Despre post si trezire spirituala - Paul Washer

Sălbăticia teologică - de A.W.Tozer

Din eroare doctrinară izvorăşte inchinarea la un dumnezeu fals.

A.W.Tozer spunea:

"O grădină neingrijită va fi in scurt timp biruită de buruieni. Inima care nu se ocupă de cultivarea adevarului şi de smulgerea erorilor va deveni in scurt timp o sălbăticie teologică."

....şi avea dreptate.

Cercetaţi duhurile, spunea Apostolul Pavel şi ne mai indemna să ne rugăm să avem darul deosebirii duhurilor. De ce ? Din cauza invăţătorilor mincinosi! Câţi işi mai citesc azi Scriptura acasa şi au o inimă aleasă ca a acelor din Bereea ? Azi accentul se pune pe tălmăcirea viselor, pe tâlcuirea vedenilor şi stărilor de extaz(pacea duhului, odihna in duhul) şi nu pe aprofundarea doctrinară.

Ce aşteptări are Dumnezeu ?

Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. Proverbe 14:23

I’m SO TIRED of hearing from men’s hearts and hearing from their minds and hearing from their opinions! - Paul Washer

Văd că mulţi se cred deja "sisteme de referinţă" teologică, spirituală, in a oferi răspunsuri, consolări, soluţii, gen :"părerea mea, eu cred că, după mine, opinia mea , ce cred eu, cum văd eu lucrurile, care este perspectiva mea" dar prea puţini oferă Viziunea şi Perspectiva Lui Dumnezeu! aflată şi descoperită în Cuvântul Său dătător de viaţă, inţelepciune şi putere.

Noi căutăm o perspectivă şi o viziune asupra lumii conform Cuvântului lui Dumnezeu, din Biblie, deci ceea ce este in concordantă Cuvântului Său, nu sentimentele noastre intime postate pe toate paginile, nu ceea ce spune lumea că este corect şi bine, nu mentalitatea stricată este etalonul nostru de comparaţie şi standardul nostru.

8.Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9. ,Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţa de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Isaia 55:8-9

29. Casa lui Israel zice: "Calea Domnului nu este dreaptă." Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? Ezechiel 18:29

Dacă postăm ceva ..sa postăm Cuvântul Lui şi nu ideile noastre, şi atunci vom putea oferi soluţii la problemele cotidiene cu ajutorul Duhului Sfânt.
Domnul să ne ajute in vederea creşterii in cunoaşterea şi slujirea lui Dumnezeu şi trăirea Cuvântului Său.
Mă rog mereu să pot comunica Adevărul intr-o formă adecvată tinerilor, ( si oricărei generaţii) prezentând soluţii biblice adevărate la problemele contemporane şi la cele cu care ne confruntăm cu toţii in actualitate.
Prioritar fiecare işi face slujba şi lucrarea cu cinste şi demnitate onorându-l pe Dumezeu in toate privinţele.
apoi....
Orice mesaj şi orice postare trebuie să implinească cele 3 nevoi ale omului : nevoia de Dumnezeu, nevoia de semnificaţie/sens/scop şi nevoia de relaţii. Binenţeles că la prima nevoie se includ toate componentele salvării, criza de identitate, rezolvarea profundă spirituală a omului şi anume - păcatul prin credinţa în Jertfa Mântuitorului Isus Christos de la Calvar.

Te poţi gândi aici dacă cunoşti astfel de oameni, sau te poţi auto-analiza dacă gândeşti printr-o astfel de perspectivă. Eu imi doresc sincer inaintea Lui să nu spun niciodată ceva tinerilor de la mine şi să nu fiu insoţit de Puterea şi Ajutorul Lui, şi să nu trăiesc bazat pe 'umanism'. Sunt oameni care doar ceea ce spun ei este important...ceea ce spun alţii nu. Doresc doar ei să fie auziţi, recunoscuţi, apreciaţi, răsplătiţi, aplaudaţi, recompensaţi, evidenţiaţi, ascultaţi, oameni ce caută mereu să aiba dreptate prin argumente, experienţe, cunoaştere. La ce folos dacă lipseşte Atitudinea Lui ? Dragostea Lui?

Dar acest lucru nu arată decât "măruntzenia si micimea lor".
Cei mai multi oameni determină ce este bine intr-unul din următoarele moduri greşite, prin:

-relativism- nu există standarde absolute , ale binelui, iubirii, adevărului, numai unele comparative sau relative, Totul se raportează la circumstanţe, cultură, perspectivaă standardele comunitătii, şi sistemele de gândire şi mentalitatea stricată şi păcătoasă a oamenilor. Fiecare işi inventează şi construieşte "adevărul lui".
-situaţionalism- Este bine ceea ce se potriveşte mai bine pentru situaţia respectivă
-pragmatism- Este bine ceea ce functioneaza mai bine" ( auzi des ..."eu mă consider un om pragmatic, sceptic" ) nu cred până nu văd evidenţe..probe..dovezi, argumente,semne....
-raţionalism- Este bine ceea ce este logic şi poate fi analizat mintal ( raţional)
-realism- Este bine ceea ce se conformează cel mai bine " realităţilor" lumii naturale din jurul nostru
-hedonism- Este Bine ceea ce aduce mai multa plăcere
- tradiţionalism- Este bine ceea ce se făcea in trecut
-umanism- Este bine ceea ce spun eu că este bine
( studiază Geneza 3:1-7 si Levitic 18:1-5)

TOATE Aceste abordări (in viaţă) - nu iau in considerare faptul că Dumnezeu Insuşi este singurul Standard Obiectiv real pentru a determina ce este bine ( sau rău).

Deci,este bine ceea ce Dumnezeu spune ca este Bine . Si unde putem afla asta?
Raspunsul este doar in Cuvântul Său!, nu in blogurile noastre, nu in inimile noastre, nu in sentimentele noastre intime postate pe toate paginile ( gânduri ce ar trebui să le faceţi publice doar Domnului sau iubitului vostru)..uneori intimitatea nu este pentru holbarea tuturor ochilor şi pentru toate gardurile. "Păstrezi" ce ai mai frumos pentru cel pentru care te păstrezi si pregăteşti.

Asta înseamna a îl onora pe El si pe el/ea.

Mie sincer dintre toate aceste perspective cea mai periculoasă mi se pare ultima UMANISMUL (centrarea pe sine, iubirea de sine, centrarea in jurul iubirii de sine, hrănirea propriului ego gigantic si nesătul, axis mundi, "buricul pământului").Şi astfel se ajunge de oamenii acţionează precum " mici dumnezei".
Ohh, dar ce fericit poţi fi trăind altfel,( când nu te dai tu drept "modelul" şi nu oferi răspunsuri ca fiind tu-"sistemul de referinţă" ci trăind diferit. Precum EL este Altfel si Diferit.

Ce fericit poţi fi când te aşezi sub autoritatea supremă şi suverană a lui Dumnezeu, inghemuit dulce sub Domnia Sfântă a lui Isus Christos, şi sub călăuzirea Duhului Sfânt alegând cu bucurie purtarea Lui de grijă.
Imi place ce am descoperit pe trezirespirituala recent.
Paul Washer spunea in mesajul său normal din punctul Lui Dumnezeu de vedere, dar "shokant" pentru carnea şi firea pământească imbâcsită de poftele lumii:

" Cum este posibil ca atâţia oameni astăzi să declare totuşi că s-au intâlnit cu Isus Hristos şi totuşi să nu rămână permanent marcaţi?" foarte buna intrebare.

James MacDonald inspirat de El , a spus frumos la fel:
DACĂ CREDINŢA TA NU TE SCHIMBĂ NICI NU TE-A MÂNTUIT.
(practic iniţial nici nu a avut loc o naştere din nou in mine sau in tine, drag suflet)- dacă nu ne lăsăm schimbaţi şi transformaţi de puterea transformatoare a lui Dumnezeu.
EL vrea să lucreze.
El poate să lucreze prin tine.
Intrebarea este ...Ii permiti?
Il lasi?
Cedezi ...gândurile tale pentru Gândurile Lui?
Cedezi siguranţa ta, argumentele tale pentru Căile si Sfaturile Lui?
Renunţi la dreptatea ta şi imbraci Inţelepciunea Sa?
Te dai la o parte în a primi laudele şi Ii faci loc Fiului Său Christos pentru a fi proslăvit ,inălţat şi glorificat prin viata ta?

A fi drept ( neprihănit) inseamnă să fii in acord sau in conformitate cu standardul sau perspectiva ( viziunea) lui Dumnezeu.
Păcat nu este ceea ce comitem in exterior. Pacatul comis- ci şi gândurile noastre necurate., bolnave, păgâne, străine de Dumnezeu. Privirile pătimaşe şi pofticioase.

27. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu preacurveşti.
28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea in inima lui. Matei 5:27-28

Aceasta este Viziunea lui Dumnezeu, perspectiva Lui din Cuvântul Viu şi sfânt.
Cum vede El lucrurile?
Ce spune El, Cum gândeşte Domnul? Ce doreste El să ne transmită?
Această intrebare să o lansăm mereu in mintea şi inima noastră.
Ce părere are El despre acest subiect?, criză,problemă cotidiană de azi, cu ce se confrunta adolescenţii/tinerii,batrânii, o nevoie a lumii, problemă contemporană, pentru toate intrebăriile asupra vietii?

Si atunci vom sluji eficient si cu dragoste semenilor nostri.
Nu vom atrage atentia asupra noastra..ci vom atrage si directiona/ indica oamenii spre El.
Domnul puterii Transformatoare de vieţi.
Cel ce schimba si atinge destine prin Sângele Fiului Său scump Isus.
Mirele si Iubitul nostru Rege.

Glorie Ţie , Impărate.
Ne face plăcere să fim Guvernaţi de Tine in această lume.
oferindu-ne Viata, Hrana,Putere, Solutii prin Cuvantul Tau Sfant şi adevărat.

Rămâne-ţi indicatoare spre Isus.
In Slujba Lui,
Alexandru

“When men come before me in a pulpit and they tell me they want to share with me from their heart, the only thing I want to do is walk out the door. I’m SO TIRED of hearing from men’s hearts and hearing from their minds and hearing from their opinions! What I want is for someone to stand back and preach to me about Jesus Christ! (I want) someone to tell me ‘thus saith the Lord’ and not apologize and preach with the authority of God about the subject they’ve taken.”- Paul Washer

You must suffer - John Piper -One Passion

Conferinta Pasiune pentru Isus

Conferinţa „Pasiune pentru Isus” se va desfăşura în perioada 9-11 octombrie 2008.

În zile ca şi cele în care trăim, avem mai multe scoli teologice, mai multe cărţi devoţionale, mai multe website-uri creştine, însă pasiune arzătoare tot mai scăzută. Aceste trei zile sunt destinate tuturor acelor care caută o relaţie reală, vibrantă cu Isus. Tematicile discutate vor atinge puncte precum intimitatea cu Mirele Isus, rugăciunea ferventă, urgenţa în ceea ce priveşte vremurile în care trăim.

Fiecare zi a conferinţe va cuprinde două sesiuni de învăţătură specifică precum şi sesiuni de întrebări şi discuţii, scurte seminarii de aprofundare.

Conferinţa este găzduită de biserica creştină Neemia, Bratei, jud. Sibiu. Oferim cazare, însă nu şi masă.

Program

Programul de va desfăşura după cum urmează:

- Joi (09.10), 19.00-22.00: Sesiunea I
- Vineri (10.10), 10.00-13.00: Sesiunea II; 14.00-17.00: Seminarii; 19.00-22.00 Sesiunea III
- Sâmbătă (11.10), 10.00-13.00: Sesiunea IV; 14.00-17.00: Seminarii; 19.00-22.00 Sesiunea V

Vorbitori:
- David Gordon (IHOP-AC, Carolina de Nord, SUA)
- Claudius Samartinean (BHOP, Bazna)

Am fost întotdeauna impresionat de oameni care, în ciuda unor evidente handicapuri, au reușit să își împlinească visurile, să învingă nefavorabilul și să ajungă la performanțe deosebite. Am văzut cu toții (cred) clipuri cu Nick Vujicic . Nick a reușit să îmblânzească neobișnuitul și să-l transforme în „normal” în viața de zi cu zi. Dar și cupul de mai jos, într-un balet pe muzică modernă, vorbește despre o altfel de performanță: aceea a iubirii de a trece dincolo de orice obstacole, pentru a-l împlini pe celălalt.

50 de motive pentru care Isus a venit să moară

Cuprins
Cristos a suferit şi a murit:
1. Pentru a absorbi mânia lui Dumnezeu
2. Pentru a împlini voia Tatălui ceresc
3. Pentru a învăţa să asculte şi a fi desăvârşit
4. Pentru a-Şi desăvârşi învierea din morţi
5. Pentru a arăta bogăţia dragostei lui Dumnezeu şi a harului Său pentru păcătoşi
6. Pentru a-Şi arăta dragostea faţă de noi
7. Pentru a anula cererile de drept ale legii împotriva noastră
8. Pentru a fi o răscumpărare pentru mulţi
9. Pentru iertarea păcatelor noastre
10.Pentru a pune baza justificării noastre
11.Pentru a împlini ascultarea care devine neprihănire pentru noi
12.Pentru a înlătura condamnarea noastră
13.Pentru desfiinţarea circumciziei şi a tuturor ritualurilor ca fiind fundamente ale mântuirii
14.Pentru a ne aduce la credinţă şi pentru a ne păstra credincioşi
15.Pentru a ne face sfinţi, fără vină şi desăvârşiţi
16.Pentru a ne da o conştiinţă limpede
17.Pentru a obţine toate lucrurile care sunt bune pentru noi
18.Pentru a ne vindeca de slăbiciunile morale şi trupeşti
19.Pentru a da viaţa veşnică tuturor celor ce cred în El
20.Pentru a ne salva din acest veac rău
21.Pentru a ne împăca cu Dumnezeu
22.Pentru a ne aduce la Dumnezeu
23.Pentru a putea să-I aparţinem Lui
24.Pentru a ne oferi acces liber în locul preasfânt
25.Pentru a deveni locul nostru de întâlnire cu Dumnezeu
26.Pentru a pune capăt preoţiei din Vechiul Testament şi pentru a deveni Marele Preot veşnic
27.Pentru a deveni un preot milos care să ne ajute
28.Pentru a ne elibera de deşertăciunea înaintaşilor noştri
29.Pentru a ne elibera de sclavia păcatului
30.Pentru a muri faţă de păcat şi a trăi faţă de neprihănire
31.Pentru a muri faţă de lege şi a aduce roadă pentru Dumnezeu
32.Pentru a ne împuternici să trăim pentru Hristos, şi nu pentru noi înşine
33.Pentru ca crucea Lui să fie fundamentul tuturor laudelor noastre
34.Pentru a ne da puterea să trăim prin credinţa în El
35.Pentru a da căsătoriei înţelesul cel mai profund
36.Pentru a crea oameni plini de râvnă pentru fapte bune
37.Pentru a ne chema să-I urmăm exemplul de smerenie şi iubire costisitoare
38.Pentru a crea o ceată de ucenici răstigniţi
39.Pentru a ne elibera de sclavia fricii de moarte
40.Pentru a putea fi cu El imediat după moarte
41.Pentru a ne asigura învierea din morţi
42.Pentru a dezbrăca domniile şi stăpânirile
43.Pentru a elibera puterea lui Dumnezeu în Evanghelie
44.Pentru a înlătura vrăjmăşia dintre rase
45.Pentru a răscumpăra oameni din orice seminţie,

de orice limbă, din orice norod şi de orice neam
46.Pentru a-Şi aduna toate oile din întreaga lume
47.Pentru a ne salva de judecata finală
48.Pentru a câştiga bucuria Lui dar şi a noastră
49.Pentru a fi încununat cu slavă şi cinste
50.Pentru a arăta că cel mai rău lucru este plănuit de Dumnezeu să fie bun

Despre John Piper
John Piper : "The ministry of preaching is the central labor of my life. My prayer is that through that ministry and everything else I do the great glory of our God and Savior Jesus Christ would be magnified as more and more people come to live out the obedience of faith more and more deeply."
S-a născut în anul 1946 în Chattanooga, Tennessee. Pe când era încă mic părinii săi s-au mutat în Greenville, South Carolina unde şi-a petrecut o mare parte a copilăriei. A studiat la Colegiul Wheaton unde pentru prima dată a simţit chemarea de a intra in slujire. A absolvit apoi Fuller Theological Seminary unde sub îndrumarea Dr-lui Fuller, cel mai influent professor “în viaţă” a descoperit scrierile lui Jonathan Edwards, cel mai influent profesor “mort” pe care l-a avut. A graduat în 1974 Universitatea din Munchen unde şi-a făcut lucrarea de doctorat în Studii asupra Noului Testament. Această lucrare: “Love Your Enemies” a fost publicată mai apoi de Cambridge University Press and Baker Book House. Timp de 6 ani a facut studii biblice (predat) la Bethel College in St. Paul, Minnesota. În 1980 îşi urmează chemarea irezistibilă de a predica şi devine pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem din Minnesota, unde slujeşte şi în prezent. Împreună cu cei care îi sunt aproape, John Piper este dedicat în a transmite, a împrăştia pasiunea pentru supremaţia lui Dumnezeu în toate lucrurile pentru bucuria tuturor oamenilor în Isus Cristos. Împreună cu soţia sa, Noel, au patru baieţi şi o fata şi un numar mereu în creştere de nepoţi.

Aici poti comanda si vizualiza fragmente din carte ( 50 de motive...)

Live like a Jesus freak- The Barbarian Way

"Anyone who ever risks listening to God and following His voice knows that to everyone who is deaf to His voice, your actions will seem as if you've gone crazy." - Erwin McManus (from "The Barbarian Way")

“What we fear is what we’re subject to; our fears define our master… When we fear God and God only, we are no longer bound by all of the other fears that would hold us captive. The fear of death, the fear of failure, the fear of rejection, the fear of insignificance - all of the fears that know us by name and hunt us in the dark of the night become powerless when we know the fear of the Lord.”

“I am saying that we need to find the courage and freedom to be ourselves. We need to let ourselves become the unique individuals that God created us to be. We need to stop trying to be what everyone else wants us to be and stop worrying about what everyone else thinks… Barbarians live as if they are naked before God and naked before men. They have nothing to hide; they do not waste their energy pretending to be someone they’re not.”

“God would never choose for us safety at the cost of significance. God created you so that your life would count, not so that you could count the days of your life.”

Am mai primit si o mana de ajutor:
"The barbarian way is about love, intimacy, passion, sacrifice!"

"HIS purpose is to save us not from pain and sufering, but from meaningless."

"God's will for us is less about our comfort that it is about our contribution"

"People who are fully alive look out of their mind to those who simply exist"

"WE need to stop wasting our time and stop being afraid of what we cannot see and do not know.WE NEED TO MOVE FORWARD FULL FORCE BECAUSE OF WHAT WE DO KNOW!"

"STAY off the paved road!"

Paul Washer - Cuvant despre Pocainta si Rascumparare

Dumnezeu vine la biserica din cauza mea ( UMANISMUL)

Conferintele Misionare ma imbolnavesc.
Si eu sunt plictisit de 1 decembrie, obosit de concerte si conferinte de rugaciune.
Adevarata conferinta este cea a inimii si cea in care cauti partasia cu alti crestini.

Un gand relevant:
Paul Washer arata cat de mult a contribuit umanismul in crearea unui fals ISUS, total opus Acelui Isus care acum este in cerul lui Dumnezeu si care ne este revelat in Scriptura. Paul aduce la lumina acest adevar, si anume cat de mult omul s-a socotit pe sine insusi mai inalt in statut si pozitie, mai important decat Dumnezeu si apoi care este calea catre adevarata smerenie.

Dumnezeu nu are nevoie de mine.
Eu am nevoie de Dumnezeu.

Din tot ceea ce faci azi cat este etern?
Misiunea are doua lucrari
a) Fie cobori in valea luptei
b)Fie tii franghia celor ce se lupta.

Ce te costa sa fi crestin?Cat te costa sa fi membru al unei biserici?

Ei au gasit "secretul"

1.HUDSON TAYLOR
" o viata transformata"










A devenit urmasul lui Isus Christos la varsta de 17 ani.
Frumoasa varsta.:)

Pionerul Misiunii in interiorul vechii Chine avea cu siguranta experienta unui Mantuitor intotdeauna prezent, a unui Mantuitor locuind in inima lui, de aceea putea sa afirme:

• O cat se bucura sufletul meu in Domnul! Cand ma gandesc la binecuvantarea primita in aceasta zi fericita, ma intreb cum voi izbuti sa-L multumesc si sa-L laud, asa cum se cuvine. El este marele Dar al iubirii Tatalui ceresc, El s-a dat pe Sine pentru noi si ne face partasi la viata Sa de inviere si putere"

Hudson Taylor era inca un tanar cand a cunosc in ISUS pe Mantuitorul lui personal. In tinerete a raspuns apelului pentru misiunea in China, si timp de 15 ani a servit cu zel si eficacitate in aceasta imensa tara, inainte de a ajunge la experienta unei "vieti transformate". La varsta de 30 de ani Hudson isi deschidea inima fata de mama sa, intr-o lunga scrisoare, in care spunea:

" Sunt intr-o situatie in care raspunderile mele cresc fara incetare si am mare nevoie de un har deosebit pentru a le putea face fata,dar trebuie sa deplang mereu distanta la care ma aflu inca de scumpul meu Stapan si incetineala cu care il urmez. Nu pot spune cat ma hartuieste uneori ispita. Nu-mi dadusem seama niciodata cat de rea imi este inima. Cu toate acestea, trebuie sa recunosc ca iubesc pe Dumnezeu si lucrarea Lui; doar pe El sa-L slujesc, in toate imprejurarile.Iubesc mai mult decat orice lucru pe acest pamant pe acest Mantuitor pretios, care m-a acceptat asa cum sunt. Adesea sunt ispitit sa cred ca o fiinta asa de pacatoasa ca mine nu poate sa pretinda titlul de copil al lui Dumnezeu. Dar ma straduiesc sa resping acest gand si sa ma bucur si mai mult de comoara pe care o am in Domnul Isus, si bogatia harului prin care am fost acceptat in El, Cel Preaiubit. Dumnezeu sa ma ajute ca sa-L iubesc si mai mult si sa-L slujesc mai bine. mama roaga-te pentru mine! Roaga-te ca Domnul sa ma pazeasca de pacat, sa ma sfinteasca deplin, sa ma foloseasca tot mai mult in slujba Lui".

Nu exista dorinta in inima omului pe care Dumnezeu sa n-o poata satisface.( daca este dupa Voia Lui). Crestinul resimte o mare greutate sa ia intocmai promisiunile Mantuitorului. Domnul ISus a spus " Daca inseteaza cineva , sa vina la Mine si sa bea - Ioan 7:37" . Ni se spune sa mergem la El, nu sa facem apel la un prieten, nici la o experienta trecuta, nici la un sentiment, nici la o forma de gandire oarecare. Nu ni se spune nici macar sa venim simplu la Cuvantul lui Dumnezeu . CI mai curand sa mergem - prin intermediul Cuvantului - la Christos Insusi.

........
O alta scrisoare Hudson spunea: "Dorinta mea arzatoare este de a permite Mantuitorului meu sa-Si implineasca in mine Vointa Lui, as vrea sa traiesc prin Harul Lui pentru sfintirea mea. " A RAMANE" in Christos fara constrangere sau zbatere, a privi la El, a ne incredinta puterii pe care ne-o ofera El, sa ne lasam in grija Lui pentru purificarea noastra interioara, sa ramanem in iubirea unui Mantuitor atotputernic, in bucuria sigura a unei mantuiri depline!, mantuire de "orice pacat". El ne cere ca Voia Lui sa aiba prioritate deplina.".
.........
"Cum se ajunge la o credinta ferma?
Nu fortandu-te sa dobandesti credinta, ci odihnindu-te in Singurul care este demn de credinta". Cand am citit, am inteles totul. Daca noi nu credem EL ramane demn de credinta. Am privit la ISUS si am vazut cu bucurie imensa, ca El a spus : " NU TE VOI PARASI" Iata Odihna. Atunci m-am gandit : " M-am straduit in zadar sa raman in Domnul. Nu ma voi mai stradui- nu a promis El oare ca va ramane in mine, ca nu ma va parasi niciodata? EL nu ma va parasi niciodata.
Ce lumina a Duhului Sfant s-a raspandit in sufletul meu, cand m-am gandit la vita unita cu mladitele ! Ce eroare comisesem incercand sa obtin ceva, plinatatea in afara lui. Am inteles, nu numai ca Domnul ISUS nu ma va lasa niciodata, dar si ca eram un madular al Trupului Lui. Acum inteleg ca vita nu este, inainte de toate, radacina, ci totalitatea plantei : radacina, trunchiul, ramurile, frunzele, florile si fructele. ISUS este de asemenea soarele si lumina lui, aerul si ploaia, si de zece mii de ori mai mult decat tot ce am indraznit vreodata sa visez si sa doresc. Mare este bucuria de a descoperi acest adevar! Ma rog Domnului ca sa lumineze si ochii intelegerii tale, pentru ca sa poti cunoaste si tu bogatiile care ne sunt gratuit acordate in Christos si sa te bucuri de ele.
.....
"Partea cea mai dulce,,,daca este permis sa se spuna ca o parte este mai dulce decat alta, este linistea care decurge din identificarea noastra totala cu Christos. Inima aceasta stie ca si profetul Isaia " Celui cu inima tare, Tu-i chezasuiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine" ( isaia 26:3).
______________________________________________________________
Hudson Taylor - era un exemplu viu de liniste.
El primea de la "banca cereasca" din belsug pentru toate nevoile zilnice." VA dau pacea Mea" spune Christos, si prin urmare ceea ce nu agita pe Mantuitorul si nu-I tulbura duhul, nu-l mai tulbura nici pe misionar. Seninatatea Domnului ISUS, chiar si in momentele cele mai dramatice, era si privilegiul lui.Taylor nu cunostea nici graba, nici repezeala, nici jigniri. El avea pacea care intrece orice pricepere si nu s-ar fi putut lipsi de ea.
..........
apoi adauga el si mai categoric.." NU as putea indeplini ce am de facut fara pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere si care imi pazeste inima si gandurile".
Ramanand in Christos, Taylor participa la esenta si resursele Lui, si acesta printr-un act de credinta simplu si continuu." Cu toate acestea Taylor era destins si natural. Nu pot gasi alte cuvinte sa-l descriu decat prin expresia biblica era "IN Dumnezeu" . Da, era era in Dumnezeu. si Dumnezeu in el. Aceast este adevaratul "ramaneti in Mine" din Ioan 15.

Pe buna dreptate,Taylor putea sa ne indemne:" Sunteti grabiti, tulburati, in stramtoare? Priviti in Sus! Vedeti pe Imparatul Slavei! Lasati-L sa va lumineze prin Domnul Isus Christos! EL este agitat? tulburat? in stramtorare? Pe Fruntea Lui nu este nici o cuta, nici cea mai mica umbra de ingrijorare. Totusi aceste probleme de pe pamant Il privesc pe El chiar mai mult decat pe voi".

......Cum sa traim in Christos?
Cum aduc ramurile road? Nici printr-un efort neincetat de a ajunge la soare si la aer, nici printr-o lupta inutila de a avea parte de influente favorabile care dau frumusete mugurilor si culoarea verde frunzelor; ele raman pur si simplu in vita, intr-o unire permanenta, iar mugurii si roadele apar printr-o crestere spontana".
- Cum va aduce roade un crestin? Prin eforturi si lupte pentru a poseda ceea ce Dumnezeu da gratuit?
Meditand asupra vigilentei, rugaciunii, actiunii, ispitei sau pericolelor? NU! ci printr-o concentrare intensa a gandurilor si afectiunii asupra lui Christos; o abandonare totala in El, o cautare constata a Fetei Lui. IN cele spirituale sau trecatoare ,ei nu se mai ingrijoreaza de ziua de maine, deoarece stiu ca ISUS CHRISTOS va fi la fel de accesibil maine ca si azi, ca timpul nu poate fi o piedica pentru iubirea Lui.

Ei nadajduiesc si se incred doar in ce vrea si poate Domnul sa faca pentru ei si nu in ce vor si pot ei sa faca pentru El !! Secretul lor pentru a infrunta orice ispita si tristete este tocmai aceasta incredintare repetata si copilareasca a intregii fiinte in bratele Domnului.! Amin.

Aceasta este " viata transformata" viata care ramane in veac, viata care aduce roade, viata in Christos. Ea ar trebui sa fie privilegiul fiecarui credincios. Ce ni se spune in galateni 2:20 ar trebui prin credinta sa devina ( personal) o realitate glorioasa:
- " Am fost rastignit impreuna cu Christos si traiesc......dar nu mai traiesc eu , ci Christos traieste in mine . Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine".

* Hudson Taylor- (nascut la Bransley- Marea Britanie) in 1832.. decedat la Changsha in China, in 1905, a fost misionar de renume mondial, fondator al Misiunii din China interioara. ( Overseas Missionary Fellowship).

are you captivated by Christ?

" Biserica Crestina Baptista/Penticosta la "X" va invita la seri speciale de (!) inchinare prin cantare si ascultare a Evangheliei. Spre slava Domnului (!) vor canta grupurile "n" si "m",iar Cuvantul Domnului va fi predicat de fratele " Y"."

Nu stiu daca ai observat si dumneavoastra ierarhia. Mi-au atras atentia anunturile de la radio in special. Nu vreau sa jignesc pe nimeni,dar dupa parerea mea exista ceva anormal in anunturile noastre. Chemam oamenii la "concerte",nu la evanghelizare mai nou...Evanghelizare a devine concert de muzica crestina,unde se promoveaza "vedete". Imi veti spune ca e o solutie pentru a-i determina pe oameni sa vina la Biserica,poate. Posibil sa fie o solutie de a-i determina sa vina...insa noi trebuie sa-i fascinam pe oameni prezentandu- le Evanghelia lui Hristos.
Mi-ar placea ca atunci cand ii chemam pe oameni la evanghelizare sa o facem in asa fel incat ei sa inteleaga de ce ii chemam si cu ce scop ii chemam. Nu-i chemam la spectacol,exista alte locatii pentru asta,ci ii chemam la Cuvantul lui Dumnezeu.
As vrea sa prezint un exemplu clar ca sa ma intelegeti. Tactica noastra de a-i chema pe oameni este gresita dupa parerea mea de multe ori. Impachetam anuntul in asa fel incat sa para ca facem si noi spectacole si avem nevoie de spectatori,iar oamenii inteleg ca la noi a merge la adunare e a fi doar spectatorul unui program de calitate (?). Recent am invitat un coleg la adunare si nu am stiut cum sa il mai determin sa vina asa ca i-am zis sa vina ca o sa cant si eu o cantare. Mi-a spus ca o sa vina,dar cand a fost sa vina mi-a spus ca nu rezista 2 ore la biserica si sa-i spun la ce ora cant, ca vine sa ma vada si pleaca...Atunci mi-am dat seama. Asta inseamna manipulare. I-am dat impresia ca vine la biserica sa ma vada pe mine...Nu,nu asa se procedeaza!
Cum chemam oamenii la evanghelizare? Ii chemam la Cuvant,nu-i ademenim cu "ciocolata". Le prezentam pe Hristos,nu oameni talentati.Le prezentam nevoia sufletului lor,nu nevoia noastra de locasuri pline.Sigur ca e frumos cand Casa Domnului este plina, e frumos sa ne inchinam prin muzica.Muzica are un rol important in inchinare,insa acolo unde ierarhia se schimba,problema devine serioasa.Cu durere va marturisesc ca am participat la seri de evanghelizare de genul acesta- o ora si jumatate muzica, jumatate de ora Cuvant...(asta in caz ca programul nu depaseste 2 ore,oricum ierarhia este aceeasi, predica scurta ca sa nu plictiseasca pe nimeni,multa muzica astfel incat oamenii cad intr-un sentimentalism superficial de multe ori...).
Nu,nu prin oameni ii fascinam pe oameni,ci prin Hristos! Si totusi, nu le poti prezenta oamenilor un Mantuior fascinant,daca nu esti tu insuti mai intai fascinat de El.

Pareri?

prin curtoazia lui radu :)

Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat

„Pentru mine a trăi este Hristos...”
(Filipeni 1.21)

Stăm faţă în faţă cu una dintre cele mai sublime şi mai măreţe afirmaţii făcute vreodată de însuşi apostolul Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Pavel. Oricine ajunge faţă în faţă cu acest verset trebuie să ştie că se află pe un pământ foarte sfânt. Sunt gata să admit că mi s-ar părea un sacrilegiu să mă apropii de un verset ca acesta într-un mod nevrednic. Avem aici nu doar o afirmaţie a unei experienţe adevărate, a unei realităţi, ci, în acelaşi timp, ne găsim confruntaţi cu un standard de gândire. Orice experienţă care este de la Dumnezeu este sacră şi ar fi nepotrivit cu spiritul Noului Testament să ne apropiem de o afirmaţie ca aceasta într-un mod pur obiectiv sau să o mânuim cu mâinile noastre grosolane, să o criticăm sau să o disecăm.

E ceva atât de sublim în privinţa acestei afirmaţii, atât de delicat şi de pur, încât oricine este confruntat cu ea are următoarea dilemă. Pe de-o parte, ne este frică să ne ocupăm de ea într-un mod detaşat – în aşa zisul mod ştiinţific, pe de altă parte există de asemenea pericolul ca, dacă nu o analizăm până la un anumit punct, nu reuşim să-i înţelegem esenţa şi scopul adevărat. Suntem obligaţi să facem ambele lucruri – să o analizăm şi să încercăm să o înţelegem, având permanent în minte faptul că este o experienţă de viaţă şi o stare de fapt care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Îl avem acum în faţă pe Pavel care-i mângâie pe filipenii care erau îngrijoraţi pentru el. Le-a spus că prizonieratul lui a lucrat mai degrabă la înaintarea Evangheliei şi că aştepta şi nădăjduia că nu va fi dat de ruşine cu nimic, ci că, acum, ca întotdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin moartea lui (Fil 1:20). Acesta este contextul afirmaţiei despre care vorbim. Pavel vrea să spună că, în ceea ce-l priveşte, îi este indiferent dacă va fi dat la moarte sau dacă va continua să trăiască; în faţa lui sunt două posibilităţi, iar el nu ştie care se va întâmpla, însă, el spune: „E ok. Va fi bine aşa cum va fi”. El nu este îngrijorat şi nici filipenii nu trebuie să fie îngrijoraţi, deoarece Pavel spune: „pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig”. Apoi continuă spunând că dacă ar fi să-şi exprime preferinţa, atunci aceasta ar fi să plece, să fie mutat în slavă, totuşi, de dragul lor este mai bine pentru ei să rămână. Ne vom ocupa în continuare de acest punct al afirmaţiei lui Pavel pe care el o face cu privire la viaţă şi la sensul vieţii.
Cuvintele acestei afirmaţii ne confruntă cu cele mai importante întrebări care ni se pot pune vreodată: Ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Şi ce înseamnă asta pentru mine? Despre ce este vorba la urma urmei? Aceasta cea mai mare tragedie – că între toate grijile noastre de viaţă, în toată activitatea noastră intelectuală, în toate discuţiile noastre, singurul lucru de care oamenii nu sunt niciodată preocupaţi este, de fapt, lucrul cel mai important şi mai evident dintre toate – şi anume, viaţa însăşi şi trăirea. Iar aceasta nu este doar o întrebare importantă în sine, ci voi merge mai departe evidenţiînd că aici suntem confruntaţi cu cel mai dur test al mărturisirii credinţei creştine pe care-l putem întâlni. Pentru că, bineînţeles, acesta este un cuvânt mai mult sau mai puţin lipsit de sens pentru cineva care nu este creştin. Acest cuvânt vorbeşte în special celor care spun că sunt creştini şi, de aceea, sunt atât de nerăbdător să mă ocup de această problemă într-un mod subiectiv.
Bineînţeles că există tentaţia de a privi aceasta ca fiind doar o „experienţă” de-a lui Pavel, însă, dragii mei prieteni, acum vorbim despre noi, nu doar despre Pavel. Această afirmaţie este adevărată în cazul lui Pavel mai întâi şi mai întâi, dar ce e adevărat în cazul lui Pavel trebuie să fie adevărat pentru orice alt creştin. Apostolul Pavel n-a spus niciodată că este vreo diferenţă între el şi orice alt creştin. Niciodată n-a spus că există un fel de creştinism care se aplică lui şi un alt fel care se aplică celorlalţi. Pentru mine, unul dintre cele mai subtile pericole cu care suntem confruntaţi majoritatea este că, deşi avem 400 ani de protestantism, încă mai facem acele false diferenţe pe care le fac şi romano-catolicii între creştini şi necreştini. Se ştie că ei fac o diferenţiere puternică între sfinţi şi creştini obişnuiţi. Ei spun că sfinţii sunt oameni speciali sau „creştini spirituali” foarte diferiţi de „creştinii lumeşti”. Dar aceasta este o distincţie care nu se întâlneşte în Noul Testament.
Recunoaştem, bineînţeles, că există diferenţe în daruri şi slujbe, vedem aceasta în 1 Corinteni 12 şi Efeseni 4 şi în multe alte locuri din Scriptură. Dar în timp ce există diferenţe în slujbele care sunt date creştinilor de Duhul Sfânt prin Isus Hristos, noi toţi nu ne diferim cu nimic, iar vieţile noastre trebuie să arate asta. De aceea, apostolul vorbeşte atât de des despre „noi”. Ce este adevărat despre el, este adevărat şi despre alţii, şi aici, în această afirmaţie suntem confruntaţi cu unul din cele mai răscolitoare şi dure teste la care am putea fi supuşi. Putem noi spune în mod onest împreună cu acest om că pentru noi a trăi este Hristos? Este această afirmaţie adevărată în privinţa noastră? Nu am nici măcar un dubiu că cel mai măreţ lucru care se poate întâmpla în Biserică şi deci, şi în lumea de astăzi, este ca oamenii creştini să fie în stare să spună acest lucru din toată inima. Doar atunci când vor vorbi în felul acesta vor putea face ceva care să conteze în lumea asta; doar atunci când vor fi mistuiţi de această pasiune pentru Domnul lor, vieţile lor vor radia şi întreaga lume va şti că li s-a întâmplat ceva.

Deci, să privim spre acest cuvânt mai întâi în termenii experienţei apostolului, şi apoi haideţi să le găsim aplicarea şi în vieţile noastre. Pavel era în închisoare şi ridică această problemă : „ S-ar putea să mai trăiesc încă vreo 20 de ani” sau „Se poate să fiu dat la moarte mâine”. Dar ştiţi, mă găsesc într-o asemenea stare încât toată această chestiune îmi este indiferentă pentru că dacă voi mai trăi încă 20 de ani aceasta pentru mine înseamnă Hristos, iar dacă voi fi dat la moarte, asta înseamnă tot Hristos pentru mine; oricare din acestea două se va întâmpla, pentru mine se rezumă la acest lucru: „Hristos înseamnă viaţă, viaţa înseamnă Hristos”. Repet, întrebarea vitală care ni se pune tuturor este dacă putem spune acelaşi lucru şi noi. Pavel face aici o distincţie esenţială între cei care sunt creştini şi cei care nu sunt, iar lucrul care-i caracterizează pe creştini este că pentru ei, viaţa înseamnă Hristos.
Dar ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Cred că cea mai bună modalitate de a putea răspunde la această întrebare este să analizăm răspunsurile care au fost date acestei întrebări. Există, bineînţeles, foarte mulţi oameni care nu se gândesc niciodată la sensul vieţii. Pentru ei, viaţa înseamnă doar existenţă, un fel de condiţie animală sau o stare asemănătoare cu cea a unei flori sau plante. Există mulţi oameni care nu au o filozofie anume de viaţă. Ei pur şi simplu s-au trezit în lucrul acesta uimitor numit viaţă; li s-a oferit acest dar uluitor de a exista şi totuşi, trec prin existenţă fără a o contempla. Ei nu se opresc niciodată pentru a se întreba ce înseamnă ea la urma urmei, şi pur şi simplu trăiesc zi după zi mâncând şi bând fără a fi măcinaţi de asemenea gânduri.
Apoi, există oamenii care îşi trăiesc viaţa din perspectiva epicuriană, perspectivă ce poate fi sintetizată cel mai bine prin fraza: „Să mâncăm, să bem şi să ne veselim”. Atitudinea epicuriana faţă de viaţă era des întâlnită pe vremea lui Pavel ca şi în vremea de azi. Se centrează mai mult pe ideea de existenţă decât pe viaţă; pentru ei viaţa înseamnă plăcere: să mănânce, să bea, să danseze sau orice ar mai putea face. Aceasta e o filozofie de viaţă foarte bine pusă la punct care acaparează întreaga viaţă a unui om şi există mulţi oameni care chiar îmbrăţişează acest stil. Nu vreau să întârzii cu aceste consideraţii preliminare, dar e uimitor să vedem că, dacă ar fi să răspundă onest, mase mari de oameni ar recunoaşte că pentru ei asta înseamnă viaţa: un cerc de plăceri. E tragic, dar e adevărat. De câte ori nu auzim de oameni care pleacă din sate şi se duc să trăiască în oraşele mari pentru că vor să vadă „viaţa”. Îi compătimesc pe cei pe care îi lasă în urmă deoarece pentru ei viaţa înseamnă ocazie pentru plăcere.
O altă perspectivă asupra vieţii este cea a stoicilor. Este mai inteligentă decât cea a epicurienilor şi spune că viaţa este ceva ce trebuie îndurat. Omul stoic nu are tot timpul un zâmbet pe faţă şi nu spune: „Nu-i aşa că totul e minunat?”. El e suficient de inteligent să vadă că această afirmaţie e departe de adevăr. El a ajuns să-şi dea seama că lumea asta poate fi deseori umplută de lacrimi, el vede duritatea şi mizeria, suferinţa şi chinul şi ajunge la concluzia că a trăi înseamnă să înduri totul, să mergi mai departe, să te iei de mână cu viaţa şi să continui indiferent de ce s-ar întâmpla. Există, de asemenea, şi foarte mulţi oameni pe care, dacă i-ai întreba la ce se rezumă viaţa ar răspunde că este o bătălie care depinde de împrejurări şi noroc şi că trebuie să stai în picioare în mijlocul suliţelor şi săgeţilor care vin din partea norocului – adică o luptă continuă şi nesfârşită.
Urmează apoi perspectiva cinicului – perspectivă ce apare întotdeauna când viaţa este dificilă. Probabil că una dintre cele mai potrivite fraze pentru a exprima acest punct este discursul pe care Shakespeare îl pune pe buzele lui Macbeth:
„Opreşte-te! Stai! Lumânare ce ai viaţa scurtă! Viaţa nu este decât o umbră ce se mişcă; un actor sărman Care se fuduleşte şi îşi împopoţonează numărul pe scenă, Iar apoi e dat uitării; viaţa e un basm spus de un idiot Cu mult zgomot şi furie, un basm ce n-are nici un sens.”
Asta vreau să spun prin perspectiva cinicului. Atât de mulţi îmbrăţişează acest fel de gândire azi! Astăzi, când idealurile sunt falsificate, iar atâtea şi atâtea speranţe au fost trântite la pământ, această perspectivă vine ca o tentaţie ciudată. Comentariul clişeic al oamenilor de azi este: „Ce rost au toate lucrurile? Ce înseamnă?... Nimic.
Apoi, ca să mergem mai departe, există punctul de vedere mistic asupra vieţii. E important să înţelegem acest punct deoarece deseori perspectiva creştină asupra vieţii este înţeleasă ca perspectivă mistică. Există, bineînţeles, un asemenea lucru ca misticism creştin şi e foarte important să spunem misticism Creştin pentru ca lucrurile să fie clare. Perspectiva tipică a misticilor spune că viaţa şi toate relele ei există, în ultimă instanţă, din cauza cărnii şi că salvarea poate fi atinsă numai prin ieşirea din carne şi prin a nu te identifica cu ea. Prin urmare, misticul îşi petrece timpul încercând să mortifice carnea; el încearcă să trăiască într-un mod pasiv, nepermiţând lumii să-l influenţeze sau să-l afecteze în vreun fel. În felul acesta trăieşte el – încercând să moară faţă de lume şi să adopte o atitudine pur pasivă.
Daţi-mi voie să merg mai departe expunând perspectiva îmbrăţişată de oamenii obişnuiţi şi aici este punctul în care cuvintele apostolului ne testează atât de profund. Mă adresez acum creştinilor, membrilor bisericilor creştine: Dacă ai fi întrebat: „Ce înseamnă a trăi pentru tine? Ce este viaţa pentru tine, de fapt? Care este cel mai important lucru de care te ţii?” Nu-i aşa că mulţi dintre noi ar trebui să recunoaştem şi să mărturisim faptul că viaţa, pentru noi, înseamnă familiile noastre, casele noastre, slujba, ocupaţiile sau activităţile din viaţa noastră? Oare viaţa nu înseamnă pentru noi compania şi iubirea celor dragi, viaţa de familie şi cercul nostru în care ne învârtim? Ce lucruri preţioase sunt acestea, dar de multe ori ele devin esenţa, lucrul cel mai important în viaţă, iar atunci când acestea ne sunt luate din viaţa, lumea noastră se prăbuşeşte şi nu ne mai rămâne nimic. Mi s-a părut întotdeauna un lucru foarte greu să scrii o scrisoare de compasiune unei familii necreştine căreia i-a murit un membru. Într-o familie ca aceasta pot fi oameni buni, oameni de treabă care-şi trăiesc viaţa într-un mod moral şi fericit, însă atunci când unul dintre ei moare ştii sigur că întreaga temelie a vieţii lor dispare.
Daţi-mi voie să mai continui puţin. Există şi perspectiva umanistă. Pentru un umanist, a trăi înseamnă a avea ocazii de a face bine, de a îmbunătăţi lumea şi de a ridica starea morală a societăţii. În această categorie se găsesc aceia care au această perspectivă idealistă asupra vieţii. Şi dacă îi întrebi ce înseamnă pentru ei a trăi, îţi vor spune: „Este o oportunitate de a schimba şi a îmbunătăţii viaţa omenirii”.
Haideţi să continuăm acum cu ceea ce am putea numi perspectiva religioasă şi spun „religioasă” pentru a o putea diferenţia de perspectiva creştină. Există unii oameni, pe care dacă-i întrebi „Ce este viaţa?” îţi vor spune că înseamnă să fii religios şi să împlineşti slujbe religioase. Haideţi să ne cercetăm pe noi înşine, dragii mei prieteni. Unul dintre cele mai mari pericole cu care sunt confruntaţi predicatorii este pericolul de a trăi având în centru activităţile în care sunt implicaţi: să vorbească, să predice, să fie angajaţi în slujba din biserică, să fie activi în religia pe care o au. Există pericolul de a trăi cu toate astea până la un punct, când dintr-o dată, întreaga lor activitate se duce şi sunt lăsaţi cu mâinile goale. Pentru mine, aceasta este una din cele mai mari tragedii ale vieţii. Uneori, trebuie să vorbesc cu bărbaţi sau femei care au avut o viaţă foarte activă în anturajul bisericii şi cărora, atunci când s-au îmbolnăvit foarte rău (de exemplu), nu le-a mai rămas nimic. Ei au trăit având în centru propriile activităţi şi interese, dar e un mare pericol în a înlocui lucrul despre care vorbeşte Pavel cu aceste lucruri.
Voi merge mai departe spunând că pentru un creştin, a trăi nu înseamnă nici măcar Dumnezeu. Vi se pare dus la extrem sau lipsă de respect faţă de Dumnezeu? Vi se pare că această afirmaţie e prea de tot? Eu zic că nu este. Un evreu sau un musulman poate spune foarte sincer că pentru el viaţa înseamnă Dumnezeu şi sunt mulţi în lumea aceasta care ar putea spune că Dumnezeu este în centrul vieţii lor. Prin urmare ceea ce este important în afirmaţia lui Pavel este că avem de a face cu marca distinctivă a unui creştin: „Pentru mine, a trăi este” – ce? – „HRISTOS”.
Este Hristos, nu Dumnezeu, nu Dumnezeu Tatăl, ci Hristos Fiul; nu interesele mele religioase, nu activităţile mele religioase, nici măcar unul din aceste lucruri pe care le-am menţionat mai sus; „pentru mine”, spune Pavel, „a trăi este Hristos”.
Dar la ce se referă când spune „viaţă”? Pentru el, viaţa înseamnă dragoste! Pavel se referă la lucrul suprem în viaţă, la lucrul pentru care şi prin care trăieşte, la lucrul fără de care viaţa pentru el ar fi fără scop şi fără sens; se referă la lucrul care controlează întreaga lui viaţă. Cred că cel mai simplu mod de a explica ce vreau să spun este următorul. Pavel spune despre el că este îndrăgostit de Hristos. Îl iubeşte pe Hristos şi, aşa cum se întâmplă întotdeauna în dragoste, această dragoste îi domină şi îi controlează viaţa. „Pentru asta trăiesc eu”, spune el, „acesta este scopul vieţii mele”...

