marți, 24 ianuarie 2012

Lingusirea si flatarea societatii materialiste

Lingusim orice post de conducere ce intra in pragul unei biserici. Ne tresalta inima-n piept cand intra un functionar, un patron bazat sau un angajat la departamentul pasapoarte, un consilier sau chiar primarul orasului nostru. Am ajuns sa fim mai mandri de numarul oamenilor de afaceri de succes, de cei aflati in functii mari si pozitii inalte de conducere din localitate, cand isi fac aparitia prin adunarile noastre, decat de cei pacatosi care se intorc cu pocainta la Dumnezeu. Am decazut spiritual pana la a ne inchina banului.

Banul a devenit stapanul nostru.
Am devenit credinciosi care tindem dupa rang si pozitii. Am devenit simpatizanti cu cei care ne pot oferi o autorizatie de constructie, un aviz. Jertfim totul pentru cariera, pentru locuinte potrivite pozitiei noastre sociale si masini de lux.
Citeam intr-o carte ce merita sa fie citita de fiecare copil al lui Dumnezeu "Criza integritatii" de Warren Wiersbe ca atunci cand se intalnesc pastorii intre ei discuta doar despre 3 lucruri cu care se mandresc:" cat strange adunarea la colecte, cladirile bisericilor si numarul de membrii ce frecventeaza adunarea lor".
Ca sa nu mai spun ca unii au dreptul sa isi construiasca o teologie personala, care favorizeaza trairea in bunastare numind asta "binecuvantare din partea lui Dumnezeu". Ei numesc binecuvantare ceea ce fac prin mijloace nedemne si prin ambitii egoiste.
Nimeni nu mai contesta astazi ca traim inselarea si amagirea din "ceasul de pe urma". Una din caracteristicile bisericii din Laodicea era INGAMFAREA.
Apocalipsa 3:17. Pentru ca zici: "Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic". Din pacate astazi nu putine biserici se lauda in felul urmator:
        "Noua ne merge bine. Avem o cladire mare, frumoasa, pusa la punct cu tot ce e modern, strangem bugete mari si uitati-va la cat de multi oameni vin la intalnirile noastre! Noi tinem sub control situatia". E similar cu intamplarea ce am descoperit-o in cartea lui W.Wiersbe.
Ingamfarea aceasta spirituala, evlavioasa se descopera astazi exact prin organizarea si planificarea a cat mai multor activitati ( discutam odata cu un pastor si ii spuneam ca toate departamentele de slujire sunt facute si create  doar ca sa fie bifate, misiune,evanghelizare, scoala duminicala,cor, lucrare cu tinerii, cu adolescentii, vizite la batrani si alte lucrari de diaconie) in timp ce Insusi Isus Christos este deseori "exclus" din biserica.

Nu este de mirare de ce acest pragmatism si sincretism functioneaza perfect in Occident. Spre exemplu Robert Schuller, care se autonumeste dascalul si parintele lui Bill Hybels (Willow Creek) afirma urmatoarele:"Ceea ce ma deosebeste de fundamentalisti, este faptul ca ei vor ca toata lumea sa creada exact lucrurile de care ei sunt convinsi....insa noi (miscarea Willow Creek) cunoastem idealurile in jurul carora se pot unii marile religii. Noi incercam sa indreptam privirea asupra convingerilor comune, fara a-i jigni pe cei de alta credinta". Si uita asa patrund elemente New Age in predicare si chiar implementarea ecumenismului mondial.

La ora actuala exista 3 mari probleme in fiecare biserica si in viata fiecarui credincios individual:
a) Musamalizarea pacatelor
b) Asemanarea noastra este tot mai mare cu lumea ( conceptii, mentalitati, idei si valori seculare) decat cu Christos
c) In viata multora dintre noi lipseste dorinta de pocainta ( Pocainta din viata pocaitilor).

Va indemn in aceste zile ale ceasului de pe urma, sa va ganditi ca Dumnezeu nu ne cere sa fim doar spectatori ai evenimentelor din tara, din biserica ci sa stam in crapatura pentru natiunea noastra, pentru biserica lui Christos, in rugaciune fiind treji si activi.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Rugaciune la inceput de an 2012


Rugăciune la început de drum...

Doamne,
Se deschid înaintea mea 2012 drumuri necunoscute,
se arcuiesc în jurul meu  2012 semne de întrebare,
se ghemuiesc în mine 2012 nelinişti şi incertitudini.

Şi nu îndrăznesc să fac vreun pas fără de Tine.
Şi nici nu vreau să îndrăznesc.
Şi nici nu îndrăznesc să vreau să îndrăznesc
să merg de unul singur.

De aceea:
mergi Tu înaintea mea, ca să nu rătăcesc,
mergi Tu lângă mine, ca să mă ştiu în siguranţă,
mergi Tu în urma mea, ca să mă ridici atunci când cad.

Sfinţenia Ta să-mi fie model şi direcţie.
Atot-ştiinţa Ta să-mi descopere necunoscutul
şi să-mi ascundă ceea ce mi se pare că ştiu.
Atot-puterea Ta să mă ridice când sunt slab
şi să mă coboare atunci când mi se pare că mă descurc de unul singur.
Dragostea Ta să mă umple când sunt gol pe dinlăuntru
şi să mă golească atunci când sunt plin de mine însumi.
Harul Tău să-mi fie îndeajuns.

Dă-mi un an de îndurare de la Tine,
12 luni de viaţă cerească abundentă,
52 săptămâni de bunătate divină,
366 zile de credincioşie,
8.760 ore de pace,
525.600 minute de credinţă,
31.536.000 secunde de însoţire:
ca să nu fiu singur nici măcar o clipă.

Îţi mai cer răbdare pentru nopţile albe şi grele,
lumină pentru zilele întunecate şi rele,
statornicie pentru momentele în care mă clatin,
speranţă pentru situaţiile din care nu mai văd nici o ieşire,
putere pentru clipele când sunt îngenuncheat,
odihnă peste stările care mă apasă,
şi dragoste: dragoste pentru oricine şi oricând.

La fel ca Francisc de Assisi,
te rog să faci din mine o unealtă a păcii Tale:
Acolo unde este ură, să aduc iubire.
Acolo unde este ofensă, să aduc iertare.
Acolo unde este dezbinare, să aduc unire.
Acolo unde este greşeală, să aduc adevăr.
Acolo unde este neîncredere, să aduc credinţă.
Acolo unde este disperare, să aduc speranţă.
Acolo unde este tristeţe, să aduc bucurie.
Acolo unde este întuneric, să aduc lumină.
Acolo unde este osândă, să aduc mântuirea Ta.

Este ceea ce te rog pentru 2012:
pentru mine şi pentru cei din casa mea:
pentru toţi cei pe care mi i-ai dat.
Vreau ca ei să fie cei dintâi
care să Te vadă,
să Te audă
şi să Te simtă pe Tine
în viaţa mea:
în fiecare lună,
în fiecare săptămână,
în fiecare zi.
Să vadă bucuria mânturii Tale întipărită pe chipul meu,
să realizeze pacea prezenţei Tale în adâncul sufletului meu,
să audă despre bunătatea Ta din cuvintele mele
şi să simtă dragostea Ta din dragostea împărtăşită de mine.

Doamne,
Acum când înaintea mea se deschid 2012 drumuri necunoscute,
când în jurul meu se arcuiesc 2012 semne de întrebare,
când în mine se ghemuiesc 2012 nelinişti şi incertitudini,
nu am nevoie decât de Un singur lucru:
căci Unul singur îmi este mai mult decât de ajuns.
Tot ce am nevoie eşti TU!
Nimic mai mult,
nimic mai puţin,
nimic altceva...

     Amiel Drimbe
-pastor al bisericii baptiste Cetatea- Alba Iulia

joi, 12 ianuarie 2012

Poezie "Doamne, da-mi lumina"

  1. DOAMNE, DĂ-MI LUMINĂ

1. Dacă n-am renunţat la toate
Ca răspuns la chemarea ta de dragoste;
Dacă de Tine am ascuns ceva,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.

Doamne, ajută-mă să mă cercetez în fiecare zi,
Pe-această cale nouă şi dătătoare de viaţă să pot păşi.
Caut harul Tău cu toată inima mea,
Pentru a fi făcut pur, Ţie asemenea.

2. Dacă ceva de pe pământ
M-atrage cu valoarea sa;
Dacă banii au asupră-mi vreo putere,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.

3. Dacă viaţa toată în jurul meu se-nvârte
Şi a grijilor pentru a mea familie;
Dacă trăiesc doar pentru mine,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.

4. Este ceva bun ce-ar fi trebuit să fac?
Este vreun suflet pe care să nu-l fi câştigat?
Am rănit nepăsător pe cineva?
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.

5. Dacă eşecul cuiva nu a adus
Întristare şi grijă în inima mea;
Dacă am judecat pe alţii în gândirea mea,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.

6. Dacă mi-a păsat de aplauzele oamenilor,
Sau le-am căutat pe ale mele şi m-am ferit de cruce;
Dacă mi-a fost teamă de batjocura lor,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.

7. Dacă-n rugăciune n-am căutat puterea Ta,
Datorită trudirilor şi îngrijorărilor pe care le dă lumea;
Dacă nu tânjesc după Tine,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.

Zac Poonen

marți, 10 ianuarie 2012

Obiectiv principal pentru fiecare credincios in anul 2012

 "Obiectivul principal al fiecărui creştin ar trebui sa fie acela de a pune deoparte încrederea în faptele proprii şi să crească puternic în credinţa că suntem mântuiţi doar prin credinţă.Prin această credinţă ar trebui să crească în cunoaştere, nu in fapte, ci fata de Isus Hristos şi beneficiile morţii şi învierii sale." Martin Luther

luni, 9 ianuarie 2012

Evanghelia prospera in puterea presiunii

"Biserica se poate opune la orice, numai prosperitatiii nu. Evanghelia poate avansa mai bine intr-o lume ce lupta impotriva ei. O ostilitate amara este mai buna decat o aprobare usuratica. Cel mai mare pericol al Bisericii nu vine din partea liberalismului, ecumenismului sau din partea altui "ism". Cel mai mare pericol consta in imitarea populara, adica "crestinismul despre care toti oamenii vorbesc de bine". Vance Havner

duminică, 1 ianuarie 2012

Exprimari neregasite in Scriptura


Sursa photo AlbertMohler.com
"Cand incercam sa prezentam Evanghelia folosind exprimari care indreapta atentia oamenilor catre ceea ce trebuie sa faca ei, in loc sa se indrepte catre ce a facut Dumnezeu pentru ei in Cristos, atunci ajungem sa distorsionam Evanghelia si semanam confuzie in mintile oamenilor. Ar trebui sa ne exprimam astfel incat sa ii indreptam pe pacatosii care se pocaiesc spre a se increde in ceea ce a facut Cristos pentru ei, in loc sa le indreptam atentia spre ceea ce ar trebui sa se intample in ei.
De cate ori nu auzim si nu folosim in evanghelizare exprimari ca acestea: „Primeste-L pe Domnul Isus in inima ta.”;”Preda-I inima ta Domnului Isus.”;”Da-I viata ta lui Cristos.”; ”Deschide usa inimii tale, si Domnul va intra.”;”Cheama-L pe Domnul Isus sa-ti spele pacatele.”; ”Hotaraste-te pentru Cristos.”;”Roaga-L pe Isus sa-ti dea viata vesnica.”;”Cere-I lui Dumnezeu sa te mantuiasca.”
Desi este greu de acceptat, aceste exprimari moderne si frecvent intalnite ii incurca pe oameni in intelegerea Evangheliei. In dorinta sincera a propovaduitorilor de a-i indemna pe oameni sa creada Evanghelia, de cele mai multe ori, prin astfel de exprimari, ceea ce se reuseste este exact opusul! Caci aceste expresii atat de uzuale in lumea evanghelica nu indeamna de fapt pe pacatosi spre credinta simpla in ce a realizat deja Cristos pentru ei, ci spre credinta ca actiunea lor personala le-ar rezolva problema pacatului.
Nu suntem mantuiti pentru ca o cerem, sau pentru ca vrem, sau pentru ca facem vreo rugaciune magica, sau pentru ca luam noi vreo hotarare. Ci suntem mantuiti pentru ca Domnul Isus, murind pe cruce, a strigat: S-a sfarsit! Nu pocainta noastra inmoaie inima lui Dumnezeu, ci harul Sau inmoaie inimile noastre si ne aduce la pocainta si credinta. Devenim copii ai lui Dumnezeu nu din voia firii noastre, nici din voia vreunui om, ci cu voia lui Dumnezeu (Ioan 1:13)."
Aici apare si confuzia 
"Ce se intampla de obicei in evanghelizare este aceasta: atunci cand predicam pacatosilor pierduti, dorim sa ii aducem in punctul in care sa realizeze ca nu pot face nimic pentru a se mantui singuri. Dar, chiar in momentul cand oamenii se conving de neputinta lor, multi evanghelisti, misionari si predicatori le spun ascultatorilor lor ceva de genul acesta: „Acum trebuie sa il primesti pe Domnului Isus in inima ta.” Dupa ce le-au spus ca nu pot face nimic, apoi le spun ce trebuie sa faca! Ce rezulta de aici? Multa confuzie cu privire la Evanghelie! Interesul si atentia oamenilor se intoarce spre ei insisi si spre propria lor experienta simtita, in loc sa se intoarca doar spre credinta in moartea lui Cristos, ingroparea si invierea Lui pentru ei."
Aceasta este vestea buna!
Vestea buna nu este ca omul il primeste pe Domnul Isus ca Mantuitor, ci ca Dumnezeu l-a primit pe Domnul Isus ca Mantuitor unic si perfect, acum doua mii de ani. Vestea Buna nu este ca omul isi da inima sau viata lui Isus Cristos, ci ca Isus Cristos si-a dat viata, intreaga Sa fiinta, in locul pacatosilor. Vestea Buna nu este ca omul il primeste pe Cristos in inima, ci ca Dumnezeu l-a primit pe Domnul Isus Cristos in ceruri, ca Mijlocitor pentru pacatosi. Vestea Buna nu este ca omul il pune pe Isus Cristos pe scaunul de domnie al inimii lui, ci ca Dumnezeu l-a pus pe Isus Cristos sa stea pe scaunul de domnie la dreapta Sa in ceruri.
Se poate vedea diferenta mare dintre aceste doua mesaje? Unul este subiectiv si pune accentul pe ceea ce face omul. Celalalt este obiectiv si pune accentul pe ceea ce a facut deja Cristos. Pacatosul are doar de crezut ceea ce deja s-a facut in favoarea lui.
Domnul Isus a strigat: „S-a sfarsit!” El a facut totul. A luat asupra Sa povara pacatelor, intreaga responsabilitate a pacatului omenirii. Intrucat Cristos a platit intreaga datorie, Dumnezeu l-a inviat din morti si l-a primit in ceruri. Invierea a fost semnul ca Dumnezeu l-a acceptat pe Domnul Isus pentru totdeauna, ca Mantuitor desavarsit. Dumnezeu este impacat, satisfacut, multumit. Dar pacatosul vinovat? Isi va odihni el intreaga greutate a mantuirii sufletului sau pe faptul ca Dumnezeu l-a primit pe Cristos ca Mantuitor desavarsit? Va inceta pacatosul, odata pentru totdeauna, sa mai incerce sa faca ceva pentru a se mantui singur? Isi va incredinta el mantuirea doar Fiului lui Dumnezeu?
Fericirea noastra e ca Dumnezeu Insusi nu a conditionat mantuirea de „fidelitatea” noastra in a „tine” legi si porunci. Evanghelia nu e legata de nimic din acestea. Frumusetea si puterea Evangheliei vine din insasi libertatea ce ne-o da de a crede in ceva de primim de-a gata.
Solutia pentru adevaratele convertiri nu consta in aceste adaugiri, ci intr-o pregatire corecta a inimii si mintii pacatosului inainte de a primi Evanghelia. Aceasta o realizeaza Duhul Sfant, atunci cand pacatosul aude si intelege din Cuvant ca este pierdut, fara ajutor si fara speranta, si ca este condamnat de Dumnezeu, care ii este Creatorul si Judecatorul sfant si neprihanit. Ce altceva te poate face sa strigi dupa un Mantuitor, daca nu intelegerea conditiei tale de pacatos pierdut?
Fragmente extrase din  “Cum sa construiesti pe temelii trainice”, Trevor Mc Ilwain


Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică