In cartea " Predators in our pulpits" (Prădători in amvoanele noastre) W. Phillip Keller, cel care este autor al cunoscutei cărţi "Un păstor priveşte Psalmul Păstorului 23" mentiona la pag 29:
"Westerners are captivated by showman-ship"
Cine este OMUL ORCHESTRĂ?
Este cel care in cadrul servicilor divine urează bun venit,amuza si destinde atmosfera, el ofera indemn la rugaciune,apoi se roaga, el motiveaza intre cantari, el canta, el ofera o marturie, el tine apoi si studiu biblic,tot el iti prezinta ultimele proiecte ale bisericii, apoi anunta colecta, iar apoi incheie cu anunturi si se roaga. Unul si aceeasi persoana. Ne pare exagerata o astfel de imagine, ma gandesc ca uneori ati observat si voi acest "fenomen compulsiv".
De ce nu este biblic să monopolizezi întreaga lucrare dintr-o adunare?
1. Alegerea ta de a fi mereu în faţă ne demonstrează nouă că desconsideri întreg trupul lui Isus Christos din cauza unei înţelegeri incomplete a Scripturii şi a Voii lui Dumnezeu.
2.Alegerea ta de a fi mereu în faţă arată că nu există o echipă eficientă de slujitori, care să impartă sarcinile slujirii christice.
3.Atitudinea aceasta arata ca o astfel de persoana nu are incredere in membrii Trupului sau in principiul preotiei valabile universale si ca Domnul Isus Christos lucreza, vorbeste si se descopera prin Cuvant fiecarui credincios.
4. Aceasta atitudine descopera faptul ca incercam sa controlam noi tot.
5. Ne comportam ca "proprii nostri stapani"- uitand ca altcineva este Vrednic si Suveran.
6. Te suprasoliciti, cazi in superactivism religios si ti se consuma toata vitalitatea spirituala.
Nici nu intentionez sa transmit ideea ca cel care este frecvent in fata este manipulator, egocentric, dictatorial sau dominator, ci vreau doar sa semnalez ca un astfel de comportament compulsiv denota dorinta de a controla orice detaliu al partasiei, inchinarii si intregii lucrarii a lui Dumnezeu din cadrul Trupului Sau.
Nu sustin, nu promovez sau imbratisez egalitarismul, socialismul sau comunismul bisericesc ci doar vreau sa afirm ca Scriptura arata ca "Duhul da fiecaruia" nu doar "unuia" daruri de slujire spre zidirea altora.
Din El tot trupul, bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura , isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste. (Efes.4:16)
In mod paradoxal aceasta cale duce la epuizare, faliment si burnout.
Insa...
Inconjurandu-te cu oameni care lucreaza pe departamente,domenii de slujire, diferite responsabilitati spirituale viata este mult mai usoara si nu impovarata.
Evitand aceasta stare nu vei crea in mintile si inimile credinciosilor un cult al propriei personalitati, sau al importantei propriei tale persoane ci ei il vor vedea pe Christos in intreaga comunitate de slujitori.
Se mai recomanda pentru sanatatea ta ceva carti de John Maxwell (cu toate că pe mîna fiilor lui Adam, a celor neregenerati aceste carti produc pagube mari, pentru ca isi blindeaza capul doar cum sa fie LEADERI, cum sa domneasca si sa conduca pe altii, mai putin cum sa ii slujeasca) legate de munca in echipa, cateva epistole pastorale ale lui Pavel scrise colaboratorilor sai si mai multa apreciere fata de sanatatea ta.
Cei ce calca pe urmele lui Christos nu vor calca peste altii.
In Trupul lui ISus Christos doua principii trebuiesc urmarite si aplicate, anume
a) Echilibrul de greutate si Echilibrul de valoare
Prin urmare nici o persoana credincioasa nu trebuie chinuita, apasata cu prea multe slujiri, lucrari, responsabilitati si in acelasi timp nici o alta persoana nu trebuie sa fie prea inaltata, ridicata,aclamata, aplaudata.
Nu minimalizez rolul functilor eclesiale ci punctez faptul ca oamenii se mai si satura sa vada aceeasi persoana dansand, cantand, rugandu-se, motivand, facand colecta, predicand, salutand pe toti, oferind marturie, cel care sustine toata liturghia in picioare, cel care o incepe si o sfarseste.
Vorba populara romaneasca "Ce-i prea mult strica".
Si ma opresc si eu aici.
