sufletul meu are un Iubit

Priviri pierdute în bocancii goi

Mã uit la bocanci. Goi si tristi ca douã morminte surori sãpate în

lutul înghetat. Iar a trecut mosul si n-a lãsat nimic...

Ba da! Facturi de la apã

si curent, impozitul, taxa de drum, asigurãrile obligatorii,

retetele copiilor de dus la farmacie, parbrizul înghetat al Daciei

ce nu vrea sã porneascã. Un câine comunitar iese cu ochii umezi de

sub masinã si sunt fericit cã nu porneste hârbul. Doi tineri se

sãrutã... El i-a adus un trandafir înghetat, casant si parcã si

îmbrãtisarea e tot degeratã.

E 6 decembrie 2007 si mi-e dor de plaja de la Mangalia, de scoici si

soare mult. Leonardo da Vinci cumpãra pãsãri din piatã prinse în

colivii si apoi le dãdea drumul. În fiecare zi elibera pãsãri din

temnita materialismului si de aceea are artistul fata atât de

seninã.

Nu sunt destule pãsãri pentru câte fete triste sunt în dimineata

asta pe stradã. Suntem un popor de murãturi în asteptarea unui mos

ce s-a împotmolit pe undeva prin univers si ne lasã bocancii goi si

reci. Se aud colinde pe stradã ce ne întorc cu gândul în copilãria

de unde am evadat prea devreme.

În ieslea Betleemului se pune fânul pentru culcusul unei nasteri

aproape neobservate. .. Ne-am bãgat capul în magazine si computere si

nu vedem steaua licãrind a drum lung. Obositi de propriile chipuri,

convinsi cã universul se sfârseste cu debaraua plinã de haine,

plimbãm cãteii pãmântului în lesa pãcatului.

Cu capul în troaca cu lãturi, fiul risipitor a întrebat "Asta e tot

ce mi se poate oferi?" "Nu!", a auzit, "asa cã întoarce-te acasã".

Când vei privi în bocancii goi, când te vei sãtura de pachetul

primit sub brad, adu-ti aminte cã e vremea sã te întorci spre iesle.

Doar de acolo vin lucrurile care nu trec si de care are sufletul tãu

nevoie.

Vladimir Pustan

Christmas lights....