joi, 9 aprilie 2015

9 Aprilie 1945- Dietrich Bonhoeffer - 70 de ani de la asasinarea lui


1."Daca te-ai urcat in trenul gresit, nu are nici un sens sa mai alergi pe coridor in directia opusă" -sau  "Dacă te urci în trenul greşit nu te ajută cu nimic să alergi pe coridoare în sens invers."

2.Harul ieftin înseamnă har ca marfă de duzină: iertare ieftină, mângâiere ieftină, sacramente ieftine; harul a devenit tezaurul nesecat al bisericii, din care se distribuie cu mână largă, fără şovăieli şi fără limite; har fără preţ, har fără costuri. Harul ieftin înseamnă har ca învăţătură, ca principiu, ca sistem; înseamnă iertarea păcatelor ca adevăr general valabil, înseamnă dragostea lui Dumnezeu, în chip de concepţie creştină despre Dumnezeu. Este suficient să o accepţi, ca să capeţi numaidecât iertarea de păcate. Într-o astfel de biserică, lumea găseşte o acoperire ieftină a păcatelor sale, pe care nu le regretă şi de care, tocmai de aceea, nu-şi doreşte să se elibereze. Harul ieftin înseamnă deci tăgăduirea Cuvântului viu al lui Dumnezeu, tăgăduirea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu. Harul ieftin, mai adaugă el, înseamnă justificarea păcatului, nu a păcătosului.

3.Harul este costisitor, pentru că îl costă pe om viaţa, este har pentru că abia aşa îi dăruieşte viaţa. Este costisitor pentru că osândeşte păcatul, este har pentru că îl justifică pe păcătos. Mai presus de toate, este costisitor fiindcă a fost scump pentru Dumnezeu, fiindcă L-a costat pe Dumnezeu viaţa Fiului Său – şi fiindcă ceea ce L-a costat scump pe Dumnezeu nu poate fi ieftin pentru noi. Înainte de toate, este har fiindcă Dumnezeu n-a considerat viaţa Fiului Său un preţ prea mare pentru viaţa noastră, ci L-a dat pentru noi. Harul costisitor este întruparea lui Dumnezeu.

4. Oglindanet- Urmatorul citat ilustrează discernamantul lui Bonhoeffer si capacitatea sa extraordinară de a identifica duhul veacului : "Oamenii şi mai ales tinerii vor simţi nevoia de a da liderului autoritate asupra lor, atât vreme cât nu se simt ei înşişi maturi, puternici, suficient de responsabili pentru a împlini exigenţele aşezate în această autoritate. Liderul va trebui să fie conştient în mod responsabil de această restricţie asupra autorităţi. Dacă liderul îşi înţelege funcţia diferit de cea stabilită astfel, dacă liderul nu le oferă celor conduşi detalii clare cu privire la natura limitată a misiunii sale şi cu privire la responsabilitatea lor, dacă liderul încearcă să devină idolul pe care îl caută cei conduşi (ceea ce oamenii conduşi speră întotdeauna de la liderul lor) atunci imaginea liderului se transformă în cea a unui amăgitor, atunci liderul acţionează incorect atât faţă de cei conduşi, cât şi faţă de sine. Liderul adevărat trebuie să fie mereu capabil să dezamăgească. […] Liderul trebuie să respingă în mod radical ispita de a deveni un idol, adică autoritatea supremă a celor conduşi. […] Liderul şi funcţia care se transformă în dumnezei îl batjocoresc pe Dumnezeu şi (…) trebuie să se prăbuşească."

5.„Trebuie să se termine odată cu reţinerea motivată teologic faţă de acţiunile întreprinse de stat – acest lucru nu exprimă decât frica. «Vorbeşte tu pentru cei muţi» – mai ţine minte oare cineva din Biserică acest lucru, care este cerinţa minimă a Bibliei în astfel de timpuri?”.

6.  Dumnezeu ne este Tată nu pentru că împlineşte toate dorinţele noastre, ci pentru că îşi ţine promisiunile”.

7. Un singur act de ascultare e mai mult decât mii de predici.

8. Existenţa ucenicului nu constituie venerarea entuziastă a unui bun învăţător, ci ascultarea de Fiul lui Dumnezeu

9.  Încă o dată: cum obţinem pacea? Cine strigă "să fie pace", astfel încât toată lumea să audă, să fie obligată să audă şi să se bucure? Hristos nu o poate face  El poate să-Şi ridice vocea şi să vorbească doar acolo unde toţi tac, dar puterile lumii pot foarte bine să treacă peste cele spuse de El în tăcere. Biserica poate şi ea concepe şi suferi  ah, de ar face-o numai!, dar şi ea este apăsată de puterea urii. Doar marele Conciliu ecumenic al Sfintei Biserici a lui Hristos din întreaga lume poate să spună aceste cuvinte astfel încât lumea să primească, stângând din dinţi, cuvântul păcii şi să se bucure că această Biserică a lui Hristos le ia armele din mâini şi le interzice războiul, anunţând pacea lui Dumnezeu în această lume nebună."

10. După ce Dumnezeu ne-a adus la viață prin moartea lui Cristos, ne trimite din nou la moarte pentru Cristos, ca mijloc unic de a dovedi ca de fapt trăim pentru El. ”


Alte informatii Istorie evanghelica


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?