Acum, daţi-mi voie să mai continui puţin pentru a putea înţelege şi mai bine ce vrea Pavel să spună când zice că Hristos controlează întreaga lui viaţă. Ce este viaţa? Mai întâi, voi răspunde prin a afirma că viaţa constă în ceea ce facem. Imaginaţi-vi-l pe Pavel în închisoare spunându-şi: „S-ar putea să mai trăiesc încă 20 de ani; şi dacă mai trăiesc, ce? Ce va însemna asta? Ce voi face în cursul acestor 20 de ani? Înaintea noastră ar putea fi 10, 20, 30 sau 40 de ani, dar ce vom face cu ei? Ce înseamnă viaţa pentru noi? Ce voi face? Acesta este primul lucru în care constă viaţa, iar acesta poate fi, la rândul său, divizat: viaţa constă în ceea ce gândesc şi domeniul intereselor mele. Viaţa nu înseamnă doar mâncare, băutură, dormit, sculat sau împlinirea slujbei. Pavel nu la asta se referă când spune viaţă. El se referă la un ţel în viaţă, la lucrurile care îi dau un real sens. Se referă la felul în care îmi petrec mare parte din timpul liber, la ce citesc şi la ce mă gândesc. Acesta este un test foarte bun. O caracteristică a dragostei este că se gândeşte întotdeauna la obiectul dragostei sale şi, fie că ne place sau nu, acest lucru ni se întâmplă fiecăruie dintre noi. De aceea, acest test este un test atât de puternic – „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”. (Matei 6.21). La ce mă gândesc? Care sunt interesele mele de fapt? Care este lucrul faţă de care sunt din ce în ce mai nerăbdător? Pentru Pavel, lucrul acesta era Hristos: Hristos era întotdeauna în centru.
Voi merge mai departe: dragostea, viaţa constă în a-ţi exprima sentimentele, în a-ţi exprima emoţiile, în a da frâu liber dorinţelor pe care le avem în noi. Vă amintiţi că Pavel ne spune foarte clar că dorinţa lui unică era să-L cunoască pe Hristos mai bine şi să-L iubească mai mult. Acesta, ne spune el în capitolul 3, este lucrul pe care şi-l doreşte, lucrul după care tânjeşte: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” şi aceasta mai presus de toate. Pavel are acest sentiment, acest impuls, această emoţie şi este toată centrată pe Hristos. „Pentru mine a trăi” – în centrul emoţiilor şi sentimentelor mele – „este Hristos”. Apoi dragostea, viaţa înseamnă activitate, acţiune. Şi în privinţa asta, Pavel ne spune ce înseamnă pentru el acest fapt: el şi-a petrecut timpul vestind slava Domnului Hristos, pentru ca El să fie propovăduit, fie prin el, fie prin altcineva. De aceea doreşte să rămână cu filipenii – pentru a le putea spune mai mult despre Hristos. „Dacă mai rămân pe pământ încă 20 de ani”, spune el „ce voi face?” În ceea ce mă priveşte, eu doar îl voi propovădui pe Hristos. Le voi spune oamenilor despre El şi voi încerca să-i fac să creadă în El; voi face orice pentru a face numele Lui mărit şi slăvit. A trăi înseamnă activitate, din acest punct de vedere.

