Exprimari neregasite in Scriptura

Sursa photo AlbertMohler.com

"Cand incercam sa prezentam Evanghelia folosind exprimari care indreapta atentia oamenilor catre ceea ce trebuie sa faca ei, in loc sa se indrepte catre ce a facut Dumnezeu pentru ei in Cristos, atunci ajungem sa distorsionam Evanghelia si semanam confuzie in mintile oamenilor. Ar trebui sa ne exprimam astfel incat sa ii indreptam pe pacatosii care se pocaiesc spre a se increde in ceea ce a facut Cristos pentru ei, in loc sa le indreptam atentia spre ceea ce ar trebui sa se intample in ei.

De cate ori nu auzim si nu folosim in evanghelizare exprimari ca acestea: „Primeste-L pe Domnul Isus in inima ta.”;”Preda-I inima ta Domnului Isus.”;”Da-I viata ta lui Cristos.”; ”Deschide usa inimii tale, si Domnul va intra.”;”Cheama-L pe Domnul Isus sa-ti spele pacatele.”; ”Hotaraste-te pentru Cristos.”;”Roaga-L pe Isus sa-ti dea viata vesnica.”;”Cere-I lui Dumnezeu sa te mantuiasca.”

Desi este greu de acceptat, aceste exprimari moderne si frecvent intalnite ii incurca pe oameni in intelegerea Evangheliei. In dorinta sincera a propovaduitorilor de a-i indemna pe oameni sa creada Evanghelia, de cele mai multe ori, prin astfel de exprimari, ceea ce se reuseste este exact opusul! Caci aceste expresii atat de uzuale in lumea evanghelica nu indeamna de fapt pe pacatosi spre credinta simpla in ce a realizat deja Cristos pentru ei, ci spre credinta ca actiunea lor personala le-ar rezolva problema pacatului.

Nu suntem mantuiti pentru ca o cerem, sau pentru ca vrem, sau pentru ca facem vreo rugaciune magica, sau pentru ca luam noi vreo hotarare. Ci suntem mantuiti pentru ca Domnul Isus, murind pe cruce, a strigat: S-a sfarsit! Nu pocainta noastra inmoaie inima lui Dumnezeu, ci harul Sau inmoaie inimile noastre si ne aduce la pocainta si credinta. Devenim copii ai lui Dumnezeu nu din voia firii noastre, nici din voia vreunui om, ci cu voia lui Dumnezeu (Ioan 1:13)."

Aici apare si confuzia 

"Ce se intampla de obicei in evanghelizare este aceasta: atunci cand predicam pacatosilor pierduti, dorim sa ii aducem in punctul in care sa realizeze ca nu pot face nimic pentru a se mantui singuri. Dar, chiar in momentul cand oamenii se conving de neputinta lor, multi evanghelisti, misionari si predicatori le spun ascultatorilor lor ceva de genul acesta: „Acum trebuie sa il primesti pe Domnului Isus in inima ta.” Dupa ce le-au spus ca nu pot face nimic, apoi le spun ce trebuie sa faca! Ce rezulta de aici? Multa confuzie cu privire la Evanghelie! Interesul si atentia oamenilor se intoarce spre ei insisi si spre propria lor experienta simtita, in loc sa se intoarca doar spre credinta in moartea lui Cristos, ingroparea si invierea Lui pentru ei."

Aceasta este vestea buna!

Vestea buna nu este ca omul il primeste pe Domnul Isus ca Mantuitor, ci ca Dumnezeu l-a primit pe Domnul Isus ca Mantuitor unic si perfect, acum doua mii de ani. Vestea Buna nu este ca omul isi da inima sau viata lui Isus Cristos, ci ca Isus Cristos si-a dat viata, intreaga Sa fiinta, in locul pacatosilor. Vestea Buna nu este ca omul il primeste pe Cristos in inima, ci ca Dumnezeu l-a primit pe Domnul Isus Cristos in ceruri, ca Mijlocitor pentru pacatosi. Vestea Buna nu este ca omul il pune pe Isus Cristos pe scaunul de domnie al inimii lui, ci ca Dumnezeu l-a pus pe Isus Cristos sa stea pe scaunul de domnie la dreapta Sa in ceruri.

Se poate vedea diferenta mare dintre aceste doua mesaje? Unul este subiectiv si pune accentul pe ceea ce face omul. Celalalt este obiectiv si pune accentul pe ceea ce a facut deja Cristos. Pacatosul are doar de crezut ceea ce deja s-a facut in favoarea lui.

Domnul Isus a strigat: „S-a sfarsit!” El a facut totul. A luat asupra Sa povara pacatelor, intreaga responsabilitate a pacatului omenirii. Intrucat Cristos a platit intreaga datorie, Dumnezeu l-a inviat din morti si l-a primit in ceruri. Invierea a fost semnul ca Dumnezeu l-a acceptat pe Domnul Isus pentru totdeauna, ca Mantuitor desavarsit. Dumnezeu este impacat, satisfacut, multumit. Dar pacatosul vinovat? Isi va odihni el intreaga greutate a mantuirii sufletului sau pe faptul ca Dumnezeu l-a primit pe Cristos ca Mantuitor desavarsit? Va inceta pacatosul, odata pentru totdeauna, sa mai incerce sa faca ceva pentru a se mantui singur? Isi va incredinta el mantuirea doar Fiului lui Dumnezeu?

Fericirea noastra e ca Dumnezeu Insusi nu a conditionat mantuirea de „fidelitatea” noastra in a „tine” legi si porunci. Evanghelia nu e legata de nimic din acestea. Frumusetea si puterea Evangheliei vine din insasi libertatea ce ne-o da de a crede in ceva de primim de-a gata.

Solutia pentru adevaratele convertiri nu consta in aceste adaugiri, ci intr-o pregatire corecta a inimii si mintii pacatosului inainte de a primi Evanghelia. Aceasta o realizeaza Duhul Sfant, atunci cand pacatosul aude si intelege din Cuvant ca este pierdut, fara ajutor si fara speranta, si ca este condamnat de Dumnezeu, care ii este Creatorul si Judecatorul sfant si neprihanit. Ce altceva te poate face sa strigi dupa un Mantuitor, daca nu intelegerea conditiei tale de pacatos pierdut?

Fragmente extrase din  “Cum sa construiesti pe temelii trainice”, Trevor Mc Ilwain