5 lideri examineaza plagiatul predicilor

Tim Keller:

Yes, it does appear to be a problem for these reasons. Preachers today feel under much more pressure to be spectacular than they used to feel. Christians are much less likely to be loyal to a church of a particular place or a particular theological tradition. What they want is to have a great experience on Sunday, and that means they will travel to get to the most gifted preachers. When you put this pressure together with (a)a busy week in which you haven’t felt able to prepare well, and (b)the accessibility of so much sermon material through the internet—the temptation to simply re-preach someone else’s sermon is very strong.

D. A. Carson:

First: Taking over another sermon and preaching it as if it were yours is always and unequivocally wrong, and if you do it you should resign or be fired immediately. The wickedness is along at least three axes: (1) You are stealing. (2) You are deceiving the people to whom you are preaching. (3) Perhaps worst, you are not devoting yourself to the study of the Bible to the end that God’s truth captures you, molds you, makes you a man of God, and equips you to speak for him.

Sandy Willson:

1. We must not be guilty of “stealing” from our fellow Christians.
2. We must not pretend before our congregations that we have researched or composed something that we have not.
3. We must not substitute real Bible study and prophetic sermon preparation with “cutting and pasting.”

Prin curtoazia sermoncentral.com 

Semnale de alarmă pentru un lider

Credit photo by management-issues.com

1. Când viziunea ta nu mai motivează şi nu mai mişcă lucrurile. 

(Neemia 2:18)

2. Când poporul începe să se împrăştie de lângă tine. 

(1 Samuel 13:8)

3. Când începi să iei decizii pripite.

 (1 Samuel 13:9)

4. Când te lupţi să păstrezi aparenţele.

 (1 Samuel 15:24,25)

5. Când începi să crezi că eşti cineva .

 (1 Samuel 15:17)

6. Când nu-ţi mai asumi responsabilitatea propriilor greşeli.

 (1 Samuel 15:20-21)

Restul aici în 

"Indicii pentru a recunoaște pierderea calității de lider"

Starea de fapt a lumii evanghelice

Un gând american spune "because cursing the darkness is easier than turning on a light".
A blestema/ a condamna întunericul este mai ușor decât a aprinde o lumină".

Cred că fiecare dintre noi a experimentat acest gând. Este mai ușor, mai lesne și mai confortabil să blamezi oameni, să condamni. Omul se naște cu un spirit justițiar acut în el. Insă acel spirit trebuie regenerat de Dumnezeu. Altfel spiritul acesta de judecată face mai mult rău printre noi în loc să aducă lumină, claritate, discernământ.

E grav să blamezi lucrările lui Dumnezeu și persoana Lui, prin lentila proprilor convingeri spirituale.

Putem descoperi și nominaliza *n factori și nenumărate probleme,devianțe periferice pe care le întâlnim în mediul evanghelic contemporan, dar cea mai mare lipsă de azi este cunoașterea lui Dumnezeu.

Și toate acestea se întâmplă datorită celei mai mari epidemii din rândul creștinismului și anume: Abandonarea zilnica a rugaciunii si a citirii Cuvantului lui Dumnezeu.

Pentru că să fim clari și corecți de la început :"Calitatea relației mele cu Dumnezeu se vede în calitatea relației mele cu Biblia". Ne deschidem Scripturile doar la biserica nu și in timpul săptămânii acasă și ne dorim (avantajele si beneficiile) pace,binecuvântare și protecție,rezolvarea problemelor și să ne apropiem tot mai mult de Isus Christos- dar toate acestea dacă se pot obține in afara unei vieti devotionale cu Dumnezeu prin Cuvantul Sau.

Crestinatatea actuala doreste scurtaturi.
Renuntam la odăițe pentru sali arhipline.

Insa asta nu este valabil si pentru  crestinii reali, autentici. Ma bucur ca intr-o dimineata la studioul RVE inainte cu cateva minunte de a intra in direct la "Popas pentru suflet",psihologul crestin Petru Ciucur ma sfatuia si imi spunea ca in pofida tuturor derapajelor imorale, chiar si in urma tuturor exemplelor negative si a lipsei de convertiri autentice din randul lumii crestine, cel mai intelept este sa privim la Domnul Isus Christos si sa vedem ca El are in continuare oameni nascuti din nou, fii si fice ale Imparatiei si sa privim la acele roade si rezultate din crestinism care ne bucura, care ne incurajeaza; sa nu fim blocati pe acele modele, exemple care ne intristeaza, deprimă.Acest fel de crestinism are sens.Cu siguranta mai exista si crestini valorosi. Acestia trebuiesc cautati azi si promovati.Dumnezeu are marturia, oamenii si Cuvantul sau valabil pentru fiecare generatie de oameni.

Acelasi lucru te indemn si eu:

Cauta si in biserica ta locala acei membrii care sunt maturi, care sunt nascuti din Dumnezeu si isi citesc Scripturile pentru ca nu pot altfel supravietui spiritual. Cauta-i si bucura-te de astfel de partasii. Nu ramane axat doar pe esecurile si falimentele unor "pacaliti spiritual" si in acest mod sa arunci la cosul de gunoi tot ce tine de crestinim. Renunta la acei ochelari murdari care vad doar lucruri negative in lumea evanghelica.

Cu siguranta ca ele exista si trebuiesc confruntate prin Lumina Cuvantului, trebuiesc demascate si expuse.Insa aceasta impune o buna cunoastere a Scripturii, o experienta zilnica cu Dumnezeu si un nivel de autoritate spirituala recunoscuta in comunitate din partea celui care se avanta in astfel de batalii spirituale.

Dar din experienta pot sa spun la modul cel mai practic ca este imposibil sa te apropi de Christos fara sa ai o relatie corecta si apropiata cu Scriptura.

Nu avem hrana in sufletele noastre pentru ca noi ne-am obisnuit cu conservele pregatite de altii, cu schitele si predicutele mestecate si recurgitate de altii si nu ne mai asezam noi insine in Scriptura.

Asistam la o lipsa de autenticitate si integritate chiar in pregatirea predicilor unde aproape 60%-70% din gandirea altui predicator este preluata, imitata si plagiata apoi si livrata ca mesaj "muncit si inspirat" in predica de saptamana viitoare.

Dumnezeu insa nu opereaza astfel. El vrea mai intai sa vorbeasca intr-un slujitor mai intai- ca apoi sa vorbeasca prin el altora. Dumnezeu este un Dumnezeu disciplinat si ordonat.

Ne dorim scheme si strategii ale firii pamantesti sa atragem oameni la Biserica dar daca ei nu vor sa vina la Christosul cel rastignit, cel care este suficient pentru binecuvantarea sufletelor oamenilor, atunci ar fi cel mai bine sa nu-i chemam pe oameni la un alt mesaj, alta Evanghelie, care ar vibra cu dorintele, poftele si interesele lor.

Nu avem voie sa folosim alte resurse, alte parghii, alte metode si strategii sau alte mesaje prin care sa le spunem oamenilor sa se impace cu Dumnezeu in afara de propovaduirea Christosului rastignit.

Iar daca nu isi doresc sa sa vina la biserica prin calea lui Dumnezeu-Isus Christos, mai bine ar pleca in alta parte. Noi nu avem alt mesaj, alt domn, alta Evanghelie de a oferi oamenilor decat cea oferita in Scriptura.

In final te incurajez sa ramai in lucrurile valoroase si nu in gunoaiele acestei lumi. Nu iti cer sa minimalizezi mecanismele grotesti din crestinism insa vreau sa observi ca nu asta reprezinta realitatea unei vieti traite cu Dumnezeu. Cu toate ca vor exista mereu lideri spirituali care vor cadea cu nasul de asfalt te incurajez sa nu te focalizezi doar pe aspecte periferice, negative,obsedante care doar duc la indiferență sau dezamăgire.

Oamenii din jurul nostru au nevoie de o lumina. Lasa-l pe Christos sa te lumineze si sa stralucesti reflectand pe fata ta bunatatea Lui si sa poti oglindi oriunde ai fi caracterul Sau.

"Lăcomia și generozitatea" de Marius Cruceru

                                                        Sursa: David Jonathan

Zilele acestea am urmărit aceasta poză și mă gândeam că "Dumnezeu, nu banii ar trebui să ne conducă, controleze vietile." Ne putem verifica fiecare ce ne animă în fiecare zi, discuțiile despre bani sau despre Impărăția Cerurilor, ce ne motivează cel mai mult.

Isus Christos nu a condamnat bogăția ci modul in care ne folosim de ea, de resurse, de bunurile primite, de finanțe. Banii sunt pur si simplu un amplificator. Dar dacă sunt un amplificator, ce amplifică ei? Tot ce este in inima ta!

Posesiunile au tendinta de a ne poseda.Grija noastra pentru bunurile material face mai dificila preocuparea noastra pentru ceea ce ii pasa cu adevarat lui Dumnezeu.

Utilizarea buna sau gresita a banilor sunt un indicator spiritual. Ea ne poate indica in ce directie ne indreptam dupa ce murim!

Duminica 25 ianuarie ora 18.00 fr. Marius Cruceru va sustine un mesaj pe tema "Lacomia Si Generozitate".  Din prologul mesajului poti citi:

"Lăcomia așa cum credem că o știm noi, vulgară, grasă, vorbăreață, prost crescută, jegoasă și unsuroasă este doar copila mai mică a Poftei, soră bună cu Voracitatea și Avariția.

Lăcomia își schimbă hainele și măștile. Stă la masă, îndopîndu-se, dar poate sta și la tejghea, umblă printre rafturile magazinelor, dar își poate lua și haine de lucru. Pare chiar cumsecade și poate da impresia de înfrînare și cumpătare, ascunzîndu-se sub varii forme de pseudo-spiritualitate.

Lăcomia este pluriformă, este ca o caracatiță cu multe brațe și fiecare dintre acestea este colorat altfel, unele fiind subtile și ascunse.

Lăcomia, precum celelalte vicii, își are originea în Paradis, în porunca dată lui Adam și Evei să crească, să cultive, să lărgească, să se bucure de înmulțire, multiplicare și de grădina dată în posesie. Lăcomia este rămășița pervertită a instinctului așezat de creator în cultivatorul grădinii paradisiace.

Din această pricină există lăcomii și lacomi de toate tipurile. Există lacomi de postiri lungi. Vă puteți imagina așa ceva? Oameni care nu pot fi opriți din post și le trebuie canon să se oprească. Există lacomie de kilometri alergați, de ore de sală, din pricina endorfinelor, există lăcomia cultivării mușchilor, deși aceasta presupune privări și frustrare.

Lăcomia de bani, arghirofilia sau avariția, este doar o formă minoră de manifestare a poftei inițiale. Este însă mult mai înșelătoare, pentru că banul, respectînd regulile jocului semiotic (înlocuiește ceva prin altceva – Umberto Eco), poate reprezenta orice. Din această pricină ne spune Apostolul că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Iubirea de bani înseamnă o patologie a semioticii, a modului de resemnificare. Iubim banii pentru că aceștia, precum piatra aceea din jocul de Remi sau păcăliciul din jocul de cărți, poate deveni orice. Banii sînt duhulețul nostru din lampa lui Aladin. Le cerem orice și ne dăruiesc tot ce le cerem, mai mult, mai divers, mai colorat.

Este rău să facem bani? Om de afaceri creștin este cumva un oximoron? Nicidecum. Nu banii, avuțiile sînt marea problemă, ci modul în care iubirile noastre își mută obiectul de focalizare. Nu banii, ci iubirea de bani. Nu proprietățile, ci plăcerea de stăpîni. Nu afacerile, ci desfătarea narcisistică pe care negocierea ți-o procură. Problema fundamentală rămîne EUL, EGO-ul căzut în păcat."

Restul pe mariuscruceru.ro 

Erwin Lutzer - Cum sa te retragi din lucrare in mod intelept

Retragerea din slujire poate fi în rușine și păcat sau în integritate.
Tu alegi!

Credit photo by 

Intr-o perioadă în care site-urile și bloggurile se întrec în a prezenta scandaluri cu pastori, can-canuri și "știri creștine"  pescuind like-uri și cerșind ratting cu câte un pastor (fie el teleevanghelist, fie șarlatan,impostor, escroc financiar) care a căzut în imoralitate sexuală, sau compromis financiar ori abuz de putere sau delapidare de fonduri doresc sa va transmit un articol pozitiv despre cum Dumnezeu isi cheama in linia a doua pe cei pe care i-a slefuit,modelat si prelucrat ceva ani prin Cuvantul si Duhul Sau.

O astfel de persoana integra a fost pastorul american Adrian Rogers care cu integritate si o viata evlavioasa si-a incheiat misiunea pe acest pamant in 15 nov/2005. Despre el se poate spune ca intra cu usurinta in categoria "Asa Da!".

Recent am urmarit aici un anunt din 4 ianuarie 2015 al pastorului Erwin Lutzer din Chicago-Biserica Moody si m-am bucurat sa vad ca mai exista slujitori reali ai Scripturii care inteleg si se sincronizeaza cu planul lui Dumnezeu si stiu sa se retraga cu eleganta si cinste.

E urât să fii considerat in comunitate un mic brontozaur care inca mai sfâșie din dinti ca doreste la pupitru, la amvon pentru cateva grame de popularitate si ca inca se mai crede in putere ca are pasiune sa castige suflete pentru Christos. Cateodata astfel de exemplare nu mai au demult nimic de spus, de zis, sau de aratat altora din Scriptura. Mai mare influenta ar avea daca s-ar ocupa de suflete prin consiliere, sau rugaciune si post, vizite pastorale, consolidarea si incurajarea unui viitor pastor.

In dese randuri sunt intrebat de unde imi alimentez eu sufletul, de unde ma conectez si care este puțul-din care mă adăp spiritual. Binenteles ca suprematia o detine Christos si Cuvantul Sau.

