Se afișează postările cu eticheta corinteni 13. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta corinteni 13. Afișați toate postările

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Iubirea de la Pavel la Marcel



O versiune recitata de Marcel Iures a capitolului 13 din Epistola catre Corinteni:

“De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare. De-as avea darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as avea toata credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt nimic. De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug,

fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.

Iubirea nu dispare niciodata. Profetiile vor avea un sfarsit, darul limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat.

Cand eram copil vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil. Cand am ajuns in puterea varstei am lepadat purtarea copilareasca. Acum vedem ca intr-o oglinda niste contururi sterse, atunci vom vedea lucruile din fata. Acum cunosc nedesavarsit, atunci voi cunoaste desavarsit cum am fost si eu cunoscut.

Asadar aceste trei lucruri raman: credinta, speranta si iubirea. Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.

miercuri, 12 martie 2008

Esti iubit ...iubind....iubesti

















Chiar de-aş vorbi toate limbile

Vorbite de oameni şi îngeri,

Dacă nu am iubire

Sunt doar o aramă sunătoare

Sau un chimval zăngănitor.


Refren:

Iubind te dăruieşti

Cu tot ce-ţi aparţine.

Iubind te dăruieşti

Şi uiţi orice măsură.


Chiar de-aş profeţi

Şi-aş şti chiar misterele toate,

Chiar de-aş avea o credinţă

Încât să mut munţii-n mare,

Fără dragoste nu sunt nimic.


Chiar dacă aş împărţi săracilor

Tot ce-i al meu

Şi dac-aş da trupul meu

În flăcări să fie ars,

Nu mi-ar folosi la nimic.
1 Ioan 4:19-21
Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.
Dacă zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică