Nu-L dau pe ISuS pe margele niciodata!

Pentru copilul lui Dumnezeu care se lasa prins, calea compromisurilor pare totdeauna pavata cu argumente bune si intentii laudabile. Dar porneste pe o panta nenorocita de pe care ii va fi greu sa se opreasca. Compromisul, cancer al crestinatatii de azi, este o tumoare maligna provenita din anomaliile vietii spirituale care se numesc: parasirea, negarea adevarului biblic, duh lumesc in biserica, sau pur si simplu lipsa credeului, a fundamentului doctrinar solid.

(John H. Alexander)

Ecumenismul, incotro?

Ecumenismul, incotro? Cand a fost sincer Vaticanul!?

Declaraţia oficială a Bisericii Catolice a stârnit reacţii în întreaga lume. Ideea că Biserica Romei ar fi unica Biserică a lui Isus Hristos ...

Declaraţia oficială a Bisericii Catolice a stârnit reacţii în întreaga lume. Ideea că Biserica Romei ar fi unica Biserică a lui Isus Hristos nu doar că e falsă, dar a creat şi neîncrederea Bisericii Ortodoxe în dialogul interconfesional. Dacă în urmă cu aproape un an Papa Benedict al XVI-lea spunea că Biserica Ortodoxă şi cea Catolică sunt surori, azi vine cu o declaraţie prin care ne contrazice. Ne întrebăm, totuşi, când a fost sincer, atunci sau acum?


Joi, 10 iulie 2007, Vaticanul a dat publicităţii un document prin care pretinde că "unica Biserică a lui Cristos este cea Catolică", iar bisericile protestante sund doar "simple biserici particulare". În acelaşi document, referitor la Biserica Ortodoxă, se menţiona că: "deşi se apropie cât de cât de Biserica Catolică, este neascultătoare", nedorind să se supună Papei.


Ulterior, nemulţumirile au apărut rând pe rând. Primii care au reacţionat în acest sens au fost protestanţii, iar dintre Bisericile ortodoxe autocefale, Biserica Martiră a Rusiei, prin Patriarhul Alexei. În comunicatul dat publicităţii de Patriarhia Română, pr. Emil Stoica, în calitate de purtător de cuvânt, menţiona: "Privim cu îngrijorare unele dintre afirmaţiile făcute în documentul Bisericii Catolice, mai ales că acestea pun piedici dialogului teologic dintre biserici, cu atât mai mult cu cât acest dialog cunoscuse, în ultimii ani, un progres vizibil". Totodată, pr. Stoica a mai spus că acest document clarifică poziţia Bisericii Catolice, venind tocmai în apropierea Comisiei mixte de dialog între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă. Această întrunire va avea loc în perioada 8-15 octombrie 2007, la Ravenna, în Italia. În ceea ce priveşte relaţiile ecumenice pe plan local, îndeosebi în Ardeal, dar şi pe plan naţional, încrederea faţă de Biserica Catolică s-a diminuat simţitor în urma unor acte de prozelitism şi a disputelor cu privire la dosarul patrimonial. În prezent, în Ardeal, sunt foarte multe procese pe rol privind lăcaşurile de cult, ceea ce creează în multe zone situaţii tensionate.


Momentul declaraţiei emise de Vatican vine la puţin timp după ce Biserica Romei a devenit proprietară a sute de mii de hectare de păduri, păşuni, terenuri intravilane şi a mai multor clădiri în marile oraşe din Ardeal pe care le-a dobândit în timpul ocupaţiei austro-ungare. Situaţia deja tensionată în unele locuri riscă să fie amplificată, apărând şi dispute, pornind de la acest subiect. Documentul întăreşte declaraţia "Dominus Iesus" emisă în anul 2000, când în capul Bisericii Romei era Papa Ioan Paul al II-lea, iar preşedinte al "Congregaţiei pentru doctrina credinţei" catolice era cardinalul Joseph Ratzingher, actualul papă al Romei (Benedict al XVI-lea). Prin această declaraţie, Vaticanul încearcă să combată "relativismul eclesiastic", condamnat de Papa Benedict al XVI-lea, care consideră că "toate Bisericile care se pretind a fi creştine sunt păstrătoare doar a unei părţi din întregul adevăr", în timp ce "Biserica Romei deţine adevărul în totalitate". Marii trăitori ortodocşi duhovnici ai neamului şi stâlpi ai Bisericii (pr. Iustin Pârvu, pr. Arsenie Papacioc etc.) au privit declaraţia ca pe "un joc politic de culise" cauzat de scăderea numărului de credincioşi catolici la nivel mondial, dar şi ca "o veche intenţie a episcopilor Romei de a fi stăpâni peste toată creştinătatea". Cert e că în contradicţie cu declaraţiile oficiale ale Vaticanului, Sf. Lumină de la Mormântul Mântuitorului nu a venit niciodată la nici un episcop catolic, ci doar la patriarhul Ortodox.



sursa : oradea.mconet.biz

Calea Crucii, calea Ecumenismului, calea spre Apostazie si apatie

Prin curtoazia ziarului - Tribuna Sibiu

* Ortodocşi, reformaţi, evanghelici, romano-catolici, greco-catolici şi baptişti s-au reunit vineri seara într-un marş interconfesional menit să rememoreze drumul parcurs de Iisus Hristos de la casa lui Pilat din Pont până la mormânt* Dincolo de data la care sărbătoresc Paştile şi de confesiunea căruia îi aparţin, participanţii au avut un singur nume: creştini*

Aproximativ două sute de tineri, de diferite confesiuni, au ales să marcheze împreună apropierea sărbătorilor de Paşti, aşa că vineri seara s-au reunit într-un marş interconfesional devenit tradiţie şi pentru Sibiu. Pentru unii era prima săptămână din postul premergător sărbătorii Sfintelor Paşti, pentru alţii era penultima săptămână de post, dar toţi s-au reunit sub cuvintele Evangheliei după Marcu.

Rugăciuni în şase biserici

În acest an, marşul interconfesional al Căii Crucii a început la Biserica Baptistă Betania şi s-a sfârşit la Catedrala Ortodoxă, tinerii creştini poposind la Biserica Greco-Catolică ?Sf. Ursula", la Biserica Romano-Catolică, la Biserica Evanghelică Luterană şi la cea Reformată. Fiecare biserică a fost un spaţiu de rememorare a patimilor Mântuitorului, aşa că meditaţiile şi rugăciunile au fost axate pe următoarele momente: judecarea lui Iisus, batjocorirea, crucificarea Domnului, Iisus pe cruce, moartea Sa şi luarea de pe cruce a trupului Domnului.

Marşul s-a desfăşurat sub genericul ?Hristos, o prezenţă sigură, într-o lume nesigură".

Crucea Adunării Ecumenice Europene

De la o biserică la alta, tinerii şi mai puţin tineri au străbătut oraşul intonând imnuri creştine.

Drumul le-a fost luminat de candele şi lumânări, reprezentînd simbolic Lumina divină. Crucea care a deschis procesiunea a fost cea utilizată anul trecut la cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană, găzduită de Sibiu.

E o Cale a Crucii şi ducem crucea care a fost anul trecut la Adunarea Ecumenică. E simbolul pe care vrem să-l păstrăm la Sibiu, ne-a declarat Killian Dörr, primpreot evanghelic al Sibiului.

În Sibiu, marcarea Căii Crucii, în formă interconfesională, a apărut cu mai puţin de un deceniu în urmă. La început a reunit bisericile istorice. (acum si pe cele baptiste).

După Edictul de la Milano (313), nenumăraţi creştini au ţinut să fie în Ierusalim, în fiecare an, în Săptămâna Patimilor lui Hristos şi să refacă drumul pe care Acesta l-a parcurs în zilele de dinaintea morţii Sale. Franciscanii au imaginat şi au răspândit, în secolele XIV şi XV, devoţiunea Căii Crucii. Ei conduceau în Ierusalim exerciţiile spirituale ale pelerinilor, pe Via Dolorosa, si tot ei au avut ideea de a adapta această formă de meditaţie asupra Patimilor, cadrului obişnuit al majorităţii credincioşilor. Astfel ei au aranjat, în aer liber sau în biserici, serii de evocări ce marcau patimile lui Hristos. În prezent, Calea Crucii este o ocazie pentru creştini de diferite confesiuni să celebreze ceea ce pe toţi îi uneşte. (Sursa: www.greco.catolic.ro)

ce este gresit cu ecumenismul?

What Is Wrong With "Ecumenical"?

---

Ei cred ca "revolutioneaza ortodoxia"...predicatori intoarceti-va la anvoane si predicati Evanghelia Harului lui ISUS Christos

By Dr. Opal L. Reddin

If we are to converse meaningfully about the subject of ecumenism, we must define our terms so we can know we are talking about the same thing. We need definitions for the following: ecumenism; ecumenical; modern ecumenical organization; ecumenical movement.

Ecumenical Can Be a Good, Useful Term

Ecumenical derives from the Greek term oikoumene; it is of course a good word, used 15 times in the New Testament; it always means either the inhabited world or earth or inhabitants of the world (Cf. Mt. 24; Lk. 2:1; 4:5; 21:26; Ac. 11:28; 17:6, 31; 19:27; 24:5; Rom. 10:18; Heb. 1:6; 2:5; Rev. 3:10; 12:9; 16:14). Websters Dictionary has: ecumenical: the inhabited world; worldwide in extent or influence.

Any activity that encompasses the world or involves the inhabitants of the world can be described as ecumenical. Of course, the prime example is the spread of the Gospel to the whole world, according to the Great Commission of our Lord. The First Century Church so evangelized their world that Paul could write to the saints in Rome that the Gospel had gone to the ends of the oikoumene (Rom. 10:18). The term can also be used in a secular sense with no undesirable implications, such as an ecumenical conference on world hunger.

When Ecumenical Becomes a Dangerous Term

Ecumenical becomes a dangerous term when it is combined with movement and applied to churches and Christians. Webster defines ecumenical movement as a planned bringing together of all Christians into visible unity; most ecumenical organizations define the ecumenical movement as a means to show the world all Christians are in unity.

The claim is made that this is to answer Jesus prayer in John 17:22. While Webster does not have be concerned about the definition of Christian and unity, we do! The fact is that the current ecumenical movement always brings together some who are true to the doctrines of the Word of God with some who are not. There is no Christian unity where there is not unity in the faith once for all delivered to the saints (Jude 3).

The True Body of Christ IS In Unity

In His prayer Jesus specified the kind of persons who can be in unity as He is in unity with the Father (John. 17:22b). He made clear the desired unity would be a spiritual unity (17:5; 10:30), unity in Truth (17:17), and in agape Love (17:23,26). The fact that seems to be commonly overlooked is that Jesus' prayer HAS ALREADY been answered and continues to be answered until He claims His Bride.

The world sees hundreds of denominations; God sees the One Church, the Body of Christ, which includes some from many denominations. The only way to be in the true Church is to be placed into the Body of Christ by the Holy Spirit in regeneration: ...the Body is one .. . .all the members are one . . .for by one Spirit we were all baptized into one Body (1 Cor. 12:12-13). You are all one in Christ Jesus (Gal. 3:28).

Jesus prayer WAS answered as Acts 2 records. The disciples were in the unity of the Spirit since all were filled with the Holy Spirit (2:4, they were in unity of Truth as they continued steadfastly in the apostles' doctrine (2:42), and they were in unity of Love (2:43- 44).