Insa tendinta mea este sa fie una defensiva având in vedere ca in marea majoritate a cazurilor- titanii - sau pastorii, predicatorii celebrii de azi sunt lipiti de scandaluri (fie cad intr-o erezie, fie in adulter, fie in datorii imense financiare) si atunci ezit sa dau vreun nume contemporan, pentru ca nu sti ce rezerva ziua de maine.

“ Mai bun este sfarsitul unui lucru, decat inceputul lui.” [Eclesiastul 7:8]

Si prefer sa le dau exemple de puritani, de martiri,de reformatori, de sfinti care au putrezit prin inchisori sau care au fost persecutati pentru credinta, care acum sunt sub 2-3 metri in pamant - si nimeni nu mai are ce sa le reproseze.

Biblic este si responsabilitatea noastra de a nu deveni fani sau simpatizanti ai unui alt muritor ca si noi, de a nu venera si construi piedestale temporare care oricum vor fi distruse de Slava lui Christos (vorba lui Andrei Croitoru) - "sa nu fim legati prin cordon ombilical de nici un om", care oricand ar putea sa dea cu nasul de asfalt si Diavolul sa se foloseasca de slabiciunile sale pentru a incerca sa distruga reputatia, marturia si Numele lui Dumnezeu.

Insa indiferent cat de multi slujitori reuseste Diavolul sa ispiteasca si opreasca de pe calea propovaduirii Evangheliei- Dumnezeu ramane acelasi- neschimbat -Glorios si Sfant.

Cu toate acestea la recomandarile unor oameni nascuti din nou, pastori maturi am citit cu drag si eu cartile anumitor pastori in viata, precum Warren Wiersbe prin seriile lui "Fii Credincios, Fii Matur, si comentariile sale pe VT si NT, sau Adrian Rogers, sau la noi in tara Beniamin Faragau.

Erwin Lutzer- ramane si el in galeria eroilor mei care l-au urmat indeaproape pe Domnul atat in predicare,cat si in umblarea lui practica.Pentru mine cartea "Cine esti tu ca sa judeci" m-a ajutat foarte mult sa imi folosesc discernamantul spiritual si sa pot deosebi un invatator biblic de unul fals si altele.

Am apreciat mereu acei slujitori care s-au asezat sub Scriptura si nu s-au pus ei peste Scriptura; care inalta persoana lui Christos respectand revelatia, necesitatea, claritatea, ineranta, infailibilitatea, inspiratia, iluminarea, canonicitatea,autoritatea, suficienta si finalitatea Scripturii- nemaifiind nevoiti sa propage propriile idei, fantezii,imaginatia lor.

Tu,cum ai dori sa iti sfarsesti alergarea, lucrarea,misiunea,jobul tau?

In rusine sau integritate?

Mai multe resurse traduse in limba romana gasiti aici.

Redau un scurt mesaj al lui Erwin Lutzer catre slujitori :

1. Rugaciunea este mai importanta decat predicarea
Trebuie sa-ti pazesti timpul de rugaciune, chiar mai mult decat timpul de studiu. Daca esti fortat sa alegi dintre cele doua, fa din rugaciune prioritate. Rugaciunea nu este pregatire pentru lucrare, este lucrarea! Daca viata ta de rugaciune este mediocra sau inconsecventa, trebuie sa-ti pui timp deoparte pentru rugaciune.

2. Predicarea este mai importanta decat administrarea
Foarte multi pastori petrec foarte mult timp in managementul bisericii, ramanand cu foarte putin timp pentru studiu si reflectie.Comitetele sunt necesare. Chiar si mai importanta este viziunea si abilitatea de a duce biserica in directia potrivita.Dar lucrarea cu Cuvantul are cel mai mare impact.

3.Familia este mai importanta decat congregatia
Exista , la pastori o puternica inclinatie de a fi preocupati de nevoile adunarii asa de mult ca uneori isi neglijeaza familia. Ispita de a ceda presiunilor externe si de a cauta sa implinesti toate asteptarile celorlati duc la neglijarea copiilor si sotiei. Timpul impreuna cu familia la o inghetata poate fi mai important decat cine stie ce intalnire si discutii financiare ale bisericii. Familia este mai importanta decat cei care-ti platesc salariu, indiferent de domeniul in care lucrezi.

4. Credinciosia este mai importanta decat competitia
Cand te compari cu altii este usor sa devii descurajat. Biruieste duhul de comparatie si bucura-te de succesele altor lucratori. Cand vei fi multumit cu partea ta de lucrare vei gasi implinire si satisfactie

5. Dragostea este mai importanta decat abilitatea
Clar, nu poti lucra fara darurile care te califica pentru slujire. Trebuie sa cunosti Cuvantul si sa fii capabil sa-l comunici. Si trebuie sa ai indemanari de lider si talent in a lucra cu oamenii.Dar apostolul Pavel ne atentioneaza ca toate darurile si indemanarile si abilitatile nu sunt nimic, daca sunt lipsite de dragoste. Chiar si cea mai buna invatatura biblica nu schimba vieti daca nu este filtrata printr-o personalitate umpluta de dragoste.

Ce așteptări ai de la un poștaș?

1 Corinteni 4:2:"Incolo ce se cere de la ispravnici este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui; 4:6b "sa invatati sa nu treceti peste ce este scris".

De ce exista serviciul postal?

Pentru ce este platit un postas sa faca?

Ei nu primesc salarii ca sa ne scrie noua scrisori si sa le puna in cutiile noastre postale.Nu am vazut niciodata un postas sa se opreasca si sa desfaca o corespondenta si sa isi bage nasu...si sa completeze, sa adauge sau sa compuna el ceva original.

Serviciile noastre, timbrele pe care le platim, ii determina sa fie credinciosi si sa transmita/livreze mai departe mesajul nostru catre altcineva.

La fel este si cu un slujitor real al lui Dumnezeu. Noi suntem ispravnici- administratori- nu proprietari ai cuvintelor lui Dumnezeu. Noi nu trebuie sa inventam sau reinventam mesajul Scripturii, mesajul Evangheliei- ci slujitorul real este chemat de Dumnezeu sa ofere cu fidelitate,cu respect si credinciosie Mesajul Sau poporului Sau, bisericii Sale.

Exactitatea, acuratetea,autenticitatea,increderea (nu originalitatea) trebuie sa fie preocuparea noastra atunci cand propovaduim altora Evanghelia lui Isus Christos.

Concluzia este aceasta, noi nu il putem incadra pe Dumnezeu in vreo forma pe care o indragim. Nu putem modela mesajul crucii dupa ideile si imaginatia noastra, dupa chipul nostru, conform stipulatiilor, fanteziilor sau inchipuirilor noastre.

Asadar nimeni nu are autoritatea sa schimbe mesajul Evangheliei precum nici un postas nu are legalitatea (autoritatea) sa umble si sa modifice corespondenta cuiva.

Dumnezeu sa ne ajute ca oriunde am fi pe acest pamant sa putem prin Harul Lui transmite clar mesajul Scripturii celor din jur.Sa credem si sa ne supunem Suficientei si Suprematiei Scripturii.

Rezultatele sondajului "De ce iti verifici contul de Facebook"

Am analizat rezultatele voturilor si realizez ca multi il folosesc pentru contactul cu cei din jur. Comunicarea precede alte nevoi umane. Asa ne-a creat Dumnezeu cu dorinta de a impartasi, de a transmite,de a darui,de a comunica.

In nici un caz nu speram ca aceasta retea de socializare sa fie un instrument de cultivare intelectuala. Insa realitatea este clara si ne arata tuturor ca multi posteaza pe facebook sentiment dupa sentiment, ce realizeaza in ziua respectiva, cu cine, cand si unde.

Unii posteaza acelasi continut (aceleasi stari sufletesti) in mod repetat si tot ei isi dau like la produsul pe care il livreaza.
Asadar sa fim prudenti si intelepti si in folosirea acestui instrument.

In acelasi timp am apreciat sinceritatea unor raspunsuri. Uneori ne furam singuri timpul doar urmarind postarile altora si nu mai avem timp sa ne ordonam gandurile,viata si nu mai avem prioritati corecte in viata.

Va doresc tuturor celor care ati completat acest sondaj, un an rodnic si bogat in apropierea de Dumnezeu si relatii bune, sanatoase cu semenii nostri.

In slujba Lui.
Alex

De ce iti pui pozele cu copiii tai pe Facebook?

Sursa photo

Este un articol care mi-a venit in asentiment pentru ca doresc sa practic aceste sfaturi. Inteleg ca nevoia de comunicare ne impinge de multe ori sa postam poze fel de fel de ciudate, intime, private.E mai nou acum sa cunoasca toata lumea ce ai tu la cina in seara asta, sau daca iti bei cafeaua hop si fa o poza-si posteaza-o repede ca te mananca degetele, daca ai incercat o reteta noua de haleala atarn-o repede pe sticla sa vada cucoanele ce gospodina esti, daca ti-ai taiat lemnele in curte trebuiesc si ele inramate intr-o photo demna de lauda.

Bun! astea le stiam si ne mai delectam uitandu-ne cum unii isi livreaza viata fara sa le-o ceri asa ,gratis. Uneori ma intrebam la unii prieteni de-ai mei "Oare ei nu mai au nimic sa pastreze pentru ei insisi"? (Ceva acolo un secret, ceva tainic, interior sa ramana doar pentru familia lor? Nu uuuu Domnule --trebuie sa postam tot, orice sa vada lumea ca suntem remarcabili, extraordinari, impliniti, fericiti, satisfacuti si ce viata interesanta ducem noi.

Problema am sesizat-o in seara asta citind acest articol si ma gandesc ca bietele fiinte micute nu au nici o vina de intra in circul si nebunia asta a parintilor de a-si etala idolii. 

Copiii noștri sînt prezenți pe internet înainte să aibă organe. Nu mai departe de ieri am văzut în feedul de Facebook un test roz cu două liniuțe pe el. Nu e zi să nu văd cîte-o poză de ecograf a unui viitor bebeluș, săptămînal văd și cîte-un film de la morfologia de trimestru 2 sau 3. Și eu am pus o poză de la ecograf, majoritatea prietenelor mele o fac. Fotografii cu burți și conțiunutul lor curg vreme de nouă luni, apoi vedem nou-născutul la trei secunde după ce-a ieșit din mumă-sa, cu cordon ombilical netăiat sau și mai bine, direct cu placenta-n brațe, că ce-ar fi internetul fără placente… urmează sute de poze în fundul mai gol sau mai plin, adorabilități dormind sau rîzînd sau vomitînd, pe oală, în cadă, alergînd goi pe plajă, cu pălării caraghioase, cu haine prea mici sau prea mari… Publice. Toate la dispoziția oricui.

Iar asta, din punctul meu de vedere, nu e în regulă.

Dacă un străin ar vrea să facă poze cu copilul tău în parc pentru că i se pare frumos, i-ai da voie? Aș zice că nu. În schimb postezi tu singur/ă poze cu copilul tău, pentru că da, e frumos, iar după ce le publici, orice străin le poate salva în laptopul lui cu un click dreapta și le poate folosi apoi cum dorește. Iar asta e ok?

Americanii au deja un cuvînt pentru cele descrise mai sus: sharenting. Adică mania părinților de a posta la tot pasul poze și informații despre copiii lor pe internet. Unii se tratează deja la psihoterapeut, alții nici nu se gîndesc că au o problemă. Avem un copil tare frumușel, de ce să nu-l arătăm lumii pe Facebook? De ce să nu-l înscriem și noi la concursul ăla de la televizor? Poate cîștigăm și noi un bax de margarină cu el…

Ar trebui să nu punem poze pe internet cu copiii noștri pentru că odată ce-am pus lucruri pe internet, ele nu mai sînt sub controlul nostru. Pentru că ce ni se pare drăguț acum s-ar putea peste 20 de ani să li se pară lor ridicol (în cel mai bun caz). Pentru că e periculos (pentru copii, pe termen scurt, mediu și și lung), pentru că nu e elegant să ignori dreptul altei persoane la propria imagine, pentru că îi construiești fără să vrei un întreg profil online care s-ar putea să nu-l bucure cînd va crește și pe care, surpriză, s-ar putea să nu-l poți șterge în întregime niciodată. Pentru că nu e în regulă să iei în numele lui astfel de decizii cu efecte permanente și parțial necunoscute.

Conform unui studiu realizat în 2010 de AVG, 81% dintre copiii de pe planetă apar pe internet înainte să împlinească 2 ani. Eu cred că acum, în 2015, cifra e deja și mai mare (sursa).

De ce cred eu că n-ar trebui să postăm pe internet poze cu copiii noștri?

1. Pentru că nu e etic s-o facem. Copiii noștri sînt dependenți de noi multă vreme. Mai toate deciziile pe care le luăm pentru ei le luăm și în numele lor și sperăm, de fiecare dată, să facem alegeri pentru care ne vor mulțumi mai tîrziu. Eu una, din perspectivă de adult, îi mulțumesc cerului că acum 35 de ani nu exista tehnologia de acum. M-aș fi simțit cel puțin jenată să știu că toți prietenii maică-mii m-au văzut în fundul gol acum trei decenii și, mai rău, că poze cu mine din uter și pînă acum, împreună cu tot soiul de povestiri jenante, sînt publice pe internet, la îndemîna oricui le caută.

De fiecare dată cînd public ceva despre copiii mei, citesc textul și din această perspectivă: este vreun cuvînt aici care, peste 20 sau 40 de ani, îi poate deranja pe copiii mei? Se vor simți ei altfel decît bine citind aceste amintiri despre ei? Dacă am și cea mai mică bănuială că da, nu public.

Cînd luăm decizii în numele lor, trebuie s-o facem asumat. Iar dacă veți citi rîndurile de mai jos, veți vedea că a publica poze cu copiii pe internet le pune în pericol siguranța și binele în multe feluri.

2. Pentru că nu știi unde vor ajunge pozele cu copiii tăi.

O familie din SUA a găsit o poză dintr-o vacanță de-a lor (publicată pe internet) tranformată în afiș publicitar pentru un magazin alimentar din Cehia (sursa).

Jessica Gwozdz, fotograf, a găsit poze cu fiica ei Gracie pe un site brazilian de dating. Cineva crease un cont fals cu o mulțime de poze de-ale ei (preluate dintre cele postate de mama ei pe Flickr) și posta texte senzuale pentru a racola bărbați.

Gretchen White, o bloggeriță din Westminster a descoperit că o tînără posta ca fiind ale ei poze cu fetița bloggeriței, pentru simplul motiv că se prefăcuse gravidă și acum avea nevoie și de un copil pentru a duce minciuna pînă la capăt (sursa)

Și încă una: o bloggeriță din SUA s-a trezit cu poliția la ușă. Se pare că în laptopului unui pedofil proaspăt arestat s-au găsit inclusiv poze cu fetița bloggeriței, pe care ea le posta frecvent pe blogul personal. Femeia a avut un șoc și a declarat că nu s-a gîndit niciodată că așa ceva s-ar putea întîmpla, pentru că pozele pe care ea le posta cu fetița ei erau complet nevinovate. Ăhm… serios? Așa s-a gîndit ea? Că un pedofil găsește erotice doar pozele pe care autorul pozelor le consideră erotice? Super.

(nu mai găsesc acum știrea, să vă dau link, îmi cer scuze, am citit de pe telefon și am uitat să salvez)

3. Pentru că nu vei putea șterge cu adevărat pozele cu copiii tăi de pe internet niciodată. Toate site-urile au arhive la care noi nu avem acces. Site-uri mari de poze (picassa, flickr, instagram), deși protejate de parole, pot fi accesate ușor de un hacker. Toată informația de pe internet se stochează în zeci de locuri ca back-up. Chiar dacă ștergi o poză de pe Facebook, nu ai de unde să știi cine a salvat-o și a repostat-o, pe cîte site-uri.

4. Pentru că le răpești dreptul la anonimat. Pentru totdeauna!

Iar acest drept este al lor, nu al tău! Degeaba va decide puștiul tău la 14 ani că el nu vrea să se știe care-i muzica lui preferată, ce dimensiune avea penisul lui la 2 ani și cum își turna oala cu pipi în cap la grădi. Tu deja ai pus pe internet totul despre el și chiar dacă vei dori să ștergi, ei bine… vezi punctul anterior. În acest moment, cam tot ce facem pe internet se memorează undeva, de la mașina la care visăm la restaurantele în care intrăm, oamenii cu care facem poze, filmele pe care le vedem, totul.

5. Pentru că poate fi periculos pentru ei.

Nu știu dacă știți, dar există deja programe care, pe baza informațiilor oferite de voi către Facebook, de exemplu, de localizare, tag cu prietenii, detalii de interese, vă pot spune exact cine sînt prietenii voștri cei mai apropiați și unde-s locurile pe care le frecvențați cel mai des. De aici pînă la a vă transforma în victimele unui jaf, ca să nu mă gîndesc prea departe, e extrem de puțin.

Facebook are deja implementtat sistemul de face recognition. Adică dintr-un grup de 30 de persoane, Facebook știe sigur care ești tu, pentru că i-ai arătat deja atît de multe poze cu tine și pentru că știe deja care sînt prietenii tăi, identificați și ei în poză.

La furt de identitate v-ați gîndit vreodată? Cîte sute de oameni știu la ce dată și în ce loc s-au născut copiii noștri, cum îi cheamă, unde locuiesc? Niște sute, poate mii de oameni relativ necunoscuți? Cîtor dintre acești oameni le-am lăsa copilul în brațe o oră, măcar?

Adunînd toate datele de mai sus, un hoț de identitate își poate face acte false cu datele copilului nostu, pe care le poate folosi apoi să păcălească bănci, companii, poate chiar să omoare oameni sub indentitatea copilului nostru.

6. Pentru că pentru ei poate fi penibil mai tîrziu.

7. Pentru că motivele pentru care alegem să publicăm poze cu copiii noștri sînt, de cele mai multe ori, stupide.

Sîntem mîndri că i-am făcut? Majoritatea ființelor de pe planetă au capacități reproductive, ăsta chiar nu-i motiv de laudă. Sîntem mîndri că sînt frumoși? Ăsta nu-i meritul nostru, am avut noroc la combinarea de gene și a ieșit un copil frumușel. Sau poate nici măcar nu e frumos, dar spune-i asta cioarei, să vezi cum îți scoate ochii…

Avem nevoie de confirmări că sîntem părinți buni? Să mergem la un specialist atunci.

Avem nevoie să ne comparăm în frumuseți de copil cu foștii colegi, iubiși, șefi? Din nou, astea-s probleme care se rezolvă pe canapea la doctor, nu expunînd copiii pe internet.

