O dulce mama am si eu

Multumesc Doamne pentru mama mea.

.................................................................

Cand aveam vreo intristare,
La ea gaseam alinare.
Cand bucurii in viata-aveam,
Tot la mama alergam.

Nu stiu cum sa-i multumesc,
Sa ma port sa n-o-ntristez.
Azi Te rog pe Tin'Isus
Sa ma-nveti Tu, Cel de Sus.

Iti multumesc drag Isus,
Pentru harul Tau de nespus.
Tu mi-ai dat o mama-n lume
Si prin ea, povete bune.

Prin ea am venit in lume
Si Te-am cunoscut pe Tine.
Ajuta-ma, in slava Ta,
Sa fiu iar cu mama mea.

Slavesc pe Creatorul, Pe Domnul vietii mele!
Caci El, mi-a fost ca mama, cu drag m-a mangaiat!
Mi-a sters cu gingasie din ochii mei tristetea,
Iar chipul Sau de Slava in mine la-mplantat!

Sărută, mamă, fruntea
Sărută, mamă, fruntea
fierbinte şi-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana
ce ustură şi doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii
închişi de suferinţă.
Sărutul tău coboară
o sfîntă uşurinţă.

Sărută, mamă, gura
ce plînge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, faţa
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mîngîiere.

Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frămîntă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfîntă.

Sărută, mamă, dulce,
căci faţa ta durută
şi inima ta frîntă
doar Domnul le sărută.

de Traian Dorz

Doamne fa o minune in inima mamei mele.
Sa il cunoasca si ea pe Domnul Gloriei Isus .
SI apoi sa fiu impreuna cu ea in viata vesnica .
amin.

pretuiesc un Dar din El- mama mea

Mama mea...
Nici un soare nu-i pe lume
sa te lumineze-asa
ca privirea mamei bune
in intunecarea ta.

Nici un foc nu este-n lume
sa te incalzeasca- asa
ca iubirea mamei bune
in nefericirea ta.

Nici un cantec nu-i pe lume
sa te-nvioreze- asa
ca urarea mamei bune
in sarbatorirea ta.

Nici putere nu-i pe lume
sa te mai ajute, ca
rugaciunea mamei bune
in instrainarea ta.

Pretuieste-o, caci pe lume
doar o mama poti avea!
Ei ii esti dator iubirea,
cat esti tu si cat e ea....
(T Dorz)


În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.