The original unity of the Church was gradually broken by heretical teachers and their followers as recorded, for example, in Jesus' letters to the seven churches (Rev. 2-3). Jesus warned five of the churches He would be leaving their midst if they did not repent. Would an ecumenical conference have helped them? It would only have ensconced them more deeply in their backsliding. The ONLY way the whole Body of Christ can again have visible unity before the world is for all to be of the same doctrine and experience as that first church.

The Wrong Kind of Unity

The modern ecumenical movement is promoted generally by the World Council of Churches and the Roman Catholic Church. It gets most of its momentum from the Roman Catholic Pontifical Council on Ecumenism. Their PURPOSE was verbalized succinctly at Vatican II.

Speaking of dialogue with separated brethren, the following plan was recorded: The results will be that, little by little, as the obstacles to perfect ecclesiastical communion are overcome, all Christians will be gathered, in a common celebration of the Eucharist, into the UNITY OF THE ONE AND ONLY CHURCH (Documents of Vatican II by Flannery, p. 456).

The World Council of Churches has contributed to the breaking down of doctrinal standards for many denominations and has promoted the ecumenical movement; however the WCC is now drawing closer and closer to the Catholics because the Roman Church has AUTHORITY, vested in an infallible pope.

When Nehemiah was leading God's people in the rebuilding of the walls, his archenemies Sanballat, Tobiah, and Geshem saw the Jews' success. When they could not stop the people of God, they tried another ruse. They sent an invitation to Nehemiah inviting him to dialogue in the plain of Ono. Nehemiah said, "Ono? Oh, no! I am doing a great work so that I cannot come down" He knew their PURPOSE was evil; he stayed the course and was successful (Neh. 6:1-15).

Pentecostal denominations in general, and the Assemblies of God in particular, have experienced great success as defined scripturally. Now the Sanballats and Tobiahs want to dialogue.The ecumenical movement is led by a Church that admittedly plans to bring all other churches under its control.

For example, Father Ray Ryland, a professor of theology at Franciscan University in Steubenville, OH, works with Coming Home Network, an organization whose purpose is to draw in separated brethren. In an article in THIS ROCK, March 2000, he explains how Catholics are to carry out Vatican II's ecumenical agenda, both covertly and overtly. He writes, "The goal of Catholic ecumenism is to restore unity to the separated traditions by bringing them within the unity of the Catholic Church."

What About "Celebrate Jesus 2000"?

Coincidentally, Franciscan University is administering an ecumenical event for June 22-25, 2000, called "Celebrate Jesus 2000." It is sponsored by the North American Renewal Service Committee (NARSC), an ecumenical organization bringing together many Charismatics, Third Wavers, and Pentecostals from many denominations.

It is essential that we remember the Roman Catholic priests who participate have an agenda. If they were not loyal to the pope in his encyclical Ut Unum Sint (That They May Be One), they would not remain priests. Pope John Paul II is not a Charismatic, but he is willing to "tolerate and use" those who speak in tongues to accomplish his nefarious purpose. Let the sheep be warned, and let true shepherds be alert.

The Assemblies of God Has Spoken

The General Council of the Assemblies of God RE-EMPHASIZED a bylaw of long standing in their biennial meeting in St. Louis in 1995. Article IX, Section 11, states: "The General Council of the Assemblies of God disapproves of ministers or churches participating in any of the modern ecumenical organizations on a local, national, or international level in such a manner as to promote the ecumenical movement because:

• We believe the basis of doctrinal fellowship of said movement to be so broad that it includes people who reject the inspiration of Scripture, the deity of Christ, the universality of sin, the substitutionary atonement, and other cardinal teachings that we understand to be essential to biblical Christianity.

• We believe the emphases of the ecumenical movement to be at variance with what we hold to be biblical priorities, frequently displacing the urgency of individual salvation with social concerns.

• We believe that the combination of many religious organizations into a world superchurch will culminate in the religious Babylon of Revelation 17 and 18."

By definition, NARSC is a modern ecumenical organization and Celebrate Jesus 2000" is an ecumenical conference. "Celebrate Jesus 2000" covers the ecumenical agenda under the umbrella of common Charismatic experience. However, spiritual experience ALONE can never be the basis for unity. Unity must be based on sound DOCTRINE. "If anyone comes with another doctrine, do not receive him....for he who greets him shares in his evil deeds" (2 John 10,11).

Peter was a Spirit-filled Pentecostal (or Charismatic if you choose) when he began to side with the Judaizers in their legalistic heresy; Paul rebuked him publicly for his hypocrisy (Galatians 2:11-16). Roman Catholic dogma promotes the same kind of legalism Paul anathematized. Peter repented; thus good fellowship was preserved in the unity of the faith (Acts 15: 7-11; 1 John 1:7).

What Would Jesus Do? What Would Paul Do?

If Jesus had been ecumenical, He would have lovingly dialogued with the Jewish leaders who loved God (as they defined God) and were totally engrossed in doing good, just as are the leaders of the ecumenical movement today. He would have practiced reconciliation with all who named the name of Jehovah, and He could have escaped the Cross.

Just one problem: where would we be if He had? If Paul had been ecumenical, he would never have rebuked Peter or pronounced God's anathema on those who preached "another gospel"! In fact, he would not have been arrested and sent to Nero if he had only practiced reconciliation with all who claimed to be Christians. If Paul were alive today, he would again rebuke those teaching wrong doctrine regardless of their spiritual experiences.

The fact that some Catholics speak in tongues proves nothing except that if the glossolalia is genuinely given by the Holy Spirit, then He will lead them away from error to Truth. When they insist on the biblical doctrine of salvation through Christ's finished work of Calvary, with absolutely no necessity for the RCC sacraments, they will be excommunicated if they do not leave of their own accord. Mormons also speak in tongues. How long before we unite with them? Their doctrines are not much farther away from orthodoxy than are those of the RCC.

Hasn't the RC Church Changed Its Doctrines?

Anyone can by reading the latest Catholic Catechism (1995) see that all the heretical teachings of past centuries, plus some new ones, are there: the placing of ultimate authority in CHURCH TRADITION and the Papacy rather than in the 66 canonical books of the Holy Bible; the sacramentalism of the Church as necessary to salvation; Transubstantiation, i.e., the receiving of grace by partaking of the Eucharist which is claimed to be the real body and real blood of Jesus;Mariolatry with prayers made to Mary everywhere as if she is omnipresent
; Purgatory which most must endure before going to be with the Lord; and Indulgences for future sin.

Check this book out of your library and read it for yourself. Roman Catholic theology presents another Gospel (Gal. 1:1-9) and another Jesus (2 Cor. 11:4). The hypocrisy of the leaders in the Catholic Charismatic movement is seen in bold relief by the fact that they deny the Eucharist (the Lord's Supper or Communion) even to those they wish to unite with at ecumenical celebrations. I sent an e-mail to the Franciscan University connection asking, Will there be a celebration of the Eucharist at Celebrate Jesus 2000'? I received a reply, Yes, for the Roman Catholics in their one separate morning meeting.

I then asked, "Why cannot the others participate if all are celebrating the same Jesus?" I received no reply to that. The correct answer would be, they are not celebrating the same Jesus. They celebrate a Jesus Who must die daily; they crucify Him afresh in each Mass. True Christian faith rests in the Lord Jesus Christ Who said, "It is finished!" and arose to prove it.

Ecumenism Cannot Change God's TRUTH

There is a line of cleavage forming in Christendom. Reverend James Bridges, General Treasurer of the Assemblies of God, stated to a meeting of leading A/G educators:

There are many putting down denominations today, but I would rather have the multiple denominations which have emerged out of the Reformation, than be held in the bondage of a Roman colossus that continues to keep its devotees in superstition, ignorance and spiritual darkness. Beware the ecumenical movement afloat today lest when the new garb is removed it shows itself to be the same old bondage (personal file).

NOW is the time to pray and to speak; if we are silent, we can lose our doctrinal integrity. Our Lord is Truth, a Person; the Bible is Truth, a book. The Holy Spirit brings them together in our genuine experience! The current ecumenical movement is antithetical to our Lord's commission to preach the Gospel to every creature.

We know too much and have been given too much to think of surrendering to the spirit of ecumenicalism. The eternal destiny of millions of people rests in our hands; if we are not true their blood will be on our hands. History will record your decision. What legacy will you bequeath to your children and their children? We must be true at any cost!

protestantismul va da mainile cu papalitatea

Profetia din Apocalipsa 13 ne vorbeste, dupa cum stiti, despre doua fiare. Aceste doua fiare sunt, fara îndoiala, niste supraputeri politico religioase ale caror unic scop este dominarea lumii întregi. Despre prima fiara profetia ne spune ca în trecerea vremii, dupa 42 de luni profetice, sau 1260 de ani calendaristici de suprematie, aceasta avea sa primeasca o rana de moarte în urma careia urma sa se refaca. Aceasta fiara trece aparent în umbra si doar pentru o vreme, pentru a da loc celei de a doua fiare sa apara si sa-si savarseasca lucrarea. Daca alaturam la capitolul 13 din Apocalipsa cele scrise în cartea profetului Daniel la capitolul 7 vom descoperi mai mult de 8 elemente caracteristice care ne ajuta sa identificam fiara dintai. Toate aceste caracteristici despre care am vorbit în prelegerile precedente îsi focalizeaza privirea spre biserica Romano-Catolica în timp ce elementele caracteristice celei de a doua fiare arata cu precizie spre Statele Unite. Despre aceasta cea de a doua fiara, profetia din Apocalipsa spune ca ea va lucra cu toata puterea fiarei dintai. Despre ea se mai spune ca va amagi pe locuitorii pamantului prin semne mari si minuni si va zice locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei dintai. Expresia 'a face o icoana' înseamna a copia, a repeta, a întruchipa din nou nu atat înfatisarea, cat purtarea fiarei dintai. Puterea acestei fiare va fi atat de mare si cumplita încat în cele din urma ea va impune prin amenintarea cu foametea sau cu moartea, tuturor locuitorilor pamantului primirea semnului fiarei.

Care este este semnul fiarei? El este un semn în directa contradictie cu semnul lui Dumnezeu. Semnul fiarei trebuie sa fie tot o zi pe care fiara o recomanda ca fiind semnul puterii ei, dar în realitate fiind semnul razvratirii si hulei ei fata de Dumnezeu. Fiara a doua, ne spune profetia, va lucra prin puterea fiarei dintîi, care nu este alta decît puterea Satanei si va forta pe oricine sa primeasca semnul fiarei, semnul razvratirii contra lui Dumnezeu. "Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei". Potrivit cu aceasta profetie, Puterea Mondiala va impune în final tuturor semnul fiarei. Ce înseamna acest lucru?
Este semnul ascultarii si supunerii fata de biserica Romano-Catolica. Aceasta înseamna ca Statele Unite ale Americii vor pretinde în viitor de la omenire ascultare fortata fata de biserica Romano-Catolica, supunere sub amenintarea cu boicotul si moartea. Deja America face pasi în directia în care profetia biblica a vorbit cu aproape 2000 de ani mai înainte. De zeci de ani diferite grupuri religioase ultraconservatoare sprijinesc ideea promulgarii ecumenismului si lupta în vederea obtinerii unitatii religioase din partea guvernului. În anul 1980 în preajma alegerilor prezidentiale, reprezentanti ai miscarii religioase Majoritatea Morala au contactat pe presedintele Statelor Unite la acea data, Jimmi Carter pentru a afla în ce masura se identifica presedintele cu idealul lor de a dobîndi o legislatie religioasa. Nu, a raspuns presedintele Carter, asa ceva este împotriva Constitutiei. Cu aceeasi întrebare a fost confruntat si candidatul Anderson, care a raspuns ca si Carter, negativ. Dar în Dallas, Ronald Reagan a promis acestei mari coalitii evanghelice care aducea 20% din totalul tuturor voturilor, ca daca ea îl va sprijini cu voturile membrilor ei, el le va îndeplini toate dorintele. Curand în presa a aparut stirea ca Majoritatea Morala sprijina candidatura lui Ronald Reagan. Asa se face ca în scurt timp pe agenda de lucru a noului presedinte au aparut niste subiecte cu totul noi, neobisnuite, cu caracter religios. Evident, ele fusesera puse în discutie pe plan national de Majoritatea Morala care sprijinise cu cîtva timp mai înainte, cu sutele ei de mii de voturi, candidatura lui Reagan. Acum, acele probleme, ca introducerea rugaciunii în scolile publice, interzicerea avortului si sanctiuni contra tuturor surselor de pornografie în arta si în presa, trebuiau sa fie tratate si satisfacute de guvern. Aceasta fusese conventia dinainte de alegeri. Acum, sosise vremea ca Reagan sa-si plateasca datoriile. Este cert ca opinia publica a fost mai tare si aceste probleme au ramas nesatisfacute. De curînd am citit ca presedintele George Bush a scris pe agenda sa de lucru, pentru început, problema interzicerii avorturilor. Sa fi preluat oare Bush de la Reagan, odata cu voturile Majoritatii Morale si datoriile vechi, înca neplatite fata de aceasta organizatie religioasa? N-ar fi de mirare sa fie asa. Daca fostul presedinte Reagan nu a reusit sa satisfaca dorintele Majoritatii Morale, el totusi ramîne în istorie ca fiind presedintele care pentru prima data în istoria Statelor Unite a asezat un pod solid peste prapastia de veacuri dintre Washington si Vatican, dintre America protestanta si Roma papala. În timpul presedintiei lui de 8 ani, 3 evenimente ramîn înscrise în relatiile Americii cu Vaticanul: trimiterea primului ambasador al Statelor unite la Vatican, moment care era asteptat la Roma de mai bine de 200 de ani, cît si cele doua vizite ale actualului papa în America. Pe de alta parte, unii politicieni de azi, înflacarati de un zel religios extrem de viu, folosesc tribuna Senatului sau a Congresului pentru a se obtine din partea guvernului modificarea primului amendament al Constitutiei, asa încît guvernul la presiunea tuturor fortelor interesate în acest domeniu sa aiba mîna libera sa dicteze si sa controleze pe oameni în probleme de religie, în probleme de constiinta. Deja în aceasta privinta s-au facut cativa pasi seriosi în trecut care dau mari sperante de reusita politicienilor de azi care depind de suportul bisericilor. De pilda în anul 1961 curtea suprema a Statelor Unite a declarat urmatoarele: "Asigurarea bunastarii publice într-o zi de odihna comuna tuturor este o chestiune de interes legitim a guvernului. Ea precizeaza în continuare ca legile duminicale prezente în legislatia locala a mai toate statele din America, nu sunt în mod neaparat neconstitutionale sau descriminatorii deoarece ele nu au un caracter strict religios, ci ele au mai degraba în vedere protejarea sanatatii si bunastarii poporului american.

Dar, problema legiferarii duminicii ca zi de odihna sta de mult timp si pe agenda economistilor acestei tari uriase, bogate, dar totodata foarte fragila în fata crizelor financiare care bantuie astazi pretutindeni. Întelegand bine care este framantarea economistilor, în dorinta sa de a le oferi o solutie, editorul Harold Lingfeld al revistei evanghelice de prestigiu "Christianity Today" s-a exprimat astfel în editia lui din 7 mai 1976 la pagina 12. Cuvintele lui, pe care doresc sa le redau sunt extrase din articolul cu titlul foarte semnificativ 'Ziua Domnului si Resursele Naturale'. Cu scopul de a se conserva energia, Harold Lingfeld propune: "Toate oficiile comerciale, inclusiv statiile de benzina si restaurantele sa fie închise în fiecare duminica" Convingerea lui Lingfeld este ca o asemenea masura ar fi de acord atît cu legile naturale care guverneaza bunastarea corpului omenesc cat si cu voia lui Dumnezeu pentru toti oamenii. Sesizînd faptul ca oamenii sînt extrem de deosebiti în ce priveste respectarea duminicii ca zi de odihna printr-un act voluntar, el sugereaza mai departe ca singura cale de a se realiza dublul obiectiv al serbarii duminicii si conservarii energiei ar fi acela al "deciziei puterii legislative prin persoanele alese de catre popor". Calculul pe care multi slujitori ai anvoanelor îl fac este ca blestemul lui Dumnezeu zace asupra acestei natiuni din pricina nesfintirii duminicii si ca acest blestem nu va fi îndepartat pîna ce oamenii nu se pocaiesc si se întorc la Dumnezeu sfintind ziua duminicii.
O alta forta, pe lînga fortele religioase, politice sau economice care sustin ideea emiterii unei legi cu caracter national prin care duminica sa devina o zi de odihna obligatorie, mai este si forta care lucreaza din ascuns - forta bisericii Catolice. Rapida crestere a catolicismului în aceasta tara, influenta puternica a lui în afacerile politice, agitatia care s-a stîrnit de cîtiva ani pentru o relatie si mai strînsa cu Vaticanul, vizitele pline de succes ale papei pe pamîntul Statelor Unite, trecerea legala sau ilegala a granitelor Statelor Unite zilnic a unui numar de aproximativ 3000 de oameni veniti din tarile Americii Latine, care în alta ordine de idei sînt de fapt tot atîtia membri ai bisericii Catolice, toate aceste fapte si multe altele spun foarte mult.Dar un fapt care este si mai evident este miscarea de unire a bisericilor.Daca ati fost avizati pana în prezent si ati urmarit cu atentie tendintele din ultimii ani, ati putut surprinde cerinta tot mai insistenta a multora dintre liderii bisericesti pentru o mai strînsa unitate între crestini. Dar, nu numai între crestinii diferitelor biserici protestante evanghelice ci si între protestanti si catolici. Pumnii care altadata erau stransi, gata de lupta, sunt dispusi astazi sa se deschida si oamenii sa-si dea mana în semn de colaborare. Daca în multe privinte, acest nou spirit de prietenie si cooperare între protestanti si catolici este demn de laudat, totusi, el prezinta un element foarte periculos. Mai înainte ca acea unitate sa se realizeze trebuie ca macar una din parti sa fie dispusa sa cedeze vechile ei pozitii iar cînd este vorba de unirea protestantilor cu catolicii,protestantii sunt aceia care trebuie sa faca toate concesiile ce se cer . Mottoul Romei "Semper idem", adica "mereu aceeasi", spune mult. Acest motto exprima mentalitatea papalitatii cand vorbeste despre unire. Singurul fel în care ea întelege unirea si colaborarea este acela de a aduce pe toti într-o din ce în ce mai apropiata întelegere cu papalitatea.
Multi crestini care regreta starea de divizare a crestinatatii simt ca este un imperativ stringent al zilei de a realiza o unire a tuturor bisericilor, indiferent de cost. Dar sa fim acum atenti care ar putea fi finalul. Crestinatatea va descoperi ca a realizat de fapt o unitate superficiala ( in aceea zi vor plange si prelatii baptisti de azi din Sibiu- prea tarziu) la care, atunci cand se va adauga si autoritatea statului de a impune legi, ceea ce ea a reusit sa realizeze nu este altceva decît o organizatie religioasa asemenea originalului ei de peste ocean,asemenea papalitatii. Sau, cum spune profetia, atunci America a facut o icoana fiarei dintai. Tendintele aparent inofensive care stapînesc protestantismul de azi vor sfarsi maine în aceeasi stare de intoleranta si opresiune fata de toti aceia care vor refuza cooperarea sau supunerea fata de aceasta lege ecumenicala mondiala. Iata ce scria în aceasta privinta în un profet modern. "Cand natiunea noastra va renunta la principiile guvernarii ei si va promulga ecumenismul , prin aceasta protestantismul va da mainile cu papalitatea . Aceasta nu va mai fi nimic altceva decat ca va da viata acelei tiranii care de atata vreme a urmarit cu înfocare ocazia de a izbucni din nou într-un despotism activ". Aceeasi pana inspirata avea sa scrie cu multe zeci de ani înainte felul în care vor evolua lucrurile aici în America tuturor libertatilor.
"cand bisericile principale din Statele Unite se vor uni asupra punctelor de credinta comune si vor influenta statul sa impuna cu forta hotararile lor si sa le sustina institutiile, atunci America protestanta va face icoana puterii bisericii Romei, iar urmarea inevitabila va fi aplicarea de pedepse civile celor de alta credinta decat a lor".

"Icoana fiarei reprezinta acea forma de protestantism decazut care se va arata cand bisericile protestante vor cauta ajutorul puterii civile pentru impunerea cu forta a dogmelor lor. Pe aceeasi pagina citim în continuare:"Numai schimband legea lui Dumnezeu putea papalitatea sa se înalte mai presus de Dumnezeu, iar cine, cu buna stiinta, va tine legea astfel schimbata, aduce închinare si cinste puterii care a facut schimbarea. Un astfel de act de ascultare de legile papale constituie un semn de supunere fata de papa, în locul supunerii fata de Dumnezeu".

Iubiti cititori, în curînd icoana fiarei va prinde viata si va începe sa intimideze, sa persecute si în cele din urma sa dea la moarte pe cei ce pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin credinta în Isus. Curand numarul fiarei, 666, care este totuna cu numele ei, urmeaza sa fie asezat cu forta pe mana si pe fruntea tuturor. . Multi întreaba ce înseamna acest numar 666 si ce legatura are el cu numele fiarei. Din celelalte semne de identificare ale fiarei, prezentate în prelegerile precedente, am înteles ca fiara nu este alta decît biserica Romano-Catolica reprezentata prin capul ei -papa de la Roma. Aici as dori sa fac o scurta precizare: cand ne referim la biserica Romano-Catolica si la papa, nu ne referim la persoane particulare, ci la o institutie, la un sistem politico-religios. Este îndeobste stiut ca numele latin pe care papa si l-a asumat, nume pe care l-a înscris chiar si pe întreita sa coroana papala numita tiara, este Vicarius Filii Dei, care înseamna Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu. Acum, daca cunoasteti semnificatia numerica a literelor din numele latin pe care papa si l-a asumat, atunci, însumînd toate aceste litere cu valoarea numerica veti obtine cifra 666.
(Literele A, R, F si E nu au valoare numerica).
Acesta este numarul simbolic pe care fiara va cauta sa-l aseze pe mîna dreapta si pe fruntea tuturor oamenilor. Dar adevarul este ca nu toti îl vor accepta, însa cei ce-l vor accepta vor recunoaste prin aceasta autoritatea fiarei, vor asculta de poruncile ei si vor primi semnul de identificare cu fiara. Curand, închinarea cu forta, aici în America în fata deciziilor civile în probleme de constiinta si ascultare de legea lui Dumnezeu va fi adevarata piatra de încercare a credintei tuturor. Aceasta proba însa, va sta în cele din urma în fata tuturor locuitorilor pamîntului caci profetia spune clar ca tot pamantul se mira dupa fiara. Desigur ca acest lucru ar putea sa vi se para de necrezut ca tot pamîntul sa ia în seama deciziile Americii care a facut o icoana fiarei. Howard J. Rough în cartea sa cu titlul Cum sa prosperi în timpul anilor rai ce vor veni, a scris un mare adevar pe care l-a exprimat în niste vorbe care par o gluma. El a spus: "America, cu adevarat se afla pe marginea prapastiei si tot asa se poate spune despre restul lumii, deoarece cand noi stranutam, restul lumii se îmbolnaveste de gripa". Aceste vorbe cred ca vor fi maine mai bine întelese de noi. Curand locuitorii pamantului se vor pomeni grupati fiecare sub steagul pe care si l-au ales; fie steagul ascultarii de poruncile lui Dumnezeu, fie steagul respingerii poruncilor divine si al ascultarii de poruncile oamenilor. Timpul alearga cu grabire. Marea lupta începuta candva în cer va intra înultimele ei faze.
În timp ce miscarea ecumenica de unire a bisericilor într-un singur bloc religios se va remarca din ce în ce mai mult prin neascultarea fata de biblie si impunerea pazirii legilor Antichristice.

