Lingusim orice post de conducere ce intra in pragul unei
biserici. Ne tresalta inima-n piept cand intra un functionar, un patron bazat
sau un angajat la departamentul pasapoarte, un consilier sau chiar primarul
orasului nostru. Am ajuns sa fim mai mandri de numarul oamenilor de afaceri de
succes, de cei aflati in functii mari si pozitii inalte de conducere din
localitate, cand isi fac aparitia prin adunarile noastre, decat de cei
pacatosi care se intorc cu pocainta la Dumnezeu. Am decazut spiritual pana
la a ne inchina banului.
Banul a devenit stapanul nostru.
Am devenit credinciosi care tindem dupa rang si pozitii. Am
devenit simpatizanti cu cei care ne pot oferi o autorizatie de constructie, un
aviz. Jertfim totul pentru cariera, pentru locuinte potrivite pozitiei noastre
sociale si masini de lux.
Citeam intr-o carte ce merita sa fie citita de fiecare copil
al lui Dumnezeu "Criza integritatii" de Warren Wiersbe ca atunci cand
se intalnesc pastorii intre ei discuta doar despre 3 lucruri cu care se
mandresc:" cat strange adunarea la colecte, cladirile bisericilor si
numarul de membrii ce frecventeaza adunarea lor".
Ca sa nu mai spun ca unii au dreptul sa isi construiasca o
teologie personala, care favorizeaza trairea in bunastare numind asta
"binecuvantare din partea lui Dumnezeu". Ei numesc binecuvantare ceea
ce fac prin mijloace nedemne si prin ambitii egoiste.
Nimeni nu mai contesta astazi ca traim inselarea si amagirea
din "ceasul de pe urma". Una din caracteristicile bisericii din
Laodicea era INGAMFAREA.
Apocalipsa 3:17. Pentru ca zici: "Sunt bogat, m-am imbogatit,
si nu duc lipsa de nimic". Din pacate astazi nu putine biserici se lauda
in felul urmator:
"Noua ne
merge bine. Avem o cladire mare, frumoasa, pusa la punct cu tot ce e modern,
strangem bugete mari si uitati-va la cat de multi oameni vin la intalnirile
noastre! Noi tinem sub control situatia". E similar cu intamplarea ce am
descoperit-o in cartea lui W.Wiersbe.
Ingamfarea aceasta spirituala, evlavioasa se descopera
astazi exact prin organizarea si planificarea a cat mai multor activitati ( discutam
odata cu un pastor si ii spuneam ca toate departamentele de slujire sunt facute
si create doar ca sa fie bifate, misiune,evanghelizare, scoala
duminicala,cor, lucrare cu tinerii, cu adolescentii, vizite la batrani si alte
lucrari de diaconie) in timp ce Insusi Isus Christos este deseori
"exclus" din biserica.
Nu este de mirare de ce acest pragmatism si sincretism
functioneaza perfect in Occident. Spre exemplu Robert Schuller, care se
autonumeste dascalul si parintele lui Bill Hybels (Willow Creek) afirma
urmatoarele:"Ceea ce ma deosebeste de fundamentalisti, este faptul ca ei
vor ca toata lumea sa creada exact lucrurile de care ei sunt convinsi....insa
noi (miscarea Willow Creek) cunoastem idealurile in jurul carora se pot unii
marile religii. Noi incercam sa indreptam privirea asupra convingerilor comune,
fara a-i jigni pe cei de alta credinta". Si uita asa patrund elemente New
Age in predicare si chiar implementarea ecumenismului mondial.
La ora actuala exista 3 mari probleme in fiecare biserica si
in viata fiecarui credincios individual:
a) Musamalizarea pacatelor
b) Asemanarea noastra este tot mai mare cu lumea (
conceptii, mentalitati, idei si valori seculare) decat cu Christos
c) In viata multora dintre noi lipseste dorinta de pocainta
( Pocainta din viata pocaitilor).
Va indemn in aceste zile ale ceasului de pe urma, sa va
ganditi ca Dumnezeu nu ne cere sa fim doar spectatori ai evenimentelor din
tara, din biserica ci sa stam in crapatura pentru natiunea noastra, pentru
biserica lui Christos, in rugaciune fiind treji si activi.
