Marele Zeu Amuzament- "fundamentalistul" A.W.Tozer

Un filosof german a spus cu mulţi ani în urmă că un om, cu cât are mai mult în inima lui, cu atât mai puţin va cere din lumea exterioară; nevoia excesivă de sprijin din exterior este dovada falimentului omului interior.

Dacă lucrul acesta e adevărat (şi eu cred că este), atunci înclinaţia excesivă de astăzi pentru orice formă de distracţie sau amuzament este dovada că viaţa lăuntrică a omului modern e într-un declin serios. Omul de rând de astăzi nu posedă nici un reazem moral interior, nici un izvor în propriul său piept, nici o putere interioară care să-l ridice deasupra nevoii de mijloace psihologice de excitare care să-i dea curajul de a trăi mai departe. El a devenit un om care duce o viaţă de parazit asupra lumii, retrăgându-se din anturajul lui, incapabil să existe fără stimularea pe care i-o oferă societatea.

Filozoful Schleiermacher a fost de părere că sentimentul de dependenţă stă la rădăcina oricărei religii, şi că oricât de sus s-ar putea ridica viaţa spirituală, ea trebuie totdeauna să înceapă cu o simţire profundă a unei mari nevoi pe care numai Dumnezeu o poate satisface. Dacă acest simţ de nevoie şi un sentiment de dependenţă se află la rădăcina religiei naturale, nu este greu să vedem motivul pentru care marele zeu Amuzament este venerat de atâţia oameni. Căci sunt milioane de oameni care nu pot trăi fără amuzament; o viaţă fără vreo formă de distracţie este pentru ei pur şi simplu de neconceput; ei tânjesc după minunata relaxare oferită de nişte profesionişti ai amuzamentului şi după alte forme de narcotice psihologice tot aşa cum îşi aşteaptă un toxicoman injecţia zilnică cu heroină. Fără aceste mijloace, ei nu au curajul de a face faţă existenţei.

Oricine posedă un sentiment omenesc normal nu va avea de obiectat nimic împotriva bucuriilor simple ale vieţii sau împotriva unor forme inofensive de distracţie care pot contribui la relaxarea nervilor şi la înviorarea minţii epuizate de muncă intelectuală. Asemenea lucruri, dacă sunt folosite cu înţelepciune, pot fi o binecuvântare. Devoţiunea exclusivă faţă de distracţie, ca fiind o activitate majoră pentru care şi prin care trăieşte omul, este cu totul altceva.

Abuzul unui lucru inofensiv în sine este esenţa păcatului. Creşterea perioadei pe care o ocupă distracţia în viaţa omenească este un semn rău, o ameninţare pentru sufletul omului modern. S-a făcut din distracţie un spectacol de sute de milioane de dolari, şi ea posedă o putere mai mare asupra raţiunii şi caracterului omului decât orice altă influenţă educativă de pe pământ. Iar ceea ce nu prevesteşte nimic bun în toată această chestiune este că puterea ei este aproape exclusiv negativă, degenerând viaţa interioară şi scoţând afară gândurile legate de gloria eternă care ar umple sufletele oamenilor dacă ei ar medita în mod corespunzător asupra lor. S-a ajuns la o adevărată religie care-şi ţine adepţii captivi într-o fascinaţie ciudată; şi, printre altele, ea a devenit o religie împotriva căreia este periculos astăzi să vorbeşti.

Timp de secole, Biserica s-a opus cu tărie oricărei forme de distracţie lumească, pentru că şi-a dat seama ce era ea – o invenţie pentru risipirea timpului, un refugiu în care să se adăpostească cineva în faţa vocii deranjante a conştiinţei, o stratagemă de abatere a atenţiei de la responsabilitatea morală.

De aceea a fost Biserica ponegrită fără menajamente de către fiii acestei lumi. Dar de câtva timp s-a săturat de ponegrire şi s-a dat bătută. Ea pare să fi ajuns la concluzia că, dacă nu-l poate învinge pe marele zeu Amuzament, poate la fel de bine să fie aliată cu el şi să tragă cel mai mare folos posibil din puterea lui. Astfel, astăzi avem priveliştea uimitoare că milioane de dolari sunt turnaţi în ocupaţia sau întreprinderea nelegiuită de a furniza distracţie pământească pentru aşa-numiţii fii ai cerului. În multe locuri, distracţia religioasă scoate rapid afară lucrurile serioase ale lui Dumnezeu. Multe biserici de astăzi au ajuns să fie ceva mai puţin ca nişte biete teatre, în care nişte „producători” de mâna a treia îşi vând mărfurile de calitate proastă cu deplina aprobare a unor lideri evanghelici care pot chiar să citeze un text biblic în apărarea infracţiunii lor.

Şi nu prea îndrăzneşte nimeni să-şi ridice vocea împotriva ei.

Marele zeu Amuzament îşi distrează adepţii mai ales prin aceea că le spune poveşti. Dragostea pentru poveşti – o caracteristică tipică a copilăriei – a pus stăpânire în aşa măsură pe minţile sfinţilor înapoiaţi mintal din zilele noastre, încât nu puţini oameni reuşesc să ducă o viaţă comodă prin aceea că spun povestiri şi le oferă în diferite forme celor din biserică. Ceea ce este firesc şi frumos la un copil poate fi şocant atunci când persistă la un adult, şi cu atât mai mult când apare în sanctuar şi încearcă să treacă drept religie adevărată.

Nu este oare un lucru ciudat şi de mirare că, într-o epocă în care umbra distrugerii atomice planează asupra lumii, iar venirea lui Cristos s-a apropiat, aşa-zişii discipoli sau adepţi ai Domnului se dedau la amuzamente religioase? Că la o oră în care este atât de mare nevoie de sfinţi maturi, cete uriaşe de credincioşi se întorc la copilăria spirituală şi la strigătele după jucării religioase? „Ia aminte, Doamne, la ceea ce a venit peste noi: uită-Te şi vezi ruşinea noastră … Coroana ne-a căzut de pe cap: vai de noi că am păcătuit! De aceea ne este inima fără putere; din cauza acestor lucruri ne sunt ochii înceţoşaţi” (Plângerile 5:1,16,17). Amin. Amin

Fragmentul face parte din cartea : "Radacina celor drepti"

Autor : A.W.Tozer

Vizitati pentru a cumpăra cărţi ieftine şi preţioase,

editura PERLA SUFERINŢEI.

Alte articole din depozitar cu A.W.Tozer

1.nu exista nimic mai des intalnit decat suflete care sunt desavarsite si sfinte in teorie

2. Esti un ciudat ? Ar fi bine sa fi

3. ganduri de A.W.Tozer

4. Isus , Capetenia Credintei noastre

5. E minunat sa fii singur

6. Aleg ce rămâne

7. Inchinare şi distracţie. A.W.Tozer

8. Credinţa dincolo de raţiune

9. Imobilizat pe cruce

10. Autoritatea vine din slujire

11.Poti fi mantuit si sa stii acest lucru

12. De ce este important sa asculti Vocea lui Dumnezeu ?

13. Tozer un inadaptat pentru oamenii din generaţia lui

14. Crucea veche - Crucea nouă

15. "Dobandirea reputatiei" - viziunea lui Tozer

16.Tozer si inchinarea

17. Izvorul purităţii este Harul Său

18. Worship Empowers Serving

19. Pursuing Intimacy with my King

Starea de fapt

Pana cand pasiunea noastra de a-L gasi pe Dumnezeu nu va fi mai profunda decat pasiunea pentru orice altceva, noi ne vom aranja viata dupa gustul nostru, si nu dupa voia lui Dumnezeu (Larry Crabb)

Predicile de astazi orientate spre satisfacerea nevoilor "pietii" sunt intesate cu atatea ilustratii, incat ascultatorul uita adevarul biblic care este ilustrat; se spun atatea anecdote personale, incat ascultatorul isi cunoaste mai bine pastorul decat pe Cristos; atatea relatari din viata cotidiana, incat este mai usor sa asculti predica decat sa citesti ziarul de duminica. Nu este de mirare deci ca crestinii de nume pleaca de la biserica simtindu-se foarte bine dispusi si optimisti. Respectul de sine a ramas complet intact. Inimile si constiintele le-au fost magulite si linistite de o teologie superficiala, de maxime crestine si de cateva informatii practice. Dar intrebarea ramane: a fost oare Cuvantul lui Dumnezeu proclamat cu eficienta si fidelitate? (Douglas Webster)

Centrul voii lui Dumnezeu este siguranta noastra unica. A umbla in afara Voii lui Dumnezeu inseamna a umbla in nicaieri. Nu exista dezamagiri pentru cei a caror voie este ingropata in voia lui Dumnezeu.

Planul unora de a imbunatati Evanghelia seamana tare mult cu planul unor cârtite de a imbunatati lumina soarelui (Charles H. Spurgeon)

Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci; dar si dracii cred...si se infioara! Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? (Iacov 2:19-20)

Mânia lui Dumnezeu lipseste aproape complet din prezentarea care se face astazi Evangheliei. Nu este la moda sa vorbesti despre mânia lui Dumnezeu impotriva pacatului sau sa spui oamenilor ca ar trebui sa se teama de Dumnezeu. Prezentarea tipica de astazi porneste exact din partea opusa celei de unde a inceput Pavel [in epistola sa catre romani]. El a scris despre "mânia lui Dumnezeu impotriva oricarei nelegiuiri si nedreptati a oamenilor". Dar evanghelicii moderni incep cu: "Dumnezeu te iubeste si vrea sa te faca fericit" (John F. MacArthur)

Se inseala oamenii aceia al caror obiectiv principal este indreptat spre o existenta fara griji, si care, din acest motiv, au de grija sa nu jigneasca pe oameni, adica pe cei rai mai degraba decat pe cei slabi. Mai mult, cei care nu fac deosebire intre lucruri neutre si rele, comit o dubla greseala. Deoarece ei nu fac aceasta deosebire, nu sovaie sa faca lucruri pe care le-a interzis Dumnezeu doar ca sa placa oamenilor. Dar pacatul lor principal este ca interpreteaza gresit vorba aceea a lui Pavel [1 Corinteni 9:20-23] ca sa faca din aceasta o scuza pentru propria lor ipocrizie ticaloasa. (Calvin)

Granitele simbolice care defineau mai inainte decenta in conceptia protestantilor conservatori si-au pierdut mult din claritate. Multe din deosebirile care desparteau comportarea crestina de cea lumeasca sunt puse la indoiala, atenuate sau complet rasturnate. Chiar si cuvantul "lumesc" si-a pierdut, in cadrul unei generatii, aproape tot intelesul traditional. (Davison Hunter)

"Contextualizarea" Evangheliei a infectat Biserica cu spiritul lumii. Ea a deschis usile Bisericii pentru asemanarea cu lumea, superficialitatea, iar in unele cazuri pt o atmosfera de distractie. Lumea stabileste acum programul pentru Biserica. (John MacArthur)

"In perioade in care domneste credinta nedecisa, confuza, scepticismul si doar niste speculatii ciudate in chestiuni religioase, invatatori de tot felul misuna ca odinioara mustele in Egipt. Cererea creeaza oferta. Ascultatorii cauta si-si formeaza predicatorii dupa placul lor. Iar daca poporul vrea sa se inchine unui vitel, se gaseste repede un cleric facator de vitei". Evanghelia moderna promite cerul fara sfintire. (John F. MacArthur)

Adevarurile spirituale si biblice nu sunt determinate de faptul ca unele "functioneaza", iar altele nu. Noi stim din Scriptura, de exemplu, ca Evanghelia deseori nu produce un raspuns pozitiv (1Cor.1:22-23; 2:14). Pe de alta parte, minciunile si inselaciunea satanica pot fi foarte eficace (Matei24:23-24; 2Cor.4:3-4). Reactia majoritatii nu este o dovada de autenticitate iar prosperitatea nu este o masura pentru veridicitate! (John F. MacArthur)

Oare Il iubeste pe Domnul Sau un asemenea om care poate sa vada linistit ca Isus poarta o coroana de spini, in timp ce el doreste cu ardoare o cununa de lauri? (Charles H. Spurgeon)

Adevarata rugaciune are loc atunci cand dorinta noastra de a ne supune puterii lui Dumnezeu o intrece pe aceea de a exploata aceasta putere (Randy Maxwell)

Intelepciunea cereasca ne zice ca oamenii n-au decat sa ne spuna cum vor, noi trebuie totusi sa facem asa cum ii spune Dumnezeu lui Isaia: "Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui si casei lui Iacov pacatele ei!" - Isaia 58:1 (Thomas Boston)

A face compromis in alegerea liderilor bisericii inseamna, cum ar spune Spurgeon, "actul cel mai sinucigas pe care il poate comite o biserica" (John F. MacArthur)