marți, 20 ianuarie 2009

Biserica oamenilor inofensivi



Stiti cum arata ? Orice le-ai spune ei tac si aproba si nu ma refer aici la timiditate ci la nepasare fata de tot si toate. Chiar diavolul de le-ar vorbi ei raman inofensivi si nu schiteaza nici un gest de nervozitate, de revolta. Oamenii acestia sunt denumiti in poporul lui Dumnezeu « smeriti »

Doar ca de la smerenie la lasitate, duplicitate, nepasare este un drum foarte lung.

Acestia iti vor spune ca ei Il urmeaza pe Isus, ca au luat exemplul de la El, doar ca Isus nu a fost un Isus inofensiv, dragostea Lui a fost si este una ofensiva, mania Lui fata de diavol nu este una inofensiva. Nu in biserica crestina este locul oamenilor inofensivi, ci eventual in bisericile New Age unde totul este bine si frumos, pace, liniste, nu conteaza nimic ci doar pacea aceea nociva care ii face pe oameni sa se inchine diavolului la urma urmei, sunt inofensivi, muzica linistita, NO WAR.

Isus pe care Il cunosc eu din Biblie nu de la oameni ci din camera unde petrec timp cu El, ma instiga la a calca in picioare puterea intunerecului, la a fi un razboinic, la a lucra la daramarea intariturilor diavolului, la a spune adevarul, la a fi un om ofensiv atat in dragoste cat si in lupta impotriva domniilor si stapanirilor.

Acesta nu este un timp pentru crestinii inofensivi, acesta este un timp pentru cei care isi iau armatura si care renunta la sezlongul lor din biserica si sar la bataie, pentru a-si apara fratii de atacurile vrajmasului, care sar la bataie in rugaciune, acesta este timpul oamenilor care invata sa umble in autoritatea lui Hristos, acesta este un timp al celor care stiu sa se sacrifice, caci dragostea inseamna sacrificiu, slujirea iti va cere sacrificiu. Un om inofensiv nu va risca eventuale tensiuni implicandu-se, va face totul cu rezerve, sa fie sigur ca nu intra pe teritorii unde trebuie folosita sabia Duhului. El nu vrea sange, el vrea porumbei, panselute, sa se bata altii, el este urmasul lui Hristos cel pasnic, el merge la biserica, uneori predica, uneori canta si indiferent cum arata cei din jur, daca au sau nu nevoie de sprijinul lui, de slujirea lui, pe el il preocupa doar linistea proprie pentru care nu va sacrifica nimic.

Biserica oamenilor inofensivi……….este o adevarata cultura in directia aceasta, nu ne bagam, nu e treaba noastra, PEACE, porumbei albi, flori, cer albastru pe dinafara iar pe dinlauntru nepasare, ignoranta, lasitate, durere in cot ca sa nu vorbesc si mai direct de atat.
Inca o invatatura aparent biblica dar care nu are nimic de a face cu Biblia.
Biserica oamenilor inofensivi este locul in care demonii se simt la ei acasa, acolo chiar si lucrarea diavolului este pusa pe seama lui Dumnezeu, sucim Biblia ca sa se potriveasca cu situatiile in care traim si zicem : n-avem ce face, asta a fost voia lui Dumnezeu.(Cat de adevarat ).
Si nu conteaza ca a fost lucrarea diavolului pe care trebuia sa o desfintam in numele lui Isus, nu, nu conteaza ca trebuia sa spunem adevarul si sa ne spalam pe maini daca cei din jur nu ne baga in seama, preferam duplicitatea, si capra si varza. Pe langa Biserica « durerii in cot » , acum imi dau seama ca exista si Biserica « caprei si verzei », biserica oamenilor inofensivi. Se pare ca nu se poate face prea mult pentru a schimba acest tip de biserici, ele au fost, sunt si vor fi cat vom trai.

Prin curtoazia: roseinthedesert

Un articol matur si cu o intentie clara si limpede.
Suntem departe de Singurul Dumnezeu Adevarat si de Caracterul Minunat, Bland si Ferm, Iubitor si Iertator al Mirelui si Preaiubitului nostru Iubit - Domnul Isus Christos, care este si Suveranul si are Suprematia Inimilor noastre ...in aceasta lume....trecatoare.

Ghita amintea...inca doua exemple....

- Moise spărgând tablele Legii
- “Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.” (Numeri 12:3)

- Isus cu copilaşii în braţe
- Isus răsturnând mesele negustorilor din Templu.

Conduşi de Duhul Sfânt vom reacţiona conform situaţiei. Ofensiv sau nu.
Dar această “mânie” nu are ca izvor ura, ci tocmai iubirea pentru sufletele în pericol.

Eu am sa amintesc un altul cu Domnul Isus..Marcu 7:27“Isus i-a zis: ” Lasa sa se sature mai intai copiii, caci nu este bine sa iei painea copiilor, si s-o arunci la catei”..

Vai Isus..ce insensibil esti la nevoile altora…
( ar spune cei inofensivi de azi) ..
dar care nu vad ca duritatea lui ISus este pentru a da viata.
El este dur pentru a fiinta viata Lui in noi.
El zdrobeste pentru a vindeca.
El darama pentru a reconstrui cu blandetea si dragostea Sa.
Dar este ferm si iertator.
El rastoarna...pentru a te atinge cu tandrete.

Toate oximoroanele se intalnesc in Isus.
Pentru ca EL este Complex. Este Plenar. Este Totul.

ce este mai dureros azi..este cum aminteste si Rose…Fie nu ii cunoastem deloc caracterul..fie ..avem doar imagini, imitatii despre Isus…care nu sunt deloc conforme cu Realitatea lui..( ci vin doar din personalitatea, egoismul, dorintele sau gandirea noastra influentata de interesele oamenilor)…

Incheiere…
ISus are TOT din viata noastra sau…nu are NIMIC din noi.
NU exista jumatati de masura, fragmente, portiuni…
Ori Totul pentru El ….ori nimic…
Si nu prin declaratii - ci prin traire autentica.

Doamne fa-ma un "Isus" al vremii noastre!
Sa fiu supus si consacrat Voii Tale

Si crestinii sunt ipocriti, deasemenea, tu stii...



Poza asta mi-a placut mult. Intr-una din predicile robului Sau Vladimir Pustan , spunea
"Cand din gura iti iese o cioara, sau un porumbel". Ai grija caci prin vorbirea ta ..poti lansa grenade...intr-o discutie, intr-o casa, intr-o familie...tu vei pleca ..dar efectele si consecintele ( vor exploda) ramane. Vor aduce rana, zdrobire, vei darama, distruge, produce amaraciune prin vorbirea ta, sau poti sa o lasi sa o foloseasca Dumnezeu gura si inima ta prin Puterea Duhului Sau, sa zidesti, incurajezi si mangai, sa ridici, sa vindeci, sa alini si sa edifici pe altii.

Interesanta si aceasta poza....putem ....avea vorbe mari ,unul fata de altul , cuvinte "alese "si totusi in interiorul nostru sarpele vicleniei sa isi faca tot mai mult acces catre inima noastra, pentru pierzarea si distrugerea noastra vesnica.

Va invit cu mare drag ..sa ne verificam nivelul de ipocrizie.
Daca mai este ..dati-l la moarte de cruce. ISus a murit pentru orice fel de pacat.
Sa il cunoastem tot mai mult pe ISus Domnul Adevarului si sa experimentam si manifestam unii fata de altii, libertatea si adevarata slobozenie
Ca sa fii un ucenic real al lui Christos vei constientiza zilnic ca trebui sa fii provocat, in situatii de criza, critice sau dificile, (examene, conflicte, stress, lupta) sa arati adevaratul tau "suflet" , "duhul de care esti insufletit", caracter si adevarata ta personalitate. Atunci va iesi la iveala ..adevaratul sine. Ceea ce dormiteaza in tine insuti. Atunci vor vedea toti inima si gandirea ta. Cand esti pus in teascul si valtoarea deciziilor, de a nu fi cumparat, a copia sau a face compromisuri directe cu Satan.

Mi-a placut extrem de mult ..si incheierea ...acestui articol :
(the opposite of hypocrisy) is to maintain personal authenticity.

....
Ouch! I know that stings a bit! But before you start thinking that I've turned on my own and loaded my bow with the arrow of cynicism out of my quiver of bitterness that hangs on my back, read on.

I am a hypocrite at times. You are a hypocrite at times. It's not that we intend to be this way. In fact most people, regardless of their faith, try to live their life with the utmost of integrity. But what is interesting about Christians (not all) and the church (not every) is that there really is this underlying knowledge of a truth that nobody wants to talk about. We are all hypocrites.

So what is a hypocrite? It's a person who pretends to have virtues, moral or religious beliefs, principles, etc, that he/she does not actually possess. One whose private life, opinions, or statements contradicts his/her public statements.

