Maturitate spirituala- Duhul Sfant si duhul omului

Acum realizand ca Duhul Sfant locuieste in noi,trebuie sa observam exact unde locuieste El in templul uman. Prin acest fapt vom cunoaste mai bine cum opereaza El in noi:
" Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi". ( 1 Corinteni 3:16)
Apostolul Pavel ne face sa intelegem ca Duhul Sfant locuieste in noi, asa cum facea Dumnezeu in templul din vechime. Desi intregul Templu simbolizeaza locul prezentei Lui, totusi Sfanta Sfintelor era locul de resedinta al lui Dumnezeu. Locul Sfant sau Sfanta, impreuna cu Curtea dinafara, arata acele sfere ale activitatii divine care sunt in relatie directa cu prezenta lui Dumnezeu in Sfanta Sfintelor.
Cel ce locuieste si "locuinta" trebuie sa impartaseasca acelasi caracter. Nici sufletul si nici trupul nu sunt potrivite pentru Duhul Sfant ca locuinte, ci numai duhul omului. Duhul Sfant este un ziditor si un locuitor, EL construieste ca sa locuiasca si locuieste unde El insusi a construit.
Uleiul pentru ungere nu putea fi turnat pe un om obisnuit ( in original: nu putea fi turnat pe carne). Este sigur ca Duhul Sfant nu-si face locuinta in firea veche, pentru ca ea include tot ce omul a avut inainte de nasterea din nou. El nu poate locui nici macar in duhul unui om care nu s-a nascut din nou, nici in suflet, nici in trup.Asa cum sfantul ulei al ungerii nu este turnat pe carne, tot asa Duhul Sfant nu locuieste in nici o parte a carnii sau a firii. El nu are nici o conectie cu carnea, decat sa lupte impotriva ei:
" Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora" ( Galateni 5:17)
Este neaparata nevoie ca duhul omului sa fie regenerat, pentru ca Duhul Sfant sa poata locui in om.
De ce este asa de important ca sa intelegemca Duhul Sfant locuieste in cea mai adanca parte a omului, dincolo de simturi, ratiune sau vointa? Pentru ca daca copilul lui Dumnezeu nu intelege aceasta, el va cauta calauzire in sufletul sau.
Aceasta nu inseamna sa ne atintim privirile spre noi insine, in loc sa privim la Christos, ci inseamna sa credem ca Dumnezeu ne-a dat un duh nou si ca Duhul Sfant locuieste in acest duh nou, de unde ne calauzeste. Asa cum Dumnezeu locuia in Sfanta Sfintelor, dupa perdeaua dinlauntru, nevazut de cei din Sfanta si de cei din Curtea dinafara; tot asa Duhul Sfant locuieste in duhul omului nevazut si neinteles de suflet si de trup.

Viata spirituala ( reala, autentica) nu este descoperita in multimea (cunostintelor, inteligentei) gandurilor si inchipuirilor mintii, nici in potopul de emotii arzatoare ale senzatiilor sufletesti si nici in manifestarile si miscarile trupesti. Ci aceasta viata spirituala emaneaza din adancul omului cea mai intima si centrala parte a omului si anume duhul omului. Ca sa umblam calauziti de Duhul,este necesar sa intelegem miscarile Lui in aceasta arie atat de ascunsa si sa le urmam.

Numai ceea ce rezulta din actiunea Duhului Sfant in duhul nostru poate fi considerata experienta spirituala. De aceea a trai o viata spirituala, inseamna credinta.
" Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu". (Romani 8:16)

Duhul omului este atelierul unde omul lucreaza impreuna cu Dumnezeu. Cum stim ca suntem copii ai lui Dumnezeu? Stim, pentru ca omul dinlauntru a fost trezit si Duhul Sfant locuieste in el! Si cei doi marturisesc impreuna ca suntem copii ai lui Dumnezeu.