exemplu clasic este copilul care are un nou frate si care , emotional si comportamental regreseaza pentru a se bucura iarasi de o atentie sporita din partea parintilor.

Chiar si adultii pot regresa. Cand intalnesc greutati cum ar fi SUPARAREA, BOALA sau pretentiile prea mari din partea altora, pot deveni total neajutorati. Aceasta este o reactie pozitiva, pentru o vreme, in timp isi aduna resursele pentru a putea privi realitatea in fata. Problema apare atunci cand regresia devine un obicei, o constanta si o comoda modalitate de a fugi de realitate.


5) RATIONALIZAREA
Rationalizarea este mai mult un mecanism de aparare -pe care il intalnim in consiliere.PRin rationaliare se cauta motive sensibile si rationale pentru diferite actiuni. Consiliatul incearca sa imbunatateasca treptat realitatea. Acest lucru se poate face prin descrierea si explicarea intamplarilor intr-o asemenea maniera incat sa-i fie mai usor sa le abordeze si sa le suporte.

Persoana incearca sa gaseasca explicatii logice pentru esecurile suferite, in loc sa-si asume responsabilitatea si sa inteleaga adevarul. Cele mai clare rationaliari apar cand imaginea de sine este afectata.

Un exemplu obisnuit este cel in care, un sportiv sau o echipa pierde un meci. In loc sa recunoasca ca au fost invinsi de un adversar mai bun, cei in cauza explica!! pierderea spunand " de exemplu ca arbitrul " a fost incorect" sau ca " cel mai bun jucator a fost ranit".
RAtionalizarea- este un fenomen obisnuit chiar si in domeniul relatiilor, deoarece aceasta ofera o cale de a scapa de asumarea responsabilitatii personale.


6) PROIECTIA
Prin proiectie- o persoana isi transfera sau proiecteaza propriile sentimente si motive asupra altor oameni. Exista trasaturi care nu ne plac sau pe care nu vrem sa le vedem la noi insine. Atribuim altor persoane opiniile si insusirile noastre negative in loc sa le luam asupra noastra.

Proiectia este folosita ca mecanism de aparare impotriva - sentimentelor si comportamentelor inacceptabile.
De exemplu, oamenii- isi pot proiecta propria agresivitate asupra altei persoane. Astfel , nu se mai gandesc la ei insisi si nu este nevoie sa-si asume responsabilitatea reactiei respective. Altcineva este aratat! cu degetul pentru ca este "zgarcit" sau "Curios" , in loc sa vada acele trasaturi in propria viata.

BInenteles-proiectia este doar aparent o solutie. Ea trebuie inlocuita cu curajul de a accepta realitatea si cu indrazneala de a o infrunta. Pe termen lung, proiectia reprezinta o piedica in calea empatiei, tolerantei si a autocriticii. Opusul se afla intotdeauna altundeva, nu in propria viata cu slabiciunile ei.

7) INTELECTUALIZAREA

Intelectualizarea - arata lipsa legaturii dintre gand si sentiment, atunci cand are loc o experienta neplacuta. Cateodata oamenii care au trecut prin experiente groaznice, pot sa le relateze si sa le descrie cu lux de amanunte fara sa se implice sentimental. In acest caz este vorba despre un mecanism de aparare care distanteaza in mod eficient persoana de acele experiente.

Astfel - relatarile experientelor devin mecanice, doar o reproducere neutra a propriilor incidente. Apararea impiedica pur si simplu toate sentimentele adecvate, deoarece ele sunt insuportabile. Intelectualizarea poate aparea de exemplu- in legatura cu experientele din timpul razboiului, cu abuzul sexual, cu catastrofele sau cu accidentele, respingerea sau dezamagirea.

Pentru un timp ea poate fi o strategie de supravietuire, dar treptat, persoana trebuie sa-si recunoasca sentimentele pentru a putea privi in fatza necazurile care au avut loc.

studiu din cartea "EMPATIA - Consilierea crestina in Biserica."
NE linistim inimile Inaintea lui Dumnezeu.
o zi binecuvantata de EL va doresc.
pe curand .

