
Baptist preacher and Missionary-Evangelist
William Carey spunea :
Meseria mea este sa latesc Imparatia lui Dumnezeu;
repar pantofi doar ca sa îmi câstig existenta
1 memoriile lui William Carey
2 viata lui William Carey

2Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
3Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
----- Risc toata vesnicia mea
Pe o VIATA pe care nu am trait-o eu,
Pe o MOARTE care n-a fost a mea.----

Simone Weil zicea, undeva, că lumea de azi are nevoie de sfinţi care să aibă geniu. Cuvinte grele pentru o adunare de sfinţi tăcuţi şi apatici, mulţumiţi cu uşa raiului închisă imediat în spatele lor, ca uşa autobuzului 12 cu care o viaţă au plecat spre serviciu. Suferim de lipsa ideilor noi, iar liturghia a apărut din cauza sfinţilor cu coeficientul de inteligenţă smerit. Sunt de acord că primul sens în limba latină a cuvântului mediocru e cale de mijloc, dar istoria biblică nu s-a făcut cu sfinţi cuminţi şi aşezaţi. Petru sărind din barcă, Ioan Botezătorul în temniţă, Barnaba vânzându-şi ogorul, Pavel predicând în Areopag, nu dovedesc o sfinţenie normală. Viaţa spirituală e ceva mai mult decât mersul la biserică,( autolinistirea in biserica) înţepenitul în bancă, bătaia pe amvon şi funcţii de „conducere”, cântatul în grupul de laudă şi închinare, ochi închişi, mâini ridicate şi batic de naylon. Mai recunosc şi faptul că fără adevărul revelat, intelectul e neputincios, dar atunci înseamnă că în jurul nostru e puţin adevăr revelat.
Orice ieşire din decor enervează pentru că jigneşte marea masă sfântă când de fapt fiecare fărâmă de lumină în plus ar trebui să bucure pe toţi cei ce formează marea familie a lui Dumnezeu.
Toate trezirile spirituale s-au făcut cu oameni sclipitori chiar dacă au fost mineri în Ţara Galilor pentru că geniul n-are de-a face cu pantalonii rupţi prin universităţi. Haidem să ne rugăm toţi sfinţii obişnuiţi pentru ca România să eclozeze măcar doi sfinţi cu geniu în anul care ne stă în faţă.( ciresarii.ro)
Mi-a placut mult sa citesc asta in blogul lui radu.
http://blog.360.yahoo.com/blog-lRB2Af88aZnNwJXXEFQiCnEGUQ--?cq=1


Stau din nou gândindu-mă la jertfa Ta
Sângele curs, trupul străpuns
În locul meu pedeapsa morţii ai luat
Ce dar nemeritat, Doamne Tu m-ai salvat.
Privesc către crucea unde ai suferit
Smerit de-ndurarea ce mi-ai oferit
Mulţumesc Isuse
Viaţă nouă mi-ai dăruit
Acum eşti înălţat in slavă
În faţa Ta toţi se vor pleca
Până atunci, uimit fiind de Harul Tău
Inima-mi va cânta, pe veci dragostea Ta
/:Doamne-Ţi mulţumesc pentru Golgota
Viaţa-ţi dăruiesc, e-a Ta:/



