joi, 9 aprilie 2009

Pericolul "teologiei" deciziei



”Tu trebuie sa decizi…”, “Ai de facut o alegere…”,”Depinde de vointa ta…”, sunt doar cateva din aschiile LIMBAJULUI DE LEMN care s-a raspandit in lumea evanghelica in ultimele decenii ale sec XX si azi este ascultat ca “norma” si crezut ca Adevar. Nu putem trece peste faptul ca acest limbaj este strain Noului Testament, absolut neintalnit in paginile “Legamantului mai bun” si nici peste faptul ca limbajul este din ce in ce mai indragit de “clerul evanghelic”. Acest scurt articol se vrea o CRITICA SEVERA a acestei, sa-i zicem de acum “teologii a deciziei sau a deciderii” sau mai bine zis, se doreste un SEMNAL DE ALARMA pentru cei ingrijorati de starea CALDICICA a locurilor ceresti..

1.Teologia deciziei nu este scrisa in Noul Testament.
S-a dezvoltat un CONFLICT intre intensitatea cu care aceasta teologie este propagata si IMPOSIBILITATEA de a fi dovedita cu “Cuvantul lui Hristos”. In acest articol doresc sa strabat (in folosul celor cu adevarat calauziti de Duhul lui Dumnezeu) cauzele si efectele acestui conflict cu implicatiile sale in viata Societatilor Evanghelice. Pentru aceasta am nevoie de termeni noi, nefamiliari mediului obisnuit crestin ca: “cler evanghelic”,”societate evanghelica”,”parghie teologica”,”limbaj de lemn” si chiar “teologia deciziei”.

2.Cauze ale dezvoltarii Teologiei deciziei
Principala cauza a dezvoltarii acestei teologii printre evanghelici consider ca este NECESITATEA clerului evanghelic de a avea o PARGHIE psihologica necesara conducerii societatii evanghelice, adeziunea la Spiritul si Litera Scripturii fiind vazuta in mod tacit ca o PIEDICA in exercitarea rolului de LIDER. O alta cauza este imposibiliatatea de a intelege alegerea noastra in Hristos facuta de Dumnezeu mai dinainte de intemeierea lumii. Teologia deciziei a venit ca un PETEC perfect care sa acopere GOLUL lasat de parasirea Cuvantului lui Hristos cu privire la alegere: ”Nu voi m-ati ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. Majoritatea (Slava Domnului ca exista si o minoritate, o ramasita) a Clericilor Evanghelici incearca sa ne convinga ca nu mai e asa, ci cam invers, ceva de genul:”Nu Eu v-am ales pe voi, ci voi m-ati ales pe Mine”, cu alte cuvinte si mai departe in viata, tot voi trebuie sa alegeti. Prin “Teologia deciziei” liderii de grupuri incearca sa-i faca pe supusi sa creada ca fiecare pas al vietii este crucial si poate fi gresht si doar prin ascultarea de oracolele lor pot fi evitate aceste greseli, si deci prin aceste tactici psihologice inoculeaza FRICA care le va face grupul si mai fidel. Acesta este mecanismul de implementare al teologiei deciziei , scopul poate neconstientizat de multi lideri crestini fiind doar acela de a-si fideliza grupul prin inocularea atat a FRICII de a nu gresi cat si a unei cai false de evitare a greselii. Aceasta este o capacana, o cursa, un lat. Toate predicile acestor lideri au degenerat, mai ales in cursul ultimilor decenii intr-o repetare obsesiva a cuvantului magic: DECIZIE. Prin Cuvantul lui Dumnezeu care este viu si care ramane am fost avertizati cu privire la “siretenia lor in uneltirea ratacirii”. Teologia deciziei este deci in acelasi timp o cale facila de a explica geneza salvarii fiind simultan o veritabila parghie pentru manipularea pihologica a maselor. Cat de ieftin le pare unora Adevarul.

3.Efecte raspandirii Teologiei deciziei.
Efectele propagarii acestei minciuni au fost si raman DEVASTATOARE. Inlocuirea sau mai bine zis confundarea credintzei care vine de sus si este darul lui Dumnezeu cu vointa omului robit pacatului, a carui gandire este vrasmasa cu Dumnezeu si nici nu se poate supune lui Dumnezeu a produs un rationament de genul: totul depinde de mine, cand ma hotarasc eu, CLICK… si Dumnezeu actzioneaza, fara mine Dumnezeu nu poate face nimic, eu DECID cand va lucra Dumnezeu. Dumnezeu e un fel de robot al meu care asteapta un fel de “CLICK HERE” al deciziei mele, ca doar El”sta la usa si bate”. (Rastalmacirea acestui verset(Apoc. 3:20) adresat bisericii (dar prin rastalmacire aplicat individului) impreuna cu intrepretarea eronata al lui Ioan 3:16 au creat (cei doi stalpi ai casei lui Dagon) cele doua fundamente subrede ale unei teologii care a devenit o puternica unealta de inselare). Vicleana gandire omeneasca. Iata un efect , iata cum judeca cei care cred minciuna asta:”.. asteapta Doamne pana o sa am timp”, “de fapt Tu nu ai altceva de facut”, “la urma urmei eu iti fac planul”,”sti Doamne, acum sunt ocupat” ,”mai incolo ma decid sa-ti fiu mai fidel”, “o sa iau o decizie pentru tine , stiu ca tu ma iubesti, nu mi-e frica deloc de tine, Tu esti dragoste”. Acesta ar fi unul din mai putin gravele efecte ale acestei teologii. Alt efect mai grav este insa sentimentul INCREDERII IN SINE ramas intact in ascultatorii “onorabili” ai acestor minciuni. Adevarata VESTE BUNA zdruncina in om increderea in sine, il face sa-si vada starea si ii indoaie genunchii. Aceasta Teologie a deciziei insa nu se atinge de imaginea nobila pe care o are omul despre el insusi. Nu vorbeste despre mania lui Dumnezeu, nu-l face pe om sa se ingrozeasca de starea lui de neputinta. Prin simplul apel la vointa se face apel la ratiune(voia mintii lor), deci IMPLICIT se considera ca in om capacitatea de discernamant este valabila si de necondamnat. Deci DECIZIA fiind un act al ratiunii si spunandu-i omului ca poate decide implicit ii transmiti si ca are cu ce, cu alte cuvinte ca are o gandire buna, ceea ce calca Cuvantul lui Dumnezeu care ne reveleaza ca noi eram “Vrasmasi cu Dumnezeu in gandirea noastra” si “faceam faptele voite si gandite de carne”. Cum sa-I spui acum ca are o gandire vrasmasa cu Dumnezeu si apoi cu aceiasi gandire sa-I ceri sa-L aleaga pe Dumnezeu? Teologia deciziei mai are ca si efect injosirea termenului de “calauzire a Duhului Sfant” pentru om fiind mai onorabil sa se simta “factor de decizie” decat sa fie calauzit, condus sau manat.

4.Adevarul
Adevarul este insa cel smerit, care ne pune pe fiecare din cei ai Domnului in starea de supus, ascultator, Cel care Decide fiind Altul. “El va va calauzi in tot Adevarul” daca ar fi singura jumatate de verset din Noul Testament care sa vorbeasca despre calauzire si ar anula toate pretentiile omului ca trebuie el sa decida, dar sunt Slava lui Dumnezeu multe alte zeci, poate sute de locuri. “Doamne iarta-i ca nu shtiu ce fac” “Inapoia mea Satan-o” “Nu shtia ce spune” “Va ratacitzi” “Grozav va mai ratacitzi” sunt cateva din versetele care ne fac sa vedem ca “oamenii se pierd singuri in CEEA CE STIU DIN FIRE” subliniez IN CEEA CE STIU, deci nu prin ignoranta ci prin increderea in ceea ce cunosc.
Cu consideratie si ruga.

Cu permisiunea: Vestea Buna

9 comentarii:

  1. Intradevar, o abordare arminiana in predicare distruge. Dumnezeu sa descopere, mai ales in lotul nou de predicatori, ce inseamna cu adevarat o predicare cristocentrica, totul pentru slava si gloria lui Dumnezeu.
    Si da, calvinismul este si pentru mine, ca viitor pastor, alternativa cea mai viabila in teologie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citeste Ezechiel 36 si 37.Ce Fain a intervenit Domnul in viata noastra.

    Chiar in seara asta la grupa am discutat 3 idei esentiale....

    1. Pacatul merita pedeapsa distrugerii totale.
    2. Oamenii sunt complet incapabili de a face ceva pentru mantuirea lor.
    3.Nici macar nu poti starni in tine dorinta dupa Dumnezeu.

    El este cel care lucreaza prin noi si in noi, prin mintea si gandirea schimbata si noua oferita de EL.

    Glorie Mielului ISus.

    Pacea fie cu tine Marius

    RăspundețiȘtergere
  3. Termeni noi, pentru a defini chestii vechi: teologia predestinatiei, Calvinims, Arminianism... Un pastor cu care vorbeam nu demult spunea "Arminianismul are dreptate in 3 puncte din 5, Calvinismul in 2 din 5". Atit Calvinismul "pur singe" cit si arminianismul "pur singe" sunt rele, nebiblice si periculoase. Nu sunt de acord cu acest articol pentru ca neaga importanta Vechiului Testament, il face pe Dumnezeu mincinos (vechiul Testament nu mai este adevarat, avem Noul Testament), este doar filozofie crestina (nimica rau cu asta), foloseste putine texte scoase din context, restul argumentelor intra la categoria "eu cred ca... si parerea mea este...". Sper ca autorul blogului sa nu se supere din cauza posatrii mele si sa ma cenzureze. Pina acum am vazut doar doua postari "pro".

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Ligi si Dani. Si eu sunt de acord cu ce ai spus tu. "Atit Calvinismul "pur singe" cit si arminianismul "pur singe" sunt rele, nebiblice si periculoase".

    Sa fim gasiti in Scriptura, in Cuvantul lui Dumnezeu si atunci nu vom gresi in a transmite o Evanghelie curata, nepoluata, nediluata altor oameni.

    Fii mult binecuvantat.

    RăspundețiȘtergere
  5. :) Am predicat din Ezechiel 37. Tot Vechiul Testament afirma foarte clar suveranitatea lui Dumnezeu.
    Ma intreb, Ligi si Dani considera ca erau pe moarte, si in starea aceea nici mort nici viu, in neutralitate spirituala, au luat vre-o decizie pt DUmnezeu? Nu! Eram oase uscate, morti in pacatele si greselile noastre, despartiti de Dumnezeu, lipsiti de slava lui DUmnezeu, iar El, in harul Sau ne-a ales pentru mantuire, a facut toata lucrarea pentru ca noi sa vedem, sa avem viata. Ce aport avem noi oare in toata lucrarea aceasta.
    „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflã peste mortii acestia, ca sã învieze!”
    Dumnezeu sa ne gaseasca credinciosi si bine inradacinati in Cuvantul Sau.
    Cata impotrivire starneste cuvantul acesta, "predestinare". Pentru cei care sunt atat de indarjiti in a nega acest adevar,...daca DUmnezeu chiar predestineaza..aveti ceva impotriva??? Este ochiul vostru rau? Oare nu poate sa faca Stapanul ce vrea, cu ce este al Sau? Oare cine esti tu omule...pana la urma?
    Cu mult resprect,
    Marius

    RăspundețiȘtergere
  6. Marius, ma dezamagesti. In primul rind eu nu am negat NICIODATA suveranitatea lui Dumnezeu. Cine sunt eu sa ii cer socotoala lui Dumnezeu? Eu sunt creatia Lui, "proprietatea" Lui, nu egalul Lui. In ceea ce priveste justificarea sunt calvinist. Suntem mintuiti prin si NUMAI prin jertfa lui Isus. Nu trebuie, si nu putem sa adaugam nimic la jertfa lui mintuitoare. De fapt, daca incercam sa "ne cumparam biletul spre cer" cu faptele noastre bune si religiozitatea noastra, este o dovada ca nu suntem inca mintuiti, ca nu l-am cunoscut pe Dumnezeu si ca nu avem o relatie personala cu El.

