2)Ce se mai poarta pe la nuntile noastre?

2007 [Marius Cruceru]

Spuneam într-un post trecut ca nuntile noastre erau altfel. Diferite. Simple, austere, sobre. S-a schimbat lumea si odata cu ea si noi. E bine? E rau?

Dupa mine este rau, dar judecati voi, confrati de-ai mei, dar si de alte confesiuni care ati stiut anumite lucruri despre “pocaiti” si ethos-ul lor si acum îi vedeti cum se îndeparteaza de ceea ce stiati voi despre ei.


Iata care sînt ultimele noutati în materie de organizarea nuntilor, ascultati si luati aminte:

1. în primul rînd slujba de nunta se poate renegocia, se poate renegocia locul, structura, un parc, o agapa la iarba verde si Predica a devenit un “scurt cuvînt - 5-6 minute”, exact asa scrie în program.


2. Predicarea. În timpul slujbei anumiti predicatori tin neaparat sa devina circari. Au impresia ca trebuie sa se hlizeasca ca niste fîte care asculta prima data un banc cu soacre si aluzii la noaptea nuntii. Glume proaste, remarci penibile la adresa celor doi, mire si mireasa sau laude excesive la adresa parintilor si nasilor (nu comentez motivatiile)


3. programul, adesori cu playback, ne prezinta o orchestratie foarte împaunata în background care sa acopere o voce pitigaiata a uneia dintre rudeniile mirelui sau miresei care vrea cu orice pret sa se afirme.


4. Desi se întîmpla de obicei în biserica, majoritatea doamnelor si domnisoarelor îsi schimba aparitia de cu greu le mai recunosti. Mi s-a întîmplat la un moment dat sa dau peste o soacra mica asa de “schimbata la fata” (sora cumsecade, care de obicei îsi purta “tinuta pocaiasca”) ca nu am mai recunoscut-o. Si ea si eu ne-am simtit penibil. Aveam de ce!


5. Îmbracamintea pentru nunti, de pe unde-o închirieaza nu stiu, dar adesea te sileste sa stai cu privirile întinse spre candelabru. În urma cu vreo 7 sau 8 ani am avut un usier care a avut îndrazneala sa o scoata pe o domnisoara care avea spatele complet gol si “decolteul” (daca asa se cheama crapatura aia din spatele rochiei, ca asa se cheama în fata) mergea dincolo de locul unde se termina spatele. Cu putin scandal, a trimis-o înapoi sa se îmbrace înainte de a pasi în biserica.


6. Nu ma mai leg de podoabe si de coafuri. Nu mai am nimic de zis în afara de faptul ca sînt persoane la care nu le sta bine cu anumite culori, cu anumite haine, cu anumite coafuri. Atît. Nu îti trebuie multa educatie estetica sa îti dai seama de asta. Poate ca surorile noastre care doresc sa faca “schimbarea la fata”, înainte de a pune pe dînsele tot felul de sclipici, ar trebui sa-si întrebe o prietena care se pricepe, nepocaita.


7. La masa, la multe din nuntile la care am participat, muzica era atît de puternica încît nu puteam sa discut cu sotia care se afla lînga mine. Nu mai comentez asupra stilurilor muzicale, totul era amplificat si, da-i, tata, da-i, cît se poate.


8. Daca tot veni vorba de muzica, Celine Dion, UB40 înca sînt decenti, dar ma întreb: ce cauta totusi la o nunta de neoprotestant i? Asta e, sînt si rudenii de alte confesini care nu înteleg toata muzica noastra s, vorba lui Krossfire, nici nu prea avem cu ce ne mîndri.


9. Jocuri si concursuri. Aici e-aici. Ce treaba are un mire, care mai trebuie sa devina si slujitor al Evangheliei cu un joc de felul asta: se alinieaza 15 fete, toate tinere si frumusele, plus mireasa. Mirele este legat la ochi si trebuie prin pipait (???),
sa îsi recunoasca mireasa. Daca o recunoaste trebuie sa o sarute, pe gura. Toata lumea asteapta sa greseasca. Tot e rau. Daca esti prietenul unei asemenea fete care este pipaita pe mîini si umeri ca sa fie recunoscuta? Daca o nimereste, tot e rau. Toata lumea îsi da seama ca noii miri au experienta unul cu celalalt. Nu? Dupa ce-a recunoscut-o, dupa miros? Ce-i leu? Urs?


10. La oribilitatea asta mai puneti alte jocuri stupide mai asezati alte glume proaste, cu aluzii porcoase, sugestii penibile, jocuri “de societate” care se lasa cu udaturi sau umiliri ale unora care sînt luati de prosti.


11. Obiceiuri americanesti, care nici la ei n-au bun gust sînt împrumutate cu entuziasm. Am ametit cînd am auzit de un fiu de pastor care trebuia sa scoata cu dintii jartiera miresei în ochii lucii ai prietenilor care assteptau ridicarea trenei pentru îndeplinirea acestui scop. Zanganeala stupida în pahare ca sa se sarute mirii de cîte ori vor nuntasii, în vazul lor, se întelege. Si altele. Am mai spus, nu tot ce este Made in USA este coborît din cer.


12. Dansul miresei. Penibil. Neoprotestant ii nu au fost învatati cu dansul. E penibil cînd mireasa, care habar nu are de pasii de dans, este invitata de tata, care habar nu are de tangou, sau de mire, care nici el nu este expert si se clatina ca doua dulapuri dintr-o parte în alta prin sala. Sa te uiti la ei, sa nu te uiti?


13. Dansul. Într-un anumit oras din tara, un lider religios s-a apucat sa le invite la dans pe doamne. N-am nimic, cu asta, bravo lui, daca vrea, ca Zorba Grecu sa le faca fericite pe femei, dar Zorba macar facea acte de caritate cu bubulina lui, a noastra cunostinta, dupa ce a luat putin la bord, s-a apucat sa le danseze numai p-alea tinere. Pe toate. Sa îmi spuneti mie ca nu se întîmpla nimic sub cureaua unui barbat, apropiindu-se în felul acela de o femeie si … îl trimit la medic. Dar … la nuntile noastre s-a început sa se danseze. Boon! Atunci luati lectii, frati si surori, ca rîde lumea de noi. Macar sa dansam “ca lumea”, daca tot dansam ca lumea, nu?


14. Bautura. Mai nou, la unele nunti esti întîmpinat de Garrone, de vin la discretie, sampanie etc. Nu-i problema! Fiecare cu libertatea lui în Cristos, numai ca românul, asa cum a demonstrat-o de veacuri, de la Burebista si Decebal încoace, nu stie sa se opreasca dupa un pahar. De asta rîdeau si grecii de noi, ca nu bem vinul îndoit si ca nu ne oprim pîna nu ne îmbatam ca porcii.


Si mai am, dar ma duc sa ma racoresc.
Unde duc toate asta? Nu duc nicaieri. Nu acestea trebuie oprite, astea sînt doar ce se vede din aisberg.
Acestea arata un trend care începe din alta parte, nu de la nunti.
Putem sa dam noi directive pe comunitati sa se faca nuntile din nou, ca la pocaiti, sobre, austere, fara dans si bautura, degeaba, este un trend care vine … de unde vine?

