Paradoxul prosperităţi

O afirmaţie extraordinară a fost făcută în urmă cu câţiva ani de unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Atunci când a fost întrebat „Cât vă mai trebuie pentru a avea destul?”, acest magnat al industriei a răspuns „Încă puţin.” Ce gând descurajant! După spusele acestui om, nu contează cât de mult lucrezi, cât de mult te lupţi, cât de multe lucruri ai la un moment dat, nu poţi fi niciodată un om prosper pe deplin.

Am făcut referire la acest comentariu de multe ori. Nu de mult, m-am gândit că poate afirmaţia opusă este cea adevărată. Cel mai bun răspuns la „Cât îţi mai trebuie pentru a avea destul?” ar putea fi „Mult mai puţin decât îţi poţi imagina”.

Recent l-am ascultat pe Ron Blue, o autoritate marcantă în domeniul managementului personal, descriind ceea ce el a numit „Paradoxul prosperităţii.” El a explicat acest “paradox” astfel: „Cu cât ai mai mult (din punct de vedere material), cu atât ai mai puţină libertate.” S-ar putea să spui „Stai puţin. Nu cumva mai mulţi bani şi mai multe lucruri îţi oferă mai multă libertate, mai multe opţiuni în ce priveşte stilul de viaţă pe care ţi-l poţi alege?”

Răspunsul este „da”. Însă aşa cum a explicat şi Ron, dacă ai mai mult trebuie să faci mai multe alegeri şi să iei mai multe decizii, unele foarte dificile:

să-mi păstrez maşina pe care o am sau să o vând şi să iau alta nouă?

Este casa noastră potrivită sau ar trebui să căutăm una mai mare, într-o zonă mai bună, mai liniştită, sau cu vecini mai buni?

Ce să fac cu serviciul?

Să rămân în continuare unde sunt acum, deşi nu îmi place munca pe care o fac, dar îmi permite să-mi păstrez standardul de viaţă pe care îl prefer?

Sau ar trebui să caut un alt loc de muncă, unde să fac ceea ce îmi place cu adevărat, chiar dacă ar presupune o diminuare substanţială a veniturilor lunare?

Chiar şi deciziile simple pot deveni probleme de o importanţă majoră:

Cât de mult din venitul nostru trebuie economisit sau investit?

Şi cum ar trebui să o facem?

Să punem banii într-un fond de pensii, să-i investim în acţiuni sau în fonduri mutuale?

Ce facem cu valorile imobiliare?

Câţi bani ar trebui să avem disponibili imediat, în cazul unor situaţii urgente?

Acest paradox nu afirmă că prosperitatea este un lucru rău, ci doar că prosperitatea materială ne poate complică vieţile. Cel care are bani doar pentru mâncarea ce o pune pe masă în fiecare zi şi are doar un acoperiş deasupra capului, pentru el şi familia sa, se poate confrunta cu alte neajunsuri, dar luarea deciziilor în acest caz este un proces mult mai simplu.

Blue a spus o istorioară despre un pescar ce locuia într-un oraş la malul mării. El avea o mică afacere: pescuia zilnic şi vindea peştele proaspăt, obţinând un venit care îi asigura lui şi familiei lui un trai decent. Pe când se odihnea în port, după ce prinsese suficient peşte pentru acea zi, un om de afaceri de succes care trecea pe acolo, l-a întrebat: “De ce nu pescuieşti?” “Am prins destul” i-a răspuns pescarul. Omul de afaceri i-a sugerat să prindă mai mulţi peşti şi eventual să îşi extindă afacerea, să cumpere mai multe bărci de pescuit, să angajeze oameni care să lucreze pentru el şi să devină mai prosper. “De ce aş dori să fac astfel?” a întrebat pescarul. “Dacă vei face aşa, vei putea să ai mai mulţi bani, să stai, să te odihneşti şi să te bucuri de viaţă” a răspuns omul de afaceri. Zâmbind, pescarul i-a spus: “Dar asta fac şi acum!”

Nu este nici o ruşine în a încerca să avem succes, dar trebuie să nu uităm că prosperitatea poate fi o ţintă aflată în mişcare, în cel mai bun caz. “Prosperitatea are viaţă scurtă, ca şi floarea ierbii, niciodată nu te baza pe ea. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi uscă iarba: floarea ei cade jos şi frumuseţea înfăţişării ei piere. Iată imaginea unei „vieţi prospere”. (Iacov 1:11-12)

Acesta este unul din motivele pentru care Isus a spus: “Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură…” (Matei 6:19-20).

Robert Tamasy