O Relatie de Iubire cu Dumnezeu
Te-ai gandit vreodata la semnificatia simplei propozitii, "Dumnezeu te iubeste"? Ar putea intruchipa cel mai important adevar pe care oricine l-ar putea intelege: ca Dumnezeu ne-a chemat intr-o relatie de iubire pentru El.Noi trebuie doar sa avem incredere si sa credem in grija profunda si compasiunea pe care Dumnezeu ni le-a aratat.Cat de frumos este sa traiesti in libertatea si bucuria iubirii pentruDumnezeu! Si totusi cat de trist este ca exista atat de multi care vor sa se aproprie de Dumnezeu intr-un mod legalistic.
Justetea lor se bazeaza pe ceea ce pot face ei pentru Dumnezeu in loc de ceea ce El a facut deja pentru ei.
Ei poarta cu ei peste tot o lista imensa cu "ce ai voie sa faci si ce nu ai voie sa faci" pentru a fi legati de Dumnezeu.Nu sunt strain de acest fel depresiv de puritate negativa. In copilarie, ma consideram unul dintre cei mai credinciosi copii de la bloc din cauza a ceeace nu faceam. Nu fumam. Nu dansam. Nu ma duceam la spectacole. Am fost invatat ca astfel de lucruri erau cumplit de pacatoase. Asa ca nu numai ca evitam acele lucruri, dar credeam ca eram cu mult mai drept decat prietenii mei mai slabi care se lasau in voia placerilor. Credeam ca sunt mult mai sfant decat copilul pastorului, care era cunoscut ca luand de pe jos mucuri vechi si le fuma pe ascuns. Eram deasupra tuturor acestor lucruri si eram sigur ca Dumnezeu observase asta.
Totusi aveam o problema mare. Chiar daca nu ma duceam la spectacole, imi doream foarte mult sa vad, "Alba ca zapada", asa ca m-am simtit osandit. Eram salvat din nou in fiecare duminica noapte si ii promiteam lui Dumnezeu ca saptamana viitoare nu voi mai gresi. Eram norocos daca promisiunea mea rezista pana dupa micul dejun de luni.Pentru ca dreptatea mea era legata de vointa si efort, cu mult inainte relatia mea cu Dumnezeu devenise un efort foarte mare. In fiecare vara mergeam in tabara de tineri a bisericii noastre. In ultima seara aprindeam un foc imens si ne adunam in jurul lui pentru a canta referenuri de slavire a cuvantului lui Dumnezeu ca "Renunt la toate" si "Te Voi Urma Pe Tine,Doamne".
In aceste momente emotionante ni se cerea sa asternem pe hartie fie o parte viata noastra pe care doream ca Dumnezeu sa ne-o schimbe fie un angajament pe care vroiam sa-l luam. Fiecare dintre noi lua atunci un con de pin, il despica si baga inauntru hartia cu angajamentul si il arunca in foc.In timp ce-mi priveam conul arzand, lacrimi imi cadeau pe obraji. Ii spuneaDomnului ca imi doresc ca viata mea sa fie plina de iubirea Lui si ca vreau sa-mi dedic viata Lui.Dupa ce paraseam focul ne indreptam spre o masuta unde conducatorii taberei intinsesera un teanc de carticele care spuneau, "Promit, cu harul luiDumnezeu ca in anul viitor nu voi intra in nici un teatru, nu voi fuma niciodata o tigara, nu voi bea niciodata o bautura alcoolica, nu voi folosi niciodata un limbaj murdar si nu voi merge niciodata sa dansez".
Semnam acele carticele cu angajamente si le purtam cu noi in portofel tot anul.Eram atent sa-mi pastrez toate angajamentele - dar in acelasi timp realati amea cu Dumnezeu devenise slaba, legalistica. Nu aveam foarte multe multumiri urmand calea lui Christos pentru ca eram legat de El printr-un contract. Nu puteam sa incalc intelegerea; nu o semnasem si o datasem si nu o purtasem cu mine peste tot, in buzunarul din spate? Nu, eram obligat sa-mi tin promisiunile si credeam cu tarie ca Dumnezeu imi datora ceva pentru eforturile mele. Dumnezeu trebuia sa fie bun cu mine... macar asta, sa fie mai bun cu mine decat cu cei care nu-si urmau intocmai angajamentele.Imagineaza-ti socul meu, atunci cand prietenii mei care nu erau nici pe departe atat de drepti ca mine au castigat concursul in care incercam sa ghicim numarul de boabe de jeleu din borcan! Ma infuriam si intrebam,"Doamne, de ce nu m-ai binecuvantat pe mine? Stii ca eu meritam mai mult sa castig decat ei.". Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat eram mai confuz. Iata-ma pastrandu-mi partea mea din intelegere si totusi Dumnezeu parea indiferent.
Ma simteam in mod constant dezamagit.Din cand in cand, desigur, eram sincer cu mine insusi si incepeam sa vad ca nu eram nici pe departe atat de drept pa cat imi placea mie sa cred. Stiam ca atitudinea mea de foarte multe ori nu era asa asa cum ar fi trebuit. Erau momente cand stiam ca nu izbutisem sa respect dorinta lui Dumnezeu pentru viata mea. Imi amintesc o perioada in liceu cand am aparut intr-un spectacol.In urmatoarele 6 luni care au urmat dupa spectacol, am simtit o vina cumplita pentru ca nu-mi respectasem angajamentul. Deseori renuntam la ideea ca Dumnezeu va considera potrivit sa ma binecuvateze vreodata. Erau multe lucruri pentru care vroiam sa ma rog; dar ce drept aveam sa-I cer ceva cand il dezamagisem intr-un mod atat de mizerabil.Aceasta povara a muncii drepte a continuat in primii ani la biserica din Tucson, Arizona. Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca trebuia sa existe mai multe lucruri de care trebuia sa ma ocup in relatia mea cu Dumnezeu decat ceea ce lucram eu. Ca sa inrautatesc lucrurile priveam intalnirile unora dintre marii evanghelisti ai zilei trecand prin oras si priveam corturile pline de oameni care erau salvati si altii care experimentau ceea ce pareau a fi vindecari miraculoase.Imi doream foarte mult sa vad acea putere evidenta in propria mea viata si biserica.
De aceea am inceput serios sa-l caut pe Dumnezeu cu post si rugaciune in desertul Tucson. Plecam singur sa-l astept pe Domnul cu numai putina apa, o Biblie si un carnetel pentru companie. Il imploram pe Dumnezeu pentru binecuvantarea Sa, puterea Sa si pentru ungerea. Dupa o perioada de asemenea disciplina spirituala incercam un sentiment de nerabdare, crezand ca Dumnezeu era pe punctul de a binecuvanta biserica noastra pentru ca postisem si ma rugasem. Asteptam cu nerabdare viitoarea slujba sa vad ce avea sa faca Dumnezeu.Din pacate slabisem atat de mult din cauza postului incat duminica abia puteam sta in spatele amvonului. Mintea mea ratacea atat de mult incat abia reuseam sa transmit un mesaj coerent. Lumea adormea in timpul slujbei si ma simteam devastat. M-as fi asteptat la o schimbare extraordinara din partea lui Dumnezeu... si in loc de asta, un refren de sforaituri rasunau. Deveneam frustat si suparat si gandeam , "Dar Doamne n-ai vazut Tu cum am postit si m-am rugat? Trebuie neaparat sa binecuvantezi aceasta biserica - si pe mine daca tot esti ca capitolul asta."Atunci nu intelegeam ca postul si rugaciunile mele erau incercari de a-L obliga pe Dumnezeu, de a-L forta sa faca ceea ce vroiam.
Gandeam ca daca oamenii ar putea sa vada miracole ca cele descrise in cartea Faptele Apostolilor, ar fi convinsi de existenta lui Isus Christos.Dar mai tarziu am descoperit ca
cea mai importanta dovada pe care o putem oferii lumii este dragostea pe care ne-o purtam unul altuia, o dragoste care izvoraste din insusi inima Domnului.
Doar conformandu-ne regulilor si dispozitiilor nu putem avea acea relatie de iubire cu Dumnezeu. Putem incerca sa impunem legea in relatiile noastre, dar dragostea lui Dumnezeu este singura cale prin care putem castiga stabilitatea si siguranta pe care ni le dori matat de mult. Biblia ne spune ca dragostea este implinirea legii. De fapt,cand Isus a fost intrebat care este cea mai importanta porunca, El a spus caeste sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima, mintea, spiritul si puterea si sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Dragostea, nu legea este cheia aproprierii noastre de Dumnezeu si intre noi.Dumnezeu vrea ca noi sa traim frumusetea de a fi atrasi spre El de o funie mult mai stransa decat obligatia si vina datorata de lege. Daca am fi inca legati de Dumnezeu printr-o lista de reguli si dispozitii, ne-am gasi curand luptand impotriva restrictiilor.Dumnezeu nu a vrut niciodata ca poporul Sau sa fie limitat de o lista imensa de presiuni externe. Lui Dumnezeu nu-i este placut sa ne auda gemand si plangandu-ne, "Ce greu! Trebuie sa ma duc la biserica iar cand sunt sute de lucruri pe care as prefera sa le fac. Dar daca nu ma duc, Dumnezeu nu ma va mai iubi si pastorul se va uita urat la mine pentru ca am lipsit de la predica."
Daca noi insine ne gasim chinuiti de astfel de atitudini impovaratoare, este o dovada ca nu avem o iubire sincera pentru Dumnezeu, ci in schimb am cazut in legalism.
Dumnezeu vrea in mod sigur lucruri mai bune pentru noi decat o existenta obscura, lipsita de dragoste!Dumnezeu nu a alcatuit niciodata un contract pe termen lung care sa spuna,'Respecta toate conditiile mele si te voi iubi si te voi binecuvanta; dar daca incalci fie si cea mai neinsemnata conditie totul este zadarnic si fara valoare si esti izgonit din Imparatia Mea!" Crestinii nu sunt legati de niciun contract apasator cu Dumnezeu. Pavel a declarat ca singurul lucru care l-atinut a fost dragostea lui Isus Christos (II Corintineni 5:14).
A fost nevoie de multi ani de rabdare lucrarii lui Dumnezeu in viata mea inainte sa fiu in stare sa scap de sclavia puritatii autoimpuse. Timp de multi ani am auzit despre altii primind o binecuvantare nemaipomenita din cartea Romanilor. Fiind mereu in cautarea binecuvantarii, in cele din urma am decis sa caut in ea. Si totusi, oricat am incercat, mi-a fost greu sa creez olegatura. Am decis sa perseverez oricum si sa vad daca as putea sa descopar ce era acel lucru pe care ceilalti l-au gasit atat de necesar.Intr-o zi in timp ce studiam aceasta carte mareata, Dumnezeu nu a facut nimic mai putin decat sa revolutioneze relatia mea cu el.
Acolo scria ca El imi aratase intelesul acelui cuvant simplu, foarte folosit dar rar inteles:har. De atunci inainte, am avut o relatie atat de libera si plina de iubire cu Dumnezeu incat n-ar fi putut sa-mi pese mai putin daca as fi vazut un miracol spectaculos in biserica mea. Am descoperit ca fiind inclinat sa ma impiedic si sa cad, greselile mele nu ma instrainau de Dumnezeu. Relatia mea cu Christos a devenit mai putin un montagne-russe de inaltimi si adancimi si mai mult
o calatorie sigura in dragostea Sa minunata.
Imagineaza-ti cum m-am simtit cand am descoperit adevarul profund. "Daca Dumnezeu este pentru noi cine va fi impotriva noastra?" (Romani 8:31). Ani de zile am avut impresia gresita ca Dumnezu este impotriva mea. Mi L-am imaginat asteptandu-ma sa fac un pas gresit sa poata trimite judecati arzatoare prabusindu-se asupra mea. Am descoperit in cele din urma ca Dumnezeu a vrut sa ma bucur de pacea dragostei Lui neconditionata, nu de teama care insoteste mereu legalismul. Am inceput sa ma apropii de Dumnezeu intr-un intreg alt mod.
Am invatat ca legea trebuia sa fie un ghid protector pentru poporul luiDumnezeu. Restrictiile sale trebuia sa functioneze ca niste indrumari protectoare ale parintilor, intentionate numai pentru bunastarea unui copil.Ne putem bucura liberi de viata pentru ca il iubim pe Dumnezeu si nu vom dori sa facem nimic care sa dauneze relatiei pe care o avem cu El. Cand cunoastem bucuria relatiei de prietenie cu Dumnezeu, nu vom vrea nici un fel debariere, nici un fel de ziduri care sa intervina intre noi.De fapt, cu cat avem mai mult experienta iubirii lui Dumnezeu, cu atat mai mult El insusi devine dorinta principala si atentia vietii noastre. Aspectele constranse ale legii devin inutile. Ne gasim dorindu-ne sa-l mutumim peDumnezeu doar pentru ca Il iubim.Si aceasta este cea mai mare bucurie in viata - sa experimentezi o relatie adevarata de iubire pentru Dumnezeu.
Sa stii ca El este pentru noi, ca El ne iubeste, este cea mai mare sursa de securitate pe care orice persoana o va putea vreodata cunoaste. Descoperind gratia glorioasa a lui Dumnezeu a fost unul dintre cele mai importante evenimente din intreaga mea experienta spirituala.
Am invatat sa ma apropii de Dumnezeu pe o intreaga noua baza: nu pe baza lucrarii mele, sau a judecatii mele cinstite, ci pe baza dragostei lui Dumnezeu pentru mine prin Isus Christos.
Acesta este harul lui Dumnezeu si el este cel care face ca viata sa merite sa fie traita. De fapt, este ceea ce face viata - viata reala, viata abundenta,viata implinita si satisfacuta - sa fie posibila. Pentru atunci cand ochii nostri sunt deschisi adevarului uluitor - ca
relatia noastra cu Dumnezeu nu depinde de pietricica prapadita a propriilor noastre eforturi ci de piatra puternica a caracterului Sau neschimbator, iubitor - viata ni se deschideintr-o explozie tehnicolora de posibilitati extrordinare.
Harul lui Dumnezeu transforma campiile sterpe si dezolante in pasuni bogate,verzi. Schimba scrasnitul din dinti de la lucru intr-un serviciu iubitor,entuzistic. Schimba lacrimile si vina propriilor nostre eforturi esuate pentru emotia eterna si veselia placerilor oferite gratis de la dreapta lui Dumnezeu.
Harul lui Dumnezeu schimba totul!
Ai descoperit vreodata bucuria profunda de a trai cu harul lui Dumnezeu? As putea sa-ti aduc aminte ca relatia noastra cu Dumnezeu nu depinde de propriile noastre eforturi slabe ci depinde de ceea ce bratul Lui atotputernic a realizat pentru noi?
Oriunde te-ai afla in calatoria taspirituala, te invit acum sa stai putin sa te gandesti impreuna cu mine harulminunat al Lui Dumnezeu revarsat pentru noi.
Caci este adevarat, stii: Harul lui Dumnezeu schimba totul!