MARIUS CRUCERU

Un adevarat test al dragostei

In Gara Centrala din New York City, locotenentul John Blanchard
se uita la ceasul mare. Era sase fara cinci.(petru cei mai ratzionali sau logici
subscriu eu, 17 55).. Inima ii batea nebuneste. Exact la ora sase avea sa o
intalneasca pe fata de care credea caeste indragostit, dar pe care nu o intalnise
niciodata. Iata ce se intamplase.
In timpul celui de-al doilea razboi Mondial.. John Blanchard parcusese un
stagiu de pregatire pentru pilotaj in Florida si in timp ce se afla acolo, intr-o
zi, a mers la biblioteca sa consulte o carte. Rasfoind cartea, a observat ca
cineva facuse notite pe margini.Citind observatiile patrunzatoare facute cu
un frumos scris de mana, si-a zis :”Mi-ar place sa cunosc persoana care a scris
notele acestea, oricine ar fi; dupa observatiile pe care le face , pare a fi o
persoana atat de buna, de blanda si de inteleapta”.
S-a uitat la una din paginile de inceput ale cartii si a vazut pe ea un nume:
Holis Maynell, New York City.A decis sa incerce sa o gaseasca. Cu ajutorul cartii
de telefoane a orasului New York, a gasit adresa ei si i-a scris o scrisoare.
A doua zi dupe ce i-a scris, a fost imbarcat pentru a merge pe front.
Surprinzator,Hollis i-a raspuns la scrisoare. Curand cei doi au inceput un
schimb regulat de scrisori, care aveau sa se intinda pe toata perioada razboiului.
” Scrisorile ei erau asemanatoare notitelor pe care le facuse pe marginile acelei
carti” avea sa-si aminteasca John mai tarziu. Prin ceea ce-mi scria, Holis ma
mangaia si ma ajuta nespus de mult”.
Intr-una din scrisori, John ii marturisea ca fusese ingrozit de moarte
cand intr-o noapte au zburat pe deasupra Germaniei.Hollis l-a incurajat,
raspunzandu-i : „ Toti barbatii curajosi au momente in care le e frica.
Data viitoare cand iti va fi frica, spune urmatoarele cuvinte,
"Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de
nici un rau, caci TU esti cu mine”.
Pe masura ce schimbau scrisori, simtea seama ca incepuse sa se indragosteasca
de Hollis. Intr-o zi i-a scris, „Te rog sa-mi trimiti o fotografie de- a ta”dar ea i-a
raspuns, „Nu , nu-ti trimit. Relatiile nu se zidesc pe felul cum arata oamenii.”
El insa se simtea tot mai atras de ea si dorea sa o cunoasca personal.In cele din
urma a sosit si ziua cand urma sa revina in tara intr-o permisie. I-a scris lui Holiis
ca se va intoarce acasa si ca ar dori sa ia pranzul cu ea. Au convenit sa se intalneasca in
Gara Centrala din New York, la ora sase dupa-amiaza, langa ceasul cel mare.
„MA vei recunoaste dupa trandafirul rosu pe care-l voi purta” i-a scris ea.
In cele din urma , a sosit si marea zi . John astepta emotionat sa o cunoasca in sfarsit
pe fata pe care credea ca o iubea. Iata cum relateaza John prima lui intalnire cu
Hollis Maynell:
O tanara venea spre mine, avea o fatza placuta, cu o linie ushor alungita.
Parul blond ii cadea in bucle peste urechile delicate. Ochii ii erau albastrii ca
cerul de mai. Buzele si barbia ei exprimau o fermitate blanda, si in costumul verde pal,
arata ca primavara care s-ar fi trezit la viata.Emotionat, am facut cativa pasi inspre ea,
uitand cu desavarsire ca domnishoara pe care trebuia sa o asteptam trebuia sa poarte
un trandafir rosu, ceea ce tanara care-mi furase privirea nu avea.
Vazand ca ii stateam oarecum in cale, domnishoara s-a oprit pretz de cateva clipe .
Un zambet ushor, provocator, ii aparu pe buze.
„Imi dai voie, soldat?” intreba ea timitd. Am mai facut un pas spre ea. Si atunci am
vazut-o ......pe Hollis Maynell cu trandafirul rosu prins la rever, exact in spatele fetei in
verde. Inima parca mi s-a oprit in loc. Doamna cu trandafirul rosu era o femeie
plinutza, trecuta bine de patruzeci de ani. Parul in buna parte carunt ii era strans sub o
palarie cam uzata. Gleznele-i destul de groase erau varate :D, in niste pantofi cu tocuri
oase. Fata in costum verde se departa repede. Trebuia sa aleg. Sa o urmez pe
frumoasa care tocmai imi vorbise, sau sa raman si sa o cunosc pe femeia aceea deloc
atractiva care stiam acum ca era Hollys Maynell?
Am decis fara sa ezit.M-am intors spre femeie si i-am zambit. Incepand insa
sa ii vorbesc, ma simteam sufocat de o dezamagire amara. „Trebuie sa fiti
domnishoara Maynell” am zis, intinzandu-i mana. „Sunt foarte bucuros ca ati acceptat
sa ne intalnim. Va invit sa luam pranzul impreuna.”
Pe fatza femeiii aparu atunci un zambet larg. „Nu STIU ce vrei sa spui, tinere”
raspunse ea, „dar cred ca ai vazut-o pe domnishoara aceea in costum verde, care
tocmai a trecut , nu? Am intalnit-o in tren. Ea m-a rugat sa port trandafirul asta la rever.
Mi-a spus ca daca ma vei invita sa luam pranzul impreuna ,sa-ti spun ca te asteapta
la restaurantul acela mare de peste drum.
Spunea ca e un fel de test”.


