Aleg sa scriu despre empatie pentru ca prea mult am auzit de simpatie. Este randul adevaratei simtiri a dragostei intre semeni sa isi faca aparitia. Cineva amuza pe cineva si este considerat un tip "simpatic" ,insa prea putin se stie ce inseamna sa fii cu adevarat empatic. Vom descoperi astea impreuna.
Empatia - o nevoie - "slujirea aproapelui nostru"
E minunat sa fii om. De asemenea, este greu si dureros. Este limpede pentru noi toti ca avem nevoie de ajutor cand trecem prin necazuri. De aceea, ne dam seama ca uneori trebuie sa fim prin preajma altora si sa ii ajutam. Prin ingrijiri atente si intalniri regulate putem fi alaturi de persoana in nevoie, ajutand la eliberarea si dezvoltarea ei si binecuvanandu-ne unii pe altii.
"Scapa-ne ca pierim"- au strigat ucenicii catre ISUS atunci cand viata le era intr-un mare pericol si n-au vazut nici o posibilitate de a se descurca singuri ( matei 8:25). Acelasi strigat dupa ajutor vine astazi din partea multor oameni din intreaga lume. In societatea noastra moderna, presiunea asupra vietii tinde, mai degraba sa creasca decat sa se micsoreze. Singuratatea, diferite lupte si ingrijorarile vietii duc la cresterea nevoii de ajutor si sprijin.
Astazi multi oameni simt o mare nevoie de-a gasi pe cineva care sa-i asculte. Nu-i nimik nou. Pe vremea lui, Iov a strigat la fel : " Oh, de as gasi pe cineva sa ma asculte!" ( Iov 31:35a). A intalni si intelege omul ca individ, a discuta cu el si a-l asculta este una dintre cele mai mari provocari si sarcini ale bisericii de azi.
Cheia -este dragostea -lui Dumnezeu, grija si harul iertator exprimate in Christos ISUS " DUMNEZEU, in adevar, n-a trimis pe FIUL Sau in lume ca sa judece lumea, ci a lumea sa fie mantuita prin EL".( ioan 3:17). Aceste cuvinte spuse lui Nicodim sunt la fel de actuale si apentru cei ce cauta adevarul in zilele noastre.
Dupa ce Si-a implinit misiunea si a fost gata sa Se reintoarca in slava de unde a venit ( ioan 17:5), ISUS a facut o rugaciune extraordinara de mijlocire pentru ucenicii Sai si I-a cerut Tatalui ca ucenicii Sai sa duca mai departe lucrarea inceputa de El: " Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume. SI EU Insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar" ( ioan 17:18-19).
"Cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii" le-a spus ISUS ucenicilor intr-o alta imprejurare. (ioan 13:34). Marea noastra insarcinare, ca ucenici ai lui ISUS, este sa iubim oamenii asa cum i-a iubit EL. Pentru a fi vrednica de crezare aceasta dragoste trebuie exprimata in fapte.
CONSILIEREA - ce este ea?
" indruma cu toata intelepciunea"
Consilierea- nu este ceva usor de definit si delimitat, ceva care sa aiba loc intotdeauna in interiorul unui cadru strict. Uneori consilierea are loc fara ca cel ce consilieaza sa fie constient de ea. O conversatie atenta poate aduce vindecare celeilalte persoane, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru. Cateodata poate afli mai tarziu de ajutorul dat cuiva si asta te incurajeaza.
Fiecare crestin este un potential consilier. Fiecare intalnire cu un om poate deveni un moment de consiliere. EA este in primul rand si in principal- o expresie a grijii fata de om. Consilierea implica ingrijire spirituala si sufleteasca, invatatura si indrumare. Scopul consilierii crestine nu este acela de a da toate raspunsurile ci de a restabili speranta si credinta in Dumnezeu!! a celui ce cauta ajutor, precum si restabilirea sa si a capacitatii sale de viata. Sarcina principala a consilierii este de a-l ajuta pe individ sa-si identifice propriile resurse si resursele din Dumnezeu si sa vada el insusi solutiile la problemele cu care se confrunta.
Este vorba de a-l ajuta pe om sa se refaca si sa ajunga la o relatie corecta cu Dumnezeu, cu sine insusi si cu ceilalti. Dumnezeu ISI asuma Aceasta responsabilitate uriasa, dar noi am primit sarcina de a fi lucratori impreuna cu EL. Pavel descrie aceasta echipa interesanta in 1 corinteni 3:6,9: " Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca...caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu".
In relatia de consiliere, un om permite altcuiva, pentru o vreme, sa intre in viata sa intr-un mod aparte. Consilierul devine astfel un insotitor. Persoana are posibilitatea acum de a-L intalni pe Dumnezeu, de -a se intelege pe sine si de-a se raporta mai bine la ceilalti oameni.
Unul dintre scopurile centrale ale consilierii este clar descris in Coloseni 1:28: " PE EL il propovaduim noi si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Christos'. Aceasta trebuie sa fie si tinta noastra.
In diferitele situatii pot sa existe diverse scopuri partiale. De exemplu, aceasta ar putea fi sa ajute :
* sa inteleaga si sa cunoasca cauzele care se afla in spatele problemei cu care se confrunta;
* sa sprijine si sa incurajeze propriile resurse;
* sa-si schimbe criteriile de evaluare, atitudinile, normele si comportamentul;
* sa-si identifice sentimentele si sa acorde spatiul corespunzator pentru exprimarea lor;
* sa cantareasca diferite alternative si sa ia decizii;
* sa-si dea seama de pacat! sa-l marturiseasca si sa experimenteze iertarea;
* sa primeasca ajutor pentru a face fata diferitelor situatii in viata;
* sa creasca si sa se maturizeze ca ucenic;
* sa faca fatza crizelor si conflictelor.
