Interviu cu Sergiu Cristea

Sergiu Cristea are 23 de ani şi locuieşte în Sibiu. Îi place mult fotbalul ajungând un jucător foarte bun în Sibiu. Brusc, în viaţa lui a apărut “coşmarul” numit cancer. Un luptător, un învingător, cu o credinţă puternică în Isus, el ne împărtăşeşte povestea lui.

Citeste marturia lui pe Sibiul Evanghelic

Binecuvantare prin suferinta - Richard Wurmbrand

"Suferinta" - de Traian Dorz

“Binefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi ale mulţumirii noastre.
Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (1Tesaloniceni 5,1) aşa cum ni se porunceşte, într-adevăr, n-am mai avea timp să ne plângem sau să cârtim pentru nimic.
Dar chiar şi în vremea când avem pentru ce plânge, şi când ni se pare că avem pentru ce cârti, chiar şi atunci, înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui să îndrăznim aceasta. Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bun îndărădnicia cârtitoare, ci, dimpotrivă, ne strică şi mai mult, de fiecare dată.
Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să ne plângem. Şi cu atât mai rău este să cârtim. Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care ne duce sau îngăduie să fim duşi.
Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potrivească crucea cu puterea. Astfel, ori ne va mări puterea cât greutatea, ori ne va micşora greutatea cât puterea, ca să nu fim nimiciţi. Numai să avem credinţă în puterea şi în grija Lui.

Atât şcoala minunii, cât şi şcoala suferinţei cer din partea celui chemat în ele o zguduitoare seriozitate duhovnicească. Cu "şcolarii" neserioşi Dumnezeu nu lucrează, fiindcă nu poate lucra...

Cuptorul nu glumeşte şi focul nu râde. Ceea ce se poate trece prin cuptor este aur, iar ce nu este aur nu poate trece prin el. Rămâne acolo în foc. Orice vas, ca să fie bun şi folositor, trebuie să fie trecut prin foc. Până n-a trecut prin cuptorul arderii, vasul nu este nici curat şi nici întărit îndeajuns. „(Fr. Traian Dorz)

"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"

Eşecul mesajului evanghelic

Nu cred că actuala abordare de evanghelizare ar lucra în mediul prezentat mai sus. Si totusi aceeasi strategie este prezentată şi astăzi in mediul evanghelic romînesc. Hai la Isus si toate problemele tale vor fi rezolvate.
Această imagine aleasă de mine nu are scopul şi menirea să fie plină de umor,mai degrabă doresc să trag un semnal de alarmă. Apostolul Petru dorea mereu să trezească conştiinţa adormită a credinciosilor. Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. In amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin inştiinţări, (2 Petru 3:1)

13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt ceice o afla. Matei 7:13-14:

Unii oameni sunt atât de preocupaţi de a insera principii de competiţie, de bunăstare, de prosperitate,la amvon incât dorinta si motivatia lor este sa facă evanghelia prosperităţii acceptabilă pentru toţi. Cristian Bărbosu ii numeşte pe astfel de "evanghelici" din biserici "baroni locali", ascultă ultimul mesaj 1 Corinteni - Judecăţile in Biserică.

Redau acum cateva gânduri care sunt asemanatoare si principiilor biblice autentice si pe care mi le-am insusit si eu. Autorul este John MacArthur, care nu cred ca avea frustrări, sau dorinţa de a părea tendenţios sau legalist:



"De ce se intampla lucruri rele oamenilor lui Dumnezeu? Atmosfera din ziua de azi in randul miscarii evanghelice -- atmosfera in biserica de astazi -- care este, cred, si in mass-media este dominata de miscarea moderna carismatica, de curentul Evangheliei Prosperitatii, o perspectiva a crestinismului care, spunand drept, este straina de Scriptura.

Daca te uiti la televiziunea crestina si tragi de aici concluzii despre teologia crestina, poti concluziona ca, din tot ceea ce ai vazut, crestinismul este o cale a vietii ce duce la bogatie, la coafuri nerusinate si garderobe uimitoare, duce la scene elaborate in show-rile de televiziune si scaune ciudate si aur pe orice, etc., etc., etc. Duce la bogatie si prosperitate si fericire si confort si sa te simti cu adevarat bine.

Vei auzi predicandu-se, in mass-media crestina, "Evanghelia prosperitatii" ca Isus te vrea bogat, si Isus te vrea confortabil, si Isus te vrea plin de succes, si daca suferi este pentru ca esti slab in credinta. Daca suferi, este pentru ca nu ceri ceea ce este de drept al tau.

Exista, de asemenea, in miscarea evanghelica contemporana, notiunea ca Isus, in vreun mod sau altul, va rezolva toate problemele vietii tale. Asa ca, ni se spune din aceea parte a miscarii evanghelice, care este diferita de miscarea carismatica, ca adevarata problema este ca trebuie sa ne apropiem de oameni pe baza "nevoilor ce le simt"... Cu alte cuvinte, care sunt nelinistile, durerile, suferintele, ranile, disconfortul, problemele vietii din care oamenii se simt rau...Noi trebuie sa le confruntam si trebuie sa le aducem la Isus, ca la unul care le va rezolva toate necazurile vietii, cel ce-ti rezolva toate problemele, cel ce te face sa te simti confortabil, cel ce-ti aduce pace in viata ta plina de probleme; Isus va elimina orice eveniment ce ne deranjeaza, orice relatie lipsita de confort si implinire --cumva Isus va aduce pace in orice circumstanta dificila. Aceasta este evanghelia "nevoi simtite".

Avem, asadar, pe de-o parte evanghelia prosperitatii care promite ca poti fii bogat in Isus si iti rezolva toate problemele. Si avem si evanghelia "nevoi simtite" care spune ca: "Ei bine, Dumnezeu chiar vrea sa-ti rezolve viata si s-o faca calma cu desavarsire, plina de pace si confort si s-o implineasca si s-o satisfaca in orice mod imaginabil." De fapt, ambele puncte de vedere se pot concluziona ca daca vin dificultati in viata ta, este probabil diavolul. Ceea ce ai putea dori este sa afli cum sa-l gonesti, pentru ca e diavolul cel ce aduce toate aceste lucruri rele in viata ta. Ele nu vin de la Dumnezeu; ele vin de la diavol.

Asa ca, asta te duce la un fel de antrenament in care trebuie sa te implici prin care sa stii sa anihilezi puterea diavolului in viata ta sau a altora. Intri in acea notiune nebuneasca de a pronunta un fel de condamnari, cel putin la nivel temporar sau atat cat priveste viata ta, asupra Satanei, incercad sa-l legi apoi sa legi demonii care sunt cauza tuturor problemelor tale. Daca te poti angaja cu succes in legarea lui Satan si a demonilor, atunci poti elimina disconfortul si suferinta si lipsa linistii din viata ta.

Toate acestea sunt nebiblice. Toata aceasta conceptie este gresita.

De fapt, aceasta idee gresita prin care crestini trebuie sa fie deasupra suferintei este o trista dezonoare la adresa tuturor acelor nobili credinciosi care au fost de-a lungul vremurilor....

...-- in istoria imparatiei lui Dumnezeu -- care au suferit, au suferit sever, au suferit persecutia, au suferit martirajul -- toti acei eroi. De exemplu, enumerati in Epistola catre Evrei, capitolul 11: Abel si Enoh, si Noe, si Avraam, si Sara, si Isaac, si Iacov, si Iosif, si Moise, si Rahab, si Ghideon, si Barac, si Samson, si Ieftaie, si David, si Samuel, profetii -- toti acei ce au au stins puterea focului si au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase, cei ce si-au primit inapoi pe mortii lor inviati, cei ce au fost chinuiti nevrand sa primeasca izbavirea care li se dadea pentru a nu-si nega credinta, cei ce au suferit batjocuri si batai si lanturi si inchisoare, sau au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferestraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului -- si de nici unul din acestia, este scris, nu era vrednica lumea.

Ce spuneti de acesti oameni? Au fost ei oameni cu credinta slaba? Au fost ei oameni care nu au pus mana pe ceea ce era a lor? Au fost ei oameni care n-au beneficiat de ceea ce era a lor? Nu l-au putut ei determina pe Dumnezeu sa rezolve tot disconfortul lor? S-au intamplat astea doar pentru ca nu s-au increzut in Dumnezeu? S-au intamplat pentru ca ei nu stiau ca ei ar fi trebuit sa fie prosperi? Poate s-au intamplat pentru ca ei n-au stiut cum sa-l "lege pe Satan." Poate ei n-au stiut cum sa lege acei demoni.

Ce nebunie! Ce gandire eretica este aceasta! Acestia sunt barbati si femei dintre cei nobili. Acestia sunt eroii credintei. Acestia sunt cei mai buni dintre oamenii lui Dumnezeu. Acestia sunt marii credinciosi ai istoriei si ei au suferit imens. Ati putea adauga la aceasta lista, si probabil ar fi fost adaugati daca Epistola catre Evrei ar fi fost scrisa astazi, apostolii ce au fost excutati sistematic. Si in final, ultimul dintre ei, Ioan, care a murit in exil in insula Patmos.

Ce putem spune despre primii crestini? Despre toti acei crestini care au murit sub persecutia romana, care au fost arsi in gradina lui Nero la petreceri pentru a lumina in intuneric? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit prin groaznica persecutie inainte de secolul al IV-lea? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit in timpul Reformei? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit pentru credinta in Inchizitia Catolica si au fost martirizati? Dar ce spuneti despre toti acei credinciosi de dinaintea reformei protestante ce au fost ucisi sau martirizati: hughenoti, altii...? Dar ce spuneti despre toti acei ce au suferit martiraj din timpul Reformei incoace? Dar ce spuneti despre toti acei misionari care au fost ucisi de catrei cei carora vroiau sa le prezinte evanghelia?

