Ravna Evangheliei Pacii

EFESENI 6:15

"Avand picioarele încălţate cu ravna Evangheliei păcii."

Textul acesta însemnează fără doar şi poate: "Să fiţi pregătiţi ca nişte mesageri gata să ducă vestea bună a păcii." Prin aceasta apostolul ne spune să fim totdeauna în alertă, avand răspuns imediat la orice întrebare şi dand fără ezitare o mărturie bună şi corectă. Lui Timotei, de pildă, îi spune: "Vesteşte Cuvîntul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blandeţea şi învăţătura." (2Tim.4:2). Şi desigur nu este neapărat vorba de a vesti Cuvantul de la catedră sau de a face o lucrare de felul acesta fără să fi fost trimis şi înzestrat de Duhul Sfînt cu darul de evanghelist, învăţător, de episcop sau orice altă lucrare în adunare. Aici este vorba de lucrarea de mesager sau de purtător al veştii bune la care suntem cu toţii chemaţi, fără excepţie, bărbat sau femeie. Ceea ce ni se cere este ravnă si dragoste pentru suflete.

Să ne gîndim la tăcerile noastre care au dezonorat pe Domnul şi care s-au datorat lipsei de curaj, sau ruşinii sau comodităţii noastre. Putem să fim plini de teorii frumoase, buni cunoscători ai Cuvantului, dar cand este vorba să spunem oamenilor despre Domnul Isus şi lucrarea Lui de la cruce, atunci tăcem! Şi cand, vai, cinstea şi slava lui Dumnezeu şi a Cuvantului Lui sunt zeflemisite, nu numai că nu protestăm dar ne arătăm chiar indiferenţi. Trec poate zile, săptămani şi luni fără să spunem un cuvant cuiva despre vestea cea bună a păcii. Şi de fiecare dată cand nu am luat poziţia de mesager, cand nu am ridicat drapelul Evangheliei, nu am făcut decat să întărim poziţia vrăjmaşului. Dumnezeu să ne dea supleţe şi atitudine de permanentă alertă care să prindă orice prilej pentru a aduce un suflet la Domnul Isus, pentru a sprijini pe cineva în suferinţă sau pentru a da mărturie despre adevărul lui Dumnezeu. Să nu spunem că nu avem ocazii de a mărturisi, căci ziua este plină de astfel de prilejuri. Lipsa de roadă în viaţa noastpu nu este din pricina lipsei de oportunităţi de tot felul de a face ceva pentru Domnul nostru ci pentru că n-avem dragoste pentru Domnul Isus şi pentru sufletele oamenilor. Da, ne lipseşte ravna de care vorbeşte textul nostru.

Să-I cerem lui Dumnezeu să ne trezească la realitate şi să ne izbăvească de somnul nostru, de egoism şi de comoditate. Să aducem întreaga noastră fiinţă ca o jertfă vie, plăcută lui Dumnezeu şi de folos pentru o lume ruinată în păcat. Să stăm în picioare pentru Domnul nostru, fiind încălţaţi cu ravna Evangheliei păcii ştiind că am ajuns la "sfîrşitul vremurilor" şi să nu ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu ca acela care a ascuns talantul în pământ.