Vreau sa va prezint o scrisoare de pe grupul de rugaciune nationala Strajerii, a unei surori dragi mie, Lidia Sibisan, cea care in Sibiu mi-a fost lidera in Alege Viata. Am apreciat sinceritatea si toata consideratia o am catre astfel de slujitori vii si devotati ai Domnului nostru.
"Dragii mei, mari si minunte sunt lucrarile lui Dumnezeu "si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta"! Ma simt datoare sa va spun o lucrare de-a dreptul uluitoare pe care a facut-o Dumnezeu in mine intr-una din zilele de la Forumul de rugaciune. Este prea minunata ca sa o tin doar pentru mine! Ma numesc Lidia Sibisan, am 27 de ani si sunt misionara printre studenti in Bucuresti. M-am intors la Dumnezeu la 16 ani, intr-o Biserica baptista, cu toata inima (sau cel putin asa am crezut). Insa toata viata am fost legata de legiuni de duhuri de frica privind casatoria, datorita unor traume care mi-au marcat copilaria si adolescenta, dar si a legaturilor generationale (domeniu despre care nu am cunoscut nimic -din pacate- multi ani dupa nasterea mea din nou). (Mai concret, pentru cei ce vor sa stie: desi Dumnezeu imi vorbise cu privire la viitorul meu sot, nu am putut sa fac pasi din cauza duhurilor de frica care m-au legat - literalmente: teama/obsesia/ groaza ca trecutul se va repeta si in viata mea daca ma voi casatori, teama de prezent si viitor, teama de a iubi si a ma lasa iubita, teama de a nu fi tradata, teama de esec, teama ca nu voi fi sprijinita in lucrare, teama de a exprima ce aveam de la El in inima/de a fi vulnerabila, scepticism cu privire la o casnicie implinita, armonioasa, neincredere in buna credinta a celuilalt, etc, multe altele mai personale). Ajunsesem sa ma "linistesc" doar la gandul ca voi vrea sa nu ma casatoresc niciodata ca sa nu mi se intample nimic din aceste lucruri. Am ajuns la aceasta varsta chinuita mult de aceste legaturi puternice. Mentionez ca descrierea ce urmeaza nu este metaforica, ci reda la propriu ce mi s-a intamplat. Joi seara, in timp ce ma rugam cu doua surori si un frate, am simtit deodata fizic ca "cineva" imi strange corpul ca si cu o curea lata (in special de la umeri in jos), atat de puternic incat am simtit ca diametrul corpului meu s-a facut de 5 cm. Nu ma puteam misca si in clipa cand am inceput sa intru in panica, am inceput sa simt ca legatura ce ma strangea era calda, ca de foc-binefacator si simultan o pace adanca m-a umplut din cap pana in picioare. Inainte de incheierea rugaciunii, o data cu incetarea acestei strangeri puternice, am simtit ca de pe corpul meu a cazut ceva greu, ca o masa de fier, direct proportionala cu trupul meu. Am ramas pe loc ca "fulgerata" si nu am stiut ce s-a intamplat de fapt cu mine, dar din secunda aceea m-am simtit "ca noua", usurata, LIBERA. Cateva ore mai tarziu doar, mintea mea a realizat ce s-a intamplat, iar orele si zilele ce au urmat confirma marea mea eliberare de legaturile de frica (la fel ca toti prietenii mei apropiati si chiar membrii necrestini ai familiei mele.) Daca cumva v-ati identificat partial cu problema mea, va spun, prietenii mei: cereti si asteptati puterea eliberatoare a lui DUMNEZEU peste voi. Va veni, poate cand va asteptati cel mai putin. "Dar femeia aceasta care este o fiica a lui Avraam si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta...? Pe cand vorbea El astfel, toti potrivnicii Lui au ramas rusinati; si norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le facea El." (Luca 13:16-17) Binecuvantat sa fi Tu, Doamne Isuse! Continua sa faci lucruri minunate in noi si printre noi, iar noi nu ne vom opune transformarii dupa bunul Tau plac! "
Lidia Sibisan
"Dragii mei, mari si minunte sunt lucrarile lui Dumnezeu "si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta"! Ma simt datoare sa va spun o lucrare de-a dreptul uluitoare pe care a facut-o Dumnezeu in mine intr-una din zilele de la Forumul de rugaciune. Este prea minunata ca sa o tin doar pentru mine! Ma numesc Lidia Sibisan, am 27 de ani si sunt misionara printre studenti in Bucuresti. M-am intors la Dumnezeu la 16 ani, intr-o Biserica baptista, cu toata inima (sau cel putin asa am crezut). Insa toata viata am fost legata de legiuni de duhuri de frica privind casatoria, datorita unor traume care mi-au marcat copilaria si adolescenta, dar si a legaturilor generationale (domeniu despre care nu am cunoscut nimic -din pacate- multi ani dupa nasterea mea din nou). (Mai concret, pentru cei ce vor sa stie: desi Dumnezeu imi vorbise cu privire la viitorul meu sot, nu am putut sa fac pasi din cauza duhurilor de frica care m-au legat - literalmente: teama/obsesia/ groaza ca trecutul se va repeta si in viata mea daca ma voi casatori, teama de prezent si viitor, teama de a iubi si a ma lasa iubita, teama de a nu fi tradata, teama de esec, teama ca nu voi fi sprijinita in lucrare, teama de a exprima ce aveam de la El in inima/de a fi vulnerabila, scepticism cu privire la o casnicie implinita, armonioasa, neincredere in buna credinta a celuilalt, etc, multe altele mai personale). Ajunsesem sa ma "linistesc" doar la gandul ca voi vrea sa nu ma casatoresc niciodata ca sa nu mi se intample nimic din aceste lucruri. Am ajuns la aceasta varsta chinuita mult de aceste legaturi puternice. Mentionez ca descrierea ce urmeaza nu este metaforica, ci reda la propriu ce mi s-a intamplat. Joi seara, in timp ce ma rugam cu doua surori si un frate, am simtit deodata fizic ca "cineva" imi strange corpul ca si cu o curea lata (in special de la umeri in jos), atat de puternic incat am simtit ca diametrul corpului meu s-a facut de 5 cm. Nu ma puteam misca si in clipa cand am inceput sa intru in panica, am inceput sa simt ca legatura ce ma strangea era calda, ca de foc-binefacator si simultan o pace adanca m-a umplut din cap pana in picioare. Inainte de incheierea rugaciunii, o data cu incetarea acestei strangeri puternice, am simtit ca de pe corpul meu a cazut ceva greu, ca o masa de fier, direct proportionala cu trupul meu. Am ramas pe loc ca "fulgerata" si nu am stiut ce s-a intamplat de fapt cu mine, dar din secunda aceea m-am simtit "ca noua", usurata, LIBERA. Cateva ore mai tarziu doar, mintea mea a realizat ce s-a intamplat, iar orele si zilele ce au urmat confirma marea mea eliberare de legaturile de frica (la fel ca toti prietenii mei apropiati si chiar membrii necrestini ai familiei mele.) Daca cumva v-ati identificat partial cu problema mea, va spun, prietenii mei: cereti si asteptati puterea eliberatoare a lui DUMNEZEU peste voi. Va veni, poate cand va asteptati cel mai putin. "Dar femeia aceasta care este o fiica a lui Avraam si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta...? Pe cand vorbea El astfel, toti potrivnicii Lui au ramas rusinati; si norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le facea El." (Luca 13:16-17) Binecuvantat sa fi Tu, Doamne Isuse! Continua sa faci lucruri minunate in noi si printre noi, iar noi nu ne vom opune transformarii dupa bunul Tau plac! "
Lidia Sibisan