În capitolul urmator, capitolul 14, vedem cum privirea apostolului Ioan este atrasa spre o alta scena, o scena fara fiare, fara moarte, fara desfasurari de forte satanice. El vede pe Muntele Sionului pe Isus, Mielul lui Dumnezeu si împreuna cu El pe cei 144 de mii care aveau pe fruntile lor scris nu numele fiarei, ci numele Sau mantuitor si numele Tatalui Sau. O, daca este ceva ce-mi doresc în acest moment cînd trebuie sa ne despartim, este ca astazi sa va hotarati sa va întoarceti privirea spre Dumnezeu Cuvantul Sau.
Pregatiti-va astfel înca de astazi pentru mareata zi cand Domnul va înscrie pe fruntea tuturor credinciosilor Sai adevarati numele Sau si numele Tatalui Sau.
Pregatiti-va pentru mareata zi a biruintei Sale. Amin.

Israelul- Ceasornicul Vremurilor lui Dumnezeu

Potrivit unui comunicat al Ambasadei Statului Israel la Bucuresti, incepand cu data de 1 martie 2008, cetatenii romani care calatoresc in Israel in scopuri turistice nu vor mai avea nevoie de vize.

Procesiunea Ecumenica "Calea Crucii" -Sibiu 14.03.2008

În data de 14 martie 2008 se va desfăşura în Sibiu procesiunea cu titlul "Calea Crucii - pentru tineret". O cruce din iconografia romană va fi purtată prin oraş de tineri aparţinând mai multor confesiuni creştine între diversele lăcaşuri de cult, în sunetele imnurilor creştine.
În fiecare Biserică în care se va face câte un popas se vor desfăşura programe religioase, specifice diferitelor rânduieli ale comunităţilor religioase respective.

Procesiunea, ritualul vechi romanic, va incepe avand locatia Biserica Baptista Betania- Sibiu , incepand cu orele 19,avand binenteles si acceptul pastorului Radu Campean.

Scurt istoric al simbolismului si ritualului :

Odată cu pacea lui Constantin (313), nenumăraţi creştini au ţinut să fie în Ierusalim, în fiecare an, în Săptămâna Patimilor lui Christos şi să refacă drumul pe care Acesta l-a parcurs în zilele de dinaintea morţii Sale. În acest fel, ei doreau să retrăiască evenimentul, să se identifice cu Isus şi, prin acest gest, să-I mulţumească.

Franciscanii au imaginat şi au răspândit, în secolele XIV şi XV, devoţiunea Căii Crucii. Păzitori şi protectori ai locurilor sfinte încă din secolul al XIV-lea, în virtutea unui acord încheiat cu turcii, ei conduceau în Ierusalim exerciţiile spirituale ale pelerinilor, pe Via Dolorosa, urmată de Christos, de la Tribunalul lui Pilat, din partea cea mai de jos a oraşului, până pe Golgota (Calvarul), cea mai înaltă parte a sa. Franciscanii au avut ideea de a adapta această formă de meditaţie asupra Patimilor, cadrului obişnuit al majorităţii credincioşilor, pentru a permite celor săraci şi celor care nu puteau să ajungă pe Pământul Sfânt, să realizeze acelaşi drum ca şi pelerinii. În acest scop, ei au aranjat, în aer liber sau în biserici, serii de evocări (tablouri, statui, cruci...) cu scene marcând itinerarul lui Christos ce ajunge până pe Calvar. Ei, împreună cu credincioşii se rugau şi meditau la fiecare dintre aceste etape sau Staţiuni. Numărul acestora (al staţiunilor) a variat până în secolul al XVIII-lea, când a fost fixat la un număr de 14 de către Papa Clemente XII şi Papa Benedict XIV, care, în general, au dat Căii Crucii caracterul pe care i-l cunoaştem astăzi. Din 1958, odată cu construirea unei Căi a Crucii la Lourdes, s-a răspândit obiceiul de a încheia acest mic pelerinaj "cu Maria, în speranţa învierii lui Christos".

