marți, 4 august 2009

Ce-am mai putea predica în luna august?


"Le-am putea spune surorilor că indiferent cât de cald este afară, să fie mai generoase cu inul şi bumbacul pus pe ele. Le-am putea spune că nivelul unui popor este măsurat după necesitatea de haine învelitoare pe care o resimte. Cu cât oamenii sunt mai proşti, cu atât au nevoie de haine mai puţine pe ei. Nu poţi fi la nesfârşit păstorul unei turme de maimuţe fără ca să beneficiezi de sporul de periculozitate pe care îl au îngrijitorii de la grădinile zoologice.
Le-am putea spune fraţilor să nu se mai spânzure. Doar în Depresiunea Beiuşului, în ultimele două săptămâni s-au spânzurat doi fraţi de-ai mei, nenorocind evanghelizarea şi mărturisirea lui Hristos în satele lor pentru mulţi ani.
N-a fost vorba de sepuku, nici de harakiri, n-a fost nimic ritualic, ci pur şi simplu laşitatea de a lua în piept viaţa aceasta nenorocită. Câtă vreme predicăm fără bucurie, trăim fără bucurie, când cerul ne este prezentat în cel mai bun caz ca un purgatoriu, când avem o viziune babiloniană asupra existenţei, ce să mai facă fraţii mei?
Nu vreau să mut vina pe umerii păstorilor (indiferent cât de puţin hrănit spiritual eşti n-ai voie să te arunci înaintea trenului), dar concluzia e dureroasă. Bisericile noastre nu sunt alimentate spiritual. Am cunoscut un pastor ce avea 19 biserici în urmă cu vreo 5 ani. Visul lui era să aibă 20 de biserici pentru că avea douăzeci de degete la mâini şi la picioare. M-a întrebat ce să facă. Era trist. Atât de aproape de vis. I-am sugerat să-şi taie un deget cu flexul."
Continuarea aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?