luni, 27 aprilie 2009

Taţi care nu se schimbă

1 Ioan 2:14 " V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la inceput. V'am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne in voi, şi aţi biruit pe cel rău".


"Eu vă voi fi Tată, şi voi Imi veţi fi fii şi fice" ( 2 Corinteni 6;18a).


Să-L numim pe Dumnezeul etern, infinit si neschimbat din Cer Tatăl nostru este un imens privilegiu. Statornicia Sa aduce un sentiment de siguranta peste familia Lui. Niciodată nu trebuie să ne indoim că principiile sau standardele lui Dumnezeu se vor schimba.
Ceea ce era rău acum o mie de ani rămâne rău şi astăzi. Adevărul de ieri este şi adevărul de astăzi. El nu se ajustează după influenţele exterioare. El nu se conduce după nişte capricii exterioare. Asupra lui Dumnezeu si asupra Cuvântului Său timpul nu lasă nici o urmă. El a fost, este şi va fi un Tată care nu se schimbă. (Maleahi 3:6)
Un tată muritor nu poate spera să ajungă la acest nivel de "neschimbare". Gândirea sa are nevoie, ocazional, de ajustăriş uneori nu este consecvent. Timpul işi pune amprenta asupra lui, ii schimbă culoarea părului, ii incetineşte pasul, ii modifică fruntea: din netedă în brăzdată de riduri. Programul şi responsabilităţile de familie se schimbă. Poate chiar să devină din tată bunic.
Toate aceste transformări sunt previzibile pentru taţii pământeşti. Ceva insă n-ar trebui să se schimbe.
Devotamentul faţă de Dumnezeu. Omul inţelept işi construieşte casa pe stâncă. De ce ? Pentru că stânca nu se mişcă uşor. Intr-o lume agitată, haotică, un tată inţelept aduce siguranţa in familia lui, ancorându-se ferm pe Stâncă. Pentru a primi călăuzire in slujba de părinte, un tată creştin studiază Cartea Sfântă mai mult decât celelalte cărţi. Atunci când apar problemele, el e gata să folosească uşa rugăciunii şi apoi linia telefonică. Această ordine a lucrurilor nu se schimbă.
Loialitate faţă de biserică. Un tată care doreşte să formeze o familie stabilă, nu va incerca acest lucru in afara bisericii. El lucrează impreună cu biserica şi o apără cu zel. Copiii lui nu intreabă: "Mergem la rugăciune?" Ei ştiu deja acest lucru. Atunci când biserica abordează o problemă curentă, copiii lui se aşteaptă la susţinere din partea sa. Înfăţişarea, limbajul, maşina, afacerea lui -toate acestea sunt dovezi ale faptului că biserica ii este dragă. Când biserica ii atinge şi pe copiii lui, legaturile pot fi incordate, dar loialitatea rămâne de fiecare dată.
Convingere personală. Fiecare tată evlavios trebuie să fie ancorat in convingeri puternice. Inconsecvenţa destramă familia. Convingerile părinţilor nu trebuie să expire, numai dacă nu e vorba cumva de slăbiciune spirituală sau idealism nerealist. Convingerile pe care un tată si le-a format atunci când fiul lui cel mai mare avea cinci ani nu trebuie să se schimbe atunci când fiul ajunge la vârsta adolescenţei. Regulile familiei se aplică acasă şi departe de casă, indiferent de vizitatori. Ferice de copilul -frustrat sau supus- care poate spune : "Ştiu ce va zice tata". Un tată care taie cablurile convingerilor sub anumite presiuni ale familiei sau ale capriciilor ii pune pe toţi, spiritual vorbind, pe o mare involburată.
Dragostea faţă de familie. La lucru sau la masă, pe drum sau in pat, impreună cu familia sau departe de ea, odihnit sau sub presiune, dragostea tatălui este constantă. Afacerile sau serviciul nu il acaparează atât de mult, incât să nu mai aibă timp să sufle peste un deteţel zgâriat. Copiii lui nu se vor intreba niciodată dacă işi iubeste maşina mai mult decât pe ei. Ei ii simt nerăbdarea de a-i vedea invăţând, doinţa de a le răspunde la intrebări şi preocuparea pentru sufletele lor. Şi dacă văd că dragostea lui se schimbă, e doar pentru că devine mai profundă.
Când tata este constant, celelalte schimbări contează mai puţin. Un tată creştin care nu fluctuează in funcţie de schimbările vieţii este cel mai mare dar oferit familiei lui.
De Keith Kreider, din Revista creştină :"Sămânţa Adevărului" -luna martie 2009.
Alte articole din Sămânţa Adevărului :

„VIAŢA MEA NU E LA FEL DE BUNĂ CA A ALTORA!” - Ganduri negative (6)


De prea multe ori în viaţă oamenii se luptă cu aceste gânduri de inferioritate: „Nu sunt la fel de bogat ca alţii,” „Nu arăt la fel de bine,” „Nu am atâta succes ca alţii,” „Viaţa mea nu este aşa uşoară şi distractivă ca a altora,” sau „Totdeauna lucrurile le merg mai bine altora decât mie.” Aceste gânduri conduc la o autocompătimire majoră şi, în cele din urmă, la o viaţă de depresie. Devii convins că niciodată nu te vei putea măsura cu alţii şi, în consecinţă, trăieşti mult sub nivelul potenţialului pe care ţi l-a dat Dumnezeu.
Astăzi vom opri acest tipar de gândire mortal. Ia în considerare următoarea perspectivă: tocmai oamenii despre care tu crezi că au o situaţie mult mai bună ca a ta, pot gândi despre tine exact la fel! Nici nu ai idee ce le trece prin minte altora. Însă şi mai important este faptul că tu ai viaţa pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi nimeni nu o poate trăi mai bine decât tine.

Haidem să facem aceste gânduri roabe ascultării de Cristos.
SCHIMBĂ GÂNDUL AZI

1.Rezistă tentaţiei de a te compara cu alţii. Societatea ne antrenează să ne comparăm unii cu alţii, dar textul din 2 Corinteni 10:12 ne spune că dacă procedăm astfel, suntem fără pricepere. Priceperea este aceea care ne energizează să fim fericiţi şi liberi (Proverbe 3:13-19). Eliberează-te astăzi din capcana comparaţiilor. Încetează să te mai uiţi la banii, la înfăţişarea altora, sau la căsnicia şi la copiii prietenilor tăi. Ieşi din groapa în care te afunzi prin gânduri de genul: „ea este o mamă mai bună,” sau „el este un tată mai bun.”
Compararea aduce disperare.
2.Înţelege că Dumnezeu ţi-a rezervat un dar special. Există o porţie păstrată pentru tine pe care nimeni n-o poate lua (1 Samuel 9:23-24). Există o viaţă şi un destin rezervate doar pentru tine. Biblia spune că avem daruri diferite — nu competitive (Romani 12:6). Bucură-te de viaţa şi de darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu.
3.Trăieşte-ţi viaţa ca să-I fii pe plac lui Dumnezeu. 2 Corinteni 5:9 spune „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi.” Când eşti preocupat să-I fii plăcut, nu te mai concentrezi la viaţa altora şi nu te mai compari cu ei. Încetează să mai trăieşti pentru a obţine respectul şi stima altora. Dumnezeu nu Se uită la comparaţiile tale, ci vrea să vadă dacă ai încredere în El şi dacă Îl onorezi. Textul din Coloseni 3:1-2 spune: „Dacă deci aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Noi trebuie să ne gândim la lucrurile de sus, care sunt veşnice.
4.Personalizează promisiunile lui Dumnezeu. Ori de câte ori observi o promisiune în Biblie, revendic-o punând numele tău acolo. Învaţă să accepţi că Dumnezeu ţi se adresează personal. De exemplu, în Luca 12:32 care spune „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia,” personalizează: „Tatăl meu îmi dă cu plăcere Împărăţia!”
5.Încetează să mai gândeşti negativ. Aceasta înseamnă să nu te mai uiţi la ceea ce nu ai, ci să începi de azi te uiţi la ceea ce ai. Ai viaţă veşnică. Eşti copilul lui Dumnezeu. Faci parte dintr-o familie spirituală extraordinară. Eşti angajat într-o revoluţie — dinăuntru în afară! Când gândeşti aşa, creezi o atitudine de credinţă pentru tot ce are Dumnezeu pentru tine.
GÂNDEŞTE ŞI ROSTEŞTE
Sunt sigur. Viaţa mea şi destinul meu reprezintă darul special al lui Dumnezeu pentru mine.
Există o parte şi un loc în Împărăţia lui Dumnezeu rezervate special pentru mine.
Toate promisiunile Domnului mi se adresează personal.
Am o viaţă extraordinară, pentru că Dumnezeu e Tatăl meu şi a ales să-mi dea cu plăcere Împărăţia Sa.
GÂNDUL ENERGIZANT PENTRU ZIUA DE AZI:
Nu duc lipsă de nimic şi de aceea nu sunt invidios pe nimeni pentru nimic!

Descopera inima lui Hudson Taylor



"Candva totul era doar despre mine si nimic despre Cristos, apoi am fost eu si Cristos, probabil acum este chiar Cristos si cu mine dar oare cand va veni vremea sa fie totul despre Hristos si nimic despre mine" Hudson Taylor

"Cand tu ai grija de lucrurile dragi Lui, El are grija de cele dragi tie"

"Suferinţe mari înseamnă binecuvântări mari. Munca noastră nu este împiedicată prin încercări, ci adâncită şi extinsă."

Hudson Taylor a fost prezentat la o conferinta: ilustru vorbitor. Hudson a replicat: sunt serv umil al unui ilustru stapan!

Familia Taylor din Anglia a avut doi fii. Primul a dorit să devină om mare, să fie renumit. Şi a ajuns în parlamentul britanic. Al doilea, Hudson, şi-a predat viaţa lui Cristos şi s-a dus în obscuritatea Chinei. Astăzi, nimeni nu ştie de primul, dar numele lui Hudson Taylor este cunoscut pe tot globul, căci a fost unul din cei mai binecuvântaţi misionari. Unul a căutat onoarea lumii şi a pierdut-o. Celălalt a ales onoarea lui Dumnezeu şi a câştigat-o.
Petru Popovici

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică