vineri, 1 august 2008

"Dumnezeu striga in durerile noastre" C.S. Lewis




















In viata crestina, Dumnezeu ia necazurile care vin in calea ta si le foloseste pentru a te perfectiona si a te aduce aproape de El. Deci, uitandu-ne la acest verset ( 1 Petru1 : 6) pe masura ce il studiezi mai mult, devine evident ca Petru are cateva lucruri minunate de spus despre necazuri in acest singur verset. De fapt el are cinci lucruri extraordinare de spus despre necazuri.

1 Petru 1 :6-9

6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,

7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,

8. pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,

9. pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

1.Primul lucru este ca necazul nu dureaza.

Aceasta este ceva la care am lucrat pentru mai multe mesaje din I Petru, la primirea viziunii cerului. Necazul nu dureaza. Va veni ziua cand se va sfarsi si este important sa ai aceasta perspectiva in viata crestina. Incetezi sa traiesti pentru moment, incepi sa traiesti pentru eternitate. Cand cel mai rau necaz vine, stii ca viata nu va fi mereu astfel iar aceasta te intareste si te incurajeaza. Petru spune: ,,desi acum, pentru putina vreme..." Vezi aceste cuvinte in versetul 6? ,,desi acum, pentru putina vreme...". Pavel a spus-o in alt fel. El a spus: ,,suferinta noastra usoara, care este doar pentru o clipa...". El a numit aceasta viata o ,,clipa"; el a avut o astfel de intelegere a vesniciei. ,,Desi acum, pentru putina vreme, daca trebuie, ati fost intristati prin felurite incercari...". Asa ca, te rog sa intelegi, in mijlocul necazurilor tale, necazurile nu vor dura. Se vor incheia cu aceasta viata, daca esti crestin. Din nou, vestea trista este ca daca nu esti crestin, urasc s-o spun dar biblia este foarte clara, necazul tau nici macar nu a inceput. Pentru ca daca nu-L cunosti pe Hristos vei ramane intotdeauna fara El si vei descoperi ce necaz este vesnicia in iad. Oricum, biblia ofera alternativa: Isus Hristos. Si aceasta este dragostea lui Dumnezeu in Hristos si pentru totdeauna in cer cu El. Asa ca poti face distinctia acum intre a crede in Hristos si a-L urma.

John Newton care a avut o viata plina de necazuri, obisnuia sa spuna: ,,crestinii nu trebuie sa se planga de drum, odata ce duce la o asa casa cereasca". Isaac Watts care a fost atat de daruit in privinta cuvintelor, scriind imnuri si proza, a spus astfel:

,,exista un taram unde pura-i placerea
unde domnesc sfinti ce nu stiu moartea;
ziua nesfarsita alunga noaptea,
iar placerile izgonesc durerea.
"
(there is a land of pure delight
where saints immortal reign.
Infinite days excludes the night,
and pleasures banish pain.)

Necazurile noastre vor fi spulberate cand vom ajunge in cer, pentru a fi pentru vesnicie impreuna cu Dumnezeu. Necazurile tale nu vor dura in aceasta viata. Fixeaza-ti aceasta in minte pentru totdeauna.

2.In al doilea rand (al doilea lucru care este in acest verset), Petru spune in versetul 6: ,,daca trebuie, sunteti intristati de felurite incercari...". Daca trebuie. Aceasta semnifica faptul ca necazurile servesc unui scop. Necazurile nu vor dura si, chiar acum, necazurile servesc unui scop. Poate te intrebi, ei bine carui scop poate folosi necazul din viata mea? Multor lucruri. Sa ma explic, de exemplu, necazul te smereste si poate nu-ti dai seama de acest lucru. Nu vreau sa va sochez, fiind o ora matinala (data prezentei predici, n. t.), dar multi dintre voi sunt mult mai mandri decat cred ca sunt. Si problema de a fi foarte mandru consta in faptul ca te face sa nu vezi cat de mandru esti in realitate. Natura mandriei este ca ea orbeste. Un lucru important ce tine de necaz este ca el te smereste si a fi smerit este un lucru binecuvantat in viata crestina, pentru ca Dumnezeu este impotriva celor mandri si da har celor smeriti. Aceasta este un lucru.

Un alt lucru pe care necazul il face in a servi unui scop, este ca el te indeparteaza de lucrurile lumesti. Cand ti se intampla un necaz, el te aduce pe genunchi si te indeparteaza de la lumescul de care ai devenit atasat. Te ajuta sa privesti spre cer, iti descopera ceea ce iubesti cu adevarat. Si cand te linistesti in necazurile tale, devii capabil sa-i ajuti pe altii care sunt in necaz. Si iti spun, pe masura ce partasia ta cu Hristos devine mai apropiata, devii mai pregatit si gata sa-L oferi pe Hristos ca solutie vietilor ce nu-I cunosc inca dragostea. Necazul iti ascute abilitatea de a face aceasta. Necazul este folosit de Dumnezeu pentru a ne purifica de pacatul nostru.

Necazul este folosit de Dumnezeu pentru a dezvolta un caracter rabdator, o personalitate rabdatoare. Am observat ca in aceasta lume in care traim, in SUA, ca lumea noastra produce oameni cu lipsa de personalitate, la orice nivel, in orice parte. Necazul in viata crestina abordat in mod corect, serveste unui scop. Si acesta este dezvoltarea personalitatii tale. De exemplu, priveste la I Petru 5:10, Petru scrie: ,,dar fie ca Dumnezeul oricarui har..."
Un om vorbeste despre necaz, un om vorbeste despre suferinta, un om care Il intelege pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul harului. El nu este o persoana care se supara in incercarile prin care trece, este un om aflat in dificultate in viata sa, care stie ca acestea au un scop si ca este un Dumnezeu al harului lucrand spre acest scop bun in viata sa, prin acel necaz. Aceasta este viziunea sa despre Dumnezeu, este viziunea sa definitiva despre Dumnezeu. El a trecut de un punct in timp, candva in viata, cand nu-L vedea pe Dumnezeu ca Dumnezeu al harului, cand probabil era unul dintre aceia care se plang, ca multi dintre voi, care atunci cand necazul loveste: ,,o, de ce Doamne, de ce eu? O, credeam ca ma iubesti Doamne. Nu ma iubesti Doamne?" Nu! ,,Fie ca Dumnezeul oricarui har", fie ca Dumnezeu sa-ti impartaseasca aceasta perspectiva asupra Sa, astazi, intr-un mod definitiv.
,,Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti."
Acest verset ar putea fi rezumat in a spune ca aceasta este o adevarata personalitate crestina. Formata, desavarsita, intarita, neclintita. Vezi deci ca efectul necazurilor din viata ta crestina este intarirea ta. Cati dintre voi au un catel de companie? Stiti, acele fiinte dragute, pe care le impodobiti cu funde si panglici, felul acela de pudel.
Toti cei pe care i-am intalnit vreodata purtau numele de Kiffy. Cum stau in poala stapanului, pentru nu stiu care motiv, limba le iese putin afara. Si stiu doar sa stea acolo intre panglici. Stiti despre ce vorbesc, nu? Nu stiu de ce acesti catei sunt astfel, dar un catelus de companie pentru ca sta tot timpul in bratele oamenilor si nu prea ies din casa decat arareori, nu sunt prea puternici. Dar daca compari un catel de companie cu un lup din padure, acolo unde lupul trebuie sa alerge repede pentru a-si asigura hrana, unde trebuie sa lupte pentru a supravietui, , lupul este o creatura foarte, foarte puternica. Si necazurile il fac puternic. La fel este si in viata crestina, necazul are un scop. Iar Dumnezeu vrea sa-l foloseasca pentru a te intari.

3.Un al treilea lucru pe care il gasim aici, in versetul 6, este ca necazul aduce durere. Necazurile nu dureaza, se vor sfarsi o data cu aceasta viata.. Necazurile servesc unui scop, si al treilea lucru este ca necazurile aduc suferinta. Priviti la versetul 6, el spune: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, (atentie) sunteti intristati prin felurite incercari."

Este durere. Indurerare. Aceste incercari si necazuri de care ne lovim in viata produc durere psihica, suferinte mentale grele, neliniste. Si apoi este acel intreg cortegiu al suferintelor fizice. Este real si noi toti intampinam durere in aceasta viata. Dar am ajuns sa inteleg, si sper ca si tu, ca durerea are o asa de mare importanta in a te schimba. Cred ca adesea, durerea ne clarifica lectia cand alte lucruri nu o fac. Daca altceva nu o face, durerea te face sa gandesti, te obliga sa-ti pui intrebari. Durerea are un rol important in a te schimba. Luati durerea fizica, de exemplu boala. Nu vorbesc despre raceala pe care cu totii am avut-o in ultimul timp, aceasta este inerenta vietii si nu-i nimic grav, este o parte a vietii. Vorbesc despre boala grava, cand esti grav bolnav sau ai o suferinta fizica grava. am aflat ca aceasta boala este mesagerul lui Dumnezeu pentru a ne chema sa-L intalnim.
Adesea,
Inclinat sa ratacesc,
Simt Doamne
Ca sunt inclinat sa parasesc viata pe care o iubesc.


Si Dumnezeu stie aceasta despre tine si despre mine. Deseori, boala si suferinta si durerea fizica este un mesager trimis sa ne cheme a-L intalni pe Dumnezeu. Mai mult, am descoperit aceasta in propria mea viata. Imi place sa citesc comentarii biblice, ma auziti citand numele acestor giganti Sequoia (n.t. cei mai mari arbori existenti pe Pamant, numiti si ,,redwood") ai trecutului bisericii crestine. Iubesc comentariile biblice, dar am descoperit ca nu exista nici un comentariu care sa-mi clarifice biblia mai bine decat boala si durerea. Sunt condus catre biblie intr-o stare a mintii si inimii, in durerea mea, pe care altfel nu o am. Si incep sa caut in biblie pentru a-L gasi pe Dumnezeu si a gasi raspunsuri. Asa ca descopar ca nu exista nici un comentariu care sa ne deschida biblia mai mult decat suferinta, parerea de rau si durerea. Durerea isi are locul sau in viata crestina.

Cunoasteti numele lui C.S. Lewis. Il stiti probabil din ,,Cronici ale lui Narnia" si din alte lucruri pe care le-a scris, dar C.S. Lewis a fost un mare ganditor, un mare crestin si el obisnuia sa spuna ca: ,,Dumnezeu ne sopteste in placerile noastre. El ne vorbeste in constiintele noastre. Dar El striga in durerile noastre." Iar apoi el spune: ,,durerea este megafonul Lui pentru a trezi o lume surda". Imi place cum suna, nu pentru ca imi place durerea ci pentru ca imi place acest fel de gandire. Durerea este megafonul lui Dumnezeu pentru a trezi o lume surda, este folosit de Dumnezeu pentru a atrage atentia individului. Si desigur C.S. Lewis cunoscuse durerea. Nu stiu daca sunteti familiari cu povestea lui, dar el si-a trait aproape intreaga viata necasatorit. Si intr-un final a intalnit femeia potrivita si s-au casatorit. Numele ei era Joy (Bucurie). Dar au descoperit curand ca ea avea cancer si intr-un an si jumatate sau doi ani, nici nu cred ca a durat doi ani, ea s-a dus. Deci, iata un om care asteapta intreaga sa viata. A incaruntit, a avut parte de toate ridurile si toata singuratatea care vine odata cu burlacia. In sfarsit femeia potrivita care sa-i fie smulsa in cateva luni. El a avut partea sa de durere, dar din durere s-a nascut o asa de mare parte din relatia sa cu Dumnezeu.

4.Si acum sa va spun un alt gand. Necazul vine in multe feluri. Multe feluri. In I Petru 1:6, este spus: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, sunteti intristati (atentie) prin felurite incercari". Felurite incercari.

5.Si acum da-mi voi sa te conduc la ultima idee. Necazul nu ne poate rapi bucuria, daca nu-i dam voie. Dumnezeu a stabilit sa ne dea o bucurie pe care necazul sa nu ne-o poata lua. I Petru 1:6 spune: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, sunteti intristati prin felurite incercari". Noul Standard American traduce in acest fel: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca...". Chiar daca vei trece prin toate aceste dificultati. Aceasta inseamna ca aceste dificultati nu ne pot ucide bucuria, te bucuri mult oricum. Si aceasta este ceea ce a spus Isus in Ioan 7:38: ,,Cel ce crede in Mine cum spune scriptura, din inima lui vor curge rauri de apa vie." El spune: ,,Cel ce crede in Mine", ce crezi tu astazi despre Isus Hristos? Crezi ca El este un Dumnezeu al harului? Crezi ca El este credincios? Crezi ca El este atotstiutor si atotiubitor astfel incat tot ce a permis sa vina in calea ta va fi folosit de El? ,,Cel ce crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie", vorbind de acea bucurie care se afla acolo pentru crestin. In ciuda necazului, in ciuda incercarilor, bucuria va izvori. Cineva a spus atat de bine ca:

,,pasii cu care urcam la locul bucuriei sunt in mod obisnuit udati de lacrimi. Si in cenusa durerii noastre se afla scanteile bucuriei gata sa se aprinda la suflarea Duhului Sfant."
Acest este felul in care lucreaza.

