joi, 12 martie 2009

Recunostinta ca mod de viata



Orice nerecunoştinţă este la bază nerecunoştinţă faţă de Dumnezeu. El ne binecu­vântează cu sănătate, fericire şi bucurie de copii, însă noi ne bosumflăm fiindcă nu suntem preşedintele Americii. Ne rugăm să primim un loc de muncă, dar după ce l‑am primit ne plângem de salariu. Sunt oameni, milioane de oameni, care ar da tot ce au pentru un loc de muncă, orice loc de muncă. O femeie se roagă pentru o casă nouă, după care comentează că trebuie să facă curăţenie în ea.
O femeie necăsătorită se roagă fără încetare să se căsătorească, apoi stă posacă şi deprimată, fiindcă mult aşteptatul soţ nu este soţul perfect. Rareori suntem noi recunoscători faţă de Dumnezeu pur şi simplu, fără comentarii. Dumnezeu ne dă desert de îngheţată cu căpşuni şi noi ne plângem că nu are frişcă. Ne dă frişcă, şi suspinăm după cireaşa din vârf. La un moment dat ar trebui să învingem spiritul de lipitoare şi să spunem, “Este destul. Sunt satisfăcut. Este mai mult decât merit.”
Recunoştinţa, la fel ca nerecunoştinţa, poate deveni un mod de viaţă sau un obicei de viaţă. Este bine să începem a percepe situaţiile vieţii ca oportunităţi de a-L lăuda pe Dumnezeu. Caracterul nostru trebuie îmbăgăţit cu recunoştinţa.
Leonard Ravenhill povestea despre vizita unui preot la un azil oribil de nebuni în Marea Britanie, demult în ultima parte a secolului al nouăsprezecelea. Pe când intra preotul, un bărbat de la etajul al doilea al clădirii şi-a scos capul printre zăbrelele ferestrei şi a strigat către vizitatorul de jos, “Ai mulţumit astăzi lui Dumnezeu?”
“I-am mulţumit,” a răspuns acesta.
“Da,” i-a răspuns cel internat, “dar I-ai mulţumit că nu eşti nebun?”
Trebuie să fim specifici cu Dumnezeu. În loc să te plângi de ploaie, mulţu­meşte-I că ai viaţă. În loc să te plângi de soţul tău, mulţumeşte-I că nu eşti singură. În loc să te plângi că trebuie să te îmbraci cu bluza aceasta sau aceea, mulţumeşte lui Dumnezeu că ai o bluză. Recunoştinţa este un mod de viaţă care se învaţă. Este o mână deschisă în loc de un pumn strâns. Este a spune, Al tău în loc de a spune Al meu. Este duhul lui Isus în loc de duhul lumii.


Caracterul nu se formează doar prin urmarea strictă, deşi cu ciudă, a unor
reguli. El se învaţă cel mai bine prin celebrarea bucuriei harului lui Dumnezeu.
Caracterul trăit sau provovăduit prin metoda regulilor, distruge bucuria.

Celebrarea dezvoltării caracteru­lui nu este o slujbă grea şi apăsătoare, nici nu este biciul în mâna unui supraveghetor. În slujirea lui Dumnezeu există bucurie şi împlinire; El ne-a dat mai mult decât am putea să-I plătim înapoi vreodată. Caracterul de a trăi sărbătoarea recunoştinţei este cheia înţelegerii fericirii.

6 comentarii:

  1. "Trebuie să fim specifici cu Dumnezeu. În loc să te plângi de ploaie, mulţu­meşte-I că ai viaţă."
    Alex, de cateva zile ma plang de ploaie...mi-e rusine ca sunt asa de nemultumitoare...ma gandesc la poporul evreu si la consecintele nemultumirii sale, ma gandesc cat de mult au ratacit in pustie, fiind ca un pas de Tara promisa.. acum am citit ceea ce ai postat, m-a lovit din plin si m-a "trezit" :)
    mi-e rusine..rusine de mine!
    oh...multumesc ca am viata , Tata
    multumesc Alex!
    A lui sa fie gloria! (judecatori 6 :12)

    RăspundețiȘtergere
  2. O experienta si o marturie frumoasa. Apreciez onestitatea ta.

    Domnul iti va rasplati sinceritatea in relatia cu El.
    Suntem chemati sa fim senini intr-o lume tulbura, increzatori in promisiunile Lui, multumiti de Prezenta Lui si invaluiti in iubirea Lui.


    pe curand

    RăspundețiȘtergere
  3. Într-adevăr,ca mulţi alţii,atât de des am ajuns să cârtesc,aşa cum spunea şi eirene.Deşi Dumnezeu m-a binecuvântat atât de mult,tot la ce nu îmi dă (sau ceea ce încă nu mi-a dat) privesc.
    Îmi cer şi eu iertare Tată pentru că în loc să privesc la lucrurile mari pe care mi le dai,aleg să mă uit la ce nu îmi dai,la ce nu am.Iartă-mi nerecunoştinţa şi ajută-mă ca de azi înainte inima mea să abunde de mulţumiri!

    RăspundețiȘtergere
  4. Concurs - Carte Gratuita - http://www.radupg.com/lucrarea-de-tineret/concurs-carte-gratuita/
    Acest concurs este in mod special pentru liderii de tineret. Cei care nu sunt implicati in lucrarea de tineret pot sa participe, insa sunt rugati sa ofere cartea (daca vor casiga) cuiva care este impicat(a) in lucrarea de tineret.

    Pentru a participa in acest concurs trebuie sa lasati un mesaj care sa contina numele bisericii la care mergeti, localitatea si mancarea favorita :)))

    Cine doreste poate lasa un comentariu care sa contina una din urmatoarele:
    1) Un joc potrivit pentru lucrarea de tineret (Daca jocul e lung scrieti doar titlul in mesaj. Trimite-ti un email cu detaliile ca sa il postez separat.)
    2) O meditatie pentru tineri (scurt si la subiect)
    3) O amintire/experienta din anii petrecuti in grupul de tineret (tot scurt :))
    4) O activitate, pe care grupul tau o face si place

    Premiul este o CARTE de Jonathan McKee, president of The Source for Youth Ministry.

    Titlul cartii este Do They Run When The See You Coming? (vizitati acest link pentru o descriere a cartii) Aceasta carte este in limba Engleza!

    Recomand aceasta carte cu mare caldura si entuziasm. Personal am citit-o si am gasit-o foarte folositoare.

    Castigatorul va fi anuntat la data de 30 Aprilie 2009. Castigatorul va fi rugat sa ne trimita un email (vezi contact) cu date vitale precum nume si adresa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Te inteleg Andreea.Prin acelasi proces trec si eu. Suntem binecuvantati de El. Ochii inimii sa ii avem deschisi pentru a putea vedea Purtarea lui de grija.

    Salut Radu.
    Am sa verific cartea sa vad daca este pe gustul meu.
    Multumesc de invitatie la concurs.

    RăspundețiȘtergere
  6. Caracterul nostru trebuie îmbăgăţit cu recunoştinţa. _---foarte foarte adevarat!!!......

    RăspundețiȘtergere

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică