That's a Hollywood
preacher
Multi m-ati intrebat ce parere am despre predicile lui Joel Ostenn, modul lui de gandire si principiile sale din predici. Lipseste pocainta, crucea lui ISUS, suferinta- ca mijloc de purificare al sufletului, sangele Scurs la Calvar in locul nostru, Pacatul. ....in schimb auzim predici despre POTENTIALUL FIINTEI UMANE, cum sa iti realizezi o identitate puternica, cum sa obtii un self steem rezonabil ridicat, si o gandire blindata si puternic pozitiva..insa toate fara DUH SFANT si ajutor divin.....
Mai jos aveti o recenzie a fratelui Doru Pope.
Sunt argumente mult mai bune decat ale mele..sau a materialelor oferite de mine.
Joel Osteen, pastorul celei mai mari biserici americane (Lakewood Church din Houston, Texas, biserică cu peste 47 de mii de membri) a publicat a doua sa carte întitulată „Become a Better You”. Cartea vine pe urmele primei sale cărţi (Your Best Life Now, vândută în peste 5 milioane de exemplare) şi-n stilul ei şi a predicilor lui Osteen din slujbele ţinute la biserica sa: a îmbunătăţirii de sine, fără ajutorul lui Dumnezeu! Accentul principal al lui Osteen nu este pe stricăciunea omului, nevoia de pocăinţă, naşterea din nou, credinţă în Domnul Isus Christos, ci pe gândirea pozitivă, succes şi îmbogăţire. Evanghelia aceasta nu este a lui Isus Christos ci este New Age, este omenească şi drăcească.
Rolul Evangheliei este de a ne aţinti ochii la Isus şi la El răstignit (1 Corinteni 2:1-5 cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu).
Rolul Evangheliei este de a ni-L descoperi pe Tatăl, deoarece în cunoaşterea lui Dumnezeu constă viaţa veşnică (Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu). Viaţa nouă decurge din faptul că noi am fost fără putere, păcătoşi şi vrăşmaşi ai lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a iubit şi în locul nostru a murit Christos. Credinţa în moartea lui Isus pentru noi şi în învierea Lui din cauză că Dumnezeu a acceptat sacrificiul Său în favoarea noastră ne dă iertarea de păcate. Când Isus a murit, noi am murit împreună cu El. Când El a înviat, noi am fost înviaţi împreună cu El la o viaţă nouă. Succesul înseamnă ca să trăim acum viaţa aceasta nouă, prin puterea lui Dumnezeu, prin a-L lăsa pe Christos să-şi trăiască viaţa Sa prin a noastră (Galateni 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine).
Noi nu avem nevoie de a ne reforma viaţa veche, ci de a muri şi a învia împreună cu Christos! Aceasta nu este Evanghelia predicată de Osteen. Ceea ce predică Osteen este pentru EU, nu pentru spirit. Este evanghelia americanizată, influenţată de falsa teologie a prosperităţii propovăduită de cei din mişcarea „Word of faith”. Este evanghelia ce nu a fost trăită de sfinţii apostoli, ce nu poate fi predicată în ţările lumii a treia; este Evanghelia fără suferinţă, fără sărăcie, fără boală, fără necazuri, fără persecuţie, fără… Christos.
Este o evanghelie a „spiritualităţii” aşa cum înţeleg spiritualitatea cei de la Hollywood: o căutare a necunoscutului transcendent oriunde şi oricum, doar cu scopul de îmbunătăţire a EU-lui. Cel mai des, o căutare a resurselor latente în sinele individului, pentru a descoperi energiile pozitive ce vor ajuta la îmbunătăţirea de sine. Principiile au fost enunţate de către Norman Vincent Peale în cartea sa de la 1952, The Power of Positive Thinking. Evanghelia aceasta nu-i pentru păcătoşi ci pentru cei ce se simt nefericiţi din punct de vedere emotiv, cei ce-s obosiţi de prea multă muncă, cei ce nu au reuşit în viaţa sentimentală, cei ce nu au câştigat loteria, cei ce nu au fericire în viaţa de familie….
Evanghelia aceasta nu-ţi vorbeşte de un Dumnezeu sfânt şi care va judeca pe păcătos, ci despre un Dumnezeu Creator din care ne tragem; acestei origini „divine” îi datorăm potenţialul ne-explorat din noi la care suntem îndemnaţi să recurgem. Slujba de duminică e o experienţă „spirituală” fără doctrină, o îndemnare spre o trăire cum poţi mai bine, dar nu radical schimbată. Conform acestei evanghelii, Dumnezeu este dragoste şi te iubeşte aşa cum eşti… fără să-ţi ceară să te schimbi! Dacă nu există un Dumnezeu sfânt şi absolut, desigur că nici rău absolut nu avem; totul este relativ.
Pentru aceste motive, eu NU recomand cartea lui Osteen. Îmi pare rău pentru el şi pentru zecile de mii de oameni care se „adapă” la fântâna lui cu apă tulbure. L-am cunoscut personal pe tatăl său, pe John Osteen. L-am tradus la biserici din România cu mulţi ani în urmă şi mi s-a părut că avea o teologie sănătoasă. Când trăia ne mai uitam la programul său televizat. John mai vorbea despre pocăinţă, despre mântuire, despre viaţă sfântă… Dar Joel este departe de tatăl său, şi departe de adevăr! Păcat! Mare păcat!