Un alt lucru adevărat cu privire la viaţă este faptul că în timpul vieţii ni se întâmplă tot felul de lucruri. Dacă voi mai trăi încă 20 de ani, voi face anumite lucruri şi anumite lucruri mi se vor întâmpla. Şi aici Pavel spune că pentru el viaţa înseamnă Hristos. Dar nu tot acest lucru l-a spus şi până acum? Nu asta a spus şi în versetele de la 12 la 30? Aceşti oameni încearcă să mai adauge un necaz la lanţurile mele prin faptul că îl propovăduiesc pe Hristos din pizmă, dar nu-i nimic! Pentru mine Hristos acoperă şi această suferinţă! Pavel priveşte chiar un asemenea lucru în termenii lui Hristos şi în lumina lui Hristos. Ce vrea el să spună este că, în Hristos, el a fost eliberat de sclavia lucrurilor care se întâmplă. El nu mai este o victimă a circumstanţelor sau a norocului. În capitolul 4, continuă spunând: „m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”. Hristos l-a eliberat de tirania lucrurilor care ar putea să i se întâmple.
Celălalt lucru adevărat este că în viaţă dorim cu toţii satisfacţie. Există anumite lucruri pe care le aştept de la viaţă. Există anumite lucruri pe care le caut. Caut pace şi bucurie, caut fericire, iar Hristos îl împlineşte, îl satisface pe Pavel în mod complet în această privinţă. Am intelect: Hristos mi-l satisface, spune Pavel; am sentimente şi dorinţe care necesită împlinire: Hristos îmi este totul în tot. Orice aşteptare pe care o am de la viaţă este mai mult decât împlinită în Hristos. Asta vrea să spună atunci când zice că pentru el a trăi este Hristos. Acţiunea sau reacţiunea, dacă vreţi, la lucrurile care se întâmplă şi toate nevoile personalităţii şi felului său de a fi sunt complet împlinite. Dragul meu prieten, poţi să spui şi tu acelaşi lucru? Sunt tentat să mă opresc aici şi să continui punând aceiaşi întrebare. Pentru mine aici se găseşte esenţa poziţiei creştine. Lucrul care face ca un om să fie creştin este Hristos. Hristos este întotdeauna centrul, El este totul pentru mine. Pentru Pavel, „a trăi” însemna Hristos în totalitate (în mod deplin). Daţi-mi voie să mai pun o întrebare. Ce anume l-a făcut pe Pavel să simtă asta? Cred că putem găsi răspunsul în diversele epistole pe care le-a scris. Sunt sigur că motivul principal care l-a făcut să simtă asta a fost gloria Persoanei Domnului Isus. În Fapte 9 citim istoria de pe drumul Damascului, când Pavel sufla ameninţarea şi uciderea. Pavel şi-a zis că trebuie să facă multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. Nu-L cunoscuse până atunci, dar atunci când L-a vazut, Pavel s-a îndrăgostit de Hristos şi nu i-a mai uitat niciodată înfăţişarea. Odată ce L-a văzut, toate celelalte lucruri au trecut în umbră. Toate celelalte lucruri au devenit nesemnificative în comparaţie cu chipul lui Hristos, cu gloria acestei Persoane, cu gloria celui binecuvântat. O! Dacă L-am vedea o singură dată, chiar şi cu ochiul credinţei, atunci am fi mistuiţi (consumaţi) de această pasiune! Pavel L-a văzut şi, inevitabil, s-a îndrăgostit de El. Vă amintiţi că Toma L-a văzut, dar aduceţi-vă aminte ce i-a zis Domnul: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut”. S-ar putea să spui: „Dacă aş avea şi eu vedenia pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, poate aş fi şi eu în stare să spun că Îl iubesc la fel de mult ca Pavel, însă eu nu L-am văzut niciodată”. Dar asta e o mare înşelăciune – Petru spune: „voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut”. Citiţi marile imnuri, citiţi vieţile sfinţilor – ei L-au iubit. Ei L-au văzut cu ochiul credinţei şi avem mărturiile lor. Slava persoanei Domnului Isus trebuie să fie cauza principală a dragostei noastre. Tragedia este că ne oprim atât de mult la beneficiile vieţii creştine. Suntem atât de nerăbdători să primim binecuvântări încât Îl uităm pe Cel care le dă. Pavel nu L-a uitat; El a realizat că Cel binecuvântat Şi-a dat chiar viaţa şi a mers la cruce pentru păcatele lui – „Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit” – chiar şi pe mine – „şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” E vorba de slava şi minunea crucii. El şi-a dat sângele pentru un păcătos aşa de nenorocit.
Acum, Pavel a ajuns să vadă că despărţit de Hristos nu există viaţă adevărată. În capitolul 3, foloseşte acea expresie atât de dură: „şi le socotesc ca un gunoi” – refuză, toate celelalte nu merită. Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat – cu El este singura existenţă reală!
În sfârşit, Pavel a simţit şi a spus aceste lucruri datorită noii perspective asupra vieţii care i se descoperise. Pavel a înţeles că viaţa în această lume este doar o pregătire pentru minunata viaţă care urmează. Asta nu înseamnă că trebuie să depreciem această lume şi nu înseamnă nici scepticism sau misticism. Dacă a existat vreodată cineva care a trăit o viaţă activă, atunci acesta a fost Pavel: nu! (el nu a murit într-o stare pasivă faţă de lume) moartea lui nu a fost faţă de lume, moartea lui a fost faţă de păcatul care este în lume. Şi asta pentru că Pavel a înţeles că lumea este într-un mare conflict cu Împărăţia Cerurilor. El ştia că va veni o zi când Regele se va întoarce şi va mătura forţele răului pentru a-şi instaura Împărăţia. Pavel spune iarăşi acum: „Poate că voi mai trăi încă 20 de ani în această lume, dar mă gândesc la slava care mă aşteaptă, mă gândesc la viaţa care urmează, la adevărata viaţă când Regele va împărăţi iar eu voi fi cu El! Şi acest lucru l-a făcut să trăiască pentru Hristos!
Întreb acum din nou: „Pentru tine a trăi ce înseamnă? Înseamnă Hristos?” Oare putem şi noi să spunem ce a spus Contele Zinzendorf, conducătorul moravian care l-a ajutat pe John Wesley înainte şi după convertirea sa? El nu a avut niciodată descoperirea pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, dar şi pentru el Hristos era în centru. Putem să facem şi noi din această afirmaţie moto-ul vieţii noastre? „Am o singură pasiune – este El şi numai El!” „Pentru mine, a trăi este Hristos”. O! Dacă am avea cu toţii această pasiune. Cred că am putea să transformăm lumea asta într-o zi, cred că o mare trezire s-ar naşte, numai dacă am avea această pasiune! El şi numai El! Haideţi să rămânem concentraţi asupra Lui! Haideţi să medităm la El! Haideţi să cerem ca Duhul Sfânt să ni-L descopere pe El. Haideţi să ne rugăm pentru asta; haideţi să ne petrecem timpul cu aceasta, să ne lăsăm absorbiţi de asta; să-L lăsăm pe El să ia locul central; haideţi să facem tot ce putem pentru a-L cunoaşte pe El mai bine, pentru că a-L cunoaşte înseamnă a-L iubi!...
Am o singură pasiune – EL ŞI NUMAI EL!

Scris de
Martyn Lloyd Jones

Whoever saves one life, saves the world entire

Uitandu-se shocat si ("trezit la realitate") la inel Oskar Schindler - realizeaza ca prin oferirea inelului la nazisti ..ar mai fi putut salva un om. te intreb sincer ..au pus stapanire pe tine "jucariile"( valorile si posesiile) din casa ta? te conduce materialismul?te folosesti de oameni ca sa pui mana pe aur(pozitii, functii, titluri, "avansari" ?
sau te folosesti de lucruri si ii iubesti pe oameni?
CE sunt mai importante pentru tine in aceasta viata " realismul obiectiv al vietii" sau idealismul crestin de a iubi? Sunt mai importante sufletele pe care le intalnesti sau oamenii sunt doar niste "obiecte de interes"?
ce spun prietenii tai despre tine?

adevaratul regizor a fost un supravietuitor- evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler

Misteriosul nr. 173 de pe lista lui Schindler
Fără el, Spielberg nu ar fi făcut niciodată filmul premiat cu şapte statuete Oscar

Leopold Paul Page, un evreu polonez care a reuşit să supravieţuiască exterminării naziste din timpul celui de-al doilea război mondial (graţie eroismului industriaşului Oskar Schindler), a murit recent [n.b.: adică în 2001, anul în care a fost tipărit acest număr al revistei] la Los Angeles, în vârstă de 87 de ani. El a fost “izvorul de inspiraţie” al scriitorului australian Thomas Keneally şi al regizorului american Steven Spielberg, pe care i-a ajutat la realizarea unui roman şi a unui film celebru: Lista lui Schindler.

Înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Leopold Page (pe numele lui adevărat Leopold Pfefferberg) îşi terminase studiile la Universitatea din Cracovia şi devenise învăţător. La declanşarea ostilităţilor, s-a înrolat în armata poloneză. După puţin timp a fost rănit şi capturat, apoi trimis în lagărul de concentrare de la Plaszow, al cărui comandant, Amon Goeth, ofiţer SS, îi furniza lui Oskar Schindler (contra unor cadouri substanţiale şi “comisioane” grase) mâna de lucru de care industriaşul avea nevoie la fabrica sa de muniţie de la Brinnlitz. Astfel, Page a devenit unul dintre cei 900 de evrei transferaţi din lagăr pe care Schindler i-a primit cu “pâine şi ciorbă” şi cu promisiunea că vor supravieţui. Industriaşul a mai corupt şi alţi “barosani” nazişti, astfel că faimoasa lui listă a ajuns să conţină 1.200 de evrei cărora le-a oferit adăpost şi un loc de muncă, salvându-i în acest mod de la o moarte sigură. Page şi soţia sa, Ludmila, au supravieţuit astfel cruntului război.
La terminarea acestuia, Page i-a spus lui Schindler: “Nu ştiu cum, dar voi face din Oskar Schindler un nume faimos!”. Şi cel scăpat de la moarte s-a ţinut de cuvânt.
“Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră.”
Împreună cu familia, Page a plecat la New York după război. Apoi s-a mutat la Los Angeles, unde şi-a deschis un magazin de marochinărie şi a început să se intereseze de scriitori, scenarişti sau regizori care ar fi fost dispuşi să-i asculte povestea vieţii, dar mai ales a salvatorului său, inimosul industriaş german. Timp de 40 de ani, Page a “acostat” toate persoanele cu figuri mai “intelectuale” care intrau în magazinul lui din Beverly Drive. “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, le spunea el clienţilor care i se păreau că fac parte din lumea literaturii sau a cinematografiei. Nimeni nu se arăta însă prea doritor să asculte această poveste, până când, în octombrie 1980, în magazinul lui Page a intrat scriitorul australian Thomas Keneally, care a cerut o geantă mică de voiaj: “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, i-a spus scriitorului cel care pe lista lui Schindler a avut numărul 173.
“Nu mai pierde vremea cu dinozaurii!”
Romanul lui Keneally a văzut lumina tiparului în 1982. “M-am îndrăgostit de povestea lui Page imediat ce am auzit-o, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de mult”, a mărturisit ulterior sciitorul, care a dedicat cartea “memoriei lui Oskar Schindler şi lui Leopold Pfefferberg, a cărui perseverenţă a permis acestui roman să iasă la lumină”. Apoi Page nu şi-a găsit liniştea până când n-a văzut paginile romanului transpuse într-un film: prin intermediul unui client, a reuşit să-l întâlnească pe Spielberg, care - impresionat - şi-a dat acordul pentru realizarea peliculei. “Nu mai pierde vremea cu dinozaurii! Te asigur că vei lua un Oscar cu povestea lui Oskar”, au fost cuvintele lui Page, care l-au convins pe regizorul filmului “Jurassic Park” să dea semnalul primului “tur de manivelă” la Lista lui Schindler. Realizat în 1993, acest film a câştigat şapte premii Oscar. L-a făcut celebru pe Oskar Schindler şi l-a împăcat cu lumea pe Leopold Pfefferberg, alias Leopold Paul Page, evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler.

Nu rata intalnirea vietii tale cu Dumnezeu!

PSALMUL 84

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cantat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cat de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!

2 Sufletul meu suspină şi tanjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!

3 Pană şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi randunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

4 Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -

5 Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.

6 Cand străbat aceştia Valea Plangerii, o prefac într'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvantări.

7 Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).

9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!

10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cat o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decat să locuiesc în corturile răutăţii!

11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

Cand eram mici ne gandeam la ceea ce vroiam sa devenim atunci cand vom fi mari, multi dintre noi ar fi vrut sa devina ingineri agronomi ( tarani) altii medici veterinari- acum dealeri de masini. Acum cand sunteti mari va intrebati ce ati vrea sa deveniti . Insa care dintre voi ar vrea sa mai spuna azi :"Eu vreau sa fiu un inchinator"!

In Apocalipsa- aflam cum ingerii nu se odihnesc zi si noapte si zic :

" Sfant, Sfant, Sfant de trei ori Sfant Tu esti" ! Si fac lucrul acesta pentru o vesnicie.

Intrebare- Cum stai cu pregatirea in inchinare inaintea lui Dumnezeu?
La inceput vedem ca este un psalm al fiilor lui Core-, acestia fiind leviti ( erau muzicieni ai templului) si erau alesi de catre David pentru doar saptamani pe an si aveau dreptul sa stea in Prezenta lui Dumnezeu.
Ei spun vs. 2 "Sufletul meu suspina " . Ati auzit un copil cum suspina cand se loveste?
Acesti leviti aveau o dorinta arzatoare dupa Dumnezeu.
Toata starea lor poate fi tradusa astfel
"EU NU MAI VREAU PE NIMENI DECAT PE TINE"

Cum te-ai simti daca cineva ti-ar spune si ar lua aceasta decizie pentru tine:
"N-ai voie sa te inchini pentru Dumnezeu decat doua saptamani pe an.
TU cum ai reactiona?"

NU cred ca am rezista asemeni levitului- pentru ca noi am fost creati sa fim INCHINATORI- sa stam in Prezenta lui permanent, sa avem o legatura stransa cu Creatorul nostru si sa traim in partasie reala unii cu altii.
"inima si carnea striga" catre Dumnezeul cel viu! - NU ESTE un strigat de bucurie ci unul de durere, el spunea ca pana si pasarile au acces in cortul intalnirii, nu si in Sfanta Sfintelor, si " eu nu am dreptul sa fiu in prezenta lui Dumnezeu".

Daca suntem atenti in vs. 2-3 vedem Coordonatele omului : SUFLETUL ( Omul dinlauntru) - INIMA ( Volitia) -CARNEA ( Trupul) si TOATE acestea il doresc pe Dumnezeu.

I. Primul pas biblic
- este ca in Inchinarea adusa inaintea lui Dumnezeu trebuie sa ai o

PASIUNE( nu metodica, sintagme crestine uzitate) ci Foame ..dupa Dumnezeu . Sa ii savurezi prezenta cand citesti din Cuvant. O Pasiune care se materializeaza cu TOT ceea ce ai pentru Dumnezeu. Cand ne apropiem de Dumnezeu trebuie sa ai o pasiune pentru momentul intalnirii.

Cand sufletul- (omul dinlauntru) nu este insetat dupa Dumnezeu inseamna ca nu il cunosc, nu constientizez indeajuns CINE ESTE EL, CUM ESTE EL, si ce a facut El pentru mine. Ma voi simti AUTOSUFICIENT si ma adap din locuri nesigure si spun :
"Ce privilegiu mare este sa ma ai pe mine DOAMNE!"
Eu fac atatea pentru tine, predic, lucrari, misiuni, evanghelizari prin camine studentesti, merg acolo si fac asta ..si asta..".

vs6. Cred ca toti care se declara a fi urmasi ai Domnului Isus Christos, am strabatut aceasta vale- in greaca este (BACA) - in Israel este o regiune foarte uscata- unde ploua doar 12 zile pe an.

Insa ce faci tu cand strabati aceasta vale( Baca) aceasta vale a Plangerii?
Care este reactia ta si care este reactia noastra a tuturor- inclusiv a mea?
Cum raspundem noi in aceasta vale ?

Raspunsul este prin INCHINARE!!- Da AMIN!

II. In al doilea rand- vs 10 "Caci mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte, eu vreau mai bine sa stau in pragul Casei Dumnezeului meu, decat sa locuiesc in corturile rautatii.!
Un alt pas biblic- Trebuie sa ai un punct de vedere ( o perspectica corecta si potrivita)
Sa spunem ca ai avea doua alegeri de facut.
2 ALEGERI :

SA TRAIESTI 1000 de zile dupa satisfacerea propriilor tale placeri, pofte dorinte, sa faci ce doresti in acele zile sau sa alegi O ZI !! de trait si sa fii in inchinare impreuna cu Dumnezeu.

Intrebare:) DACA azi ar fi ultima zi din viata ta, unde ai alege sa fi?

Vorbim azi asa de des despre inchinare, lauda si inchinare, timp devotional cu Domnu', worhip band, toate inchinare adusa inaintea lui Dumnezeu ...ce inglobeaza in sine ( evanghelizarea in biserica, zidirea trupului lui Christos, roada Duhului manifestata unii fata de altii) desigur toate sunt importante insa ele decurg din aceasta inchinare ce i-o atribuim lui Dumnezeu , dintr-o inima curata, sincera, neprefacuta.,pasiune si perspectica corecta.

Vorbim despre inchinare dar ce este ?
Inchinarea = este un proces prin care tu si eu punem TOT INAINTEA LUI DUMNEZEU, il recunoastem ca SUVERAM si ne inchinam Lui , si mai recunoastem ceva...micimea noastra.

Un copil ii cere tatalui sau 1 leu pentru a merge a doua zi la circ. Tatal accepta dorinta fiului de a merge la circ, spunandu-i ca are de indeplinit anumite sarcini pentru casa, dupa care sa se roage inainte de culcare, sa se culce devreme, dimineata sa se spele pe dinti si sa nu uite sa se pieptene- dupa care este liber sa plece. Copilul entuziasmat asculta de tatal sau, se roaga, se culca devreme, iar a doua zi dimineata se trezeste matinal dornic sa nu intazie la intalnirea cu circul din oras.
Toata lumea stia ca in acel oras venise circul, erau anunturi peste tot, un microbuz timp de o zi se plimba la fiecare doua ore sa anunte aparita acestui maret circ in comunitate, se anuntase la radio, insa cei mai incantati de acest lucru erau copiii.
Copilul nostru isi lua ramas bun de la parinti, ii multumise tatalui pentru bani si a plecat spre circ. Dupa o mica plimbare prin oras ajunge in acel cartier unde era amplasat circul si foarte fericit a inceput sa strige de bucurie si sa alerge spre acel loc si dintr-o data observa ca pe ambele alei din parc erau o sumedenie de animale ( cum nu vazuse decat la gradina Zoologica sau pe Discovery), oameni imbracati ciudat, pitici ce uimeau pe toti copiii, aruncatori de flacari elefanti uriasi in custi, serpi, dar cel mai mult l-a incantat un clovn care zambea tuturor copiilor si facea parada in fata lor.
Apropiindu-se de clovn fericit scoate banutul din buzunar de 1 leu si-l ofera bucuros clovnului. Dupa toata aceasta experienta pleaca acasa dorind sa povesteasca tuturor ceea ce numai el a simtit si vazut.

Insa de fapt noi stim ce s-a intamplat- un baiat da banii sai la o parada nu la un CIRC! De cate ori nu confundam pe Dumnezeu cu slujirea noastra, cu activitatiile noastre religioase.Copilul a oferit banii la clovn dar de fapt el a ratat intalnirea vietii lui cu adevaratul circ.













Psalmul 92:13 spune in felul urmator:
" Cei saditi in Casa Domnului, inverzesc in curtile Dumnezeului nostru."
Asadar suntem chemati, alesi sa traim plini de bucurie si credinta in Imparatie impreuna cu Dumnezeu nu in afara ei. Cu siguranta ati mai auzit acest gen de mesaj din partea slujitorilor lui Dumnezeu - dar eu vreau sa va spun ca atunci cand Dumnezeu ne REPETA anumite mesaje prin Cuvantul Lui, Dansul are o anumita dorinta si o face pentru ca:
a) poate ai auzit dar ai trecut pe acolo , ai ramas indiferent ingnorant, rece.
b) sau nu ai inteles ce a vrut Dumnezeu sa iti spuna si nu ai luat nici o decizie.

Astazi prin Harul Lui Dumnezeu am putut sa descoperim ce vrea Dumnezeu sa devenim cu privire la viata aceasta pe pamant si apoi o eternitate cu El si anume : INCHINATORI ADEVARATI ( In Duh si in adevar).

Dumnezeu ti-a repetat si astazi ca vrea sa te apropii de EL cu pasiune.
Sa te indragostesti de Dumnezeul tau - prin Prezenta Lui din viata ta, prin Cuvant- motiv pentru care ii cantam si suntem bucurosi ca ne-a mantuit.

Azi Duminica ..este o zi mai speciala..am descoperit in Psalmul 118:24 acest cuvant frumos"
ACEASTA ESTE ZIUA PE CARE A FACUT-O Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim in ea"
O zi in care sa spunem ca acesti leviti din Templu:
Ca singurul motiv pentru care eu si cu tine mai traim pe acest pamant este pentru a da GLORIE SI SLAVA LUI DUMNEZEU " amin.

IN His service,
alex