    Daca El, in suveranitatea Lui, a decis sa faca unele lucruri care noua ni se par "anormale", cine suntem noi sa ii cerem socoteala? Ti se pare normal, ca El, Dumnezeu, sa moara pentru pacatele intregii lumi? Sau sa se nasca dintr-o femeie (chiar neprihanita fiind)? Sau sa umble printre noi si sa fie "atins", "vazut" de noi? Sau sa fie scuipat, batjocorit, crucificat? De ce ti se pare anormal daca in suveranitatea Lui a decis sa lase responsabilitatea ACCEPTARII mintuirii pe umerii nostri, El luind pe ai Lui responsabilitatea MINTUIRII PROPRIUZISE?

    In ceea ce priveste Ezechiel 37, nu are nimic de a face cu mintuirea. Daca ai citit TOT capitolul (si l-ai pus si in contextul cartii) este clar ca este vorba de poporul evreu, de renasterea statului Israel. Versetul 11 spune clar "fiul omului, oasele acestea sunt toata casa lui Israel..." Iar versetul 12 "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu,: 'Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu (Israel pentru ca suntem in VT) si va voi aduce iarasi in tara lui Israel'" Nu poate fi mai clar decit atit. Nu amesteca lucrurile din Biblie doar ca sa iti sustii un punct de vedere, cu orice pret. Nu scoate texte din contextul lor ca sa sustii o parere teologica proprie.

    In ceea ce priveste "acest adevar" (asa te referi la "predestinatie") ramine de vazut. Sunt argumente biblice atit pentru versiunea "calvinista" cit si pentru cea "arminiana". Dar binenteles ca multe sunt scoase din contextul imediat, si din contextul intregii biblii.

    In plus, in ceea ce priveste arminianismul si calvinismul, dupa cum am mai spus, calvinismul are drepate in 2 din 5 pucte, iar arminianismul in 3 din 5 (sau invers, cum vrei).

    RăspundețiȘtergere
  7. Marius, in ceea ce priveste "liberul arbitru", sunt arminian. Negi cumva ca Dumnezeu a pus in fata lui Adam binele si raul, cu consecintele lor si l-a lasat sa aleaga (Gen 2:16-17)? Sau ca atunci cind a dat legea (si primul legamint cu generatia care a iesit din Egipt, si cel de-al doilea, cu generatia care a intrat in tara promisa) le-a pus in fata binele si raul, cu binecuvintarile si blestemele aferente si le-a spus " Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe cari vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentruca să trăiţi, şi să intraţi în stăpînirea ţării pe care v'o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri." (Deut. 4:1 – dar citeste toata cartea Deuteronom cu atentie). Toate cartile profetice sunt presarate de "plingerile" lui Dumnezeu: "Nu am facut eu tot ce depinde de mine sa va ajut sa faceti binele, si totusi, in incapatinarea voastra ati ales sa faceti raul, de aceea am sa va pedepsesc" (parafrazarea imi partine). In Isaia cap 6, este cel mai bun exemplu de felul in care Dumnezeu isi manifesta suveranitatea: „Du-te si spune poporului acestuia: „Intr-una veti auzii si nu veti intelege; intr-una veti vedea, si nu veti pricepe!” impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi si astupa-i ochii, ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit.” Daca ei s-ar fi pocait de pacatul lor, Dumnezeu nu avea de ales, SI ERA OBLIGAT DIN CAUZA DREPTATII LUI SA II IERTE. Dumnezeu a creat cadrul ca ei sa nu se pocaiasca. Sunt sigur ca imi vei spune, „Vezi, eu am dreptate, si Dumnezeu alege pe cine sa mintuiasca si pe cine nu.” Cazurile acestea sunt „cazuri exceptie”, cind Dumnezeu decide ca a asteptat destul (aceasta reiese foarte clar din capitolele 1-5, daca le citesti cu atentie, si fara idei preconcepute). Isaia 1:2-5 clarifica starea relatiei poporului evreu cu Dumnezeu: "Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s'au răsculat împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpînul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele... Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău?"

    RăspundețiȘtergere
  8. Marius, multi ani am facut o greseala fatala: am studiat Biblia ca sa imi sustin ideile preconcepute pe care le-am invatat ascultind predici de la amvon, sau studii biblice topice. Acum 20 de ani am descoperit cu adevarat studiul sistematic si am invata mai mult in 3 ani de studiu sistematic in 3 ore pe saptamina decit in toate scolile si seminariile si cursurile la care am fost. Te sfatuiesc atit pe tine cit si pe oricine altcineva care citeste acest comentariu sa ia Biblia si sa o studieze sistematic, pe carti, verset cu verset, fara idei preconcepute sau cu gindul de a gasi dovezi pentru propriile pareri. Lasati-va "purtati de val" atunci cind studiati Biblia. Duhul Sfint va va dezvalui ce vrea sa spuna Dumnezeu. Curba de invatare va fi exponentiala (mai incet la inceput, dar accelerata dupa un timp).

    Daca nu puteti da prea mult timp studiului personal (mai ales daca sunteti persoane laice, cu un loc de munca si o familie care va ia cea mai mare parte a timpului), studiati in primul rind Deuteronom, apoi Isaia, Romani, Ioan, Evrei. Sunt carti foarte grele, dar sunt o baza solida pentru oricine vrea sa inteleaga caracterul lui Dumnezeu, si voia Lui. Ca materiale ajutatoare (indrumar de studiu - cineva a "mestecat putin mincarea pentru voi") va recomand Istoria Binecuvintarii (Beniamin Faragau) care este la un nivel academic putin mai ridicat, sau BEE (Romani si Galateni).

    RăspundețiȘtergere
  9. Marius, ca sa intelegi putin mai mult caracterul lui Dumnezeu, si materializarea "liberului arbitru" in fapta, citeste cu mare atentie le detalii cartea Iona, supranumita si Evanghelia VT de unii teologi.

    Ninive. Mesajul lui Dumnezeu, prin Iona a fost "Judecata a avut loc, sentinta s-a dat: inca 40 de zile, si cetatea va fi nimicita". Nu a fost nicidecum „Pocaitiva ca daca nu...” Ei aleg sa se pocaiasca inaintea lui Dumnezeu, si El ii iarta. Iona, care cunoastea caracterul lui Dumnezeu, amestecul de Dragoste si Dreptate, a spus „Tocmai asta am vrut sa evit. Stiam ca daca eu o sa le transmit sentinta, se vor pocaii, si Tu nu ai de ales si ii vei ierta. Si eu nu am vrut ca dusmanii de moarte ai poporului meu sa fie iertati de catre Tine!”

    Marius, Biblia este presarata de la inceput pina la sfirsit cu exemple ale "liberului arbitru", exemple pe care nu poti sa le negi, sau sa le explici biblic (nu cu logica umana) fara sa ai probleme. Te rog, atunci cind sustii un "principiu biblic" uita-te ce spune TOATA Biblia despre acel lucru, si pune-l in contextul imediat si cel general al Bibliei. Si atunci cind realizezi ca ai avut o idee gresita, nu-ti fie frica sa recunosti si sa te schimbi. Eu am trecut pe acolo, si dupa mult studiu biblic, a trebuit sa las ideile vechi deoparte si sa sustin idei noi, bazate pe argumente biblice solide.

    RăspundețiȘtergere

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică