Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă,
ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici c-un steag mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunţările la vis.
Radu Gyr, Îndemn la luptă
"Nu dor sparturi in piept pe cai abrupte
RăspundețiȘtergerenici luptele pierdute prin viroage
cum dor aceste brate slabanoage
cand nu mai vor sau nu-ndraznesc sa lupte.
Nu dor genunchi juliti cazand adesea,
sau pietre ce vrasmase stau in cale
sau loviturile ce te trimit in vale;
dor ochii nostri goi de jar, ce-au dus in ei LUMINA..dar au uitat de Har.
Da, sunt dureri gramada si sunt rani
si..lacrimi langa suflete-n ruina,
caci suntem pe pamant si platim vami,
nu ne uitam strangem in pumni neghina,
incovoiati cersim o zi senina
si..usurarea-ntarzie sa vina.
Si cioburi sunt.. vremelnice si plangeri.
Si-ngenuncheri de-o clipa lang-abise.
Invins NU esti daca suspini ori sangeri,
nici daca pentr-o zi par zarile inchise
in batalii supremele infrangeri
Sunt NUMAI RENUNTARILE LA VISE!"
Procurasem o "copie", ma bucur sa aflu originalul. Parca cere totusi o poza (mai) tragica.