Darurile zidirii

"Fiti buni unii cu altii"

Inchipuiti-va ca ati avea un copil caruia ii place sa se joace cu un catel favorit si ca intr-o buna zi, catelusul sare pe strada si este calcat de un camion. Imaginati-va baietelul stand langa trupul cainelui zdrobit si alaturi de el imaginati-vi-l pe soferul camionului, care a oprit masina sa vada ce s-a intamplat. Imaginati-va ca-l auziti pe sofer spunand: "Bine ca a fost doar cianele acesta nebun. Mi-era teama de altceva mai rau. Alta data sa-ti tii ciinele in curte." si tragand o injuratura a plecat mai departe cu camionul lui. In urma lui, copilul a ramas cu lacrimi in ochi. Langa catelul zdrobit s-a asezat intre timp si inimioara lui zdrobita.

In fata acestui tablou tragic se opreste inca un trecator. Este un om cu inima buna. El ridica trupul cainelui de pe carosabil si-l aseaza cu grija pe iarba. Desi, grabit, el gaseste suficient timp ca sa stea de vorba cu copilul si sa-i spuna citeva vorbe de mangaiere. Inainte de a pleca, intreaba: "Este tatal tau acasa?" Cuvintele lui au ceva din caldura unei mangaieri duioase.

Imaginati-va acum ca sunteti pe drum cu masina si v-a explodat un cauciuc. Din pacate nu aveti nici unul de rezerva. Din goana traficului, un alt sofer lasa geamul jos si va striga ironic: "Norocosule!". Un altul se opreste si se apropie spunand: "Va pot ajuta cu ceva?" Cuvintele celui dintai apasa cu nesimtire pe o rana deja facuta, in timp ce vorbele celui de al doilea sunt ca un balsam alinator.

De mult, un om a cazut intre talhari in timp ce calatorea intre doua orase. Talharii l-au batut bine si l-au jefuit de tot ce avea, lasandu-l aproape mort la marginea drumului. Fara ajutor, omul acesta ar fi murit. Mi-l imaginez cum statea asa, zdrobit in trup si in suflet si se intreba singur: "Mor sau vine cineva sa ma scape?" Mi-l imaginez auzind cu bucurie pasii cuiva care se apropia pe drum si parca simt ca tresare de bucurie distangind in silueta trecatorului persoana unui preot. Cu siguranta ca acest trimis al cerului ii va sari in ajutor, dar ... preotul a trecut speriat si grabit pe alaturi ... si omul nostru a mai primit in inima lui inca o rana ...

Dar stai! Se aud iarasi pasi ... Numai sa nu fie iarasi hotii! Nu-s ei, e un Levit! Omul acesta obisnuit cu slujirea la Templu se va grabi sa-l ajute! Vai, nu! Levitul si-a strans si el haina infiorat de grozava priveliste si s-a furisat pe drum mai departe. Imaginati-va cat de trist trebuie sa fi fost omul nostru vazand ca cei doi reprezentanti ai religiei l-au lasat sa moara si si-au vazut egoisti de drum.

Dupa un timp, un alt om s-a coborat pe acelasi drum. Era un Samaritean, unul dintr-aceia dispretuiti de evrei. Probabil ca nici prin cap nu-i va trece sa ajute un evreu aflat pe moarte. Dar nu! ... Iata cum acest Samaritean se opreste, se apleaca cu mila, il ridica pe cel cazut si-l aseaza pe asinul sau. Amandoi ajung la primul han, unde Samariteanul ii unge atent ranile si-l lasa hangiului spre ingrijire, promitand ca va suporta toate cheltuielile la intoarcere.

Toata credinta muribundului in bunatatea omeneasca, crunt zdruncinata de atitudinea Preotului si Levitului, a fost acum restaurata de fapta de omenie a Samariteanului milostiv. Rautatea, indiferenta, egoismul, cruzimea darama. Numai bunatatea zideste si vindeca ranile sufletului. Nu-i de mirare ca Biblia ne spune:

"Fiti buni unii cu altii" (Efes. 4:32).

Empatia 7

Fericirea nu atârnă de împrejurări. Fericirea are de-a face cu Dumnezeu care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.

Lacrimile varsate pentru tine sunt un semn de slabiciune, lacrimile varsate pentru altii sunt un semn de putere.

Marturisirea si iertarea

„ El ne iarta pacatele”

O parte importanta a consilierii crestine o reprezinta marturisirea pacatelor, care duce apoi la iertare si eliberare. Marturisirea pacatelor este o nevoie umana.

Marturisirea are loc in primul rand, inaintea lui Dumnezeu: „ Daca ne marturisim pacatele, EL este credincios si drept ca sa ne ierte de orice pacatele si sa ne curate de orice nelegiuire” (1Ioan 1:9). Imparatul David a experimentat intr-un mod extraordinar iertarea lui Dumnezeu ( Psalm 32:5).

Inainte ca o persoana sa-si poata marturisi pacatele inaintea lui Dumnezeu trebuie sa si le recunoasca.Dificultatea este ca trebuie sa se smereasca si sa-si dainuiasca esecul.

Deseori, noi, oamenii, construim ziduri de aparare in jurul punctelor noastre slabe, in loc sa ne ocupam de ele pentru a le schimba . Cata vreme a tacut ,David se topea de gemetele sale necurmate( Psalmul 32:3). Problema lui David a fost ca initial nu a vrut cu adevarat sa-si recunoasca greseala.

A ascunde ceva de Dumnezeu, inseamna deseori a ascunde problema de sine insusi.Punctul de cotitura in situatia lui David pare sa aiba loc atunci cand s-a decis pentru sine si pentru Dumnezeu:”Imi voi marturisi Domnului faradelegea” (Psalm 32:5). Intr-un mod similar, el spune in psalmul 32:18 :” Imi marturisesc faradelegea, ma doare pentru pacatul meu”.

Uneori este necesar sa te marturisesti in fata persoanei impotriva careia ai gresit. Inca din Numeri 5:6-7, Dumnezeu spune ca cel ce a gresit impotriva cuiva sa-si marturiseasca pacatul acelei persoane.

De asemenea, in pilda fiului risipitor, Isus accentueaza importanta marturisirii :” Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva Ta” . ( Luca 15:21). Este interesant sa observam ca aceasta marturisire are in acelasi timp doua directii: „ Dumnezeu („cerul”) si persoana dezamagita („tatal”).

Exista o putere extraordinara in marturisirea pacatelor in fata cuiva. Iacov ne provoaca : „ Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit” ( iacov 5:16). Aici marturisirea este asociata cu neprihanirea care, la randul ei,este legata de rugaciunea puternica si eficienta.

Nu putem accentua suficient de mult importanta marturisirii. Aeasta nu are de-a face doar cu partasia din poporului lui Dumnezeu. Ea este o conditie necesara pentru a putea inainta in viata, pe toate planurile.

Doar in anumite cazuri speciale se poate pretinde o marturisire deschisa a pacatelor in fata unui grup limitat de oameni sau in fata intregii biserici. Aici consilierul – trebuie sa fie intelept si precaut fiindca astfel de marturisiri publice in loc sa ajute pot produce rani si mai mari. Ele sunt necesare numai atunci cand se refera la un pacat care a afectat direct intregul grup sau intreaga biserica, si marturisirea ar avea ca rezultat impacarea tuturor partilor implicate.

Persoanele neafectate nu vor participa la procesul de confruntare. Pacatul si esecul personal nu trebuie facute niciodata mai mari decat sunt si trebuie marturisite la nivelul potrivit si in contextul potrivit. Deci, oamenii afectati sunt cei mai raniti, si cei care au de marturisit au nevoie de tot sprijinul pentru a li se acorda iertare si ingrijire.

Exista multe promisiuni biblice legate de marturisirea pacatelor. Marturisirea aduce cu sine rezultate extraordinare si ca si consilier, trebuie sa-l motivezi pe consiliat sa indrazneasca sa-si marturiseasca pacatul. Deseori friica si rusinea ii face pe oameni sa ezite sa-si marturiseasca pacatul. De aceea, este important sa subliniezi faptul ca Dumnezeu este plin de dragoste si bogat in har, nu critic si de neimpacat. Cel ce-si marturiseste pacatul inaintea lui Dumnezeu, primeste prin har iertarea pacatelor. ( 1 Ioan 1:9) Dumnezeu asculta si raspunde rugaciunilor noastre atunci cand nu avem un cuget rau.( Psalmul 18:19).

Marturisirea pacatelor este, deasemenea, o protectie impotriva unei noi caderi si inseamna ca persoana care se marturiseste i se ofera sansa sa o ia de la inceput. ( Luca 15:11-32). O data cu marturisirea se deschid noi posibilitati pentru refacerea relatiilor dintre oameni.

Dumnezeu nu este razbunator . Cand ne marturisim, EL nu mai tine seama de pacatele noastre: „ El va avea IARASI mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre si va arunca in fundul marii toate pacatele noastre” ( Mica 7:19). Este important sa-l incurajam pe consiliat cu acest adevar. Cu alte cuvinte Dumnezeu nu este unul care pedepseste. De aceea, sa nu fim nici noi. Cel ce si-a marturisit pacatul si s-a lasat de el trebuie intarit si iertat. Fireste, pedepsele pot fi folosite pentru a da un exemplu, a-i atentiona pe altii sau a sublinia gravitatea greselii comise. Dar daca din acest proces lipseste sprijinul nou testamentar acordat celui vinovat, atunci aceasta disciplinare nu reflecta caracterul indurator al lui Dumnezeu si nu are nimik de-a face cu consilierea.

Fara marturisire nu avem niciodata posibilitatea iertarii si astfel nici eliberarea. Marturisirea este o conditie pentru a scapa de vinovatie. De aceea, nevoia de marturisire a pacatelor nu poate fi subestimata niciodata si ea trebuie sa ocupe un loc central in consiliere.

Este un mare har sa fii alaturi de consiliat si sa-l auzi marturisindu-si pacatele inaintea lui Dumnezeu. A trai minunea iertarii lui Dumnezeu este o mare binecuvantare si a contribui la impacarea deplina si la eliberarea unui om este o mare minune.

In consiliere intalnim si o alta perspectiva, cea a iertarii.Consiliatul trebuie sa poata acorda iertare celui sau celor care l-au nedreptatit si astfel sa poata realiza concilierea. Exista si situatii in care consiliatul trebuie sa se ierte pe sine insusi. Iertarea este o conditie pentru impacare, restaurare si vindecare.

Mesajul clar al Bibliei- este ca atitudinea noastra de baza trebuie sa FIE UN CARACTER IERTATOR. Iertarea este un act de vointa” Cum v-a iertat Cristos , asa iertati-va si voi”(Coloseni 3:13).Acest mesaj il transmite Pavel si in efeseni „ Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Christos” (Efeseni 4:32).

Mesajul despre iertarea altora se afla in rugaciunea care ne-a invat ISUS: „ Si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator” ( Luca 11:4) ( varianta din matei – precum si noi iertam gresitilor nostri).

A putea ierta este hotarator, dar poate fi foarte dificil. Acest lucru nu se intampla automat si este nevoie de timp. Iertarea e ceva mult mai mult decat un cuvant spus de pe buze si nu este acelasi lucru cu a uita sau a cere scuze.Nici nu inseamna sa fugi de responsabilitati.

Iertarea – trebuie sa inceapa printr-un act interior, o vindecare interioara.Prin iertare se arata ca nu mai exista acea dorinta de a pedepsi pe cel care a facut raul. Renunti la dreptul pe care crezi ca il ai sa acuzi pe cel vinovat. A acorda iertare inseamna a deveni liber si a putea merge mai departe.

Iertarea adevarata si totala creste in timp ce se lucreaza cu situatiile dificile. De aceea, in consiliere, este important ca sa se acorde timp atat prelucrarii greutatilor si procesului de iertare. Exista multi factori decisivi cu privire la lungimea acestui proces. DE exemplu, poate depinde de gradul unei securitati de baza, de trairile unei inselaciuni anterioare, de marimea ofenselor si a dezamagirilor, de taria ajutorului care exista in persoanele din jur sau de eventuala relatie profunda cu Dumnezeu.