Uimitoarea poveste a celor doi (John Blanchard si Hollis Maynell) este exemplul
extraordinar al unei tinere care a fost dispusa sa astepte un barbat integru- ca si al
unui barbat care a fost rasplatit pentru ca nu si-a urmat dorintele carnale ci a raspuns
potrivit caracterului Lui Hristos.
prima poveste din " Cand Dumnezeu iti scrie povestea de dragoste"

Eu,barbatul

Citatul lui Teddy Roosevelt.....

“Nu criticul conteaza, nu cel care iti arata cum poate sa se impiedice un barbat puternic, sau care sunt locurile unde faptuitorul ar fi putut sa lucreze mai bine.Meritul apartine omului care coboara in arena, a carui fata este plina de praf, de transpiratie si sange, care se lupta cu curaj..care cunoaste marile entuziasme, marile daruiri, cel care se consuma pe sine pentru o cauza demna, care cunoaste cel mai bine biruinta finala si care in cazul cel mai rau, daca nu reuseste, cel putin esueaza pentru ca si-a asumat riscuri mari, astfel incat locul lui nu va fi niciodata alaturi de sufletele reci si sperioase care n-au cunoscut vreodata victoria sau infrangerea”.

Este calauza ta spirituala demna de incredere? Stii ce a pus Dumnezeu in inima ta si care au fost intentiile lui Dumnezeu pentru ca ea sa bata ? Stii care este perspectiva lui Dumnezeu cu privire la maturitatea ta? Cat de radical te-ai schimba daca ai lua decizia sa iei Cuvintele lui ISUS in mod serios si real in viata ta?

Eu, barbatul este intr-adevar o carte cu mesaj transformator, influenteaza pozitiv pentru ca analizeaza barbatul din perspectiva lui Dumnezeu. Lucrul acesta sa fie oare un exclusivism al autorului...dorind sa se adreseze doar masculinitatii? Nicidecum...in carte se pot regasi aventura, pasiunea si libertatea fiecarui om, ce se afla in dorintele si nazuintele fiecarui, barbat sau femeie.

De altfel veti fi surprinsi placuti sa vedeti cum in librariile din tara cei care cumpara cartea indeosebi sunt de fapt “ele” femeile .

Cartea este una despre viteji, eroi, revolutzionari, printese si printi, intr-o sintagma batalia ce se duce in inima fiecarui om.

Pentru pasionatii filmelor istorice li se ofera o caracterizare deosebita a celor doua personaje din Braveheart si Gladiatorul, se recurg la aceste filme nu pentru caracterul lor comercial ci pentru a arata valoarea lucrurilor simple. Ce are cu adevarat impact si o influenta pozitiva in societate? Un barbat adevarat, un om simplu dar pus la dispozitia lui Dumnezeu, un om care vorbeste cu El , umbla cu El , discuta liber il impresioneaza doar pe Dumnezeu .Poti fi chiar tu unul dintr ei...cartea are un scop nobil te va determina sa iti incepi propria ta expeditie..propriul tau jurnal de experiente..de lupte ...si asa cum cartea este presarata de citate celebre nu vei putea ramane indiferent si ignorant ci te vei apuca de drum .

Domnul Isus Hristos a fost singurul barbat adevarat, Scriptura spune ca El “a iubit pana la capat”, nu i-a fost rusine de identitatea pe care o avea si in pofida faptului ca lumea il considera un nebun EL a ramas neschimbator fata de Voia Tatalui din ceruri.. Isus Hristots a fost un barbat adevarat iar un barbat adevarat nu este un « nice guy” termen folosit de J.E. pentru a sublinia caracteristiciile « baietilor de treaba » Calitatea individuala de A FI CRESTIN insumeaza mult mai mult decat a fi doar un barbat de treaba “ care nu fumeaza, nu bea si nu deranjeaza pe nimeni”. Motivatia lui corecta este sa privim spre exemplul suprem al dragostei, spre Cel care a avut cel mai mare impact prin jertfa SA de la Golgota si a avut o influenta pozitiva in viata ologilor, vamesilor, orbilor, ucenicilor si intreii omeniri.

Pentru ce pledeaza autorul? Pentru recuperarea sufletului masculin din lupta cu mentalitatea stricata contemporana si prinsa intr-o societate a simturilor si foarte slabita din puunct de vedere spiritual.

“EU, barbatul” o carte care” trebuie “ spus la imperativ citita de catre”el”si “ea” pentru ca nu este o carte care ofera pasii spre succes marital, financiar, sau succces in dobandirea unor avantaje sau favoruri lumesti,cum sa ai faima, reputatie, popularitate sau renume, ci este un tezaur de reconstructie divina a inimii umane frante si zdrobite de eul fals. Solutia este ca doar la Dumnezeu gasim adevarata vindecare a inimii..pentru ca El a creat-o in structura fiintei noastre.

Dupa caderea in pacat, omul nu a mai recunoscut care sunt intentiile lui Dumnezeu cu privire la scopul si dorinta Sa pentru care L-a creat si il iubeste neconditionat..

Daca iti doresti o viata primejdioasa si sa renunti la automultumirea ta, si la tendinta multora de autosfintire prin propriile puteri si fapte, daca inca il mai descoperi pe Bunul Parinte din zona ta de confort, daca preferi sa vezi lumea spirituala de pe fotoliul tau caldut, prin prisma experientelor televizate ale altora – atunci nu poti spune ca il cunosti si ca il iubesti pe Dumnezeu, ca traiesti aventura vietii tale cu Dumnezeu. El ne cere sa il vedem in aventura si la lupta in schimbarea nostra launtrica,in ruga, in minunile cotidiene, in frumusetea simplitatii, in culoarea cerului senin, in relatiile cu ceilalti oameni, in partasia cu Biserica Sa.

Un capitol deosebit de real crestinism il ofera primul capitol” Inima ca o prada” . Iar inima lor neimblanzita ii face sa simta o dorinta innascuta de a explora lumea.

Cuvintele lui Eldredge sunt tributare principiilor biblice . Dumnezeu are atatea frumuseti de dezvaluit, insa eu iti las doar o provocare, iar ceea ce iti doresc eu este sa le cauti personal, sa fii vulnerabil si sa recunosti ca fara Dumnezeu nu traiesti la intensitate, nu vei fi implinit niciodata cu toate succesele tale si biruintele tale, cand de fapt El face singur toate aceste lucruri in viata ta. Alege sa te aventurezi in viata crestina nu dupa ce spun ceilalti, dupa ce ti-au povestit altii ci sa te duci tu direct la tinta, la sursa ta personala de putere.

Asa cum un surfer asteapta chemarea marii si sa prinda cel mai bun val, isi focalizeaza toata energia pentru a savura curentii marini, la fel tu daca te vei simti un barbat adevarat vei dori sa cazi in “valul” lui Dumnezeu. Auzi tu chemarea lui Dumnzezeu de a-ti remodela inima . Dumnezeu este viu, El inca lucreaza,inca are oameni.Tot ce iti trebuie este decizia.

Daca iti mai aduci aminte cum a fost cand ai traversat prima data strada, sau cand ai urcat ultima data pe un munte, vei observa ca acestea sunt doar elemente auxiliare, cred ca adevarata barbatie este sa cobori in tine insuti si sa ingenunchezi in sufletul tau, sa iti traiesti aventura vietii tale cu Dumnezeu, sa il lasi pe El sa iti redefineasca masculinitatea, “inima” sa iti slefuiasca atitudinile si sa iti ofere un caracter demn ca al Fiului Sau..

Eu, barbatul te va ajuta sa te ocupi de repararea nu musamalizarea propriilor fisuri ale caracterului. Daca nu o vei face inima ta se va inrautatii,ceea ce va duce la distrugerea temeliei morale a caracterului unui barbat adevarat.

Ai aflat intentia lui Dumnezeu pentru un barbat si traiesti conform vocatiei la care ai fost chemat?

Nu te desparti de inima ta ci activeaz-o prin puterea Duhului Sfant din starea de inertie si plafonare in care se afla si astfel vei fi un om care vede mai departe decat altii , mai mult decat altii si inainte ca sa vada altii.

Ultima fila a cartii provoaca pe orice cititor sa isi completeze propriul capitol de traire cu Dumnezeu, la fel cum viata ta este asemanata cu o carte deschisa, de cand te nasti se deschide prima fila pana cand vei pleca din lumea aceasta si se va incheia ultima fila a cartii tale de pe pamant.