Zgarciti la incurajare

Suntem zgarciti, saraci, anemici in a ne mangaia unii pe altii, sau a ne incuraja si aprecia. In a spune cuiva "Dumnezeu are o placere sa conteze pe tine in viata asta". Si multe alte cuvinte bune...alese de El de sus , care apoi ti le transmite tie sa le spui celui de langa tine, sau celui in nevoie.
La radio am auzit ieri ...ca :

Frumusetea se afla in ochii privitorului

Si da cred ca are dreptate. Monica mi-a raspuns...
"Un ochi curat vede ce-i frumos".

Inca un material adevarat si ziditor de pe roseinthedesert

"Am auzit din folclorul bisericesc ca nu este bine sa ne laudam unii pe altii, ca ar fi periculos, dam de mancare mandriei. O teorie care vad ca se pune in practica de multi pocaiti in special cei trecuti de prima tinerete dar care din pacate transmit acest obicei celor mai tineri. Ca sa smulgi o incurajare din partea cuiva in anumite comunitati de pocaiti trebuie sa traiesti mult, daca ti se intampla sa mori tanar s-ar putea sa nu o auzi, probabil cine stie ce se intampla cu unii daca isi exprima apreciarea pentru lucrurile bune pe care altcineva le face.

Pavel ne spune sa nu ne laudam cu unii impotriva altora, nu sa nu ne laudam unii pe altii. Si cand spun « sa ne laudam » ma refer la incurajarea pe care o poti face spunandu-i cuiva ca a facut un lucru bun, ca prin acel ceva a cladit ceva pozitiv si ca a fost de folos. Toti avem nevoie de asta, stiu ca unii « campioni » ai smereniei vor spune ca ei nu au nevoie de asta, dar ma indoiesc. Suntem creati de Dumnezeu ca sa ne incurajam unii pe altii, sa ne recunoastem unii altora calitatile si sa ne bucuram unii pe altii. Dumnezeu ne permite sa ne tratam unii pe altii in felul acesta si fiecare dintre noi este in stare sa lucreze la propriul caracter, sa invete sa primeasca aprecierile in smerenie. Adevarul trebuie spus mai ales cand este vorba despre lucruri pozitive. Cum reactionezi cand altcineva iti spune ca ai facut un lucru bun, ca de pe urma actiunii tale s-a cladit ceva, ca ai fost de mare folos altcuiva? Chiar si eu in trecut de multe ori am reactionat aiurea impinsa fiind de traditia aceasta omeneasca de a refuza incurajarile, “laudele” si mi-am dat seama ca de fapt anulam ceea ce Dumnezeu a facut prin mine cu binecunoscuta replica: ” ooo, nu, lasa, nu trebuia sa spui asta”!!! O reactie logica, normala care sa te bucure si pe tine si pe cel care te incurajeaza si pe Dumnezeu ar fi : “Slava Domnului, ma bucur ca m-a ajutat sa fac asta”!!

Toata Biblia este plina de laude pe care Dumnezeu ni le adreseaza, ne numeste preoti, sfinti, neprihaniti, ne mai spune ca suntem atat de buni ca rezultat al jertfei lui Isus incat meritam cerul.

Sfatul care vine din folclor este la fel de nebiblic ca multe alte docme care ii fac pe pocaiti sa devina cam nesuferiti pentru cei din lume. Va asigur pe cei care nu stiti sau nu vreti sa ii incurajati pe cei din jur, ca nu se moare din asta, daca veti incepe sa puneti umarul la incurajarea si motivarea celor din jur sigur nu o sa se intample nimic negativ cu voi, nu o sa plesneasca nici o vena, nu o sa faceti infarct, totul va fi ok. La fel si cei care nu sunteti in stare sa va cereti iertare, va asigur ca nu o sa muriti daca va cereti iertare, garantat!!!!

Cateva propozitii cu care ati putea verifica garantiile de care am vorbit mai sus.

- esti un om minunat

- ai facut un lucru bun

- m-ai ajutat mult, nu stiu ce m-as fi facut fara tine

- Domnul a pus in tine daruri minunate

- esti un om important

- imi place felul in care ai actionat

- wow ce bine ca existi

- Slava Domnului pentru tine

etc etc etc etc…… si alte zeci si zeci de etc"

O poveste a darului

Intelepciunea copiilor...

Cu ceva vreme in urma, un prieten de-al meu si-a pedepsit fetita de 3 ani pentru ca i-a stricat o rola intreaga de hartie aurie pentru impachetat. Nu prea statea bine cu banii, si s-a infuriat foarte tare atunci cand fetita a incercat sa decoreze o cutie pentru a o pune sub pom. Oricum, micuta a adus cadoul tatalui sau in dimineata urmatoare si spuse: „Acesta e pentru tine, tati!” Tata s-a simtit jenat de reactia lui de cu o zi inainte, dar mania i-a revenit cand a vazut ca in cutie nu era nimic. A strigat la ea: „Nu stii ca atunci cand dai cuiva un cadou, ar trebui sa fie ceva inauntru cutiei?”
Fetita s-a uitat la el cu lacrimi in ochi si a spus: „Oh, tati, dar nu e goala! Am pus pupicuri in cutie. Toate pentru tine, tati!” Tatal a fos zdrobit. Si-a luat fetita in brate si si-a cerut iertare.
Prietenul meu mi-a spus ca a tinut acea cutie aurie langa patul lui ani la rand. Cand era dezamagit, lua un pupic imaginar din cutie, si se gandea la dragostea copilului care l-a pus acolo.

Scrisoare de la mama

Scrisoare de la mama către

Rebekah, Shalom, Shoshanna

Viaţa este plină de alegeri. Sunt unele alegeri pe care le veţi face încă de la o vârstă fragedă, care vă vor ajuta să vă modelaţi atât viaţa voastră, cât şi pe cea a copiilor voştri. Scopul nostru a fost de a vă pregăti să luaţi hotărâri înţelepte. Dumnezeu a spus lui Avraam: ”Căci Eu Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19). Predicatorii s-au întrebat adeseori de ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam să fie părintele naţiunii iudaice. Dumnezeu a ştiut că Avraam are să poruncească fiilor lui (să-i înveţe să umble drept).

Când va sosi vremea să vă căsătoriţi, gândiţi-vă la acest lucru. I se poate încredinţa acestui tânăr moştenirea lui Dumnezeu? El nu va influenţa numai viaţa voastră, ci şi viaţa copiilor voştri. Avraam, prin exemplul şi învăţătura date de el, l-a făcut pe fiul său Isaac să aibă o asemenea încredere în tatăl său, încât să se supună sacrificării. De asemenea, Isaac a avut încredere în judecata tatălui său atunci când Avraam a trimis un servitor la rudele lui pentru a-i alege o soţie. Avraam ştia că, pentru perpetuarea neamului, era nevoie de un bărbat şi de o femeie aleşi.

Aduceţi-vă aminte să fiţi nişte “femei ascunse”. Staţi în umbra bărbaţilor voştri cu rugăciune, îmbărbătare şi încredere. Cinstiţi-l, binecuvântaţi-l şi serviţi-l ca pe Domnul. El va prospera în cunoaşterea lui Dumnezeu într-un asemenea mediu. Pe măsură ce el creşte, şi copiii voştri vor creşte şi paharul vostru va fi aşa de plin, că se va revărsa în viaţa altora.

Când sunteţi supărate pe el din cauza unei jigniri prosteşti, aduceţi-vă aminte că prin aceasta întrerupeţi linia de rugăciune. Nu lăsaţi ca sentimentele rănite să vă macine şi să vă îmblonăvească. Fiţi vesele, mulţumitoare şi gata să iertaţi. Copiii voştri vă vor imita. Dacă manifestaţi faţă de soţul vostru desconsiderare, dezaprobare, mânie, iritare sau necinste, aceasta va deschide pentru ei uşa ca să procedeze la fel –nu numai faţă de tatăl lor, ci într-o măsură mai mare, faţă de voi. În Proverbe ni se vorbeşte exact de acest lucru: ”Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei” (Prov. 14:1).

Nu lăsaţi ca grijile familiei, ale bisericii şi ale lumii să vă răpească timpul necesar pentru a menţine o căsnicie sfântă. Timpul petrecut între soţ şi soţie este rădăcina adâncă ce hrăneşte întreaga plantă. Să aveţi un sanctuar unde nu este permis accesul copiilor. Există o vreme când a fi o mamă bună înseamnă a-i învăţa pe copii că “acesta este timpul nostru şi aţi face bine dacă aţi găsi ceva cu care să vă umpleţi timpul”.

Familia creştină constă din tata, mama şi copii, cu toţii trăind, râzând, iubind, muncind, jucându-se, luptându-se şi realizând lucruri împreună spre gloria lui Dumnezeu. Trebuie să aveţi o viziune mai largă decât numai pentru prezentul imediat.

Nu vă pregătiţi copilul pentru timp, ci pentru eternitate.

Adam a avut un fiu după chipul şi asemănarea lui. Şi voi veţi avea fii şi fiice după chipul şi asemănarea voastră. Toate îndeletnicire trebuiesc făcute cu un ochi spre cer.

Ceea ce este mai întâi este pământesc, carnal, temporar. Ceea ce este la urmă este ceresc, spiritual, etern. Aşa după cum copilul vostru poartă imaginea pământescului, trebuie să poarte şi imaginea cerescului. Născut după chipul vostru, el trebuie să se nască din nou după chipul lui Hristos. Aşteptarea şi speranţa voastră este de a fi făcuţi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Este o ţintă colosală, dar avem la dispoziţia noastră toate resursele cerului.

Înţelepciunea se dă la cerere. Dragostea este singura poruncă, eul-marele nostru duşman, Biblia-singura noastră sursă de învăţătură, Duhul Sfânt –singurul nostru Mângâietor, sângele lui Isus Hristos –singura noastră speranţă. Să alergăm în alergarea care ne stă înainte, “căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică” (1Cor. 15:58).

Scrisoare scrisa in Resurse Crestine.

Din Tine am venit, Iubire

1.Din Tine am venit, Iubire,
Si tot spre Tine merg mereu,
Frumusete si desavarsire
Doar Tu dai sufletului meu.

R: O, Iubire, o, Iubire,
Har etern venit de sus,
Mantuire, mantuire
Prin Golgota mi-ai adus!

2.Desi intruna esti cu mine
Si necurmat ma fericesti,
Ma arde dorul dupa Tine
Sa Te patrund mai mult, cum esti.

3.Fa clipele vietii mele izvoare
Proaspete de har
Ca sa tasnesti doar Tu din ele,
Imbelsugat pe-orice hotar.

4.Din Tine am venit, Iubire,
Si merg spre Tine necurmat,
Ca-n binecuvantata-Ti fire
E Dumnezeu cu-adevarat!

FRATII GROZA-Ce Frumos si placut e sa fi crestin

de ce nu mai este iubire?

“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfranaţi, neîmblanziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngamfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”

2 Timotei 3: 2 - 5