O Cale a Crucii pentru zilele noastre

Începând cu 1981, creştinii din Châlon-sur-Marne coboară în stradă pentru a celebra Vinerea Mare. Seara, ei se adună pentru o procesiune tăcută în care, în urma unei cruci mari din lemn, merg de-a lungul străzilor din oraş, până la catedrală, cu staţiuni în trei biserici din centrul oraşului, la distanţă de zece minute una de alta. În fiecare dintre bisericile-staţiune se desfăşoară o parte a Slujbei din Vinerea Mare însoţită de mărturii, aduse de participanţi, asupra unor fapte din zilele noastre puse în relaţie cu suferinţele lui Christos. Această Slujbă religioasă, în strânsă legătură cu prezentul, atrage sute de persoane, care nu ezită să mărturisească o credinţă care îşi are rădăcinile în evenimentele celebrate în această zi. Pe de altă parte, această reuniune este ocazia - pentru creştinii diferitelor parohii, fiecare cu caracteristicile şi orientările proprii - de a celebra ceea ce pe toţi îi uneşte.

-----------------------------------------------------------------------------------

Biblia nu precizeaza sa marsaluim cu cruci dupa noi, sa facem procesiuni in cinstea Mantuitorului.
Domnul ISUS CHRISTOS cu autoritatea cuvantului Sau a indemnat la purtarea acestei cruci, la lepadare de sine, la propovaduirea crucii.

"Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie ( un scandal)( nu detinerea de obiecte de inchinare sau de cult) pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu." 1 corinteni 1:18

2 Corinteni 6:14-15. “Să nu intraţi în tovărăşie cu cei care nu-L iubesc pe Domnul, căci ce au oamenii lui Dumnezeu în comun cu oamenii păcatului? Cum poate convieţui lumina cu întunericul? Şi ce armonie poate exista între Cristos şi Diavolul? Cum se poate întovărăşi un credincios cu un necredincios?”

1 Corinteni 6:14: "Nu va înjugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi."

PROCESIÚNE, procesiuni, s.f. 1. Şir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioşii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulţumi sau a cere ajutorul divinităţii într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) procésie s.f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.

Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

31. Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

32. El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!

34. Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

36. După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”

37. Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

39. nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (zidire) nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 8:31-39

ce ne poate desparti de Dragostea lui Cristos?

Isus a absorbit mania Tatalui din dragoste pentru noi

Capitolul 1
Pentru a absorbi mânia lui Dumnezeu
Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.” Galateni 3:13
Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a Lui Dumnezeu. Romani 3:25
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 1Ioan 4:10
Dacă Dumnezeu nu ar fi drept, nu ar fi fost nici o cerinţă ca Fiul Său să sufere şi să moară. Şi dacă Dumnezeu nu ar fi fost iubitor, atunci nu ar fi binevoit ca Fiul Său să sufere şi să moară. Dar Dumnezeu este şi drept şi iubitor. De aceea, dragostea Lui binevoieşte să împlinească cerinţele dreptăţii Sale.
Legea lui Dumnezeu cerea: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta” (Deuteronom 6:5). Dar noi toţi am iubit mai mult alte lucruri. Asta înseamnă păcat – a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri mai mult decât pe El şi a acţiona în conformitate cu aceste preferinţe. De aceea, Biblia spune: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”(Romani 3:23). Noi slăvim lucrul de care ne bucurăm cel mai mult. Şi acesta nu este Dumnezeu.
Prin urmare, păcatul nu este mic, pentru că nu este săvârşit împotriva unui Suveran mic. Seriozitatea unei insulte este scoasă la iveală de demnitatea celui insultat. Creatorul universului este nespus de vrednic de respect, admiraţie şi loialitate. De aceea, eşecul nostru de a-L iubi pe El, nu este neînsemnat – este trădare. Acest eşec Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea omului.
Fiindcă Dumnezeu este drept, El nu mătură aceste păcate sub „preşul universului”. Dumnezeu îşi dezlănţuie o mânie sfântă împotriva acestor păcate. Pentru că ele merită să fie pedepsite. Iar Dumnezeu a făcut acest lucru cât se poate de clar. „Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri” (Ezechiel 18:4).
Există un blestem sfânt care stă să cadă asupra oricărui păcat. A nu pedepsi păcatul, ar fi nedrept. Coborârea lui Dumnezeu, în mânia Sa, este îndreptăţită. Dacă El nu ar face acest lucru, atunci, la baza realităţii ar domni o minciună. De aceea Dumnezeu spune: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în Cartea Legii ca să le facă” (Galateni 3:10; Deuteronom 27:26).
Dar dragostea lui Dumnezeu nu se odihneşte atâta timp cât blestemul atârnă asupra întregii omeniri păcătoase. Şi El nu este mulţumit doar să-Şi arate mânia, indiferent cât de sfântă este aceasta. De aceea, Dumnezeu Îl trimite pe singurul Său Fiu pentru a absorbi mânia Sa şi pentru a îndura blestemul pentru toţi cei ce se încred în El. „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13).
Acesta este înţelesul cuvântului „jertfă de ispăşire” din textul citat mai sus (Romani 3:25). Se referă la îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu prin oferirea unui înlocuitor. Iar înlocuitorul este pregătit de Dumnezeu Însuşi. Înlocuitorul, Isus Cristos, nu doar ridică mânia; El o deviază de la noi înspre El şi o absoarbe. Mânia lui Dumnezeu este dreaptă şi a fost consumată, nu doar îndepărtată.
Haideţi să nu ne jucăm cu Dumnezeu şi să nu-i banalizăm dragostea. Nu vom fi niciodată uimiţi de dragostea lui Dumnezeu, dacă nu recunoaştem seriozitatea păcatului nostru şi dreptatea mâniei Lui împotriva noastră. Dar când, prin har, ne vom trezi şi ne vom vedea nevrednicia, atunci, vom putea privi la suferinţele şi la moartea Domnului Cristos, şi vom putea spune: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca [absorbitor al mâniei] jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10).