So why do most Christians deny their hypocrisy when others (both non-Christians and Christians) can see it so clearly? I think it is has a lot to do with a lie. A lie that the church has perpetuated for centuries. It's the lie that you have to have all your shit together. Look, act and smell perfect. It's a distortion of a Christian's goal "to be like Jesus." So a strong sense of denial of our own sin that is bubbling beneath the surface is formed.

I believe this happens because we have not truly learned to die to ourselves.
We have no clue what it means to "be like Jesus." So we act with a predisposed notion that in order to "be a Christian" I need to behave a certain way. We stop being real with ourselves and with others.

Think about it. When a Christian sees the first hint of another Christian "judging" us we pull out the old trusty Matthew 7:1-4 verse and justify our passiveness to the issue and set up a road block that will not allow our fellow believer to call us on our B.S. (sin). Meanwhile Satan is slowly derailing us from the mission of Jesus. Why do succumb to this un-biblical approach and stop short of calling out each others B.S.? Because the haunting truth is we all know we have that log in our eye so we don't feel "comfortable" calling someone out on their little old speck of dust. In fact, as a result of my thoughts on this very blog I have had this passage quoted to me.

Here is what is fascinating about the quiver and the Matthew 7 arrow that we all carry....the next verse! If you read the very next verse it says this:

"You hypocrite, first take the log out of your own eye, and then you will see clearly to take the speck out of your brother's eye."

Sadly this part of the arrow is conveniently trimmed off when it is pulled from the quiver and loaded into the bow and shot in a defensive mode. However, this was clear instruction from Jesus on how to appropriately judge someone who is a "brother (or sister)." Obviously this is not our biological family he is speaking of, but the new family that is found in the community of the followers of The Way of Christ.

Is their more to this than personal responsibility though? Is there a global responsibility of how the shared-organism of Jesus ought to behave and consciously be aware of hypocrisy? Naturally your consciousness to the Holy Spirit tells you, "Yes, of course." But can we live consciously incompetent (I am aware of what I don't know) lives as individuals and participate in an unconsciously incompetent (I am not aware of what I don't know) practice of Jesus' commission? In other words can we live in isolation with our sin and truly be a community of believers who are being Jesus to others?

Jesus showed disdain toward religious hypocrisy by ransacking the market that was set up in the temple, and on several occasions calling the religious leaders (pastors) hypocrites for the way they operated "the church" and their lives at that time. What is interesting is the reaction of those that Jesus chastised. They were

stunned, shocked, perplexed and down right indignant
that he would dare say such things, after all I'm sure they were all being consciously aware of "how they were living their own lives" in light of worshiping God. Does this sound familiar? But their reaction is predictable of anyone who knows that they are living in a perpetuated lie of denying their sin. They have to act shocked. They have to act sunned. They have to act perplexed. The only alternative is acceptance.

Only a humble person, that is dead to themselves and alive in Christ Jesus, would be accepting and become consciously competent (I am aware of what I know) of their hypocrisy. If one can get to this point then their is hope that they can become a true disciple of Christ and their life, their sin, their desire, their hypocrisy disolves into the life of Jesus to they point that they become unconsciously competent (I am not aware of what I know) of who they are. In other words a Christian that acts out of true instinct of who Jesus is and how his spirit manifests in his/her life.

Maybe this isn't a fair comparison since Jesus was ultimately rejected by "the church" and put to death for such heretical teaching. Maybe it's not fair because ultimately his own people rejected him as the King, as the Redeemer, as God and ultimately rejected his mission. Or maybe it IS fair because that is the point. Jesus came to point people back to God, through himself, and not through the religious system that had been established and had become a stumbling block for those in pursuit of God.

So let's be honest, admit our hypocrisy, remove the log and get to helping those in our tribe with the specks (and logs) in their lives so we can get back to the mission that Jesus gave us. After all the mission did come first did it not!?!?

So..the challenge to maintain personal authenticity (the opposite of hypocrisy) is, I find, the greatest challenge to living out my relationship with Christ .

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Iubirea de la Pavel la Marcel



O versiune recitata de Marcel Iures a capitolului 13 din Epistola catre Corinteni:

“De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare. De-as avea darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as avea toata credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt nimic. De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug,

fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.

Iubirea nu dispare niciodata. Profetiile vor avea un sfarsit, darul limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat.

Cand eram copil vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil. Cand am ajuns in puterea varstei am lepadat purtarea copilareasca. Acum vedem ca intr-o oglinda niste contururi sterse, atunci vom vedea lucruile din fata. Acum cunosc nedesavarsit, atunci voi cunoaste desavarsit cum am fost si eu cunoscut.

Asadar aceste trei lucruri raman: credinta, speranta si iubirea. Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.

Prieten cu Dumnezeu

„Găsesc multe paralele între cunoaşterea unei persoane şi cunoaşterea lui Dumnezeu.
Pentru început trebuie să-i învăţ numele. Ceva din personalitatea lui mă atrage şi încep să petrec mai mult timp cu noul meu prieten, căutând să aflu ce pasiuni comune avem. Îi fac mici atenţii şi îmi sacrific timpul căutând acele lucruri care îi produc plăcere, pe care, în mod normal, nu le-aş face. Împart cu el bucuriile şi necazurile, râdem şi plângem împreună. Îi dezvălui secretele mele cele mai ascunse. Îmi asumi riscuri în relaţie. Îmi asum obligaţii. Ne certăm, apoi ne împăcăm. Toate aceste etape se aplică şi în cazul unei relaţii cu Dumnezeu”.
(Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut)

Ai putea afirma despre tine ca ai acest gen de relatie cu EL?



joi, 15 ianuarie 2009

Un prieten in nenorocire ajunge frate



Sunt deplin incredintat ca sunt in Bratul Domnului, ca EL imi ofera mantuirea, marturia, experienta si maturitatea pe cale...insa astazi in oras..am fost devastat si pur si simplu inghitit de Diavol.
"Cine esti tu, mai sa-i inveti pe altii"?
"Tu nu te uiti la tine"?
"Cum sa se foloseasca Dumnezeu de tine"?

Nu imi este rusine de nimic, ce ar putea folosi Satan impotriva mea parandu-ma Tatalui meu, insa am fost ravasit, cum incearca tot mai mult sa ma intimideze, de fapt sa ma distruga pe veci. Asta este tinta lui.

Realizez ca nu eu, ci Harul ce il port cu mine reprezinta o mare amenintare pentru domnia lui satan.
Eu nu am nimic, Christos are totul si ma are si pe mine.

Nu pledez in postura de victima.
Vreau sa ies biruitor....
Dar nu mai stiu cum.

Ca bine zice Domnul in Proverbe 17:17
Prietenul adevarat iubeste oricand, si in nenorocire ajunge ca un frate.

ma ajutati?

A născut după ce a murit



O poveste tragică, având o aură de miracol, a făcut ieri înconjurul lumii, declanşând lacrimi de durere, sentimente de uimire şi multe semne de întrebare.

În urma unei hemoragii cerebrale, fosta campioană britanică la patinaj artistic, Jayne Soliman (41 de ani), a fost transportată de urgenţă la un spital din Oxford. Însărcinată în şase luni şi jumătate, actuala antrenoare urma să aducă pe lume o fetiţă (medalion), dar specialiştii britanici n-au reuşit să-i oprească scurgerea de sânge cauzată de ruperea unui vas sagvin. Aflată în moarte cerebrală, inima fostei sportive a continuat să pulseze încă 48 de ore, susţinută de aparate, în timp ce medicii i-au injectat steroizi pentru ca plămânii fetusului să se dezvolte rapid.

Operată prin cezariană

Fosta patinatoare a fost de urgenţă operată prin cezariană şi a dat naştere prematur unei fetiţe de nici 1 kilogram şi jumătate. „Marea dorinţă a lui Jane a fost să devină mamă. Şi ar fi fost o mamă excelentă. În numai 48 de ore am trăit două sentimente opuse. Am simţit bucuria naşterii fetiţei mele şi am îndurat durerea pierderii minunatei mele soţii”, le-a şoptit, printre lacrimi, ziariştilor de la BBC, tatăl micuţei, egipteanul Mahmoud Soliman (29 de ani). Minunea rămasă a fost botezată Aya, nume care în Coran se traduce prin miracol. Nu se știe însă dacă minunea va fi urmată de o alta: menținerea în viață și dezvoltarea normală a bebelușului.

Dupa ce a nascut, medicii i-au pus copilul in brate cateva minute pentru a sta impreuna. Ar fi fost cea mai fericita mama din lume. David Philips, prieten al lui Jayne

miercuri, 14 ianuarie 2009

Fireproof -2008



Radu mi-a recomandat azi filmul asta crestin.

HOW FAR WOULD YOU GO...
TO KEEP A PROMISE?

HOW MUCH WOULD YOU SACRIFICE...
TO SAVE YOUR MARRIAGE ?
Cat de departe ai merge sa salvezi o casnicie?

marți, 13 ianuarie 2009

Exmiliardarul rus, German Sterligov da viata de lux pe viata la ferma

In timp ce averile oligarhilor rusi se diminueaza vizibil din cauza crizei financiare, un barbat, care a facut parte dintre acestia, le ofera un sfat surprinzator: numai credulii mai cred ca banii aduc fericirea, iar o viata bine traita nu are nimic de-a face cu “ochiul dracului”, scrie Daily Mail, in pagina electronica.German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de dupa caderea URSS si-a abandonat in 2005 averea pentru a trai ca un taran intr-o parte indepartata a Rusiei, fiind dovada ca se poate gasi fericirea.
S-a bucurat de o avere impresionanta, a trait in vile somptuoase, a avut
yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu
patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a
ales sa traiasca in mijlocul salbaticiei.

“Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni si am suficiente resurse pentru a supravietui”.La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii si in scurt timp, profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar, cu birouri in Londra si New York, si a devenit milionar.In timp ce Sterligov isi facea un nume in domeniul afacerilor, amenintarile incepeau sa se intensifice, iar el si sotia sa traiau in permanenta cu frica de a nu fi rapiti, brutalizati sau chiar omorati. "In primii doi ani de relatie ne-am mutat de 23 de ori. El ma suna si-mi spunea: «Impacheteaza, iar ne mutam». In cercurile in care sotul meu activa aveau loc multe crime", isi aminteste Alyona. Tocmai din aceasta cauza, nu este de mirare ca oligarhii rusi angajeaza o armata de gardieni care sa-i protejeze. Alyona, a carei familie era apropiata cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urat dintotdeauna sa aiba servitori. "Nu-mi doream straini in casa mea. Dar intotdeauna era o exceptie: bodyguarzii inarmati. Dupa ce ne-am mutat in Moscova, dupa o perioada petrecuta in Mayfair- Londra, am realizat ca acestia erau indispensabili. Eram foarte bogati intr-o tara in care majoritatea oamenilor nu erau avuti, iar oamenii de afaceri erau tintele favorite ale rapitorilor pentru a se rafui cu aceasta situatie. Era ingrozitor. Intotdeauna aveam cel putin doua garzi de corp cu mine, dar odata numarul acestora a ajuns la 60 pentru a ma supraveghea atat pe mine, cat si pe copiii mei", a continuat aceasta, in timp ce sotul sau a dat afirmativ din cap.
"Eram ca pasarile intr-o cusca aurie. Fiind foarte bogati, traiam intr-o
sclavie, din care, din fericire, am scapat",
a completat German. Pentru a scapa de amenintari, in era presedintiei lui Boris Eltin, multe cupluri bogate declarau ca s-au despartit si se afisau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atentia de la familia adevarata. "Se prefacea ca nu mai suntem importanti pentru el si asa prevenea sa devenim tintele rivalilor sau a rapitorilor", a confirmat Alyona. Un factor important in decizia lor de a-si schimba stilul de viata l-a constituit infrangerea lui German in alegerile prezidentiale din 2004, cand invingator a iesit actualul premier rus Vladimir Putin. "A venit acasa, si-a aruncat jacheta si a spus: «Nu mai pot face nimic aici. Hai sa plecam si sa incepem o noua viata»", isi aminteste Alyona, care a fost ceruta in casatorie la doar trei minute dupa ce s-au cunoscut. Au ales ca locatie o zona impadurita, aflata la 60 de kilometri departare de Moscova, o zona lipsita de luxul cu care s-au obisnuit, dar pe care nu il regreta.

In perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de munca pentru 2.500 de persoane. In prezent, acestia mai sunt doar in numar de doi, ambii muncitori, care il invata pe Sterligov cum sa faca lucruri precum constructia de ziduri sau repararea de garduri.Dupa o viata traita in cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov si sotia sa si-au schimbat perspectivele asupra vietii si au decis sa-si vanda proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertatii din New York, birourile de pe Wall Street si din Londra, casa din Elvetia, castelul din Franta si apartamentul din Piata Rosie din Moscova pentru a se muta la tara.Sterligov si-a vandut averea la licitatie dupa ce s-a ales praful de ambitiile sale politice, care incepusera cu o campanie pentru functia de guvernator al Siberiei si au fost urmate de candidaturile pentru primaria Moscovei si in final pentru presedentia Rusiei.“Mi-am dorit sa schimb viata oamenilor din Rusia in bine...Mi-am dorit sa aduc o noua viziune acestei tari, pentru a crea o viata mai buna. Dar nu am reusit, si am ajuns sa imi dau seama ca, chiar daca nu voi putea fi alaturi de tara mea in acest mod, familia mea inca are nevoie de mine - si am putut face schimbari la acest nivel.”A ajuns sa acumuleze datorii uriase din pricina costurilor campaniilor sale electorale, asa ca si-a vandut casa din Moscova, toate proprietatile si actiunile, si si-a platit datoriile, iar mai apoi, dupa o calatorie in padure, si-a construit o casa cu banii care ii mai ramasesera dupa ce totul fusese vandut.“In astfel de situatii urgente, nu este timp de discutii - atunci capul familiei, barbatul, trebuie sa ia toate deciziile...A fost greu pentru sotia mea, care nu era obisnuita cu viata la tara, ci mai degraba cu viata de milionar.
Acum este recunoscatoare, deoarece copiii nostrii duc o viata normala,
o viata reala. Familia mea este fara indoiala mai fericita.”
Altfel spus, eliberat de boala materialismului si de traiul imbacsit intr-o mare capitala a lumii, Sterligov a gasit adevarata fericire, fericirea fara bani.

Dupa cum marturiseste programului BBC World Service's Outlook: "Viata mea nu a fost niciodata mai buna - inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta. Am reusit sa gasim fericire ca si familie - si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, invidie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta...
Nici intr-un milion de ani nu mi-as dori sa redevin om de afaceri si sa fiu
inconjurat de acele lucruri care definesc un om de afaceri de succes: case in
Rublyovka, yachturi si masini Bentley.
Sunt fericit cu pacea pe care am gasit-o la tara, alaturi de sotia, copiii si oile mele”.Pentru a se adapta noii vieti, sotia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe si hainele de marca cu fustele lungi si basmaua, precum taranii din romanele lui Tolstoi. Sotii Sterligov si cei patru copii au ales ca resedinta o casa umila, fara electricitate, aflata la 15 kilometri departare de orice alta locuinta. Alyona a nascut cel de-al cincilea copil al familiei in noua locuinta, fiind asistata la nastere de sotul sau.

In momentul de fata, familia Sterligov detine doar doua locuinte, una de iarna si alta de vara, aflate la o distanta de aproximativ 20 de kilometri una de cealalta.
Dupa ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentand vechiul stil de
viata si refuza sa se uite la televizor sau sa foloseasca Internetul.
“Nu are rost sa pierdem timpul copiilor nostri utilizand aceste mecanisme de spalare de creier. Mai bine ne asezam la masa si vorbim despre carti decat sa ne uitam la mizeriile de la televizor...Ce sunt acum? Doar un taran oarecare. Un crescator de animale. Nu cred ca Putin se mai teme acum de mine”, a conchis fostul oligarh.Parintii nu au dorit sa-si dea copiii la scoala, acestia fiind instruiti de un institutor, in timp ce cea mai mare fata invata la Universitatea din Moscova. Familia este foarte credincioasa, respectand obiceiurile religiei ortodoxe. ( El se ocupa de prezentarea lui Dumnezeu copiilor lui) ..Cu toate ca s-a retras complet din lumea afacerilor, Sterligov a mai primit amenintari, iar prima lor cabana a fost incendiata, in timp ce cainele a fost otravit. Casa de iarna are doar doua dormitoare si a fost dotata cu un sistem electric pentru a permite functionarea unei masini de spalat si pentru iluminat. Sterligov si familia sa nu-si doreste sa se intoarca la viata de dinainte.




Este un nationalist convins si a devenit profund religios acum 10 ani - desi nu vrea sa vorbeasca despre acest lucru, descriindu-l ca fiind “prea personal”.“Nu mi-a mai ramas nici un ban - tot ceea ce am sunt banii din buzunar. Si mai am niste gaste, vite, un berbec si mai nou, niste curcani. Avem aproape tot ceea ce ne trebuie. Nu mai trebuie sa cumpar decat zahar, sare, ceai si ocazional paine, atunci cand suntem suficient de lenesi pentru a nu ne macina propria faina....Viata mea nu a fost niciodata mai buna - inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta...Puii de curcan tocmai au iesit de sub closca - aceasta este o stire interesanta pentru noi in momentul de fata.
Am reusit sa gasim fericire ca si familie
- si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, ividie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta.”, a declarat el programului BBC World Service’s Outlook.

Buni Cocar




Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică