
Dă-mi credinţa care poate muta
Aş vrea să răscumpăr timpul preţios
Talentele mele, darurile şi favorurile, Doamne,
Măreşte-mi, aprinde-mi şi umple-mi inima,
C. Wesley



"Avand picioarele încălţate cu ravna Evangheliei păcii."
Textul acesta însemnează fără doar şi poate: "Să fiţi pregătiţi ca
Să ne gîndim la tăcerile noastre care au dezonorat pe Domnul şi care s-au datorat lipsei de curaj, sau ruşinii sau comodităţii noastre. Putem să fim plini de teorii frumoase, buni cunoscători ai Cuvantului, dar cand este vorba să spunem oamenilor despre Domnul Isus şi lucrarea Lui de la cruce, atunci tăcem! Şi cand, vai, cinstea şi slava lui Dumnezeu şi a Cuvantului Lui sunt zeflemisite, nu numai că nu protestăm dar ne arătăm chiar indiferenţi. Trec poate zile, săptămani şi luni fără să spunem un cuvant cuiva despre vestea cea bună a păcii. Şi de fiecare dată cand nu am luat poziţia de mesager, cand nu am ridicat drapelul Evangheliei, nu am făcut decat să întărim poziţia vrăjmaşului. Dumnezeu să ne dea supleţe şi atitudine de permanentă alertă care să prindă orice prilej pentru a aduce un suflet la Domnul Isus, pentru a sprijini pe cineva în suferinţă sau pentru a da mărturie despre adevărul lui Dumnezeu. Să nu spunem că nu avem ocazii de a mărturisi, căci ziua este plină de astfel de prilejuri. Lipsa de roadă în viaţa noastpu nu este din pricina lipsei de oportunităţi de tot felul de a face ceva pentru Domnul nostru ci pentru că n-avem dragoste pentru Domnul Isus şi pentru sufletele oamenilor. Da, ne lipseşte ravna de care vorbeşte textul nostru.
Să-I cerem lui Dumnezeu să ne trezească la realitate şi să ne izbăvească de somnul nostru, de egoism şi de comoditate. Să aducem întreaga noastră fiinţă ca o jertfă vie, plăcută lui Dumnezeu şi de folos pentru o lume ruinată în păcat. Să stăm în picioare pentru Domnul nostru, fiind încălţaţi cu ravna Evangheliei păcii ştiind că am ajuns la "sfîrşitul vremurilor" şi să nu ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu ca acela care a ascuns talantul în pământ.



"Avand mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii..."
Aceste două părţi ale armăturii celui credincios se completează una pe alta. Dacă nu suntem încinşi cu adevărul, atunci platoşa noastră, capătă fisuri. Lupătătorul Domnului care vrea să biruiască, chiar dacă se găseşte sub noul legămînt al harului, are totuşi nevoie să se îmbrace cu ce îi porunceşte Dumnezeu.
El trebuie să vegheze ca întreaga lui fiinţă să fie strînsă cu centura adevărului; el nu numai că trebuie să fie legat de adevărul biblic, dar întreaga sa viaţă trebuie să exprime dreptatea. Lipsa de sinceritate în viaţa creştină este deja o fisură: toate celelalte arme ale sale sunt atunci fără eficacitate. O fisură cat de mică în fuselajul unui avion în zbor poate duce la prăbuşirea lui.
Braul la o haină lungă - în orient - libera mişcările, permitea un mers uşor şi liber. Această "centură a adevărului" însemnează că atitudinile noastre, viaţa noastră, umbletul nostru sunt caracterizate de sinceritate, de lipsa oricărei duplicităţi sau prefăcătorii. Ea îi dă celui credincios o ţinută demnă care reflectă credincioşia lui faţă de Domnul Isus, mai întai şi apoi faţă de oamenii care îl înconjoară. De altfel, noi care suntem chemaţi să reflectăm chipul Modelului nostru desăvarşit, trebuie să-L arătăm în primul rînd ca ceea ce este El însuşi "Cel Adevărat". "îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii" este propriu zis protejarea inimii. Pe campul de luptă inima luptătorului credincios este ameninţată de tot felul de săgeţi arzătoare ale celui rău: viclenia, atracţiile lumeşti, porniri lăuntrice,frustrariile, poftele, egoismul, felurite glasuri, care uneori împrumută chiar limbajul Scripturii, pot pătrunde în inimă dacă nu este protejată de platoşa neprihănirii care este Domnul Isus însuşi. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi neprihănire. Să ne îmbrăcăm deci cu El, care a fost dat pentru păcatele noastre şi a fost înviat pentru neprihănirea noastră. A ne îmbrăca în Domnul Hristos este a trăi viaţa Lui de înviere. A ne îmbrăca deci cu platoşa aceasta a neprihănirii nu înseamnă nicidecum a îmbrăca o neprihănire a noastră: "să faci şi să nu faci" cutare sau cutare lucru, ci printr-o credinţă simplă, nefilozofată, să realizăm că de fapt noi suntem îmbrăcaţi în Domnul Isus pentru că suntem în El după cum a spus-o
El însuşi: "în ziua aceea veţi cunoaşte că......voi sunteţi în Mine şi Eu sunt în voi." (Ioan 14:20).

"De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti sa va impotriviti in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare dupa ce veti fi biruit toate."
Stefan, inainte de a muri ca martir, a vazut pe Domnul Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu, gata sa-1 primeasca in slava. Domnul nostru este in picioare si noi soldatii Lui trebuie sa fim in picioare. Aceasta este pozitia credinciosului luptator, desi suntem "asezati in locurile ceresti, in Hristos."
Cand vrajmasul se arunca asupra noastra, cand lupta este grea, sa ramanem in picioare in Domnul Hristos, sa nu ne clatinam, sa nu ne temem de nimic si sa nu ne rotim privirile in jurul nostru cu ingrijorare! (Isa. 41:10) Dumnezeu vrea sa ne vada in picioare in duh, fermi in Domnul Isus, intariti de puterea Lui biruitoare si imbracati cu armatura Lui, infruntand pe vrajmas si ducand lupta dupa poruncile date.
Cand in rugaciune, Dumnezeu ne pune pe inima un suflet incercat, obiect al asalturilor vrajmasului, sa ne tinem in picioare pentru el si intariti in Domnul, in numele Biruitorului, sa rezistam vrajmasului, luptand pentru acel suflet; "Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile Diavolului." (1 loan 3:8); sa invocam aceasta fagaduinta! Ca si Moise alta data, sa ne ridicam mainile inaintea tronului, sa respingem orice infrangere si prin rugaciunile noastre sa inconjuram cu un zid protector pe aceia care lupta.
Pentru ca Domnul ne spune: "impotriviti-va!", s-o facem. Domnul Hristos vrea sa intensifice lupta noastra impotriva vrajmasului, caci "ziua cea rea" este aproape. in ciuda oboselii luptei si desi suntem tinta vrajmasului, vom ramine in picioare, neatinsi si biruind totul datorita armaturii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fara-ndoiala insa ca lupta noastra, lupta credintei este in permanenta insotita de harul lui Dumnezeu si biruinta este deci datorita aceluias HAR. Sa nu uitam ca Omul Isus Hristos a avut o lupta mult mai grea decat noi, tot timpul vietii Lui pe pamant si a biruit totul fiind intr-o permanenta si neintrerupta legatura cu Tatal Sau, izvorul nesecat al oricarui har. Numai un credincios devotat poate sa spuna cat este de grea lupta pe care o are de dus: impotriva lui Satan si a hoardelor lui, impotriva lumii si impotriva lui insusi. Unui astfel de credincios Cuvintul ii spune ca avem un Mare Preot care a fost ispitit in toate, ca si noi, dar fara pacat... : "Sa ne apropiem,dar de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa aflam har ca sa fim ajutati la vreme de nevoie." (Evr. 5:16)
Isus, Tu bucuria inimilor iubitoare
Tu, fantana a vietii, Tu, lumina a oamenilor!
Chiar de la cea mai mare binecuvantare data pe pamant
Neimpliniti ne intoarcem din nou spre Tine.
Bernard de Clairvaux

Sabin Bălaşa (n.17 iunie 1932, Dobriceni, Olt. d 1 aprilie 2008, Bucuresti) a fost un pictor român, autor şi regizor de filme de pictură animată, cât şi scriitor.
Mediul şi fundalul picturilor sale amintesc simultan de fundul unui ocean şi de imaginile posibile de pe suprafeţele altor planete luminate de sori emiţând în domeniul albastrului.
Trupul neînsufleţit al pictorului Sabin Bălaşa va fi transportat la Iaşi, unde artistul va fi înmormântat.
Sabian Bălaşa a trecut în nefiinţă marţi, în jurul prânzului, la Spitalui Sfânta Maria din Capitală, în urma unui cancer generalizat.
In varsta de 76 de ani, pictorul suferea de cancer la plamani, cu metastaze.
Potrivit Antena 3, decesul a survenit dupa ce pictorul a refuzat, astazi, sa isi mai puna masca de oxigen.