8. Pentru că ei nu-și pot da acordul pentru asta.

Revin la situația din introducere: cum te simți cînd un necunoscut vrea să facă o poză copilului tău? Exact, vrei să afli de ce. Ca s-o pună pe internet? Așa-i că o să chemi poliția? Nu e ciudat? E, sigur, doar eu am voie să pun poze cu copilul meu pe internet, să le vadă toată lumea…

Știu, bunicii sînt departe, la fel și unchii din Australia. Nu-i nimic, le poți trimite emailuri. Nu, nu e același lucru cu postatul de poze în spațiu public. Dacă nu ai altă variantă, poți face un grup privat pe Facebook și poți posta acolo, doar pentru cei apropriați, poze cu copiii tăi. Dezactivează setările care permit afișarea locului în care ai făcut poza. Pe cît posibil, redu volumul de informații factuale (inclusiv poze) pe care-l postezi despre copiii tăi.

Am publicat și eu cîteva poze cu Sofia, cînd era bebeluș. Apoi tatăl ei m-a rugat să n-o mai fac. Nu mi-a dat argumentele pe care vi le-am dat eu mai sus, doar m-a rugat să n-o mai fac. N-am mai făcut-o, întîi pentru el. Apoi pentru că m-am gîndit bine și mi-am dat seama că are dreptate. Am șters tot, verific din cînd în cînd, pare că nu sînt poze cu moaca ei nicăieri. Dar… cine știe, de fapt? Nu mai detaliez și despre amenințările pe care le primesc din cînd în cînd, doar așa, pentru că scriu, iar asta se pare că e motiv de agresiune pe stradă pentru alții… Mi s-a întîmplat de atîtea ori să mă recunoască pe stradă persoane necunoscute mie, nici nu vreau să mă gîndesc că li s-ar putea întîmpla asta copiilor mei cînd nu sînt cu mine. Cred că e înfricoșător să ți se întîmple asta și să nu știi cum și de ce. Cînd vor crește, și ea și Ivan, vor alege singuri ce vor să publice despre ei.

În concluzie, vă rog să vă gîndiți de două ori înainte să publicați poze cu copiii voștri pe internet.

Prin curtoazia :Printesa urbana

Autoritar, tolerant sau antrenor? (2)

„Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui” (1 Împăraţi 1:6)

Stilul tolerant: Acest părinte are puţine reguli rigide şi îi explică copilului regulile, standardele şi deciziile lui. Părerile şi ideile copilului sunt ascultate şi incluse în luarea deciziilor. Se foloseşte mai mult judecata decât forţa. Aceşti părinţi vorbesc şi discută mai mult despre perspective decât să folosească constrângeri. Din nefericire, copilului i se cere îndeplinirea unor puţine responsabilităţi casnice, negându-i astfel posibilitatea de a contribui şi de a învăţa să funcţioneze în mod co-operativ. Părintele este un „facilitator” şi „o persoană a resurselor”. în astfel de cămine, copiii îşi stabilesc propriile reguli în domenii precum ora de culcare, întâlnirea cu persoane de sex opus, maşina, prietenii, îmbrăcămintea, Internetul, muzica şi ora la care trebuie să fie în casă. Care sunt plusurile acestui stil de părinte? De obicei, copiii adoră astfel de părinţi, se simt apropiaţi şi în siguranţă cu ei. Aceşti părinţi nu-şi denigrează niciodată copiii, ideile şi perspectivele lor, nici nu-i fac de ocară sau de ruşine şi nu-i fac să se simtă nişte rataţi. Mai degrabă le încurajează gândirea, inovaţia, iniţiativa, capacităţile sociale şi comunicative. Ei sunt un model de iertare, răbdare şi toleranţă. Dar să ne uităm la minusurile acestui stil. Lipseşte îndrumarea părintească şi cerinţele scăzute pentru responsabilităţile casnice îi fac pe copii să fie nepregătiţi pentru viaţa din lumea reală. Le lipseşte structura şi limitele necesare relaţiilor la locul de muncă şi le vine greu să accepte cuvântul „nu”! Absenţa modelului parental de lidership şi de luare a deciziilor duce la deficit motivaţional, fiind nevoie de cineva care să-i împingă de la spate pentru a-i pune în mişcare. Acest stil oferă multe caracteristici sănătoase şi pozitive, producând copii care pot fi fericiţi, dar care suferă pierderi la nivel productiv şi relaţional.

Din Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi - de Bob Gass

Care este scopul pentru care iti verifici contul de Facebook?

S-au conturat cateva voturi dar inca mai sper ca vor vota cat mai multi din prietenii mei.
Daca variantele propuse de mine nu sunt regasite in scopurile voastre fiti liberi si comentati, adaugati voi care este motivul pentru care verificati aceasta retea de socializare.

In 6 ianuarie se va inchide automat acest sondaj.

Va doresc tuturor timp cu folos in spatiul media online.