Empatia 6.1.

Principiul Slujirii
" A sluji oamenilor din exterior " -
a le sluji fara a le crea
dependenta de tine.

Ideea de baza a dragostei este aceeea de a sluji, nu de a fi slujit. Domnul ISUS Christos a fost foarte clar in privinta aceasta atat prin invatatura cat si prin viata Sa. O discutie aprinsa intre ucenici despre putere ai autoritate se sfarseste cu invatatura concentrata a lui Isus despre principiul fundamental al slujirii.
Ucenicul Matei reda aceasta discutie:
" stiti ca domnitorii neamurilor domnesc peste ele si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici FIUL omului n-a venit sa I se slujeasca , ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" -Matei 20:25-28

Principiul slujirii se aplica si in lucrarea de consiliere , deoarece exista un pericol in natura situatiei de ajutorare, o tentatie ca cel ce ajuta sa-si asume un rol gresit in relatia cu consiliatul. Rolul slujitorului este sa intareasca initiativa consiliatului, si nu sa caute sa aibe autoritate asupra lui.

Sarcina slujitorului este de a elibera, nu de a crea dependenta. Scopul lui este sa fie de ajutor pentru O PERIOADA de timp, nu sa fie indispensabil.

Aceasta inseamna ca cel ce ajuta trebuie sa fie interesat de binele consiliatului si nu de propria-i tendinta de a-si exercita autoritatea asupra lui si de nevoia de a fi recunoscut.

Pe scurt asta inseamna sa slujesti oamenilor din exterior, nu din interior. NE GANDIM CU BUCURIE la faptul ca adevarata dragoste uneste oamenii si tzese vietzi laolalta. Dar intr-o situatie de ajutorare este valabil opusul, sa iubesti viata oamenilor din afara.

Ingrijitorul merdical se straduieste sa faciliteze insanatosirea pacientului pentru ca rapid sa se intoarca la o viata in care sa nu aiba nevoie de ingrijire. Lucratorul social ajuta clientul sa traiasca o viata independenta,fara sa mai aiba nevoie de ajutor social. Cand elevii parasesc scoala, profesorii, vor sa ii vada puternici atat in cunostinta si vointa, cat si in ceea ce priveste abilitatile.

Scopul consilierului nu este acela de a lucra cu consiliatii o perioada indelungata , ci de a-i ajuta sa se reintoarca la o viata independenta .
Este o expresie a dragostei, aceea de-a se face de prisos. Cel mai greu este sa unesti adevarata empatie si prezenta cu nevoia de a lucra din afara in viata persoanei consiliate si nu dinauntru. Acest lucru cere atat reflexie cat si instruire, presupune atat constienta cat si o claritate a rolului. Exista o legatura paradoxala in toate acestea: CU CAT IUBESTI MAI MULT, CU ATAT SUFERI MAI MULT, deci trebuie sa lucram din afara in viata cuiva, ca sa nu creem dependenta de noi.

Exista chiar si parinti- cei care isi vad proprii copii crescand de mici, trecand prin tinerete si ajungand la maturitate- care nu stiu ca daca incearca sa posede viata cuiva, oricat de putin, nu fac altceva decat sa lege si sa inchida.

SARCINA noastra este sa ne eliberam unii pe altii spre o crestere proprie si spre o extindere a vietii in multe dimensiuni.

Exact acest lucru l-a facut Domnul ISUS cu ucenincii Sai. Dragostea lui mare pentru ei nu L-a Impiedicat sa lucreze treptat !!! in vietile lor. La urma, El i-a putut lasa sa indeplineasca sarcina plina de responsabilitate, aceea de a proclama Imparatia lui Dumnezeu, fara ca El personal sa fie prezent..........................

Cu toate ca a stiut ca plecarea Sa ii va lasa tristi , El a spus : "Totusi, va spun adevarul .Va este de folos sa Ma duc" ( Ioan 16:7)

Prin acest proces de impartasire a dragostei, noi ii eliberam pe oameni in timp ce prezenta noastra directa in viata lor se reduce..dar asta nu inseamna ca dragostea noastra pentru ei se micsoreaza. Dimpotriva ....adevarata dragoste ...este atat libera cat si eliberatoare, si niciodata nu este confirmata de dependenta sau supunere. De aceea slujitorul empatic este un " facilitator" nu un intermediar ci un mijlocitor, un sprijinitor, un ajutor in nevoie , dar fara sa lege. ISUS a stiut aceste lucruri si a facut ucenicilor o promisiune inaltatoare....EL a CONTINUAT sa le ofere sprijin prin Duhul Sfant , Mangaietorul.

Pentru consilier- acest mod de a lucra in viata oamenilor, de a nu crea dependenta este o problema de supravietuire. Nu este de dorit sa se implice exagerat de mult in viata consiliatului, afectandu-si astfel integritatea . Nu este deloc corect sa se intample aceasta.

Trebuiesc facute doua ALEGERI DE BAZA.

a) in primul rand...SA SLUJEASCA FARA SA ABUZEZE.

Niciodata consiliatul nu trebuie sa fie sau sa se comporte intr-un anumit mod pentru consilier, de dragul lui. Cel ce ajuta nu trebuie sa se foloseasca niciodata de o persoana sau de situatia ei pentru a-si rezolva propriile dezamagiri sau pentru a-si intari imaginea de sine.

Pavel este foarte clar cu privire la aceste lucruri in scrisoarea adresata crestinilor din Galatia :

" Purtati va sarcinile unii altora , si veti implini astfel legea lui Christos" scrie el . Dar Apoi avertizeaza: " Fiecare sa-si cerceteze fapta lui si atunci va avea cu ce sa se laude numai in ce-l priveste pe el, si nu cu privire la altii" ( galateni 6:2-4). SLABICIUNILE ALTORA NU TREBUIE SA FIE NICIODATA TEMELIE PENTRU PROPRIILE PUNCTE TARI.

b) In al doilea rand ...continui altadata..