Un exemplu – interesant din Biblie este proorocul Ieremia ( Ieremia 18). Locuitorii Ierusalimului n-au ascultat avertismentul trimis de Dumnezeu prin Ieremia. In schimb, ei s-au gandit cu viclenie cum sa ajunga la el: „ Haidem sa-l ucidem cu vorba, si sa nu luam seama la toate vorbirile lui”( Ieremia 18:18).

Ieremia a reactionat normal si uman la actiunea lor. EL a devenit atat de dezamagit si trist, cat si furios. Rugaciunea lui catre Dumnezeu in acea situatie nu a fost chiar frumoasa. Evident, pentru el a fost totusi important sa-si exprime liber sentimentele inaintea lui Dumnezeu.

Dupa ce Ieremia I-a amintit lui Dumnezeu- cum el insusi a facut bine oamenilor, a cerut nenorocirea peste cei care i-au facut rau. El a fost condus de sentimente de razbunare si de ura. S-a rugat ca pruncii lor sa fie prada foametei, femeile lor sa fie lipsite de copii, barbatii loor sa fie luati de ciuma si jefuitorii sa vina impotriva lor. A mers atat de departe incat i-a cerut lui Dumnezeu sa nu le ierte nelegiuirea, sa nu le stearga pacatul, ci sa fie doborati ( Ieremia 18:21-23).

Insa timpul a trecut si Ieremia a inceput treptat sa-si vina in fire si sa se distanteze, cu toate ca ei si-au continuat atacurile impotriva lui. El a putut sa-i transfere lui Dumnezeu dreptul de a judeca : „ Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic...Doamne Dumnezeul ostirilor, care incerci pe cel neprihanit, care patrunzi rarunchii si inimile, fa ma sa vad razbunarea Ta impotriva lor! Caci Tie imi incredintez pricina” ( Ieremia 20:11-12).

Lasandu-L pe Dumnezeu sa faca dreptate, Ieremia si-a recastigat perspectiva corecta asupra vietii. El a fost eliberat de amaraciunea si razbunarea ce l-au tinut legat. Chiar daca avea dreptate in unele lucruri, el a fost eliberat in interiorul sau de negativism si astfel a putut merge mai departe cu o atitudine iertatoare. Pana la urma, el a putut exclama: „ Cantati Domnului! Laudati pe Domnul” ( Ieremia 20:13).

Procesul de vindecare este usurat daca se permite sa se vorbeasca deschis si direct despre ce s-a intamplat si se da frau liber sentimentelor In acest proces iertarea poate creste. Ca si consilier, poti fi aproape si poti sprijini consiliatul. Pentru aceasta este nevoie de o mare intelegere si o ureche sensibila. Consilierul trebuie sa poata suporta acele parti ale procesului care sunt incarcate de dezamagiri si emotii. !!!

In acelasi timp, el trebuie sa fie un purtator de speranta si sa poata arata calea spre tinta, care este iertarea si impacarea .

In acest proces Dumnezeu este aproape cu vindecarea. Schimbarea se produce prin harul, puterea si dragostea Sa.

Amin.

Si nu uitati..

Marturisiti azi ..daca aveti ceva de marturisit lui ISUS.

Harul si Sangele lui sfant este inca activ si are putere.

Vei deveni un om impacat si iertat deplin!
Iertarea Lui aduce libertate.

Turneu - Ciresarii si Vladimir Pustan in Estul Romaniei

Trupa Ciresarii impreuna cu Pastor Vladimir Pustan se vor afla intr-un turneu de evanghelizare in zona de Est a Romaniei. Localitatile in care vor fi prezenti sunt urmatoarele:

Pitesti (vineri 29 august)
Focsani (sambata 30 august)
Onesti (duminica 31 august - dimineata) Intalnirea din Onesti va avea loc duminica dimineata de la ora 9 in Biserica Filadelfia.
Piatra Neamt (duminica 31 august - seara)
Bacau (luni 1 septembrie)
Iasi (marti 2 septembrie)
Botosani (miercuri 3 septembrie)
Cernauti - Ucraina (joi 4 septembrie )

Intalnirile se vor desfasura la casele de cultura ale oraselor, incepand cu ora 18.