Poate fi socant pentru tine sa stii ca 300.000 de crestini sunt martirizati in fiecare an, chiar in zilele noastre, conform unei declaratii a lui David Barrett, editor la World Christian Encyclopedia. 833 in fiecare zi undeva in lume sunt martirizati pentru credinta lor in Isus Hristos, in tarile ostile care urasc adevarul. Ce spuneti despre toti acesti oameni? Au fost ei oameni cu credinta slaba? Au fost ei mai prejos ca marii credinciosi? N-ar fi trebuit ei sa stie ca toata aceasta chestiune priveste confortul si prosperitatea, si sa aiba toate nevoile implinite? Nu asta conteaza? Nu sa te simti bine conteaza? Ceea ce conteaza nu e sa ai un mediu perfect in care sa traiesti?

Adevaratii credinciosi de-a lungul veacurilor au suferit si cu cat erau mai credinciosi cu atat au suferit mai mult; nu cu cat au fost mai credinciosi au suferit mai putin. Isus a spus: "In lume veti avea necazuri" Ioan 16:33. Apostolul Pavel spune:

"Toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti." 2 Timotei 3:12.

Daca a inteles cineva ca lucruri rele se intampla oamenilor lui Dumnezeu, acela cu siguranta a fost apostolul Pavel. El spune in 2 Corinteni 4:8: "Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru." El a inteles ca lucruri rele li se intampla oamenilor lui Dumnezeu. Lucruri rele s-au intamplat din totdeauna oamenilor lui Dumnezeu. Aceste lucruri rele includ persecutie; aceste lucruri rele includ martirajul si pot include si executia.

Acum, supunand tot ce se intampla in aceasta lume, chiar permitandu-i lui Satan sa fie activ in anumite lucruri care chiar impiedica cauza lui Hristos, supunand tot ce se intampla este legea suverana a lui Dumnezeu. Voi spune ceva la care probabil nu v-ati gandit, dar este adevarat: Satan este slujitorul lui Dumnezeu. I se permite sa faca doar ceea ce Dumnezeu ii permite. El este slujitorul lui Dumnezeu si scopurilor Lui suverane. Tot ce se intampla este sub domnia suverana a lui Dumnezeu. Isaia 45:7 spune: "Eu intocmesc lumina, si fac intunericul, Eu dau propasirea, si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri." Suferinta, incercarile, persecutia -- tot felul de nenorociri sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu si se potrivesc scopurilor Sale, si in special scopurilor Sale pentru copiii Lui prea iubiti.

Eroii credintei din Evrei 11 demonstreaza o ascultare extraordinara in fata incercarilor severe si in acelasi timp demonstreaza o credinta neindoielnica nesovaita in scopurile lui Dumnezeu, o incredere nesovaita in suveranitatea lui Dumnezeu. Scopurile lui Dumnezeu in suferinta, sunt chestiuni ce trebuiesc intelese: Dumnezeu are un scop pentru suferinta noastra.

Avand lucrul acesta in minte, sa citim textul. Evrei 12, versetul 5: "Si ati uitat sfatul pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului." Aceasta este fraza pe care as vrea s-o retineti. Aceasta este disciplinarea Domnului despre care vorbim. "Nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti disciplinarea sau pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? Dar daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor", adica Dumnezeu, "si sa traim? Caci ei intr-adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. Este adevarat ca orice pedeapsa (disciplinare), deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii."

Ceea ce identifica pentru noi acest pasaj este disciplinarea Domnului. Putem spune ca Dumnezeu aduce incercari dificile in vietile noastre pentru a-si indeplini scopurile. Aceasta face parte din procesul nostru de transformare dupa imaginea Fiului Sau. Desavarsirea noastra cere disciplinare, incercare, modelarea vietii, ( insa o disciplinare prin dragoste)."

Domnul Dumnezeu să ne ajute să nu transmitem mai departe o Evanghelie (fabricata de imaginatia si inchipuirea noastra, confectionata dupa placerile noastre) poluata, corupta, compromisa din cauza modului nostru de viata duplicitar, cameleonic, lipsit de integritate. Sa ne rugam sa trăim o Evanghelie adevarată,curată, nobilă si sfantă.
Cu adevarat să il reprezentam pe Dumnezeu cu cinste si demnitate in aceasta lume.

In Slujba Lui

Alexandru

durerea-darul pe care nimeni nu-l doreste

Când suferința te distruge…

Economia și situația socială ne împinge spre direcții ce nu ne-am gândit că le vom întâmpina în viață. Fie că ești creștin sau nu, suferința este aceeași. Ea nu are culori diferite și nici oameni preferați. Ea nu bate la ușă, ci te lovește ne anunțat. Suferința este mai răspândită decât bucuria - atât în ziare cât și pe micile ecrane. La radio nimeni nu dorește să discute despre suferință, deoarece, imaginile acesteia nu pot fi percepute de ascultător. Pe această undă tot ce poți auzi sunt strigăte lipsite de grafica umilă a omului distrus. Și totuși, cine s-ar fi gândit că omul trebuie să treacă prin suferință pentru a câștiga viața?

Oare chiar treci prin suferință?

De multe ori, ne închidem în noi înșine. până acolo că nu mai avem capacitatea de a distinge situația în care ne regăsim. Din această cameră de criză, cu voci amare, strigăm spre Dumnezeu ,spunând că nu există. Nu doar atât, căci nu suntem mulțumiți cu acest stadiu, dar vrem să acuzăm pe oricine afirmând că ei sunt cauzele suferinței. Tot ceea ce este în jurul nostru este o paradă a modei, în care, credem noi, cel care suferă cel mai mult este cel mai tare. Iată ce poate creea un om ce se închide în el însuși. Acțiunile sale îl auto-distrug trăind. Poate că este timpul să devenim reali, uitându-ne în jurul nostru, pentru a realiza că în societatea noastră sunt oameni ce suferă mult mai mult decât noi. Problema noastră capitală este că am devenit atât de egoiști încât nu mai avem capacitatea de a vedea abilitățile noastre și ale celor din jur. Ne-am auto-distrus exclamând că suferim datorită altor oameni. Stoparea auto-distrugerii este simplă: ieși din cutia individualismului și cere ajutorul prietenilor tăi. Poate că vei avea curajul și credința de a cere ajutorul Celului pe care nu dorești să-L chemi, adică Dumnezeu.

Nu te juca de-a suferința, ea te poate ucide!

Este o anomalie să afirmăm că suferim datorită păcatului sau datorită unui păcat. Totodată, este o eroare dacă ignorăm că suferința, uneori este cauzată de păcat. Înainte de toate, este necesar să recunoaștem că am văzut oameni ce trăiesc în condiții și situații mult mai jalnice decât cele prin care trecem noi. Dacă vrem să vedem cât de periculoasă este suferința, tot ceea ce trebuie să facem este să ieșim la marginile orașului, unde întâlnim oameni pentru care suferința este considerată ca și o viață normală. Am devenit intelectuali, capabili să învinuim oamenii din jur, și în cele mai umile situații, am îndrăznit să-L lovim sau să-L acuzăm pe Dumnezeu. Însă, prin acest proces, am uitat că, atunci când strigăm și țipăm din adâncul inimii zdrobite, trebuie să ne oprim, trebuie să devenim statici, trebuie să-I oferim Domnului spațiu necesar pentru a intervenii în valea plângerii și a durerii. Am devenit atât de activi încât nu mai avem timp să așteptăm liniștiți (deși cu lacrimi și plânsete nemărginite) cuvintele Celui care deține cheia inimii și minții tulburate și necăjite de necaz și ocară. Prin faptul că respingem să-L lăsăm pe El să lucreze (și prietenii noștri), alegem să ne sinucidem, să ne auto-distrugem, iar cu asta, distrugem mai multe vieți. Suferința nu este o joacă. Suferința nu este titirez manipulat și controlat de om. Suferința nu este controlată de intelectualitate sau mândrie. Suferința este esența vieții oricărui om. Fără ea omul este inexistent.

Suferința te formează

Cine s-ar fi gândit că omul trebuie să treacă prin suferință pentru a câștiga viața? Omul, în rațiunea sa de capacitate umană, concepe că o viață bună și binecuvântată este o viață fără tensiuni, fără suferință, fără întrebări copleșitoare, fără nimic negativ. Undeva omul și-a format o mentalitate că suferința este asociată cu păcatul, cu sfera negativă a vieții. Ne-am înșela dacă am accepta să abordăm o astfel de penibilitate în viața de zi cu zii. În viața mea am trecut prin multă suferință, și probabil veți spune că acestea sunt doar povești sau că nu înțelegeți prin ceea ce trecem noi.

Așa cum am menționat mai sus, suferința este prezentă în lumea noastră în multe feluri și culori.

Pentru mine personal, suferința a început în momentul în care am realizat că mă aflu într-o casă de copii, unde zi și noapte eram măcelărit și exploatat de niște ființe umane, care în acel moment scoteau în evidență caracterul unui animal. Cu siguranță, după atâția ani (18) de lovituri și nopții nedormite, puteam să-L învinuiesc pe Dumnezeu. Unde ai fost Tu? De ce ai permis astfel de lucruri să se întâmple unui copil nevinovat? Care a fost motivul pentru care creștinii m-au respins pentru că eram un căminar? Unde mai este dragostea aceea sfântă? Mai ești acolo sau ai murit?

Observați că întrebările mele nu și-au găsit nici în ziua de astăzi răspunsurile, și asta datorită faptului că am înțeles greșit ce înseamnă suferința.

Cu ani mai târziu, și asta după ce m-am decis să-L urmez pe Cristos, am realizat că suferința ne formează atât caracterul cât și viața față de Cel care ne-a dăruit-o. Am înțeles că omul este cel care este capabil să distrugă ceea ce este în preajma acestuia. Când am privit mai atent spre Scriptură - am observat că omul a fost atât de inteligent încât și-a ucis propriul Mântuitor. Tot din acest Cuvânt am învățat că suferința este prezentă în aceeași comunitate, unde își desfășoară activitatea bucuria și fericirea. Am realizat că Dumnezeu a creat o lume, în care, atunci când sunt lovit cu paletele de tenis peste cap și peste picioare, prin El și în El, pot găsi fericire și bucurie în alte lucruri și domenii pe care El le-a creat. Am descoperit oameni, care atunci când am fost batjocorit și scuipat, m-au adus în casele lor și m-au spălat din cap până-n picioare.

Mai sunt oameni buni în lumea asta, dar trebuie să-i cauți.

Prin suferință am învățat că Dumnezeu nu ne lasă nici o dată. El cunoaște cel mai bine suferința. A trebuit să experimenteze imbecilitatea omului de a distorționa ceea ce a fost bun. Dar cel mai dureros a fost momentul în care Dumnezeu Tatăl a trebuit să-și vadă Fiul fiind ucis de omul turmentat.

Este o insultă sau o suliță ucigașă atunci când îl acuzăm pe Dumnezeu precum că El nu este prezent în viața noastră de suferință. Pe ce ne bazăm atunci când Îl acuzăm? Cred că trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu este credincios în a avea grija de păsările cerului. Iar dacă El a promis că se va îngrijii de acestea, nu suntem noi oare cu mult mai de preț pentru El? Cred că trebuie să ieșim din cutiile noastre și să ne aruncăm în brațele Celui care știe (cel mai bine) ce înseamnă suferința. În brațele Lui vom învăța că suferința ne formează atât caracterul cât și viața. În brațele Sale, vom realiza cum și unde am greșit. În brațele Sale vom plânge și ne vom cere iertare. În brațele Lui vom realiza cât de aproape eram să ne auto-distrugem. În brațele Lui realizăm că încrederea în El este mai prețioasă decât cea față de oameni. În brațele Lui suntem transformați și formați după chipul și asemănarea Fiului Său. Totuși, deși avem acest privilegiu, mulți renunță la el. O lecție pe care am învățat-o în viață nu a fost în compania oamenilor, ci în compania Celui ce este mai presus de orice om.

Tu ce vei face? În compania cui vei alege să treci dincolo de suferință?

Scris de Cosmin Pascu
Sursa : Biserica ta

"Dumnezeu striga in durerile noastre" C.S. Lewis

In viata crestina, Dumnezeu ia necazurile care vin in calea ta si le foloseste pentru a te perfectiona si a te aduce aproape de El. Deci, uitandu-ne la acest verset ( 1 Petru1 : 6) pe masura ce il studiezi mai mult, devine evident ca Petru are cateva lucruri minunate de spus despre necazuri in acest singur verset. De fapt el are cinci lucruri extraordinare de spus despre necazuri.

1 Petru 1 :6-9

6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,

7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,

8. pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,

9. pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

1.Primul lucru este ca necazul nu dureaza.

Aceasta este ceva la care am lucrat pentru mai multe mesaje din I Petru, la primirea viziunii cerului. Necazul nu dureaza. Va veni ziua cand se va sfarsi si este important sa ai aceasta perspectiva in viata crestina. Incetezi sa traiesti pentru moment, incepi sa traiesti pentru eternitate. Cand cel mai rau necaz vine, stii ca viata nu va fi mereu astfel iar aceasta te intareste si te incurajeaza. Petru spune: ,,desi acum, pentru putina vreme..." Vezi aceste cuvinte in versetul 6? ,,desi acum, pentru putina vreme...". Pavel a spus-o in alt fel. El a spus: ,,suferinta noastra usoara, care este doar pentru o clipa...". El a numit aceasta viata o ,,clipa"; el a avut o astfel de intelegere a vesniciei. ,,Desi acum, pentru putina vreme, daca trebuie, ati fost intristati prin felurite incercari...". Asa ca, te rog sa intelegi, in mijlocul necazurilor tale, necazurile nu vor dura. Se vor incheia cu aceasta viata, daca esti crestin. Din nou, vestea trista este ca daca nu esti crestin, urasc s-o spun dar biblia este foarte clara, necazul tau nici macar nu a inceput. Pentru ca daca nu-L cunosti pe Hristos vei ramane intotdeauna fara El si vei descoperi ce necaz este vesnicia in iad. Oricum, biblia ofera alternativa: Isus Hristos. Si aceasta este dragostea lui Dumnezeu in Hristos si pentru totdeauna in cer cu El. Asa ca poti face distinctia acum intre a crede in Hristos si a-L urma.

John Newton care a avut o viata plina de necazuri, obisnuia sa spuna: ,,crestinii nu trebuie sa se planga de drum, odata ce duce la o asa casa cereasca". Isaac Watts care a fost atat de daruit in privinta cuvintelor, scriind imnuri si proza, a spus astfel:

,,exista un taram unde pura-i placerea
unde domnesc sfinti ce nu stiu moartea;
ziua nesfarsita alunga noaptea,
iar placerile izgonesc durerea. "
(there is a land of pure delight
where saints immortal reign.
Infinite days excludes the night,
and pleasures banish pain.)

Necazurile noastre vor fi spulberate cand vom ajunge in cer, pentru a fi pentru vesnicie impreuna cu Dumnezeu. Necazurile tale nu vor dura in aceasta viata. Fixeaza-ti aceasta in minte pentru totdeauna.

2.In al doilea rand (al doilea lucru care este in acest verset), Petru spune in versetul 6: ,,daca trebuie, sunteti intristati de felurite incercari...". Daca trebuie. Aceasta semnifica faptul ca necazurile servesc unui scop. Necazurile nu vor dura si, chiar acum, necazurile servesc unui scop. Poate te intrebi, ei bine carui scop poate folosi necazul din viata mea? Multor lucruri. Sa ma explic, de exemplu, necazul te smereste si poate nu-ti dai seama de acest lucru. Nu vreau sa va sochez, fiind o ora matinala (data prezentei predici, n. t.), dar multi dintre voi sunt mult mai mandri decat cred ca sunt. Si problema de a fi foarte mandru consta in faptul ca te face sa nu vezi cat de mandru esti in realitate. Natura mandriei este ca ea orbeste. Un lucru important ce tine de necaz este ca el te smereste si a fi smerit este un lucru binecuvantat in viata crestina, pentru ca Dumnezeu este impotriva celor mandri si da har celor smeriti. Aceasta este un lucru.

Un alt lucru pe care necazul il face in a servi unui scop, este ca el te indeparteaza de lucrurile lumesti. Cand ti se intampla un necaz, el te aduce pe genunchi si te indeparteaza de la lumescul de care ai devenit atasat. Te ajuta sa privesti spre cer, iti descopera ceea ce iubesti cu adevarat. Si cand te linistesti in necazurile tale, devii capabil sa-i ajuti pe altii care sunt in necaz. Si iti spun, pe masura ce partasia ta cu Hristos devine mai apropiata, devii mai pregatit si gata sa-L oferi pe Hristos ca solutie vietilor ce nu-I cunosc inca dragostea. Necazul iti ascute abilitatea de a face aceasta. Necazul este folosit de Dumnezeu pentru a ne purifica de pacatul nostru.

Necazul este folosit de Dumnezeu pentru a dezvolta un caracter rabdator, o personalitate rabdatoare. Am observat ca in aceasta lume in care traim, in SUA, ca lumea noastra produce oameni cu lipsa de personalitate, la orice nivel, in orice parte. Necazul in viata crestina abordat in mod corect, serveste unui scop. Si acesta este dezvoltarea personalitatii tale. De exemplu, priveste la I Petru 5:10, Petru scrie: ,,dar fie ca Dumnezeul oricarui har..."
Un om vorbeste despre necaz, un om vorbeste despre suferinta, un om care Il intelege pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul harului. El nu este o persoana care se supara in incercarile prin care trece, este un om aflat in dificultate in viata sa, care stie ca acestea au un scop si ca este un Dumnezeu al harului lucrand spre acest scop bun in viata sa, prin acel necaz. Aceasta este viziunea sa despre Dumnezeu, este viziunea sa definitiva despre Dumnezeu. El a trecut de un punct in timp, candva in viata, cand nu-L vedea pe Dumnezeu ca Dumnezeu al harului, cand probabil era unul dintre aceia care se plang, ca multi dintre voi, care atunci cand necazul loveste: ,,o, de ce Doamne, de ce eu? O, credeam ca ma iubesti Doamne. Nu ma iubesti Doamne?" Nu! ,,Fie ca Dumnezeul oricarui har", fie ca Dumnezeu sa-ti impartaseasca aceasta perspectiva asupra Sa, astazi, intr-un mod definitiv.
,,Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti."
Acest verset ar putea fi rezumat in a spune ca aceasta este o adevarata personalitate crestina. Formata, desavarsita, intarita, neclintita. Vezi deci ca efectul necazurilor din viata ta crestina este intarirea ta. Cati dintre voi au un catel de companie? Stiti, acele fiinte dragute, pe care le impodobiti cu funde si panglici, felul acela de pudel. Toti cei pe care i-am intalnit vreodata purtau numele de Kiffy. Cum stau in poala stapanului, pentru nu stiu care motiv, limba le iese putin afara. Si stiu doar sa stea acolo intre panglici. Stiti despre ce vorbesc, nu? Nu stiu de ce acesti catei sunt astfel, dar un catelus de companie pentru ca sta tot timpul in bratele oamenilor si nu prea ies din casa decat arareori, nu sunt prea puternici. Dar daca compari un catel de companie cu un lup din padure, acolo unde lupul trebuie sa alerge repede pentru a-si asigura hrana, unde trebuie sa lupte pentru a supravietui, , lupul este o creatura foarte, foarte puternica. Si necazurile il fac puternic. La fel este si in viata crestina, necazul are un scop. Iar Dumnezeu vrea sa-l foloseasca pentru a te intari.

3.Un al treilea lucru pe care il gasim aici, in versetul 6, este ca necazul aduce durere. Necazurile nu dureaza, se vor sfarsi o data cu aceasta viata.. Necazurile servesc unui scop, si al treilea lucru este ca necazurile aduc suferinta. Priviti la versetul 6, el spune: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, (atentie) sunteti intristati prin felurite incercari."

