duminică, 6 iulie 2008

cand judecam aparentele ( partea 1)





















CAND JUDECAM APARENTZELE.

Care este relatia dintre frumusete si fericire?

Cap . 7 de Erwin Lutzer

Articol cules si scris din cartea

Dumnezeu sa ne trezeasa la realitatea SA!
Doamne ajuta-ma!
CONFORMAREA CU IMAGINEA FIULUI SAU Si Domnia Lui in viata noastra.
amin!
__________________________________________________________________
"Cat de atragator trebuie sa fii pentru a avea dreptul de „ a te simti bine in pielea ta”? SI la ce te poti astepta daca te-ai nascut cu o infatisare mai degraba comuna sau cu vreun handicap fizic? Exista vreo legatura intre frumusete si fericire?
CULTURA NOASTRA= raspunde la aceste intrebari intr-un mod decisiv. Ar fi bine sa fii atractiv daca doresti sa fii acceptat si daca doresti sa te casatoresti. Daca esti lipsit de sansa incat sa sosesti pe planeta Pamant fara darul frumusetii, atunci ar fi bine sa faci ceva in privinta acesta, caci daca nu, vei fi aruncat la cosul de gunoi al omeniri. Conteaza nu CINE ESTI, ci CUM ARATI.
„ Nimeni nu mi-a observat notele si rezultatele bune pana cand nu mi-am marit sanii, a spus o fata. Acum sunt remercata de baieti. Stiam ca nu voi putea fi fericita daca nu sunt frumoasa”.
„ Pentru mine Chirurgia plastica a fost ca si convertirea la o religie noua si cerea aceeasi dedicare si aceleasi sacrificii.- remarca o femeie de treizeci si ceva de ani. Insa a meritat spunea ea, acum ca isi poate admirat trupul transformat, modelat prin nenumarate operatii estetice. E corpul meu asa ca pot face cu el ce doresc...daca vreau sa arat intr-un anumit fel, am acest drept”.
Acum, apare si un nou medicament injectabil care poate fi folosit in scopuri cosmetice si despre care se spune ca face minuni pe Chipurile americii. Acest nou remediu promite ca ne vom raporta la riduri ca la dintii fisurati sau decolorati- ca la o ramasitza a trecutului. Intr-adevar este atat de popular printre actori incat le face o farsa chiar – unii spun ca este imposibil sa gasesti un actor care poate afisa o expresie furioasa! Un medicament pentru cei care refuza sa imbatraneasca.
Suntem bombardati cu regimuri, folosite nu atat din motive de sanatate, cat pentru a avea un trup frumos, astfel incat sa ne „ putem simti bine in pielea noastra” In ciuda beneficiilor evidente ale furiei exercitiilor fizice realitatea este ca pentru multi ele sunt doar calea spre un trup mai subtire, mai zvelt si mai sexy. FIRESTE ca sunt de acord ca trebuie sa mancam corect sa facem exercitii si sa incercam sa ne imbunatatim infatisarea. LUCRUL CARUIA MA OPUN din rasputeri este ACCENTUL exagerat pe care il pune cultura noastra pe frumusetea fizica, neglijand complet lucrurile mai importante ALE SPIRITULUI!. * ( sufletului , caracterului).(Biblia spune sa ne ingrijim de trup, nu sa ne ingrijoram excesiv-obsesiv.)
Ceva este complet in neregula cu valorile noastre atunci cand afirmam ca exista femei tinere care se infometeaza pana la moarte, incercand sa fie slabe. „A arata bine” devine o asemenea obsesie, incat multi se detaseaza de-a dreptul de realitate, nefiind in stare sa proceseze informatiile cu un minim de obiectivitate. Atat de concentrati sunt acesti oameni asupra formei trupului lor, incat se vad diferit decat ii vad altii. Cunosc o femeie care era slaba- in pragul mortii prin inanitie- insa atunci cand se uita in oglinda se vedea groaznic de grasa.IN lumea noastra obsedata de imagine, multi tineri „ mor sa fie slabi” si chiar la modul literal.Avem un cult al „slabiciunii”.
SI aici apare cuvantul ANOREXIE.
Acesta, a spus cineva, se refera la moartea prin inanitie- intr-o tara imbelsugata. Sapte milioane de fete americane si un milion de baieti americani sufera de tulburari de nutritie. Mai ales femeile tinere sunt cele care devin obsedate de greutatea lor si sunt prinse in capcana anorexiei. Din momentul in care s-a instalat !! ea este una dintre tulburarile de nutritie cel mai greu de tratat. Dintre toate boliile psihice, aceasta are cea mai mare rata a mortalitatii. Peter Rowan scrie:
„ ANOREXIA- este o problema a civilizatiei occidentale una a tarilor prospere. E ca si cum ti-ar fi sete in ploaie. Este atat rezultatul regulii culturale ca femeile tinere trebuie sa fie frumoase, cat si un protest impotriva ei. La inceput o anumita tanara tanjeste sa fie slaba si frumoasa, insa dupa o vreme anorexia capata o existenta a ei. Prin comportamentul ei, o femeie tanara ii spune lumii: „ PRIVITI iata cat de slaba sunt chiar mai slaba decat ati vrut voi. Nu ma puteti face sa mananc mai mult. Imi controlez singura destinul, chiar daca acesta este sa mor de foame”
Din cauza ca femeile stiu ca barbatii vad mai bine decat gandesc, ele poarta o povara de nesuportat intr-o cultura care este capabila numai de judecati superficiale. „ in cazul femeilor, frumusetea fizica primeaza fatza de inteligentza cu 100 la 1 spune psihologul REX BEABER.
Cine este de vina pentru aceasta obsesie pentru infatisare? Cu siguranta ca o parte din problema il constituie si faptul ca televiziunea si filmele au amplificat acest standard FALS. Serialele populare ii distribuie pe oamenii frumosi din lume, pe cei 1 sau % care s-au nascut cu o combinatie genetica minunata. Ceilalti dintre noi- cei 90 si ceva la suta- nu se ridica la inaltimea unor asemenea roluri.
Au existat recent cateva „reality show-uri” in care tineri si tinere ( Big Brother- Nora pentru mama) – se intalnesc pentru prima oara incercand sa stabileasca in cateva ore daca ar putea avea vreo baza pentru viitoarea relatie romantica. Din nou, li se da voie sa participe numai celor frumosi, perpetuand mitul ca PRIMA IMPRESIE ESTE INTR-ADEVAR DEMNA DE INCREDERE si ca atractivitatea sta la baza alegerii! Asemenea standarde artificiale pentru relatiile romantice ii distrug pe adolescenti.
Bob DeMoss evidentiaza faptul ca este in avantajul producatorilor de reclame ca de fiecare data cand te uiti in oglinda sa primesti mesajul dojenitor” NU ESTI LA INALTIME!” Fireste ca raspunsul este sa folosesti vreu fard de orice fel. Industria produselor cosmetice s-a gandit la un nou mod de a te face sa arati bine. Vai de cei care nu profita de aceste „oportunitati” Genul acesta de reclame le reduce pe femei la ceea ce Madonna a numit „ jucarioara barbatilor”.
Intr-o epoca obsedata de sex, nu ar trebui sa ne surprinda fixatia culturii noastre pe TRUPUL UMAN, cultul modern al frumusetii. Daca nu arati bine in costum de baie, nu esti bagat in seama, si astfel poti foarte bine sa te multumesti cu un statut social de categoria a doua. Daca o adolescenta este departe de a fi ca Jennifer Lopez, sau daca un barbat nu seamana cu Brad Pitt, atunci acesti tineri sunt definitiv marcati, destinati unei vieti de respingere si rusine, Nu e de mirare ca aceasta natiune sufera de ceea ce James Dobson numeste „ o epidemie de inferioritate”.
Chuck Swindoll scrie despre sentimentele pe care le are o adolescenta atunci cand se compara cu acest standard fals:
„ Fiecare imperfectiune minuscula o asigura ca lepra pandeste din toate ungherele. Iar hainele? Vorbim de o cadere nervoasa zilnica. Si s-a pricopsit pe deasupra si cu acest corp care nu vrea sa se decida odata ce sa faca.......in plus copiii, de la scoala, reclamele de la televizor si revistele de pe stand par toate sa formeze un fel de conspiratie care o convinge pe micutza ta domnisoaram candva atat de DOCILA, ca este teribil de grasa, incredibil de urata si condamnata fara sperantza la o viata plina de rusine si jena”.
Dar sa nu ne inchipuim ca „adolescentii sunt singurii care simt presiunea exercitata asupra lor pentru a atinge un standard de frumusete inefabil. Si adultii sunt prinsi in vartejul aparentelor, Chirurgia estetica este o industrie in care se invart miliarde, in timp ce oamenii de toate formele si dimensiunile sunt micsorati sau peticiti in sperantza ca vor scapa de respingerea care ii inconjoara pe cei care nu corespund. Dupa Cum spune Dobson: „ Noi ne rezervam laudele si admiratia pentru grupul select al celor care au fost binecuvantati la nastere cu caracteristicile pe care le pretuim cel mai mult” Cu totii ii raspundem altfel unui copil istet si dragut decat unuia neatragator. Copii stiu deja de la o varsta frageda ce valoare au. Pentru copilul atragator, lumea este iubitoare si una care il accepta cu bucurie, in timp ce pentru ratusca cea urata , ea este cruda si plina de respingere.
De unde vine aceasta obsesie pentru infatisare? Noi ne nastem cu o dorinta data de Dumnezeu dupa SEMNIFICATIE si din cauza ca ne dorim cu disperare aprobarea celorlalti, vom incerca sa ne ridicam la inaltimea standardelor lor de acceptare. Si , intr-o cultura in care frumusetea conteaza mai mult decat realizarile si CARACTERUL, vom face tot ce trebuie ca sa incercam sa fim cum trebuie. In zilele noastre, Frumusetea, spune James Dobson, este „banutul de aur al valorii umane”-Daca ma bucur cand ma uit la tine. Valoarea ta creste...daca nu prea am la ce ma uita , iti scad actiunile”! ( Crud si dureros)
Judecarea caracterului cuiva este un lucru mult mai dificil decat judecarea infatisarii sale. Noi nu dam dovada de prea multa RABDARE in procesul cunoasterii oamenilor, a viselor lor, a valorii si ideilor lor. Asa ca daca nu ai o fatza dragalasa si simetrica; daca liniile tale curbe au devenit unghiuri si nasul tau este prea mare pentru fatza ta atunci nu esti ceea ce cauta oamenii. Iti place sau nu, noi suntem judecati dupa standardele acestea lumesti.
CATA SUPERFICIALITATE ! ( Noi nu putem progresa in umblarea noastra Cu Dumnezeu pana nu ne acceptam infatisarea).
Acest cult al frumusetii este nedrept fatza de copilul neatragator, caruia nu i se da atentia cuvenita, IN CIUDA caracterului sau. Tinerele frumoase sunt remarcate si tratate necorespunzator de catre barbatii dornici sa-si satisfaca dorintele sexuale. Nu e prea dur sa se spuna ca frumusetea poate deveni o capcana, un bilet spre o viata dedicata valorilor superficiale si senzualitatii.
Insa acest standard este nedrept si fatza de majoritatea dintre noi, care pur si simplu nu ne ridicam la inaltimea standardelor lumesti ale frumusetii. Dobson scrie” Cat de nedrept este sa ...rasplatesti un copil pentru ceva PENTRU CARE NU ARE NICI UN MERIT..sau si mai rau, sa l distrugi din motive care sunt dincolo de posibilitatea lui de a le controla” . Asa cum stie orice copil , ... persoanele obisnuite nu castiga concursul Miss America; fetele mai putin frumoase nu sunt alese pentru a fi majorete, cei cu o infatisare nu prea grozava au mai putini prieteni si este posibil sa nu se casatoreasca niciodata”.
Nici un atac nu este la fel de puternic ca cel indreptat impotriva calitatii noastre de PERSOANA. Imaginea despre sine se afla in mijlocul personalitatii noastre. Asa ca daca poti fi convins ca esti un specimen jalnic rasei umane; daca crezi ca esti atat de urat, inca esti neiubit si de neiubit, atunci te vei retrage in carapacea negativismului tau si nu te vei mai simti niciodata liber sa faci ceva semnificativ pentru DUMNEZEU! . Copilul „nebinecuvantat” nu poate oferi nici o explicatie, nici o aparare. El arata cum arata, si asta este.
IN CALITATE DE CRESTINI Trebuie sa traim dupa un standard DIFERIT!
Trebuie sa declaram RAZBOI valorilor superficiale ale culturii noastre si sa pasim in ritmul batailor unui alt tobosar. ATAT in relatia cu copii nostrii, cat si in cadrul interactiunilor cu oamenii pe care ii intalnim, trebuie sa ii judecam pe ceilalti dupa un alt standard. Acest capitol incearca sa raspunda la unele intrebari importante care ne vor ajuta sa stabilim un echilibru intre grija cuvenita fatza de trup si accentul cuvenit pus pe caracter. VOM INCERCA sa raspundem la intrebari ca :
1) ce rol ar trebui sa joace trasaturile fizice in definirea vietii noastre?
2) Este oare operatia estetica intotdeauna gresita?
3) CE se poate spune despre gaurile facute in piele pentru cercei si tatuaje?
4) Cum ne putem folosi TRUPURILE spre Gloria lui Dumnezeu?
5) CE putem face pentru a ne impotrivi valorilor superficiale ale culturii noastre ( postmodernismul) si ( cred eu ) „ LUPTA impotriva mentalitatii stricate!!!!

