Nu vreau bilet la teatrul ăsta!

"Lumea aceasta, teatru de orgoliu şi de rătăcire, este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire." [Voltaire] 

Vai ce-a indrăznit să spună Voltaire!

Tocmai astfel de oameni ajung în poziţii să ne şcolească şi instruiască nouă pruncii despre moralitate,etică şi principii de viaţă. Ei cei nefericiţi ne bombardează cu integritatea.

Ciudat, poate vei crede că este un paradox, sau o contradictie însa este o cruntă realitate. Sau te prefaci că nu o observi. 
Tocmai cei fără bogăţie spirituală în ei ajung să ofere comori şi lecţii de spiritualitate orbilor.

Isus are o vorbă de duh aici:"Ei zic dar nu fac" 
Ei zic dar nu prea au ce arăta- sau arată exact opusul, inversul în discursurile lor teologice.

Căci poţi fi cel mai nesuferit om de pe pământ şi să vorbeşti despre cumpătare sau echilibru.
Poţi rosti vrute şi nevrute când eşti mandru şi să ţi sesiuni despre smerenie.

Să iţi iubeşti sinele la nebunie şi să îndemni pe alţii la iubire şi sacrificiu.

Asistăm la un teatru mare, însă noi stăm cuminţi în bănci, pasivi şi spectatori ...pedepsiţi în a ne ridica vocea.

Teatrul amintit aici nu se referă la un sistem eclesiastic( o biserică locală) ci la condiţia noastră  umană. Văzută pretutindeni, de la Romani cap. 2 până la pilele din birocraţie sau Antenele domnului Voiculescu...care critică non-stop orice orânduire şi autoritate din ţara asta.