Este durere. Indurerare. Aceste incercari si necazuri de care ne lovim in viata produc durere psihica, suferinte mentale grele, neliniste. Si apoi este acel intreg cortegiu al suferintelor fizice. Este real si noi toti intampinam durere in aceasta viata. Dar am ajuns sa inteleg, si sper ca si tu, ca durerea are o asa de mare importanta in a te schimba. Cred ca adesea, durerea ne clarifica lectia cand alte lucruri nu o fac. Daca altceva nu o face, durerea te face sa gandesti, te obliga sa-ti pui intrebari. Durerea are un rol important in a te schimba. Luati durerea fizica, de exemplu boala. Nu vorbesc despre raceala pe care cu totii am avut-o in ultimul timp, aceasta este inerenta vietii si nu-i nimic grav, este o parte a vietii. Vorbesc despre boala grava, cand esti grav bolnav sau ai o suferinta fizica grava. am aflat ca aceasta boala este mesagerul lui Dumnezeu pentru a ne chema sa-L intalnim.
Adesea,
Inclinat sa ratacesc,
Simt Doamne
Ca sunt inclinat sa parasesc viata pe care o iubesc.

Si Dumnezeu stie aceasta despre tine si despre mine. Deseori, boala si suferinta si durerea fizica este un mesager trimis sa ne cheme a-L intalni pe Dumnezeu. Mai mult, am descoperit aceasta in propria mea viata. Imi place sa citesc comentarii biblice, ma auziti citand numele acestor giganti Sequoia (n.t. cei mai mari arbori existenti pe Pamant, numiti si ,,redwood") ai trecutului bisericii crestine. Iubesc comentariile biblice, dar am descoperit ca nu exista nici un comentariu care sa-mi clarifice biblia mai bine decat boala si durerea. Sunt condus catre biblie intr-o stare a mintii si inimii, in durerea mea, pe care altfel nu o am. Si incep sa caut in biblie pentru a-L gasi pe Dumnezeu si a gasi raspunsuri. Asa ca descopar ca nu exista nici un comentariu care sa ne deschida biblia mai mult decat suferinta, parerea de rau si durerea. Durerea isi are locul sau in viata crestina.

Cunoasteti numele lui C.S. Lewis. Il stiti probabil din ,,Cronici ale lui Narnia" si din alte lucruri pe care le-a scris, dar C.S. Lewis a fost un mare ganditor, un mare crestin si el obisnuia sa spuna ca: ,,Dumnezeu ne sopteste in placerile noastre. El ne vorbeste in constiintele noastre. Dar El striga in durerile noastre." Iar apoi el spune: ,,durerea este megafonul Lui pentru a trezi o lume surda". Imi place cum suna, nu pentru ca imi place durerea ci pentru ca imi place acest fel de gandire. Durerea este megafonul lui Dumnezeu pentru a trezi o lume surda, este folosit de Dumnezeu pentru a atrage atentia individului. Si desigur C.S. Lewis cunoscuse durerea. Nu stiu daca sunteti familiari cu povestea lui, dar el si-a trait aproape intreaga viata necasatorit. Si intr-un final a intalnit femeia potrivita si s-au casatorit. Numele ei era Joy (Bucurie). Dar au descoperit curand ca ea avea cancer si intr-un an si jumatate sau doi ani, nici nu cred ca a durat doi ani, ea s-a dus. Deci, iata un om care asteapta intreaga sa viata. A incaruntit, a avut parte de toate ridurile si toata singuratatea care vine odata cu burlacia. In sfarsit femeia potrivita care sa-i fie smulsa in cateva luni. El a avut partea sa de durere, dar din durere s-a nascut o asa de mare parte din relatia sa cu Dumnezeu.

4.Si acum sa va spun un alt gand. Necazul vine in multe feluri. Multe feluri. In I Petru 1:6, este spus: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, sunteti intristati (atentie) prin felurite incercari". Felurite incercari.

5.Si acum da-mi voi sa te conduc la ultima idee. Necazul nu ne poate rapi bucuria, daca nu-i dam voie. Dumnezeu a stabilit sa ne dea o bucurie pe care necazul sa nu ne-o poata lua. I Petru 1:6 spune: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, sunteti intristati prin felurite incercari". Noul Standard American traduce in acest fel: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca...". Chiar daca vei trece prin toate aceste dificultati. Aceasta inseamna ca aceste dificultati nu ne pot ucide bucuria, te bucuri mult oricum. Si aceasta este ceea ce a spus Isus in Ioan 7:38: ,,Cel ce crede in Mine cum spune scriptura, din inima lui vor curge rauri de apa vie." El spune: ,,Cel ce crede in Mine", ce crezi tu astazi despre Isus Hristos? Crezi ca El este un Dumnezeu al harului? Crezi ca El este credincios? Crezi ca El este atotstiutor si atotiubitor astfel incat tot ce a permis sa vina in calea ta va fi folosit de El? ,,Cel ce crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie", vorbind de acea bucurie care se afla acolo pentru crestin. In ciuda necazului, in ciuda incercarilor, bucuria va izvori. Cineva a spus atat de bine ca:

,,pasii cu care urcam la locul bucuriei sunt in mod obisnuit udati de lacrimi. Si in cenusa durerii noastre se afla scanteile bucuriei gata sa se aprinda la suflarea Duhului Sfant."

Acest este felul in care lucreaza.

Vreau sa inchei cu un pasaj din viata Dr. Reuben A. Torrey care a fost unul dintre marii invatatori ai bibliei din generatia trecuta. El si sotia sa, doamna Torrey, au trecut printr-o perioada grea de durere sufleteasca atunci cand fiica lor de 12 ani a murit accidental. Funeraliile s-au desfasurat intr-o zi mohorata, ploioasa. Stateau pe marginea mormantului si priveau cum trupul fetitei era ingropat. Cand s-au intors, printre lacrimi doamna Torrey a spus: ,,

Sunt atat de bucuroasa ca Elizabeth este cu Domnul si nu in acea cutie.

Dar chiar stiind ca acest lucru era adevarat, va puteti imagina ca inimile lor erau zdrobite. Dr. Torrey a spus ca a doua zi cand mergea pe strada, totul s-a prabusit in interiorul sau. Se gandea la singuratatea anilor ce urmau sa vina fara prezenta ei, la inima franta de casa goala si la toate celelalte implicatii ale mortii fetitei. Era atat de impovarat de toate acestea incat, in cele din urma, a strigat spre Dumnezeu spunand: ,,O Doamne, ajuta-ma, linisteste-ma." Iar apoi isi aminteste ce a urmat: ,,si chiar atunci acest izvor, Duhul Sfant pe care il aveam in inima, a izbucnit cu asa de mare putere cum nu cred ca am experimentat inainte si a fost (retineti) cel mai fericit moment pe care l-am cunoscut in viata mea, cand Dumnezeu mi-a umplut inima cu liniste si bucurie prin Duhul Sfant". A continuat spunand: ,,O ce minunata este bucuria Duhului Sfant! Este un lucru de nedescris in cuvinte, maret, sa-ti gasesti bucuria nu in lucruri legate de tine, nici in cei mai dragi si iubiti, ci sa ai in tine un izvor curgand, curgand, curgand, curgand totdeauna 365 de zile in fiecare an, curgand in toate imprejurarile spre viata vesnica."

Acesta este Dumnezeul caruia ii slujesc. Acesta este Dumnezeul caruia ii slujesti, daca esti astazi un crestin. Daca astazi nu esti un crestin ai nevoie sa te intorci la El, pentru ca El are raspunsurile pentru viata ta, El are taria si bucuria de care ai nevoie. Bucuria Domnului este taria mea. Si aceasta este bucuria pe care necazul nu mi-o poate lua, este bucuria mea. Este darul meu de la Dumnezeu, Duhul Sfant. Dumnezeu foloseste necazul care vine in calea mea. El este de asemenea si inauntrul meu, manifestand bucuria de care am nevoie pentru a fi taria mea. Si iti spun, ca si Rueben A. Torrey am aflat ca este adevarata si in viata mea, in cele mai dureroase momente ale vietii mele am strigat catre Dumnezeu si am spus: ,,Doamne Isuse, Tu ai spus ca nu ma vei lasa fara mangaiere. Arata-mi mangaierea Ta si da-mi bucuria care sa fie taria mea acum." Dar niciodata nu m-a lasat, si este genul de lucru care cand se intampla, nu-l poti nici macar explica. Iar prietenii si cei dragi spun: ,,ar trebui sa pocnesti si sa te faci bucati." Acesta este momentul sa-i privesti drept in ochi si sa le spui: ,,Sa stii ca daca nu l-as fi cunoscut pe Hristos as fi cedat si m-as fi facut bucati." Dar El este asa de credincios cuvantului Sau. Si eu cunosc bucurie si aflu mangaiere si aflu pace acum, in ciuda marii dureri care mi s-a intamplat. Acesta este unul dintre motivele pentru care Il iubesc atat de mult, pentru ca El este atat de bun cu mine. Vezi, toate fiintele omenesti trec prin necazuri,

dar necazul pentru crestini este asa de diferit, pentru ca Isus il face sa fie asa de diferit.

De ce atata suferinta?

un copil Memorial- La Memorialul Veteranilor de Razboi


Nu m-am vindecat si nu ma voi vindeca niciodata de toata povara de suferinte care copleseste omenirea inca de la inceputurile ei. Se crede dupa cum au cercetat oamenii de stiinta ca pe pamant au trait 80 de miliarde de oameni. Cati au avut parte de o viata dureroasa, cati s-au chinuit cu o boala pe pamant? Cati au suferit si pentru ce?

Catehismele tuturor religiilor ne invata ca viata are UN SENS.
Dar cati barbati sau cate femei, din toate zecile acestea de miliarde, ii vor fi descoperit sensul?
Cati dintre ei au putut dobandi constiinta unei vieti spirituale?
A unei Sperante mai bune?
Cati altii au trait in schimb aproape ca niste animale, in friica, in nevoia de a supravietui, in durere si in boala?
Cati au mai meditat asupra sensului existentei eterne?
Am 24 de ani dar credinta mea se hraneste din relatia cu Domnul ISUS, si aceaste credinta se transforma pe zi ce trece tot mai mult in astfel de intrebari si certitudini.