Bărbaţii, o specie pe cale de dispariţie 1

În cartea Judecători, capitolul 16, Cuvântul lui Dumnezeu prezintă un mesaj care este adresat în special bărbaţilor.

Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici.” Şi l-au înconjurat şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: „Când se va lumina de ziuă îl vom omorî”. Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului. După aceea a iubit o femeie în Valea Sorec. Ea se numea Dalila. Domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde îţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit?” Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.” Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea. Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea. Dalila i-a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat!” El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.” Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă. Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum, ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi, cu ce trebuie să fii legat?” El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.” Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot. Ea i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc», când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.” Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.” Dalila, văzând că-şi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson şi a început astfel să slăbească. El şi-a pierdut puterea. Atunci ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn, şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii, l-au pogorât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă (Judecători 16:1-21).

Afirmam anterior că Charles Swindoll relatează cum un psiholog îl întreabă pe nepoţelul lui de şapte ani: „Michael Jackson este femeie sau bărbat?” Iar după o clipă de gândire, copilul i-a răspuns: „Amândouă.” În mintea copilului era confuzie pentru că e greu să faci deosebire între bărbat şi femeie după modul cum se prezintă lucrurile în exterior. Cineva a împărţit bărbaţii în două categorii: vertebrate şi nevertebrate. Diferenţa dintre vertebrate şi nevertebrate este mare, dar una dintre aceste deosebiri este că nevertebratele se târăsc, iar vertebratele umblă. Nevertebratele, adică moluştele, viermii, se târăsc. În schimb, vertebratele pot umbla, iar cele mai multe se pot ridica.

Altcineva a spus că la poarta raiului erau două intrări pentru bărbaţi. Pe o poartă scria: Bărbaţii care au fost sub papucul nevestei, iar pe cealaltă poartă scria: Bărbaţii care au fost capi de familie. Şi când s-au îndreptat bărbaţii spre intrare, cu toţii s-au dus la poarta pe care scria: Bărbaţi care au fost sub papucul nevestei. Numai unul singur s-a dus la poarta cealaltă, şi când a ieşit un înger să-l întrebe: „Tu ce cauţi aici?”, bărbatul a răspuns: „Nu ştiu, dar aici m-a trimis nevastă-mea.” Trăim într-o vreme în care bărbaţii nu ştiu exact ce este un bărbat, cum ar trebui să arate şi ce ar trebui să facă el. Charles Swindoll comentează:

Îţi aminteşti de vremea când bărbaţii erau bărbaţi? Îţi aminteşti când puteai să spui cine este bărbat după înfăţişare? Îţi aduci aminte de vremea când bărbaţii ştiau cine sunt, erau mulţumiţi de identitatea lor şi nu voiau sa fie nimic altceva decât ceea ce erau? …

Din pricina acestei confuzii, au apărut două extreme în rândul fiinţelor de sex masculin. La o extremă se află brutele, genul de bărbat care apare ca macho, Rambo, cu pistol în mână, care omoară o armată întreagă, aruncă flăcări, distruge, zdrobeşte, calcă peste toate, acel bărbat care vrea să pară un superman. Foarte mulţi băieţi îmbrăţişează modelul acesta, crezând că aşa trebuie să se poarte un bărbat. De aceea, adoptă această înfăţişare prin care să dea impresia unui superman, a unei făpturi dure, care deţine autoritate, putere, a unui bărbat pe care nu-l mai poate controla nimeni şi nu-l poate opri nimic. Tinerii îşi însuşesc acest model.

La extrema cealaltă se află bărbaţii efeminaţi, care au abandonat tot ce-i masculin în ei. Aceştia sunt ca nişte cocote de sex masculin. Dacă vă uitaţi la ei, veţi vedea că poartă îmbrăcăminte asemănătoare cu cea a femeilor: cerceluşi, mărgele, cu tot felul de farduri, pudră pe faţă şi ruj pe buze. Aceşti oameni n-au nimic bărbătesc în ei şi parcă sunt nişte făpturi căzute de pe o altă planetă. Foarte mulţi tineri îmbrăţişează acest model. În prezent, în societatea noastră se observă tendinţa de a şterge diferenţele dintre bărbaţi şi femei. Au apărut magazine unisex. În toată civilizaţia aceasta, ţinta atacului este bărbăţia, modelul bărbătesc. Autorul american Hans Sebald a făcut următoarea constatare:

Adesea, toată educaţia băieţilor este lăsată în seama femeilor: mama, educatoarea de la grădiniţă, învăţătoarea de Şcoală Duminicală, învăţătoarea de la şcoală. (Incep sa inteleg acest fenomen tot mai mult si in Sibiu, la grupurile de studenti, de misiune, de rugaciune, "Alege Viata", lipsesc barbatii ce se trezesc dimineata la rugaciune, ce poarta sarcinile si greul studierii Cuvantului lui Dumnezeu si care isi asuma responsabilitatea in Lucrarea Sa, uneori fetele sunt demne de apreciat insa aceasta nu acopera lipsa acuta a acestor barbati ce nu isi mai reprezinta Dumnezeul prin viata si trairea lor).Băieţii sunt expuşi în permanenţă influenţei unor fiinţe pe care nu trebuie şi nici nu pot să le imite, dar ale căror idei şi preferinţe trebuie să le accepte şi să le pună în practică.

Absenţa taţilor din familie şi societate are repercusiuni negative asupra educaţiei băieţilor care este, în cea mai mare măsură, lăsată în sarcina femeilor. Nu că n-ar avea femeile ce să-i înveţe sau că n-ar avea rolul lor în educaţie. Problema care apare însă este următoarea: un băiat care nu are un model bărbătesc nu ştie cum trebuie să crească, în ce direcţie să se îndrepte, cum trebuie să arate el când va ajunge mare, cum arată un bărbat şi care este rolul lui. În acest sens, Stu Weber afirmă:

Lucrul de care au cea mai mare nevoie este o viziune. Pentru ca băieţii să ajungă bărbaţi, au nevoie de o ţintă clară, o vizualizare a ceea ce este bărbatul … De aceea este important pentru băieţi să fie în preajma bărbaţilor … Lucrul important este viziunea masculinităţii. Să ştie ce are să devină şi apoi să se dedice atingerii ţelului de a deveni un tânăr bărbat.

Alvin Toffler este de părere că într-o societate din care dispare modelul bărbătesc, apar copii dezorientaţi, dezechilibraţi, şi de fapt întreaga civilizaţie se dezechilibrează. Majoritatea femeilor nevrotice sunt femei care nu au un bărbat pe care să se poată bizui. Nu pentru că n-ar fi măritate, ci pentru că soţul nu e acasă sau dacă este acasă este absent din viaţa familiei. Din pricina aceasta, femeile intră într-o criză psihologică, iar această criză duce la nevroză. Trăim într-o lume plină de copii dezechilibraţi şi de femei nevrozate. Aceasta este concluzia psihologilor şi sociologilor.

Dat fiind faptul că a dispărut modelul bărbătesc din societate şi din familie, traversăm o perioadă în care se întâmplă ceea ce spune Psalmul 11 în versetul 3: „Şi când se surpă temeliile ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” Când se surpă temeliile şi dispar bărbaţii, ce ar mai putea să facă cel neprihănit? Dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este legitimă şi logică: Cine are interesul să distrugă modelul bărbătesc din familie? Şi ce scop urmăreşte acela care distruge modelul bărbătesc din familie?

Ca să înţelegem aceste aspecte, este important să vedem ce spune Scriptura cu privire la planul lui Dumnezeu pentru om, pentru bărbat şi pentru familie. Acest plan ne este dezvăluit încă de la început în Scriptură, în cartea Geneza, capitolul 1, versetul 27: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Prin creaţie, Dumnezeu a creat fiinţe distincte, parte bărbătească şi parte femeiască cu identitate sexuală şi roluri distincte.

Continuând această idee, în capitolul 2, versetul 24, Dumnezeu spune: „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” Aşadar, Dumnezeu a creat parte bărbătească şi parte femeiască. În capitolul 2 din Geneza ne este dezvăluită istoria extraordinară a creării femeii, momentul când Dumnezeu a creat-o pe Eva şi a adus-o la Adam. Vedem bucuria lui Adam când şi-a găsit partenera potrivită pentru viaţă, şi concluzia lui Dumnezeu este următoarea: „De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa” şi cei doi vor alcătui o familie.

Autor: Paul Negrut