Vreau sa inchei cu un pasaj din viata Dr. Reuben A. Torrey care a fost unul dintre marii invatatori ai bibliei din generatia trecuta. El si sotia sa, doamna Torrey, au trecut printr-o perioada grea de durere sufleteasca atunci cand fiica lor de 12 ani a murit accidental. Funeraliile s-au desfasurat intr-o zi mohorata, ploioasa. Stateau pe marginea mormantului si priveau cum trupul fetitei era ingropat. Cand s-au intors, printre lacrimi doamna Torrey a spus: ,,

Sunt atat de bucuroasa ca Elizabeth este cu Domnul si nu in acea cutie.
Dar chiar stiind ca acest lucru era adevarat, va puteti imagina ca inimile lor erau zdrobite. Dr. Torrey a spus ca a doua zi cand mergea pe strada, totul s-a prabusit in interiorul sau. Se gandea la singuratatea anilor ce urmau sa vina fara prezenta ei, la inima franta de casa goala si la toate celelalte implicatii ale mortii fetitei. Era atat de impovarat de toate acestea incat, in cele din urma, a strigat spre Dumnezeu spunand: ,,O Doamne, ajuta-ma, linisteste-ma." Iar apoi isi aminteste ce a urmat: ,,si chiar atunci acest izvor, Duhul Sfant pe care il aveam in inima, a izbucnit cu asa de mare putere cum nu cred ca am experimentat inainte si a fost (retineti) cel mai fericit moment pe care l-am cunoscut in viata mea, cand Dumnezeu mi-a umplut inima cu liniste si bucurie prin Duhul Sfant". A continuat spunand: ,,O ce minunata este bucuria Duhului Sfant! Este un lucru de nedescris in cuvinte, maret, sa-ti gasesti bucuria nu in lucruri legate de tine, nici in cei mai dragi si iubiti, ci sa ai in tine un izvor curgand, curgand, curgand, curgand totdeauna 365 de zile in fiecare an, curgand in toate imprejurarile spre viata vesnica."

Acesta este Dumnezeul caruia ii slujesc. Acesta este Dumnezeul caruia ii slujesti, daca esti astazi un crestin. Daca astazi nu esti un crestin ai nevoie sa te intorci la El, pentru ca El are raspunsurile pentru viata ta, El are taria si bucuria de care ai nevoie. Bucuria Domnului este taria mea. Si aceasta este bucuria pe care necazul nu mi-o poate lua, este bucuria mea. Este darul meu de la Dumnezeu, Duhul Sfant. Dumnezeu foloseste necazul care vine in calea mea. El este de asemenea si inauntrul meu, manifestand bucuria de care am nevoie pentru a fi taria mea. Si iti spun, ca si Rueben A. Torrey am aflat ca este adevarata si in viata mea, in cele mai dureroase momente ale vietii mele am strigat catre Dumnezeu si am spus: ,,Doamne Isuse, Tu ai spus ca nu ma vei lasa fara mangaiere. Arata-mi mangaierea Ta si da-mi bucuria care sa fie taria mea acum." Dar niciodata nu m-a lasat, si este genul de lucru care cand se intampla, nu-l poti nici macar explica. Iar prietenii si cei dragi spun: ,,ar trebui sa pocnesti si sa te faci bucati." Acesta este momentul sa-i privesti drept in ochi si sa le spui: ,,Sa stii ca daca nu l-as fi cunoscut pe Hristos as fi cedat si m-as fi facut bucati." Dar El este asa de credincios cuvantului Sau. Si eu cunosc bucurie si aflu mangaiere si aflu pace acum, in ciuda marii dureri care mi s-a intamplat. Acesta este unul dintre motivele pentru care Il iubesc atat de mult, pentru ca El este atat de bun cu mine. Vezi, toate fiintele omenesti trec prin necazuri,

dar necazul pentru crestini este asa de diferit, pentru ca Isus il face sa fie asa de diferit.

marți, 29 iulie 2008

mai bine simpli si smeriti



















Nu voiesc sa fiu decât un simplu om

Si sa fiu placut 'naintea Ta

Daca cei din jur m-au parasit

Tu ramâi mereu Taria mea

Daca cei din jur m-au parasit

Tu ramâi mereu Taria mea

Mai bine simpli si smeriti

Si de Dumnezeu iubiti

Mai bine simpli si smeriti

Si de Dumnezeu iubiti

Numai Tu Isus ma placi asa cum sunt

Când mi-e greu doar Tu ma întaresti

Te voi lauda cu al meu cânt

M-ai iubit si înca ma iubesti

Te voi lauda cu al meu cânt

M-ai iubit si înca ma iubesti

Mai bine simpli si smeriti

Si de Dumnezeu iubiti

Mai bine simpli si smeriti

Si de Dumnezeu iubiti

Niciodata, Doamne nu m-ai parasit

Ai fost lânga mine-n încercari

M-ai iertat si-atunci când Ti-am gresit

Am vazut a Tale îndurari

M-ai iertat si-atunci când Ti-am gresit

Am vazut a Tale îndurari

Mai bine simpli si smeriti

Si de Dumnezeu iubiti

Mai bine simpli si smeriti

Si de Dumnezeu iubiti

Unele din efectele principale ale slavei lui Dumnezeu asupra oamenilor este ca ne smereste si ne face sa ne prosternem inaintea Sa. Ori de cate ori ne intalnim cu Dumnezeu intr-un mod puternic, aceasta va aduce mereu o zdrobire in noi.

Smerenia – adevarata – nu apare niciodata cand ne concentram in primul rand asupra pacatului din noi. Ci ea vine firesc in momentul cand ne uitam la desavarsirea nemarginita a lui Dumnezeu si ne masuram cu lumina maretiei Sale sfinte. Aerul din casa pare curat pana cand isi face aparitia o raza de soare. Fiindca atunci lumina stralucitoare a acelei raze de soare, vezi pentru prima data tot felul de particule de praf. Fara soare nu le-ai putea vedea niciodata. In acelasi mod, adancimea pacatelor noastre este ascunsa, pana cand le vedem in Lumina Fiului lui Dumnezeu .

Phillips Brooks a spus atat de bine : „ Adevarata smerenie – nu inseamna sa te apleci in jos pana devii mai mic decat esti in realitate, ci sa stai in picioare si sa te masori cu ceva si mai inalt, care-ti va arata adevarata micime a inaltimii tale

Isus ma invata si imi cere sa ma smeresc si eu in relatie cu altii.
Smerenia inseamna :

- lipsa maniei

- lipsa razbunarii, acuzarii, condamnarii sau a reprosurilor

-dorinta de a face bine celor ce te urasc

-prezenta dragostei in ciuda urii

-A nu apela la pozitia pe care o ai pentru a face dreptate

Smerenia este o atitudine interioara
Blandetea este o atitudine exterioara.

Ce ma mai invata Domnul Hristos :
EL a fost om dar in acelasi timp Fiu de Dumnezeu , nu s-a folosit de autoritatea si puterea sa Suverana , s-a abtinut sa ii ucida pe batjocoritori cand putea face asta doar la simpla sa rostire, prin suflare, privire sau prin cuvant. S-a abtinut in a comenta si a isi cere "drepturile" in aceasta lume, in a isi lua apararea.

Invat de la Isus ca si atunci cand s-a supus si a ramas smerit , EL L-a onorat pe Dumnezeu.

Am incredere si eu in Dreapta Judecata a lui Dumnezeu.
Oridecate ori eu, alexandru incerc sa fac dreptate , nu fac altceva decat sa ii iau locul Dreptului Judecator.

E foarte important cum reactionam in momente de criza, si cu ce atitudine. Asta face toata diferenta. Imi doresc "mai bine simpli si smeriti" stiind ca Domnul imi apara pricina si El face dreptate in viata mea caci ii apartin Lui si sunt proprietatea Sa rascumparata prin Sangele Sau Scump si pretios.

Si voi toti sunteti iubiti de EL.

duminică, 27 iulie 2008

Sunt inundatiile un paradox?














Nu.

Dumnezeu il iubeste pe om.

Priviti cele doua imagini, Dumnezeu il dezbraca pe om de "realitatea" ce il inconjoara, Ii ia palpabilul si tangibilul pentru a il face constient de valoarea sufletului sau si de pregatirea intalnirii cu El. Viata pe acest pamant nu este decat o pregatire pentru adevarata viata, cea care nu mai moare niciodata. viata eterna.

Christos realitatea tuturor lucrurilor

Inainte de toate as vrea sa va cer sa vedeti faptul acesta, conform Scripturilor, toate lucrurile fizice, toate lucrurile materiale pe care le vedem, le atingem si le savuram, nu sunt lucruri reale. Ele sunt doar o umbra, o ilustratie a celor reale. Zi de zi noi contactam atat de multe obiecte materiale : mancam hrana, bem apa, imbracam haine, locuim in casele noastre si ne conducem masinile. As vrea sa va cer sa vedeti si sa retineti bine faptul ca aceste lucruri nu sunt reale. Ele sunt decat umbre, ilustratii. Hrana pe care o mancam in fiecare zi nu este hrana reala, ci o ilustratie a celei reale. Apa pe care o bem nu este apa reala, ci o ilustratie a celei reale. Lumina din fata ochilor nostri nu este lumina reala, ci o ilustratie care ne indreapta atentia spre altceva.

Atunci care sunt lucrurile reale?
Oameni buni, as dori ca prin harul lui Dumnezeu sa va spun in adevar ca lucrurile reale nu sunt altceva decat Christos Insusi. Christos este hrana reala pentru noi. Christos este apa reala pentru noi. Christos este lumina reala pentru noi. Christos este realitatea oricarui lucru pentru noi. Nici chiar viata noastra fizica nu este o viata reala. Ea nu este decat o ilustratie care ne indreapta atentia spre Christos. Christos este viata reala pentru noi. Daca nu-L ai pe Christos, nu ai viata! Veti spune : " Sunt viu; am viata in trupul meu" . Dar trebuie sa vedeti faptul ca aceasta nu este viata reala. Este doar o umbra care arata inspre viata reala- care este Christos Insusi.

Zi de zi, in timp ce locuiesc in casa mea, am constienta si sentimentul ca ea nu este locuinta mea reala. Intr-o zi i-am spus Domnului: " Doamne , aceasta nu este locuinta mea; aceasta nu este locuinta mea reala; aceasta nu este nimic . Doamne, TU INSUTI esti locuinta mea". Da , EL este locuinta reala pentru noi.
Multi isi fac griji in aceasta perioada ca isi pierd casele - dar de fapt nu isi pierd nimic. Casa noastra trebuie sa fie sub protectia si prezenta lui Dumnezeu.
Acum as dori sa va pun o intrebare . Poate nu vi s-a intamplat niciodata asa ceva. S-ar putea sa va fie foarte clar faptul ca Christos este hrana voastra, Christos este apa voastra vie, Christos este lumina voastra si Christos este viata voastra. Dar permiteti-mi sa va intreb, ati constientizat vreodata faptul ca Christos este chiar tara in care traiti ?
Christos este tara ( pamantul) . S-ar putea sa simtiti ca zi de zi traiti pe acest pamant, in acest colt de tara, dar trebuie sa constientizati faptul ca acest pamant nu este tara voastra reala. Chiar si acest pamant nu este altceva decat o ilustratie care arata inspre Christos. Christos este tara reala pentru noi. Hrana este o ilustratie, apa este o ilustratie, lumina este o ilustratie, viata voastra este o ilustratie, iar tara este si ea o ilustratie. Christos este tara reala pentru noi. Trebuie sa va spun ca sunt crestin de mai mult de treizeci de ani, dar abia in ultimii ani mi-am dat seama ca Christos este tara pentru mine. Stiam ca Christos este pentru mine ,viata , hrana, lumina si totul , dar nu tara.
In ultimii cativa ani, Domnul m-a facut sa-L experimentez tot mai mult. Inainte ca Domnul sa-mi arate ca El este pentru noi tara, El mi-a aratat intai ca El este locuinta noastra. Citisem Scripturile zi de zi timp de mai mult de douazeci de ani, fara sa remarc faptul ca Domnul este locuinta noastra. Apoi intr-o zi am vazut ceva din psalmul 90. In primul verset Moise spunea" Doamne, Tu esti locuinta noastra , din generatie in generatie". O, in ziua aceea Domnul mi-a deschis ochii ca sa vad ca El este locuinta mea. Atunci L-am cunoscut pe Domnul ca fiind ceva mai mult. Dar dupa doi sau trei ani Domnul mi-a deschis ochii chiar mai mult. Am vazut ca Domnul nu este pentru mine doar locuinta , ci si tara. Domnul este tara pentru mine! O , incepand de atunci Domnul mi-a aratat multe lucruri din Scripturi. De atunci am inceput sa inteleg de ce in Vechiul Testament Domnul se referea mereu la "un colt de tara". Domnul l-a chemat afara pe Avraam spunandu-i ca il va duce intr-o anumita tara, care era tara Canaanului. Amintiti-va de multe ori , incepand cu al 12-lea capitol din Geneza si pana la sfarsitul Vechiului Testament, Domnul a pus accentul pe tara si S-a referit la ea din nou si din nou. Tara...tara..tara.. pe care am promis-o parintilor tai. Tara pe care am promis-o lui Avraam, tara pe care am promis-o lui Isaac, tara pe care am promis-o lui Iacov, tara pe care v-am promis-o voua. Va voi duce in tara. Era tara, tara..mereu tara. ( cap.1 Christosul Atotinclusiv).
















Pentru unii in aceste zile pline de calamitati ...e timpul sa isi construiasca o viata noua.
pacat ca unii o vor reconstrui doar pe cea fizica, nu si cea spirituala.

Domnul fie laudat caci El este Locuinta si Adapostul nostru.
Si El este si TARA noastra prin Isus Christos.
Amin.

sâmbătă, 26 iulie 2008

parabola frumoasa despre dragostea daruirii



Am citit o poveste frumoasă scrisă de Shel Silverstein şi intitulată Arborele care dăruieşte. Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.

Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.

Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..

Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.

Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.

Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.

Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.

„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.

Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.

Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.

După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.

Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.

Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.

Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”

Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.

Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.

„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.

Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.

Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.

Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.

Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.

Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.

Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.

Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.

Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.

Sa ne gandim la cat de mult ne-a iubit Hristos, s-a jertfit si frant din dragoste pentru noi oamenii. Dumnezeu a dovedit prin fapte ca ne iubeste, incat a DAT ce a avut mai scump sa moara pe lemnul crucii.- pe Fiul Sau ISus Christos.

Cu ce atitudine vom privi noi in viata acest sacrificiu?

Spun clar.
ATITUDINEA ta fata de ce a facut ISUS la cruce iti va schimba destinul vesnic.

multa pace.

joi, 24 iulie 2008

Rapirea este reala ?

Rapirea vine curand. Suntem pregatiti?
Acest eveniment va fi real si eu il cred personal pentru ca este mentionat in Cuvantul lui Dumnezeu.


Apocalipsa 13:16-17
Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte , astfel incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde daca nu are sa aiba semnul, sau numele fiarei sau numarul numelui ei.
Matei 24:27
Caci cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus , asa va fi si la venirea Fiului omului.
Apocalipsa 9:6
In acele zile, oamenii vor cauta moartea si n-o vor gasi; vor dori sa moara si moartea va fugi de ei.


THE RAPTURE IT'S COMING
BE READY...

Acum multi tineri pe care ii intalnesc imi pun aceasta intrebare:
"Poi mai are rost sa ma rog pentru un partener de viata daca oricum sunt vremurile din urma"?
Uneori stau si ma gandesc la primii crestini din primul secol, acestia erau indragostiti de Isus si isi doreau sa vina chiar in timpul vietii lor, traiau o viata de pregatire si asteptare...si iata ca au trecut peste 2000 de ani si Domnul Isus inca nu a venit .Inca usa Harului mai este deschisa.".
Nu stiu ce sa le raspund la astfel de tineri...ii pot influenta intr-un singur mod si o unica directie: aceeea de a fi pregatiti oricand de plecare. Nu stim clipa, ceasul cand EL va veni asemeni unui hot. Insa cunoastem din Cuvant ( asta daca il mai citim Voia Lui) , prin rugaciune aflam dorintele lui si cum putem sa ii fim placuti - iar prin post ne pregatim intr-adevar mintea si sufletul pentru adevarata viata - cea pe care o vom experimenta in Glorii.

Pot sti care este voia lui Dumnezeu pentru viata mea?
o Da. Tot prin intermediul Scripturii.

Providenta lui Dumnezeu nu insala pe nimeni.
Cand ma incred in Voia Lui Dumnezeu nu ma mai pot baza pe intuitia mea. CE imi place la Domnul este ca EL nu isi ascunde Voia nimanui, trebuie doar sa ai placere si pasiune in a o cauta.
Cum gasesti Voia lui Dumnezeu?
Din nou va trimit cu drag pe toti la Scriptura.
Dumnezeu nu se ascunde obscur de oameni si sta in Inaltul cerului avand o pofta de a se amuza de oameni ce bajbaiesc dupa Voia lui. Voia lui nu este ca o mina de aur ..la care Dumnezeu sa ne strige la fiecare....opaa...alooo tinere...batranelule....fii atent la Mine...: "Caldutzz...Rece...rece..rece....Caldut....FOC FOC FOC...rece...". Doar noi oamenii ne jucam astfel de jocuri. Dumnezeu are o cale mult mai precisa si aceasta este Voia Lui din Cuvantul Sau.- Biblia- Sfanta Scriptura.

Unii oameni doresc scopul vietii si Voia lui Dumnezeu dar nu vor sa creada in El. Sa se increada in Domnul Dumnezeu ca Persoana. Si e normal de ce exista atata depresie, deceptie si confuzie, de ce exista in mintea lor o teologie difuza, deformata, un Domn poluat si ciopartit si asteptarile lor devin irealiste. Nu are rost sa cauti voia lui Dumnezeu - in casatorie, cine este partenerul tau de viata, cariera ta daca tu nu esti deja IN Voia lui Dumnezeu - nascut din nou si regenerat spiritual.

In psalmul 143:10 David se roaga" Invata-ma sa fac voia ta- caci Tu esti Dumnezeul meu". atat:). Nu spune deloc " DOAMNE - invata ma sa inteleg voia TA, dezvaluie-mi Voia Ta, manifesta-ti voia Ta , descopera-mi si reveleaza-mi Voia Ta" ): Nu spune " Doamne vreau sa gasesc voia ta".

David nu a dorit informare ( intelect) despre Voia lui Dumnezeu- ci supunere.
David nu a dorit ( la acest moment) cunoastere ci ACTIUNE " SA FAC VOIA TA".
Mai degraba " Imputerniceste-ma Doamne sa fac voia TA" - david cred ca cunostea care este voia Lui Dumnezeu. Si noi o stim deja din atatea predici, versete, mesaje, sfaturi, principii de viata, bloguri si resurse.+ Cuvantul sau. Insa Domnul vrea sa vada ca il si iubim -facand VOIA SA, actionand Voia Sa, implinind si practicand voia sa, aplicand la viata mea Voia Sa.
Repet " Dumnezeu nu isi ascunde voia de nimeni"- si tu cel care citesti poti sti si tu voia lui Dumnezeu pentru viata ta din Scriptura!, te incurajez sa iti faci timp sa o citesti si atunci vei sti ce directie sa iei, unde sa o apuci, ce anume sa lucrezi, ce anume sa iubesti.

Apoi care este voia lui Dumnezeu in aceste vremuri?
1 Timotei 2:3-4
Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru
care doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunoasterea adevarului.
2 Petru 3:9
Domnul nu intarzie la implinirea promisiunii Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.

1 Corinteni 2:9
Dar dupa cum este scris" Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si mintea omului nu le-a conceput, asa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru cei care-L iubesc.
Sa asteptam pregatiti venirea Lui.
Sa iubim Cuvantul Lui si sa il aplicam.
Sa ne rugam ca Domnul " Sa ne invete sa facem Voia Lui"
Domnul sa ne invete sa ne iertam unii pe altii.
Domnul sa ne invete prin Cuvant sa ne iubim unii pe altii.
Si sa fim crestini practici - lucrand pentru Gloria Imparatului.

Nimic nu poate fi mai relevant si mai semnificativ ca aceste lucruri.
Doamne, invata -ne sa facem Voia Ta ca sa fim gata oricand pentru intalnirea cu TINE .
amin

intre VT si NT in Biblia mea am doua citate...vi le ofer si voua ca zidire si incurajare.

Daca vrei un camin fericit, atunci vegheaza in tinerete asupra comportarii tale, ca sa nu-ti atragi o judecata asupra vietii tale.
Mai bine sa ai mai putine aventuri, mai putina distractie si mai putin succes la prieteni ca sa ramai DREPT inaintea lui Dumnezeu si ca rasplata" EL iti va da tot ce-ti doreste inima.

El a fost om- in carne adevarata ! si Fiu divin





















Isus nu a fost Superman.El nu Si-a sfidat dusmanii, stand impunator cu mainile in solduri, in timp ce gloantele ricosau dupa ce se loveau de pieptul Lui: Biciul soldatilor romani a facut sa tasneasca sange adevarat, spinii s-au infipt in carne adevarata, cuiele I-au provocat dureri insuportabile, iar crucea L-a condus la o moarte reala.Iar El a purtat toate aceste poveri, i-a iertat si i-a iubit pana la capat. (ISUS A FOST UN OM!)
ISus nu este un macho, un erou seducator, un smeker bisnitzar de suflete umane.





















EL a fost om dar in acelasi timp Fiu de Dumnezeu , nu s-a folosit de autoritatea si puterea sa Suverana , s-a abtinut sa ii ucida pe batjocoritori cand putea face asta doar la simpla sa rostire, prin suflare, privire sau prin cuvant. S-a abtinut in a comenta si a isi cere "drepturile" in aceasta lume.



















De ce toate aceste lucruri?
sincer ma gandesc...pentru ca sa ne castige la El prin dragostea de la Cruce.
Fiti binecuvantati de lucrarea omului si Fiului de Dumnezeu - Isus Hristos.
Ma bucur ca Domnul m-a creat om.
E minunat sa stii ca nu esti semizeu, nu esti inger si nici demon.
Esti lucrarea Mainilor Sale " incununat cu slava si cinste" Psalm 8:5.
Fiti oameni.
Priviti in Sus la cerul lui Dumnezeu .

miercuri, 23 iulie 2008

Christian the Lion - povestea intreaga.



Sfintii imblanzesc si leii.
Psalmul 91:13 spune astfel " Vei pasi peste lei si vipere si veti calca in picioare pui de lei si de serpi".

Moment of Love is what we need

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică