Sfaturi pentru predicatori - Vladimir Pustan

"Spuneţi-le oamenilor că a mai rămas puţin... Clepsidra timpului înghite ultimele fire de siliciu după care va exploda în veşnicie.
Spuneţi-le oamenilor că joaca de-a biserica se poate finaliza cu căderea în bot în hăul iadului. Nu programele noastre sofisticate Îl bucură pe Domnul. În filarmonici sunt cântăreţi mai buni decât ai noştri, la televizor găsim oratori mai străluciţi decât cei ce se învârt pe lângă amvoanele noastre.
Spuneţi-le oamenilor că păcatele mici cântăresc greu la judecată. O pietricică în pantof te aşează jos, iar de acolo poţi privi strâmb vulpile mici ce-ţi zâmbesc albastru.
Spuneţi-le oamenilor că praful de pe Biblii va fi folosit de îngeri ca probă în condamnarea noastră. Genunchi tociţi de rugăciune trebuie, nu şezuturi tocite de yahoo messenger.
Lăsaţi cuvintele găunoase şi ebraice şi vorbiţi-le oamenilor simplu să priceapă ce au de făcut. Nu mai speriaţi poporul cu criza. Dumnezeu e bogat, iar bau-bau-ul nostru e stupid.
Spuneţi-le oamenilor că viaţa trece şi când nu faci nimic, totul curge şi totul se plăteşte.
Vorbiţi-le despre dragostea lui Isus, dar spuneţi-le că El e şi foc mistuitor.
Spuneţi-le oamenilor că plăcerea păcatului e de-o clipă, iar remuşcările sunt eterne. Spuneţi-le că a venit primăvara de două luni şi să iasă din biserici şi mall-uri vestindu-L pe Hristos prin parcuri.
Spuneţi-le nu ce vor ei să audă, ci ceea ce trebuie să audă. Spuneţi-le adevărul chiar dacă n-o să mai fiţi aleşi în conducerea bisericii şi-o să lucraţi ca măturători de stradă. Mai bine să suferiţi voi din cauza adevărului decât să sufere el din cauza voastră.
Vă rog să luaţi în calcul, în Numele lui Isus din Nazaret, posibilitatea că am dreptate în ceea ce vă scriu.
Spuneţi-le oamenilor că se aud paşii Mântuitorului. Dar şi ai lui Antichrist."

Vladimir Pustan, ciresarii

Pericolul "teologiei" deciziei

”Tu trebuie sa decizi…”, “Ai de facut o alegere…”,”Depinde de vointa ta…”, sunt doar cateva din aschiile LIMBAJULUI DE LEMN care s-a raspandit in lumea evanghelica in ultimele decenii ale sec XX si azi este ascultat ca “norma” si crezut ca Adevar. Nu putem trece peste faptul ca acest limbaj este strain Noului Testament, absolut neintalnit in paginile “Legamantului mai bun” si nici peste faptul ca limbajul este din ce in ce mai indragit de “clerul evanghelic”. Acest scurt articol se vrea o CRITICA SEVERA a acestei, sa-i zicem de acum “teologii a deciziei sau a deciderii” sau mai bine zis, se doreste un SEMNAL DE ALARMA pentru cei ingrijorati de starea CALDICICA a locurilor ceresti..

1.Teologia deciziei nu este scrisa in Noul Testament.
S-a dezvoltat un CONFLICT intre intensitatea cu care aceasta teologie este propagata si IMPOSIBILITATEA de a fi dovedita cu “Cuvantul lui Hristos”. In acest articol doresc sa strabat (in folosul celor cu adevarat calauziti de Duhul lui Dumnezeu) cauzele si efectele acestui conflict cu implicatiile sale in viata Societatilor Evanghelice. Pentru aceasta am nevoie de termeni noi, nefamiliari mediului obisnuit crestin ca: “cler evanghelic”,”societate evanghelica”,”parghie teologica”,”limbaj de lemn” si chiar “teologia deciziei”.

2.Cauze ale dezvoltarii Teologiei deciziei
Principala cauza a dezvoltarii acestei teologii printre evanghelici consider ca este NECESITATEA clerului evanghelic de a avea o PARGHIE psihologica necesara conducerii societatii evanghelice, adeziunea la Spiritul si Litera Scripturii fiind vazuta in mod tacit ca o PIEDICA in exercitarea rolului de LIDER. O alta cauza este imposibiliatatea de a intelege alegerea noastra in Hristos facuta de Dumnezeu mai dinainte de intemeierea lumii. Teologia deciziei a venit ca un PETEC perfect care sa acopere GOLUL lasat de parasirea Cuvantului lui Hristos cu privire la alegere: ”Nu voi m-ati ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. Majoritatea (Slava Domnului ca exista si o minoritate, o ramasita) a Clericilor Evanghelici incearca sa ne convinga ca nu mai e asa, ci cam invers, ceva de genul:”Nu Eu v-am ales pe voi, ci voi m-ati ales pe Mine”, cu alte cuvinte si mai departe in viata, tot voi trebuie sa alegeti. Prin “Teologia deciziei” liderii de grupuri incearca sa-i faca pe supusi sa creada ca fiecare pas al vietii este crucial si poate fi gresht si doar prin ascultarea de oracolele lor pot fi evitate aceste greseli, si deci prin aceste tactici psihologice inoculeaza FRICA care le va face grupul si mai fidel. Acesta este mecanismul de implementare al teologiei deciziei , scopul poate neconstientizat de multi lideri crestini fiind doar acela de a-si fideliza grupul prin inocularea atat a FRICII de a nu gresi cat si a unei cai false de evitare a greselii. Aceasta este o capacana, o cursa, un lat. Toate predicile acestor lideri au degenerat, mai ales in cursul ultimilor decenii intr-o repetare obsesiva a cuvantului magic: DECIZIE. Prin Cuvantul lui Dumnezeu care este viu si care ramane am fost avertizati cu privire la “siretenia lor in uneltirea ratacirii”. Teologia deciziei este deci in acelasi timp o cale facila de a explica geneza salvarii fiind simultan o veritabila parghie pentru manipularea pihologica a maselor. Cat de ieftin le pare unora Adevarul.

3.Efecte raspandirii Teologiei deciziei.
Efectele propagarii acestei minciuni au fost si raman DEVASTATOARE. Inlocuirea sau mai bine zis confundarea credintzei care vine de sus si este darul lui Dumnezeu cu vointa omului robit pacatului, a carui gandire este vrasmasa cu Dumnezeu si nici nu se poate supune lui Dumnezeu a produs un rationament de genul: totul depinde de mine, cand ma hotarasc eu, CLICK… si Dumnezeu actzioneaza, fara mine Dumnezeu nu poate face nimic, eu DECID cand va lucra Dumnezeu. Dumnezeu e un fel de robot al meu care asteapta un fel de “CLICK HERE” al deciziei mele, ca doar El”sta la usa si bate”. (Rastalmacirea acestui verset(Apoc. 3:20) adresat bisericii (dar prin rastalmacire aplicat individului) impreuna cu intrepretarea eronata al lui Ioan 3:16 au creat (cei doi stalpi ai casei lui Dagon) cele doua fundamente subrede ale unei teologii care a devenit o puternica unealta de inselare). Vicleana gandire omeneasca. Iata un efect , iata cum judeca cei care cred minciuna asta:”.. asteapta Doamne pana o sa am timp”, “de fapt Tu nu ai altceva de facut”, “la urma urmei eu iti fac planul”,”sti Doamne, acum sunt ocupat” ,”mai incolo ma decid sa-ti fiu mai fidel”, “o sa iau o decizie pentru tine , stiu ca tu ma iubesti, nu mi-e frica deloc de tine, Tu esti dragoste”. Acesta ar fi unul din mai putin gravele efecte ale acestei teologii. Alt efect mai grav este insa sentimentul INCREDERII IN SINE ramas intact in ascultatorii “onorabili” ai acestor minciuni. Adevarata VESTE BUNA zdruncina in om increderea in sine, il face sa-si vada starea si ii indoaie genunchii. Aceasta Teologie a deciziei insa nu se atinge de imaginea nobila pe care o are omul despre el insusi. Nu vorbeste despre mania lui Dumnezeu, nu-l face pe om sa se ingrozeasca de starea lui de neputinta. Prin simplul apel la vointa se face apel la ratiune(voia mintii lor), deci IMPLICIT se considera ca in om capacitatea de discernamant este valabila si de necondamnat. Deci DECIZIA fiind un act al ratiunii si spunandu-i omului ca poate decide implicit ii transmiti si ca are cu ce, cu alte cuvinte ca are o gandire buna, ceea ce calca Cuvantul lui Dumnezeu care ne reveleaza ca noi eram “Vrasmasi cu Dumnezeu in gandirea noastra” si “faceam faptele voite si gandite de carne”. Cum sa-I spui acum ca are o gandire vrasmasa cu Dumnezeu si apoi cu aceiasi gandire sa-I ceri sa-L aleaga pe Dumnezeu? Teologia deciziei mai are ca si efect injosirea termenului de “calauzire a Duhului Sfant” pentru om fiind mai onorabil sa se simta “factor de decizie” decat sa fie calauzit, condus sau manat.

4.Adevarul
Adevarul este insa cel smerit, care ne pune pe fiecare din cei ai Domnului in starea de supus, ascultator, Cel care Decide fiind Altul. “El va va calauzi in tot Adevarul” daca ar fi singura jumatate de verset din Noul Testament care sa vorbeasca despre calauzire si ar anula toate pretentiile omului ca trebuie el sa decida, dar sunt Slava lui Dumnezeu multe alte zeci, poate sute de locuri. “Doamne iarta-i ca nu shtiu ce fac” “Inapoia mea Satan-o” “Nu shtia ce spune” “Va ratacitzi” “Grozav va mai ratacitzi” sunt cateva din versetele care ne fac sa vedem ca “oamenii se pierd singuri in CEEA CE STIU DIN FIRE” subliniez IN CEEA CE STIU, deci nu prin ignoranta ci prin increderea in ceea ce cunosc.
Cu consideratie si ruga.

Cu permisiunea: Vestea Buna

Eşecul mesajului evanghelic

Nu cred că actuala abordare de evanghelizare ar lucra în mediul prezentat mai sus. Si totusi aceeasi strategie este prezentată şi astăzi in mediul evanghelic romînesc. Hai la Isus si toate problemele tale vor fi rezolvate.
Această imagine aleasă de mine nu are scopul şi menirea să fie plină de umor,mai degrabă doresc să trag un semnal de alarmă. Apostolul Petru dorea mereu să trezească conştiinţa adormită a credinciosilor. Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. In amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin inştiinţări, (2 Petru 3:1)

13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt ceice o afla. Matei 7:13-14:

Unii oameni sunt atât de preocupaţi de a insera principii de competiţie, de bunăstare, de prosperitate,la amvon incât dorinta si motivatia lor este sa facă evanghelia prosperităţii acceptabilă pentru toţi. Cristian Bărbosu ii numeşte pe astfel de "evanghelici" din biserici "baroni locali", ascultă ultimul mesaj 1 Corinteni - Judecăţile in Biserică.

Redau acum cateva gânduri care sunt asemanatoare si principiilor biblice autentice si pe care mi le-am insusit si eu. Autorul este John MacArthur, care nu cred ca avea frustrări, sau dorinţa de a părea tendenţios sau legalist:



"De ce se intampla lucruri rele oamenilor lui Dumnezeu? Atmosfera din ziua de azi in randul miscarii evanghelice -- atmosfera in biserica de astazi -- care este, cred, si in mass-media este dominata de miscarea moderna carismatica, de curentul Evangheliei Prosperitatii, o perspectiva a crestinismului care, spunand drept, este straina de Scriptura.

Daca te uiti la televiziunea crestina si tragi de aici concluzii despre teologia crestina, poti concluziona ca, din tot ceea ce ai vazut, crestinismul este o cale a vietii ce duce la bogatie, la coafuri nerusinate si garderobe uimitoare, duce la scene elaborate in show-rile de televiziune si scaune ciudate si aur pe orice, etc., etc., etc. Duce la bogatie si prosperitate si fericire si confort si sa te simti cu adevarat bine.

Vei auzi predicandu-se, in mass-media crestina, "Evanghelia prosperitatii" ca Isus te vrea bogat, si Isus te vrea confortabil, si Isus te vrea plin de succes, si daca suferi este pentru ca esti slab in credinta. Daca suferi, este pentru ca nu ceri ceea ce este de drept al tau.

Exista, de asemenea, in miscarea evanghelica contemporana, notiunea ca Isus, in vreun mod sau altul, va rezolva toate problemele vietii tale. Asa ca, ni se spune din aceea parte a miscarii evanghelice, care este diferita de miscarea carismatica, ca adevarata problema este ca trebuie sa ne apropiem de oameni pe baza "nevoilor ce le simt"... Cu alte cuvinte, care sunt nelinistile, durerile, suferintele, ranile, disconfortul, problemele vietii din care oamenii se simt rau...Noi trebuie sa le confruntam si trebuie sa le aducem la Isus, ca la unul care le va rezolva toate necazurile vietii, cel ce-ti rezolva toate problemele, cel ce te face sa te simti confortabil, cel ce-ti aduce pace in viata ta plina de probleme; Isus va elimina orice eveniment ce ne deranjeaza, orice relatie lipsita de confort si implinire --cumva Isus va aduce pace in orice circumstanta dificila. Aceasta este evanghelia "nevoi simtite".

Avem, asadar, pe de-o parte evanghelia prosperitatii care promite ca poti fii bogat in Isus si iti rezolva toate problemele. Si avem si evanghelia "nevoi simtite" care spune ca: "Ei bine, Dumnezeu chiar vrea sa-ti rezolve viata si s-o faca calma cu desavarsire, plina de pace si confort si s-o implineasca si s-o satisfaca in orice mod imaginabil." De fapt, ambele puncte de vedere se pot concluziona ca daca vin dificultati in viata ta, este probabil diavolul. Ceea ce ai putea dori este sa afli cum sa-l gonesti, pentru ca e diavolul cel ce aduce toate aceste lucruri rele in viata ta. Ele nu vin de la Dumnezeu; ele vin de la diavol.

Asa ca, asta te duce la un fel de antrenament in care trebuie sa te implici prin care sa stii sa anihilezi puterea diavolului in viata ta sau a altora. Intri in acea notiune nebuneasca de a pronunta un fel de condamnari, cel putin la nivel temporar sau atat cat priveste viata ta, asupra Satanei, incercad sa-l legi apoi sa legi demonii care sunt cauza tuturor problemelor tale. Daca te poti angaja cu succes in legarea lui Satan si a demonilor, atunci poti elimina disconfortul si suferinta si lipsa linistii din viata ta.

Toate acestea sunt nebiblice. Toata aceasta conceptie este gresita.

De fapt, aceasta idee gresita prin care crestini trebuie sa fie deasupra suferintei este o trista dezonoare la adresa tuturor acelor nobili credinciosi care au fost de-a lungul vremurilor....

...-- in istoria imparatiei lui Dumnezeu -- care au suferit, au suferit sever, au suferit persecutia, au suferit martirajul -- toti acei eroi. De exemplu, enumerati in Epistola catre Evrei, capitolul 11: Abel si Enoh, si Noe, si Avraam, si Sara, si Isaac, si Iacov, si Iosif, si Moise, si Rahab, si Ghideon, si Barac, si Samson, si Ieftaie, si David, si Samuel, profetii -- toti acei ce au au stins puterea focului si au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase, cei ce si-au primit inapoi pe mortii lor inviati, cei ce au fost chinuiti nevrand sa primeasca izbavirea care li se dadea pentru a nu-si nega credinta, cei ce au suferit batjocuri si batai si lanturi si inchisoare, sau au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferestraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului -- si de nici unul din acestia, este scris, nu era vrednica lumea.

Ce spuneti de acesti oameni? Au fost ei oameni cu credinta slaba? Au fost ei oameni care nu au pus mana pe ceea ce era a lor? Au fost ei oameni care n-au beneficiat de ceea ce era a lor? Nu l-au putut ei determina pe Dumnezeu sa rezolve tot disconfortul lor? S-au intamplat astea doar pentru ca nu s-au increzut in Dumnezeu? S-au intamplat pentru ca ei nu stiau ca ei ar fi trebuit sa fie prosperi? Poate s-au intamplat pentru ca ei n-au stiut cum sa-l "lege pe Satan." Poate ei n-au stiut cum sa lege acei demoni.

Ce nebunie! Ce gandire eretica este aceasta! Acestia sunt barbati si femei dintre cei nobili. Acestia sunt eroii credintei. Acestia sunt cei mai buni dintre oamenii lui Dumnezeu. Acestia sunt marii credinciosi ai istoriei si ei au suferit imens. Ati putea adauga la aceasta lista, si probabil ar fi fost adaugati daca Epistola catre Evrei ar fi fost scrisa astazi, apostolii ce au fost excutati sistematic. Si in final, ultimul dintre ei, Ioan, care a murit in exil in insula Patmos.

Ce putem spune despre primii crestini? Despre toti acei crestini care au murit sub persecutia romana, care au fost arsi in gradina lui Nero la petreceri pentru a lumina in intuneric? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit prin groaznica persecutie inainte de secolul al IV-lea? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit in timpul Reformei? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit pentru credinta in Inchizitia Catolica si au fost martirizati? Dar ce spuneti despre toti acei credinciosi de dinaintea reformei protestante ce au fost ucisi sau martirizati: hughenoti, altii...? Dar ce spuneti despre toti acei ce au suferit martiraj din timpul Reformei incoace? Dar ce spuneti despre toti acei misionari care au fost ucisi de catrei cei carora vroiau sa le prezinte evanghelia?

Poate fi socant pentru tine sa stii ca 300.000 de crestini sunt martirizati in fiecare an, chiar in zilele noastre, conform unei declaratii a lui David Barrett, editor la World Christian Encyclopedia. 833 in fiecare zi undeva in lume sunt martirizati pentru credinta lor in Isus Hristos, in tarile ostile care urasc adevarul. Ce spuneti despre toti acesti oameni? Au fost ei oameni cu credinta slaba? Au fost ei mai prejos ca marii credinciosi? N-ar fi trebuit ei sa stie ca toata aceasta chestiune priveste confortul si prosperitatea, si sa aiba toate nevoile implinite? Nu asta conteaza? Nu sa te simti bine conteaza? Ceea ce conteaza nu e sa ai un mediu perfect in care sa traiesti?

Adevaratii credinciosi de-a lungul veacurilor au suferit si cu cat erau mai credinciosi cu atat au suferit mai mult; nu cu cat au fost mai credinciosi au suferit mai putin. Isus a spus: "In lume veti avea necazuri" Ioan 16:33. Apostolul Pavel spune:

"Toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti." 2 Timotei 3:12.

Daca a inteles cineva ca lucruri rele se intampla oamenilor lui Dumnezeu, acela cu siguranta a fost apostolul Pavel. El spune in 2 Corinteni 4:8: "Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru." El a inteles ca lucruri rele li se intampla oamenilor lui Dumnezeu. Lucruri rele s-au intamplat din totdeauna oamenilor lui Dumnezeu. Aceste lucruri rele includ persecutie; aceste lucruri rele includ martirajul si pot include si executia.

Acum, supunand tot ce se intampla in aceasta lume, chiar permitandu-i lui Satan sa fie activ in anumite lucruri care chiar impiedica cauza lui Hristos, supunand tot ce se intampla este legea suverana a lui Dumnezeu. Voi spune ceva la care probabil nu v-ati gandit, dar este adevarat: Satan este slujitorul lui Dumnezeu. I se permite sa faca doar ceea ce Dumnezeu ii permite. El este slujitorul lui Dumnezeu si scopurilor Lui suverane. Tot ce se intampla este sub domnia suverana a lui Dumnezeu. Isaia 45:7 spune: "Eu intocmesc lumina, si fac intunericul, Eu dau propasirea, si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri." Suferinta, incercarile, persecutia -- tot felul de nenorociri sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu si se potrivesc scopurilor Sale, si in special scopurilor Sale pentru copiii Lui prea iubiti.

Eroii credintei din Evrei 11 demonstreaza o ascultare extraordinara in fata incercarilor severe si in acelasi timp demonstreaza o credinta neindoielnica nesovaita in scopurile lui Dumnezeu, o incredere nesovaita in suveranitatea lui Dumnezeu. Scopurile lui Dumnezeu in suferinta, sunt chestiuni ce trebuiesc intelese: Dumnezeu are un scop pentru suferinta noastra.

Avand lucrul acesta in minte, sa citim textul. Evrei 12, versetul 5: "Si ati uitat sfatul pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului." Aceasta este fraza pe care as vrea s-o retineti. Aceasta este disciplinarea Domnului despre care vorbim. "Nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti disciplinarea sau pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? Dar daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor", adica Dumnezeu, "si sa traim? Caci ei intr-adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. Este adevarat ca orice pedeapsa (disciplinare), deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii."

Ceea ce identifica pentru noi acest pasaj este disciplinarea Domnului. Putem spune ca Dumnezeu aduce incercari dificile in vietile noastre pentru a-si indeplini scopurile. Aceasta face parte din procesul nostru de transformare dupa imaginea Fiului Sau. Desavarsirea noastra cere disciplinare, incercare, modelarea vietii, ( insa o disciplinare prin dragoste)."

Domnul Dumnezeu să ne ajute să nu transmitem mai departe o Evanghelie (fabricata de imaginatia si inchipuirea noastra, confectionata dupa placerile noastre) poluata, corupta, compromisa din cauza modului nostru de viata duplicitar, cameleonic, lipsit de integritate. Sa ne rugam sa trăim o Evanghelie adevarată,curată, nobilă si sfantă.
Cu adevarat să il reprezentam pe Dumnezeu cu cinste si demnitate in aceasta lume.

In Slujba Lui

Alexandru