Zambet cu ciocolata alba

In seara asta am experimentat o frantura de poveste faina de tot.
Cand sa intru in scara blocului, un copil zburdalnic si energic, m-a strigat pe nume. Era o fetita draguta, vecina din blocul de vis-a-vis. S-a apropiat de mine bucuroasa si mi-a spus rapid...deabia isi gasea cuvintele.." stii ..e doar un leu". Si mi-a intins mana sa iau jumatate din ciocolata ei de casa alba. Uimit am rupt doar un mic coltz si i-am multumit. A fost un gest cinstit. Pe mine insa m-a innobilat mult.

Nu a contat pentru mine ce am primit...ci zambetul ei care mi-l oferea indirect. Nu ce am primit m-a uimit ci zambetul acestui copil. Micuta nu stie ca eu am primit mai mult, pacea din adancul ochilor ei si surasul ei nevinovat. Pentru aceste lucruri i-am multumit.

Nu pot sa pricep ce a determinat-o sa faca aceasta actiune, acest gest. Cred ca il cunoaste pe prietenul meu "nevazut" Isus. Poate pe El a vrut sa il serveasca- pentru ca eu nu merit nici o bucatica mica de bunatate. Pe "tovarasul" invizibil care ma insotea pe mine cred ca a vrut sa il faca bucuros.

Zambetul tau nu poate muta muntii din loc, dar, daca prin zambetul tau tu ai redat speranta cuiva, atunci cu siguranta, persoana care a inceput sa spere din nou va avea resurse pentru mutarea muntilor din loc ce s-au interpus in calea vietii ei.

Sa ne invatam zilnic lectiile si prin acesti micuti prin care Dumnezeu isi manifesta bucuria si bunatatea fata de noi.
Cea mai mare implinire sufleteasca o ai atunci cand daruiesti.
Multumesc Doamne ca ma indulcesti frumos.
Fiti binecuvantati si

Gustati si vedeti ce buuun este Domnul.

Tu ce crezi?