duminică, 6 aprilie 2014

Legalismul ucide (1)- sau proasta si incompleta intelegere a Harului



Asez aici cateva ganduri avute la studiul cu tinerii Betel Sibiu din 27.03.2014


LEGALISMUL UCIDE 

Dacă ai fost scăpat din lanţurile unei religii fără viaţă şi fără putere esti liber să nu te mai concentrezi asupra propriilor performanţe. Legalismul este mai dur ca o închisoare fizică- Este o închisoare în care bucuria este răpită, credinţa este uneori ucisă iar speranţa deseori distrusă.

Când totul este centrat pe om, cel care este preocupat de propria persoana va impune altora performanţele sale religioase, dar asta duce direct la un legalism orb sau la un elitism rasist.

Dar cel care trăieşte sub har, cucerit de dragostea lui Dumnezeu şi conştient de puterea lui Dumnezeu ce îl susţine va incuraja sufletele să işi dorească o relaţie mai profundă cu Cuvântul lui Dumnezeu şi nu vor mai ţine cont de sfaturile, codurile şi regulamentele umane. 

Ce face omul in plus fata de Evanghelie se numeşte "cîrpăceala oamenilor".

Este o prostie colosală să planezi asupra sufletelor pe care le “slujeşti” o presiune psihologică, un sentiment de ruşine şi vinovăţie. Cred că prin aceste mijloace sunt mai uşor de controlat masele .

Aud des cum unii sunt păcăliţi să creadă că dacă vor urma în viaţă un traseu, o reţetaă miraculoasă, o direcţie spirituală oferită de aceşti mici guru-automesianici, dacă vor aplica orientarea indicată de ei, dacă vor fi cuminţei şi nu vor deranja pe nimeni, dacă vor fi cuminţei şi işi vor achita toate indatoririle şi responsabilităţile religioase (A) Dumnezeu drăguţu’de El cu mare drag abia aşteaptă să toarne din Cer binecuvântările Sale (B) sau să le rezolve problemele financiare, să le repare vieţile, să le fixeze relaţiile, să le implinească şi fericească viaţa.

Si astfel oamenii trăiesc cu această presiune şi aşteptare irealistă,iraţională şi exagerată din partea lui Dumnezeu că dacă vor face (A) Dumnezeu în mod categoric (e obligat) va face (B).
Dumnezeu niciodată nu va fi obligat să actioneze conform activismului nostru religios. Pe Dumnezeu nu îl impresionează agitaţia noastră şi chinuiala noastră, dacă la bază sunt principii şi valori erodate, şubrete, împîmăntenite şi nu duhovniceşti, spirituale, evlavioase.

Da! Clar şi Absolut că Dumnezeu binecuvantează (1 Samuel 2:30) cinstea,integritatea, onoarea, virginitatea, caracterul şi curăţia..dar DACĂ motivaţia ta în toate acestea este doar ca să capeţi (B) : o soţie credincioasă şi fidelă, un loc de muncă onorabil şi bine remunerat, o poziţie în societate, o funcţie cu autoritate publică, un domeniu de slujire în Biserică, o maşină puternică, atunci iţi spun direct şi deschis că eşti pe o pistă falsă!

Dumnezeu onoreaza pe cel care îl onoreaza pe El, dar in termenii si conditiile Sale, nu în ceea ce impunem noi celor din jur, făcându-i să se simtă vinovaţi dacă au ratat o întâlnire cu El la Adunare, sau nu au oferit generos la ultima colectare de finanţe,(când nu dăruiesc cu suficient spirit de sacrificiu), când nu sunt indeajuns de activi în a mărturisi altora Evanghelia, cînd nu se roagă sau nu citesc Biblia destul. Toate acestea sunt bune, demonstrează autenticitatea converitirii tale, dar ai grijă DE CE FACI CEEA CE FACI?

Mereu am fost sceptic şi în dubii cu privire la modelele ce se perindă în faţa noastră cu formulele lor prestabilite de success, (*eu nu am facut asta în tinereţea mea, eu nu am atins, eu nu am gustat, eu nu am fost acolo, eu nu…eu nu, adică rămâi cu un EU GIGANTIC), un om care doar a abordat şi aplicat tehnica evitării păcatului.

Viata creştina  normală şi autentică nu este şi nici nu a fost vreodată un efort omenesc- de a asculta poruncile lui Dumnezeu din Scriptură. Cineva spunea că viaţa creştina este rezumată cât se poate de bine in cuvintele: "Străduieşte-te să împlineşti poruncile lui Dumnezeu ( un mod de gîndire liniar, reducţionist şi simplist de a vedea lucrurile).

Alt tînăr poate mărturisi “ Am senzaţia că nu mă ridic la înălţimea aşteptărilor pe care le are Dumnezeu de la mine”.

Este limpede că mulţi tineri azi trăiesc cu un anumit grad – sau sentiment de vinovăţie. Se străduiesc din greu, dar fără a se ridica la înălţimea aşteptărilor.
Domnul nostru si apostolul Pavel – au rezervat cele mai dure şi mai tăioase acuzaţii ipocriţilor care perpetuau şi proliferau nişte sisteme religioase legaliste.

IMPORTANT ÎN VIAŢĂ ESTE SĂ ÎI CHEMĂM PE OAMENI ŞI SĂ ÎI INDREPTAM SPRE CHRISTOS –nu spre regulile, standardele, programele sau performanţele noastre.

Unii oameni vin la biserică pentru că doresc să fie acolo dar alţii participa fiindcă au sentimentul că trebuie s-o facă. Altă persoană marturisea “Sunt motivat să îl slujesc pe Dumnezeu mai mult din pricina unui sentiment de vinovăţie şi obligaţie (unii îl slujesc pe Dumnezeu ca să işi inăbuşe sentimentul de vinovăţie) decît datorită bucuriei şi recunostinţei.

Aici putem trage o concluzie – fie oamenii il slujesc  pe Dumnezeu fiindcă  se simt legaţi de El prin simţul datoriei şi încearcă să îi câştige aprobarea.
Fie il slujesc pentru a mulţumi pe cineva din biserică ( un pastor, un prieten, un soţ sau alte persoane). In ambele cazuri motivaţia este greşită iar binecuvântarea lui Dumnezeu pierdută.

Câteodată vrem să arătăm oamenilor că ne descurcăm de minune.
Legalismul te va impinge să fi un performer spiritual- mereu să munceşti din greu pentru Dumnezeu!
Dictionaul Webster – oferă două definiţii legalismului:
1- Aderare strictă, deseori prea strictă şi literală la spusele legii
2- In teologie- doctrina – mântuirii prin fapte bune. (sau "plus"-  sau dar mai trebuie şi asta)
Legalismul inseamnă:
1.  Accentuarea literei mai degrabă decât a spiritului legii
2. Credinta in mântuire prin ascultarea de lege- mai degrabă decat prin harul lui Dumnezeu sau prin credinţă.
3. Evidenţierea exagerată a detaliilor legii- fără echilibrarea lor prin luarea în considerare a dreptăţii sau milei.

DEŞI LEGEA lui Dumnezeu este :sfântă, dreaptă şi bună- Romani 7:12- încercarea de a o respecta pentru a fi acceptat de Dumnezeu nu este nici sfântă, dreaptă sau bună.

DE CE? Pentru că Dumnezeu nu l-a creat pe om- şi nici nu a aşteptat vreodată de la el să păzească poruncile Lui prin PROPRIILE PUTERI şi nici nu a prevăzut aderarea strictă la lege drept calea spre a-l face pe om neprihănit.

-A ACCEPTA să ajungi într-o relaţie corectă cu Dumnezeu pe baza performanţelor religioase este ca şi cum ai aştepta ca o oglindă să-ţi curete mizeria de pe faţă. Scopul oglinzii nu este de a de CURĂŢA ci de a-ţi arăta mizeria.

In acelasi fel “prin Lege vine cunostinta deplină a păcatului” – (rom3:20) insă nu şi puterea de a-l inlătura.

Acum- asemeni unui virus – care atacă un program de computer- LEGALISMUL- poate corupe chiar si cele mai nobile strădanii spirituale. PRODUCE CONFUZIE şi inclinaţie spre activism.

CHUCK SWINDOLL spune “Legalismul este o atitudine, o mentalitate bazata pe mândrie. (Aceasta mandrie duce si la un spirit de judecta, te compari cu altii).
Este conformarea obsesivă unui standard artificial, cu scopul inălţării propriei persoane
LEGALISMUL spune :O fac pe aceasta şi pe cealaltă- dar pe aceasta n-o fac şi astfel ii sunt plăcut lui Dumnezeu”.
O intrebare inţeleaptă care poţi să o adresezi unui legalist:
 ” Cum poţi fi vreodata sigur ca ai făcut destul”?

CU alte cuvinte credinta în “Isus plus orice altceva nu mai este credinţa in Isus”.
LEGALISMUL-creştin caută să ajungă, să câştige sau să păstreze acceptarea lui Dumnezeu ori sa realizeze creşterea spirituală prin respectarea unui cod sau standard de performanţă.

CARE ESTE REZULTATUL LEGALISMULUI?
Legalismul creştin –este un drum înfundat – care ne secătuieşte vitalitatea spirituală- ne fură bucuria, ne stinge pasiunea, pentru Dumnezeu şi care îi duce pe mulţi oameni la depresie.

CAPCANA PERFORMANTEI
De ce ni se pare ca nu ne putem ridica la inălţimea cerinţelor?
De ce mulţi tineri nu se simt “creştini prea buni”?
LEGALIŞTII pun căruţa înaintea cailor!
Sistemul lor de convingeri spune :”Dacă sunt un activist în domeniul spiritual- mă voi bucura de harul şi de binecuvântarea lui Dumnezeu”. Dar adevăratul crestin spune “Fiindcă Dumnezeu este plin de har, iar eu sunt deja acceptat in Christos, Dumnezeu mă va binecuvânta”.
Vedeti voi- Bunăvoinţa lui Dumnezeu nu poate fi cumpărată sau smulsă de la Dumnezeu ducând o viaţă disciplinată. (Deci atentie lupi de dupa tufisuri electronice)...sunt pentru discipline spirituale, dar ele nu iti garanteaza binecuvantarea).

EVREI 10:6- Nu mai este vorba de un efort exterior pentru a dobândi o relaţie corectă cu Dumnezeu, ci de o realitate launtrică a neprihănirii. Aceasta nu se obţine prin ceea ce facem noi- ci prin ceea ce El a facut deja in noi- in calitate de credincioşi in Isus Christos.

In Evanghelia vagabonzilor de Brenan Manning – “Spus pe şleau biserica Americană- de astăzi acceptă harul în teorie, dar îl neagă în practică. Credem, spunem noi- că structura fundamentală a realităţii este harul, nu faptele dar viaţa noastră ne dezminte credinţa. In general, Evanghelia Harului nu este nici proclamată, nici înţeleasă, nici trăită. Prea mulţi creştini trăiesc în casa fricii- şi nu în cea a iubirii”.

DAR CINE STABILESTE CÂT ESTE DESTUL?

Cînd oamenii dicteaza poporului lui Dumnezeu- fără Invatatura Scripturii cum să-şi trăiască viaţa acesta este control spiritual.
In general îi numesc oameni care construiesc GARDURI PESTE GARDURI.

Minciuna care alimentează flacăra acestui activism spune “ Am valoare doar atunci când muncesc din greu” – sau “iubirea lui Dumnezeu pentru mine depinde de performanţele mele”.
Acestor activişti le este greu să spună NU!

Să fim inţelesi legea lui Dumnezeu e buna, principiile şi valorile ce derivă din Cuvântul Său- toate acestea dau viaţă si nu il irită pe tânărul credincios....INSA acele porunci inventate de bibilica noastră intelectuală...ce mai mult sugrumă,sinucid,strangulează, subnutresc oamenii de Harul lui Dumnezeu şi nu au nici o utilitate veşnică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?