La aceste intrebari am sa pregatesc viitoarea pagina din jurnalul meu electronic.
Am sa parcucg si eu cartea impreuna cu voi ,prietenii si fratii mei in Domnul.
Este o onoare sa va pot scrie si incuraja pe calea stramta a credintei in ISUS CHRISTOS DOMNUL nostru.
Fi ti intariti in „ omul dinlauntru” si Dumnezeu sa va dea intelepciune ..putere ..si blandetze sa va fortificati bine „materialul interior” sufletul uman ca sa fie de bun miros si cat mai placut pentru narile Creatorului !
Pe curand cu a doua parte.
Multa binecuvantare si apropiere de Dumnezeul viu si real.
In His Service,
alex

Misiunea noastră este să raţionăm cu înţelepciune într-o lume lipsită de raţiune.

Noi, ca reprezentanţi ai lui Cristos, am îmbrăţişat concepţia vehementă a zilelor noastre conform căreia noi, ca indivizi, nu trebuie să punem la îndoială crezurile personale ale altora, fie din biserică, fie din afara acesteia. Mulţi sunt cei care cred că nu avem niciun drept să judecăm stilul de viaţă sau crezul altora. Ne-am pierdut abilitatea de a judeca lumea, pentru că am pierdut, întâi de toate, abilitatea de a ne judeca pe noi înşine.

Cine eşti tu, ca să judeci? este o carte despre discernământ: abilitatea de a distinge minciuna de adevăr; chiar mai mult, minciuna de adevărul pe jumătate. Responsabilitatea noastră ca membri ai bisericii este să distingem creştinismul biblic de spiritualitatea contrafăcută şi de valorile lumii acesteia.
ErwinLutzer ne invită într-o călătorie în care să învăţăm cum putem distinge corect adevărul, adevărul pe jumătate şi minciuna.

Dumnezeu ne cheamă la cunoaştere - dar totodată dincolo de cunoaştere, la înţelepciune. Această carte este o comoară de înţelepciune biblică. îl va echipa pe cititor cu discernământul atât de vital pentru zilele noastre.
Dr. R.C. Sproul, Director şi Preşedinte al Ligonier Ministries.

Dacă eşti cu adevărat în căutarea discernământului biblic în multe dintre dilemele spirituale cu care te confrunţi în fiecare zi, această carte este pentru tine. Cu greu am fi putut găsi un alt om al lui Dumnezeu care să ne călăuzească prin mările tulburi în care trăim. Mă bucur nespus că această carte a apărut şi în limba română.


Cristian Barbosu, pastor Biserica Metanoia Arad

Cuprins
Daca vrei sa comanzi cartea o poti face aici


vineri, 4 iulie 2008

Cum sa-Ti multumesc



Cum să-Ţi multumesc pentru tot ce mi-ai dăruit

Eu n-am meritat ca să mă iubeşti aşa de mult

Tot cerul n-ar putea să spună deplin recunoştinţa mea

Că tot ce sunt şi ce voi fi de-a pururi

E darul Tău divin

.

Slăvit fie Domnul, slăvit fie Domnul

Slăvit fie Domnul pentru ce mi-a dat

M-a spălat al Său sânge

M-a-nălţat braţul tare

Slăvit fie Domnul pentru tot ce mi-a dat

.

Aş vrea să-Ţi fiu pe plac

Cu viaţa mea, cu tot ce am

Şi gândul meu, ruga mea

S-o înalţ mereu spre Golgota

M-a spălat al Său sânge

M-a-nălţat braţul tare

.

Slăvit fie Domnul, pentru tot ce mi-a dat

Slăvit fie Domnul, slăvit fie Domnul

Slăvit fie Domnul pentru ce mi-a dat

Pentru ce mi-a dat

miercuri, 2 iulie 2008

Povestea Cerbului















Lumina se cernea cu blândeţe prin cetina subţire, strecurându-se uşor spre pământul reavăn în care iarba îşi zvânta colţul şi roua. Glas uşor de pasăre înfiora dimineaţa, ţinând dulce ison murmurului şoptit al izvorului. Adiere uşoară clătina când şi când iarba şi crengile, tulburând hodina unui pui de buhă, care clipea des, scuturând când şi când de pe aripe mărgelele clare de rouă care se prelingeau de pe acul subţire al cetinei.
În mijlocul poienei doi cerbi frumoşi se înfruntau din priviri. La marginea luminişului ciutele şi puii lor priveau înfruntarea celor două falnice coroane. Toată suflarea pădurii venise parcă să se adauge acestei de mirare întâmplări. Şi iepuri de cei sperieţi şi cu ghinda nasului fremătândă; şi veveriţe iuţi de fire şi strângătoare; şi lupi calici; şi gaiţe clevetitoare; ba şi o ursoaică dimpreună cu pozna de pui al său. Cu toţi stăteau tremurând de nelinişte şi aşteptare. Căci acolo se înfruntau cei mai frumoşi doi cerbi din pădure.
- Eu sunt cel mai frumos din pădurea aceasta ! - spunea primul cerb.
- Ba eu sunt cel mai frumos din pădurea aceasta !- spune şi al doilea cerb.
- Atunci ne vom bate, iar cel care va birui va fi de toţi cunoscut ca cel mai frumos din pădurea aceasta !
- Aşa să fie !
O clipă a mai atârnat liniştea în aerul poienii, aşa cum atârnă conul de brad în clipa dinainte de a porni, în cădere, spre iarba pământului.
Apoi s-a stârnit. Cumplită încleştare de coarne. Un oftat s-a auzit din toate piepturile. Iepurii speriaţi de zgomotul ca de paloşe ciocnite s-au dat un pas îndărăt. Iar ciutele au tresărit. Scântei săreau din osul coarnelor ca din oţelul bardei. Şi aerul tremura de tulburarea înfruntării.
Cel mai tânăr pare, pentru o clipă, a birui. Cornul său a săpat urmă însângerată în grumazul celui bătrân, care se zguduie sub tăietura loviturii şi îngenunchează. Cel tânăr, fără minte, dar cu multă semeţie, se cabrează pe picioarele din spate gata să se prăvălească spre a da lovitura decisivă inamicului său. Cerbul rănit rămâne aşa doar cât o fluturare din gene. Apoi când adversarul său se avântă înapoi spre pământ se ridică dintrodată şi pune înainte coroanasa semeaţă şi crestată de ani. În ultima clipă abia reuşeşte cel tânăr să îşi ferească burta descoperită. Dar cornul celui bătrân îi sapă rană adâncă în pulpă.
Apoi se prind în coarne şi se ţin aşa, împingând unul, apoi celălalt. Si toată suflarea pădurii e strânsă privind încleştarea aceea, a celor doi cerbi frumoşi...
De nicăieri se aude un tunet. Genunchii cerbului tânăr se înmoaie. Se clatină, apoi cade răpus. Linişte. Toţi privesc cu mirare şi frică. Apoi din umbriş zăresc ţeava fumegândă de unde vânătorul doborâse pe cel mai tânăr dintre cerbi.
Degrabă, cât ai număra între două raze de soare, toate dihăniile pădurii o zbughesc care încotro, gonite de spaimă. Cerbul cel bătrân zăboveşte doar o clipă, apoi ia şi el urmă tovarăşilor săi.
În iarbă, cerbul cel tânăr mai suflă o dată. Apoi vlăstar de sânge vine şi îi încolţeşte în catifeaua pieptului, iar spumă roşie năvăleşte pe botul din care iese încă aburul ultimei suflări.
În capătul celălalt al pădurii s-au strâns vietăţile toate.
- Ai biruit ! Tu eşti cel mai frumos ! - îi spune cea mai frumoasă dintre ciute, bătrânului cerb. Dar el plânge.
Fiarele se privesc cu mirare. Lupul păşeşte cu linişte spre biruitor şi, punându-i o labă, lingând pe grumazul rănit întreabă:
- De ce plângi ? Ai biruit ! Şi, oricum, ai rămas doar tu. Nu mai e îndoială că tu eşti cel mai frumos dintre cerbi. Aşa a fost întotdeauna. Eu o ştiam.
Cerbul oftează adânc. O lacrimă i se prelinge de pe ochi pe bot şi de acolo pe grumaz, amestecându-se cu sângele care pulsează încă din rana deschisă.
- Ce ştii tu... - oftează el.
- Poate că nu ştiu. Atunci spune-mi tu- îi răspunde lupul prinvindu-l cu îngrijorare...
- Nu eu sunt cel mai frumos... El era... cel răpus. De aş fi fost eu cel mai frumos, pe mine m-ar fi ucis vânătorul....

marți, 1 iulie 2008

Filmul - Lumina din Intuneric




Ce inseamna sa ai prejudecati in viata ?
Sa fi mereu fricos.

Priveste atent acest film integral despre " Lumina din intuneric".

vineri, 27 iunie 2008

pseudo-crestin
















"Ne asteptam ca el sa participe la serviciile divine, sa se roage regulat, sa evite anumite pacate, sa fie activ implicat in lucrarea de inchinare, sa citeasca Biblia, sa vorbeasca decent si frumos, sa aiba un comportament exemplar, sa respecte un set de reguli si norme si sa sustina Biserica financiar. Dar era ceva la care nu ne asteptam: Nu ne asteptam ca el sa devina tot mai asemanator cu Isus Christos. "


joi, 26 iunie 2008

El nu doarme



Cel ce te păzeşte nu va dormita. Psalmul 121:3
Da, Domnul nu doarme niciodata!
Nu se satura sa iti asculte rugaciunile si cuvintele.

When you've prayed every prayer that you know how to pray.
Just remember the Lord will hear and the answer is on it's way.

Our God is able.
He is mighty.
He is faithful.

And He never sleeps, He never slumbers.
He never tires of hearing our prayer.
When we are weak He becomes stronger.
So rest in His love and cast all of your cares on Him.

Do you feel that the Lord has forgotten your need.
Just remember that God is always working in ways you cannot see.

Our God is able.
He is mighty.
He is faithful.


Cat de bun trebuie sa fi ca sa ajungi in cer?

Putem crede azi ca daca facem fapte BUNE si frumoase le vom compensa pe cele rele.
Biblia spune ca nu prin eforturi personale ajungem in Imparatia Sa, nu prin virtuti fortate, sau prin performante notabile publice, sau acte carismatice.

Efeseni 2:8-9 " Caci prin Har sunteti mantuiti, prin credinta, Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, Nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni".


Demonstratia harului si dragostei divine, aratata prin Cristos. in fata Lui, dosarul nostru cu fapte bune, merite...atributii, este NUL. zero. Tot ce valoram este doar Dragostea lui de la Cruce pentru noi.

Un om intelept a exprimat aceasta atitudine prin aceste cuvinte:

Cand m-am apropiat de cruce am crezut ca eu trebuie sa fac totul iar cand am plecat de la cruce am realizat ca altcineva a facut TOTUL pentru mine.


luni, 23 iunie 2008

Ennio Morricone - The Good, the bad and the ugly (concert)



Binele va iesi invingator.
Armata lui Dumnezeu nu va lua bataie niciodata.

Dumnezeu este corect, Dumnezeu este drept, si nu dezamageste pe nimeni.
Ce bun este Isus Domnul si Dumnezeu ce isi arata zilnic bunatatea fata de noi.

Asculta o piesa monumentala.

"Cel bun, Cel rau si cel urat"

duminică, 22 iunie 2008

IUBIRE FĂRĂ CONDIŢII - Aproapele tău












In permanenţă supraestimezi importanţa aproapelui tău în viaţa ta. Pe de-o parte vrei să-l învinuieşti pentru toate problemele tale şi să‑l crucifici, cum m-ai crucificat pe mine. Pe de altă parte, vrei să-l ridici pe un piedestal şi să-l preaslăveşti, aşa cum mă preaslăveşti pe mine.

Cu toate acestea. Îţi vine foarte greu să-l tratezi pe aproapele tău ca pe un egal. Când ţi-am cerut să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, ţi-am dat o regulă foarte simplă pe care s-o urmezi în tot ceea ce faci. Din nefericire, dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, nu prea o să reuşeşti să-l iubeşti pe aproapele tău.

A învăţa să te iubeşti pe tine însuţi şi a învăţa să-ţi iubeşti aproa­pele, merg mână în mână.

Nu poţi să-l iubeşti pe semenul tău şi să te urăşti pe tine însuţi, sau să te iubeşti pe tine însuţi şi să-l urăşti pe semenul tău.

Sentimentele faţă de aproapele tău oglindesc, pur şi simplu, sen­timentele tale faţă de tine însuţi.

Aşa stând lucrurile, interacţiunile cu aproapele tău te ajută să vezi ceea ce trebuie să ierţi în tine însuţi.

A-l ierta pe aproapele tău pentru greşelile lui faţă de tine îl ajută numai în cazul în care aceasta îl face capabil de a se ierta pe el însuşi.

Tot aşa, a primi iertarea aproapelui tău pentru greşelile tale faţă de el te ajută numai în cazul în care aceasta te face capabil de a te ierta pe tine însuţi.

A primi iertare din partea altora este un lucru necesar, numai în măsura în care tu crezi că este. Dacă aşa crezi - cum cred. de altfel, ma­joritatea oamenilor - e important să te împaci.

A le cere iertare altora demonstrează că eşti gata să te răzgândeşti în privinţa celor întâmplate.

Acesta este un prim pas important în proces.

Nu face, însă, greşeala de a da aproapelui tău „puterea” de a te ier­ta. Asta plasează puterea în afara ta, acolo unde ea nu poate fi niciodată.

Cere-i iertarea, dar - dacă el ţi-o refuză - să nu presupui că nu vei fi niciodată iertat. Dimpotrivă, eşti întotdeauna iertat.

Cei care refuză iertarea, şi-o refuză doar lor înşişi.

Atunci când îl condamni pe aproapele tău, poţi fi sigur că nu pe el îl condamni, ci o parte din tine însuţi de care ţi-e ruşine şi pe care nu ai acceptat-o. Faptul că descoperi nişte neajunsuri la aproapele tău nu te poate face să te simţi mai bine - întrucât aceasta doar agravează propria ta senzaţie de nevrednicie.

Nici dreptatea, nici mântuirea nu se dobândesc atacându-ţi seme­nul. Te rog să înţelegi aceasta, exact aşa cum ţi-o spun. Fiecare cui pe care îl baţi în palma semenului tău te ţine pe tine pironit de cruce.

Eu sunt dovada acestui fapt. Căci eu, în percepţia ta, voi rămâne pe cruce până când va înceta întregul atac. Până atunci, tu şi cu mine avem un lucru în comun: amândoi am fost crucificaţi.

În interacţiunile tale cu aproapele tău ai de făcut o alegere simplă: a-l găsi nevinovat sau a-l găsi vinovat. Această alegere are loc iarăşi şi iarăşi - în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare clipă. Cu fiecare gând tu îl întemniţezi pe aproapele tău, sau îl eliberezi. Şi, aşa cum alegi să‑l tra­tezi pe el, aceeaşi judecată vei aduce asupra ta însăţi

Nu poţi ajunge în Cer, trăgându‑l înapoi pe aproapele tău - şi nici nu vei ajunge acolo, încercând să‑l cari tu. Fiecăruia dintre voi i s-au dat mijloacele de a-şi descoperi propria nevinovăţie.

Acceptă‑l, pur şi simplu, pe semenul tău şi binecuvântează-l pe calea sa. Dacă îţi cere ajutorul, dă-i‑l bucuros, dar nu încerca să faci pen­tru aproapele tău ceea ce trebuie să facă el pentru sine însuşi.

Este necesar ca limitele pe care le stabileşti să fie bine gândite. dacă se pune problema să treci dincolo de ele.

Nu‑l face răspunzător pe aproapele tău pentru pacea şi fericirea ta şi nu-ţi asuma nici responsabilitatea pentru pacea şi fericirea lui.

El n-a venit să te mântuiască pe tine şi nici tu n-ai venit aici ca să‑l mântuieşti pe el.

Pe de altă parte, dezleagă-l pe semenul tău de orice resentiment pe care îl nutreşti faţă de el.

Nu te abţine în nici un fel de la a-i arăta iubire.

Căci, a încerca să‑l privezi de fericirea sa, înseamnă a-l ataca şi a te întemniţa pe tine însuţi în strânsoarea fricii şi a vinei.

Nu-ţi astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor.

Lasă‑l să lucreze alături de tine, atâta timp cât vrea el. Şi, când e gata să plece, doreşte-i tot binele. Dă-i hrană şi apă pentru drum.

Nu‑l îndatora şi nu-l forţa să stea împotriva voinţei sale.

Libertatea aproapelui tău nu este decât un simbol al propriei tale libertăţi. De aceea, lasă-l să vină şi să plece după bunul lui plac.

Urează-i bun venit când vine şi spune-i bun rămas când pleacă.

Mai mult de-atât nu poţi face.

Atât însă este suficient.

Îngrijeşte-te de fiecare străin în felul acesta, şi eu îţi voi arăta o lu­me în care s-a întors încrederea şi în care domneşte iubirea de aproape.

Iubeşte-ţi aproapele, aşa cum ai vrea să te iubeşti pe tine însuţi. Fă-l să fie la fel de important. Nu fă sacrificii pentru el şi nu-i cere ca el să facă sacrificii pentru tine, ci ajută‑l când poţi şi primeşte-i ajutorul cu recunoştinţă, atunci când ai nevoie de el.

Această reciprocitate simplă şi plină de demnitate este un gest al iubirii şi acceptării. El demonstrează încredere şi stimă reciprocă.

Mai mult de-atât e prea mult. Mai puţin de-atât e prea puţin.

Din Tine am venit, Iubire












1.Din Tine am venit, Iubire,
Si tot spre Tine merg mereu,
Frumusete si desavarsire
Doar Tu dai sufletului meu.

R: O, Iubire, o, Iubire,
Har etern venit de sus,
Mantuire, mantuire
Prin Golgota mi-ai adus!

2.Desi intruna esti cu mine
Si necurmat ma fericesti,
Ma arde dorul dupa Tine
Sa Te patrund mai mult, cum esti.

3.Fa clipele vietii mele izvoare
Proaspete de har
Ca sa tasnesti doar Tu din ele,
Imbelsugat pe-orice hotar.

4.Din Tine am venit, Iubire,
Si merg spre Tine necurmat,
Ca-n binecuvantata-Ti fire
E Dumnezeu cu-adevarat!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică