Fericirea nu atârnă de împrejurări. Fericirea are de-a face cu Dumnezeu care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.
Lacrimile varsate pentru tine sunt un semn de slabiciune, lacrimile varsate pentru altii sunt un semn de putere.
Marturisirea si iertarea
„ El ne iarta pacatele”
O parte importanta a consilierii crestine o reprezinta marturisirea pacatelor, care duce apoi la iertare si eliberare. Marturisirea pacatelor este o nevoie umana.
Marturisirea are loc in primul rand, inaintea lui Dumnezeu: „ Daca ne marturisim pacatele, EL este credincios si drept ca sa ne ierte de orice pacatele si sa ne curate de orice nelegiuire” (1Ioan 1:9). Imparatul David a experimentat intr-un mod extraordinar iertarea lui Dumnezeu ( Psalm 32:5).
Inainte ca o persoana sa-si poata marturisi pacatele inaintea lui Dumnezeu trebuie sa si le recunoasca.Dificultatea este ca trebuie sa se smereasca si sa-si dainuiasca esecul.
Deseori, noi, oamenii, construim ziduri de aparare in jurul punctelor noastre slabe, in loc sa ne ocupam de ele pentru a le schimba . Cata vreme a tacut ,David se topea de gemetele sale necurmate( Psalmul 32:3). Problema lui David a fost ca initial nu a vrut cu adevarat sa-si recunoasca greseala.
A ascunde ceva de Dumnezeu, inseamna deseori a ascunde problema de sine insusi.Punctul de cotitura in situatia lui David pare sa aiba loc atunci cand s-a decis pentru sine si pentru Dumnezeu:”Imi voi marturisi Domnului faradelegea” (Psalm 32:5). Intr-un mod similar, el spune in psalmul 32:18 :” Imi marturisesc faradelegea, ma doare pentru pacatul meu”.
Uneori este necesar sa te marturisesti in fata persoanei impotriva careia ai gresit. Inca din Numeri 5:6-7, Dumnezeu spune ca cel ce a gresit impotriva cuiva sa-si marturiseasca pacatul acelei persoane.
De asemenea, in pilda fiului risipitor, Isus accentueaza importanta marturisirii :” Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva Ta” . ( Luca 15:21). Este interesant sa observam ca aceasta marturisire are in acelasi timp doua directii: „ Dumnezeu („cerul”) si persoana dezamagita („tatal”).
Exista o putere extraordinara in marturisirea pacatelor in fata cuiva. Iacov ne provoaca : „ Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit” ( iacov 5:16). Aici marturisirea este asociata cu neprihanirea care, la randul ei,este legata de rugaciunea puternica si eficienta.
Nu putem accentua suficient de mult importanta marturisirii. Aeasta nu are de-a face doar cu partasia din poporului lui Dumnezeu. Ea este o conditie necesara pentru a putea inainta in viata, pe toate planurile.
Doar in anumite cazuri speciale se poate pretinde o marturisire deschisa a pacatelor in fata unui grup limitat de oameni sau in fata intregii biserici. Aici consilierul – trebuie sa fie intelept si precaut fiindca astfel de marturisiri publice in loc sa ajute pot produce rani si mai mari. Ele sunt necesare numai atunci cand se refera la un pacat care a afectat direct intregul grup sau intreaga biserica, si marturisirea ar avea ca rezultat impacarea tuturor partilor implicate.
Persoanele neafectate nu vor participa la procesul de confruntare. Pacatul si esecul personal nu trebuie facute niciodata mai mari decat sunt si trebuie marturisite la nivelul potrivit si in contextul potrivit. Deci, oamenii afectati sunt cei mai raniti, si cei care au de marturisit au nevoie de tot sprijinul pentru a li se acorda iertare si ingrijire.
Exista multe promisiuni biblice legate de marturisirea pacatelor. Marturisirea aduce cu sine rezultate extraordinare si ca si consilier, trebuie sa-l motivezi pe consiliat sa indrazneasca sa-si marturiseasca pacatul. Deseori friica si rusinea ii face pe oameni sa ezite sa-si marturiseasca pacatul. De aceea, este important sa subliniezi faptul ca Dumnezeu este plin de dragoste si bogat in har, nu critic si de neimpacat. Cel ce-si marturiseste pacatul inaintea lui Dumnezeu, primeste prin har iertarea pacatelor. ( 1 Ioan 1:9) Dumnezeu asculta si raspunde rugaciunilor noastre atunci cand nu avem un cuget rau.( Psalmul 18:19).
Marturisirea pacatelor este, deasemenea, o protectie impotriva unei noi caderi si inseamna ca persoana care se marturiseste i se ofera sansa sa o ia de la inceput. ( Luca 15:11-32). O data cu marturisirea se deschid noi posibilitati pentru refacerea relatiilor dintre oameni.
Dumnezeu nu este razbunator . Cand ne marturisim, EL nu mai tine seama de pacatele noastre: „ El va avea IARASI mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre si va arunca in fundul marii toate pacatele noastre” ( Mica 7:19). Este important sa-l incurajam pe consiliat cu acest adevar. Cu alte cuvinte Dumnezeu nu este unul care pedepseste. De aceea, sa nu fim nici noi. Cel ce si-a marturisit pacatul si s-a lasat de el trebuie intarit si iertat. Fireste, pedepsele pot fi folosite pentru a da un exemplu, a-i atentiona pe altii sau a sublinia gravitatea greselii comise. Dar daca din acest proces lipseste sprijinul nou testamentar acordat celui vinovat, atunci aceasta disciplinare nu reflecta caracterul indurator al lui Dumnezeu si nu are nimik de-a face cu consilierea.
Fara marturisire nu avem niciodata posibilitatea iertarii si astfel nici eliberarea. Marturisirea este o conditie pentru a scapa de vinovatie. De aceea, nevoia de marturisire a pacatelor nu poate fi subestimata niciodata si ea trebuie sa ocupe un loc central in consiliere.
Este un mare har sa fii alaturi de consiliat si sa-l auzi marturisindu-si pacatele inaintea lui Dumnezeu. A trai minunea iertarii lui Dumnezeu este o mare binecuvantare si a contribui la impacarea deplina si la eliberarea unui om este o mare minune.
In consiliere intalnim si o alta perspectiva, cea a iertarii.Consiliatul trebuie sa poata acorda iertare celui sau celor care l-au nedreptatit si astfel sa poata realiza concilierea. Exista si situatii in care consiliatul trebuie sa se ierte pe sine insusi. Iertarea este o conditie pentru impacare, restaurare si vindecare.
Mesajul clar al Bibliei- este ca atitudinea noastra de baza trebuie sa FIE UN CARACTER IERTATOR. Iertarea este un act de vointa” Cum v-a iertat Cristos , asa iertati-va si voi”(Coloseni 3:13).Acest mesaj il transmite Pavel si in efeseni „ Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Christos” (Efeseni 4:32).
Mesajul despre iertarea altora se afla in rugaciunea care ne-a invat ISUS: „ Si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator” ( Luca 11:4) ( varianta din matei – precum si noi iertam gresitilor nostri).
A putea ierta este hotarator, dar poate fi foarte dificil. Acest lucru nu se intampla automat si este nevoie de timp. Iertarea e ceva mult mai mult decat un cuvant spus de pe buze si nu este acelasi lucru cu a uita sau a cere scuze.Nici nu inseamna sa fugi de responsabilitati.
Iertarea – trebuie sa inceapa printr-un act interior, o vindecare interioara.Prin iertare se arata ca nu mai exista acea dorinta de a pedepsi pe cel care a facut raul. Renunti la dreptul pe care crezi ca il ai sa acuzi pe cel vinovat. A acorda iertare inseamna a deveni liber si a putea merge mai departe.
Iertarea adevarata si totala creste in timp ce se lucreaza cu situatiile dificile. De aceea, in consiliere, este important ca sa se acorde timp atat prelucrarii greutatilor si procesului de iertare. Exista multi factori decisivi cu privire la lungimea acestui proces. DE exemplu, poate depinde de gradul unei securitati de baza, de trairile unei inselaciuni anterioare, de marimea ofenselor si a dezamagirilor, de taria ajutorului care exista in persoanele din jur sau de eventuala relatie profunda cu Dumnezeu.
Un exemplu – interesant din Biblie este proorocul Ieremia ( Ieremia 18). Locuitorii Ierusalimului n-au ascultat avertismentul trimis de Dumnezeu prin Ieremia. In schimb, ei s-au gandit cu viclenie cum sa ajunga la el: „ Haidem sa-l ucidem cu vorba, si sa nu luam seama la toate vorbirile lui”( Ieremia 18:18).
Ieremia a reactionat normal si uman la actiunea lor. EL a devenit atat de dezamagit si trist, cat si furios. Rugaciunea lui catre Dumnezeu in acea situatie nu a fost chiar frumoasa. Evident, pentru el a fost totusi important sa-si exprime liber sentimentele inaintea lui Dumnezeu.
Dupa ce Ieremia I-a amintit lui Dumnezeu- cum el insusi a facut bine oamenilor, a cerut nenorocirea peste cei care i-au facut rau. El a fost condus de sentimente de razbunare si de ura. S-a rugat ca pruncii lor sa fie prada foametei, femeile lor sa fie lipsite de copii, barbatii loor sa fie luati de ciuma si jefuitorii sa vina impotriva lor. A mers atat de departe incat i-a cerut lui Dumnezeu sa nu le ierte nelegiuirea, sa nu le stearga pacatul, ci sa fie doborati ( Ieremia 18:21-23).
Insa timpul a trecut si Ieremia a inceput treptat sa-si vina in fire si sa se distanteze, cu toate ca ei si-au continuat atacurile impotriva lui. El a putut sa-i transfere lui Dumnezeu dreptul de a judeca : „ Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic...Doamne Dumnezeul ostirilor, care incerci pe cel neprihanit, care patrunzi rarunchii si inimile, fa ma sa vad razbunarea Ta impotriva lor! Caci Tie imi incredintez pricina” ( Ieremia 20:11-12).
Lasandu-L pe Dumnezeu sa faca dreptate, Ieremia si-a recastigat perspectiva corecta asupra vietii. El a fost eliberat de amaraciunea si razbunarea ce l-au tinut legat. Chiar daca avea dreptate in unele lucruri, el a fost eliberat in interiorul sau de negativism si astfel a putut merge mai departe cu o atitudine iertatoare. Pana la urma, el a putut exclama: „ Cantati Domnului! Laudati pe Domnul” ( Ieremia 20:13).
Procesul de vindecare este usurat daca se permite sa se vorbeasca deschis si direct despre ce s-a intamplat si se da frau liber sentimentelor In acest proces iertarea poate creste. Ca si consilier, poti fi aproape si poti sprijini consiliatul. Pentru aceasta este nevoie de o mare intelegere si o ureche sensibila. Consilierul trebuie sa poata suporta acele parti ale procesului care sunt incarcate de dezamagiri si emotii. !!!
In acelasi timp, el trebuie sa fie un purtator de speranta si sa poata arata calea spre tinta, care este iertarea si impacarea .
In acest proces Dumnezeu este aproape cu vindecarea. Schimbarea se produce prin harul, puterea si dragostea Sa.
Amin.
Si nu uitati..
Marturisiti azi ..daca aveti ceva de marturisit lui ISUS.
Harul si Sangele lui sfant este inca activ si are putere.
Iertarea Lui aduce libertate.
De ce crezi că "lacrimile vărsate pentru tine sunt un semn de slăbiciune",pe când "lacrimile vărsate pentru alţii sunt un semn de putere" ?
RăspundețiȘtergere"Ce îmseamnă de fapt a fi egoist? Se poate să fii şi moştenitor al Vieţii Veşnice pe deasupra?
RăspundețiȘtergereUn om centrat pe sine are o problemă de identitate. Sau nu o are deloc. Identitatea. A fi egoist înseamnă a urmări binele tău, neţinând cont de ceilalţi, ignorându-i de cele mai multe ori, şi implicit făcându-le rău. Ce altceva decât un egocentrism fervent poate genera afirmaţia "Scopul scuză mijloacele"? Egoismul se manifestă în primul rând la nivel de relaţie cu Dumnezeu. De multe ori îl implicăm pe Dumnezeu în micile noastre acţiuni (ceea ce nu-i rău), însă cu scopul de a ne ajuta la împlinirea feluritelor noastre dorinţe pământeşti. Însă când vedem că am ajuns la eşec ne punem fireasca întrebare: "Dar cum se poate aşa ceva? Am crezut că asta e voia Domnului!" Adevărat spunea psalmistul "Bine e să aştepţi în tăcere voia Domnului!" Oare câţi dintre noi mai avem răbdare să aşteptăm?
O dată ce conştient sau nu, dai dovadă de egoism în relaţia ta cu Dumnezeu urmărind propriile-ţi scopuri, acesta se reflectă şi în relaţia ta cu cei din jur. Astfel, nu iţi mai poţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, ci doar pe tine însuţi. Aruncând o privire în istorie putem observa cum toate răutăţile provocate de oameni au avut la bază un păcat atât de banal -ar zice unii- însă cu consecinţe atât de periculoase, încât mii de vieţi au fost ruinate. Da, suntem oameni.. şi omul prin definiţie e păcătos. Însă a fost un Om, singurul de altfel, care ar fi putut să ne scape de noi, şi care a acceptat povara covârşitoare a ambiţiilor, eşecurilor, neputinţelor, noastre.."
E omul centrat doar pe durerile sale, si plange ca nu este inteles, satisfacut, implinit el intai, slujit , servit.
Cand plangi pentru alti iubesti oamenii, ai pasiune pentru cei pierduti si te rogi ca Mana Tare si buna care schimba si misca lucrurile sa intervina si sa schimbe si alte vieti.
"..Fiice ale Ierusalimului, nu ma plangeti pe Mine, plangeti-va pe voi si pe copiii vostri."
RăspundețiȘtergereCe vroiam sa spun e ca MOTIVUL plansului te face slab sau tare, nu persoana.
[Am inteles la ce categorie de oameni te refereai.] :)