Ce așteptări ai de la un poștaș?

1 Corinteni 4:2:"Incolo ce se cere de la ispravnici este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui; 4:6b "sa invatati sa nu treceti peste ce este scris".

De ce exista serviciul postal?

Pentru ce este platit un postas sa faca?

Ei nu primesc salarii ca sa ne scrie noua scrisori si sa le puna in cutiile noastre postale.Nu am vazut niciodata un postas sa se opreasca si sa desfaca o corespondenta si sa isi bage nasu...si sa completeze, sa adauge sau sa compuna el ceva original.

Serviciile noastre, timbrele pe care le platim, ii determina sa fie credinciosi si sa transmita/livreze mai departe mesajul nostru catre altcineva.

La fel este si cu un slujitor real al lui Dumnezeu. Noi suntem ispravnici- administratori- nu proprietari ai cuvintelor lui Dumnezeu. Noi nu trebuie sa inventam sau reinventam mesajul Scripturii, mesajul Evangheliei- ci slujitorul real este chemat de Dumnezeu sa ofere cu fidelitate,cu respect si credinciosie Mesajul Sau poporului Sau, bisericii Sale.

Exactitatea, acuratetea,autenticitatea,increderea (nu originalitatea) trebuie sa fie preocuparea noastra atunci cand propovaduim altora Evanghelia lui Isus Christos.

Concluzia este aceasta, noi nu il putem incadra pe Dumnezeu in vreo forma pe care o indragim. Nu putem modela mesajul crucii dupa ideile si imaginatia noastra, dupa chipul nostru, conform stipulatiilor, fanteziilor sau inchipuirilor noastre.

Asadar nimeni nu are autoritatea sa schimbe mesajul Evangheliei precum nici un postas nu are legalitatea (autoritatea) sa umble si sa modifice corespondenta cuiva.

Dumnezeu sa ne ajute ca oriunde am fi pe acest pamant sa putem prin Harul Lui transmite clar mesajul Scripturii celor din jur.Sa credem si sa ne supunem Suficientei si Suprematiei Scripturii.

(1)Dumnezeu are nevoie in 2010 de bărbaţi:

Dumnezeu are nevoie de barbati - de Zac Poonen
1- bărbaţi care să stea înaintea Feţei Lui şi să-I asculte zilnic glasul;

2- bărbaţi care nu au nici o dorinţă în inimile lor pentru oricine altcineva sau pentru orice altceva, în afară de Dumnezeu;

3- bărbaţi care sunt temători de Dumnezeu în aşa măsură, încât ei urăsc orice formă a păcatului şi iubesc neprihănirea şi adevărul în toate căile lor;

4- bărbaţi care au biruit ura şi gândirea păcătoasă cu privire la sexualitate, care mai degrabă ar muri decât să păcătuiască cu gândul sau cu fapta;

5- bărbaţi al căror stil de viaţă este luarea zilnică a crucii şi străduinţa de a fi desăvârşiţi, care îşi duc fără oprire „mântuirea până la capăt cu frică şi cutremur”;

6- bărbaţi plini de Duhul Sfânt, care au „rădăcina şi temelia pusă în dragoste” în aşa măsură, încât nimic nu îi poate duce într-o atitudine ne-iubitoare faţă de o altă fiinţă omenească, oricât de mare ar fi provocarea în acest sens;

7- bărbaţi care „au rădăcina şi temelia pusă” în smerenie într-o aşa măsură, încât nici lauda din partea oamenilor, nici creşterea lor spirituală, nici slujirea lor însoţită de semne şi minuni dumnezeieşti, şi nici orice altceva, nu îi va putea convinge că ei nu sunt altceva decât cei mai neînsemnaţi dintre toţi sfinţii;

8- bărbaţi care, prin Cuvântul lui Dumnezeu, au o înţelegere a naturii şi a scopurilor Sale şi care tremură la auzirea acestui Cuvânt, astfel că ei nu vor fi neascultători faţă de nici cea mai mică dintre porunci, şi nu vor fi neglijenţi în a-i învăţa şi pe alţii aceste porunci;

9- bărbaţi care proclamă tot planul lui Dumnezeu, demascând curvia religioasă şi tradiţiile omeneşti ne-biblice;

10- bărbaţi care au descoperirea Duhului Sfânt despre taina evlaviei, şi anume despre faptul că Hristos a venit în trup şi a deschis o cale nouă şi vie prin răstignirea trupului omenesc;

Va urma.

Dumnezeu - mostenirea noastra

Când Domnul a împărţit Canaanul seminţiilor lui Israel, Levi n-a primit nici o bucată de pământ. Dumnezeu i-a spus simplu: „Eu sunt moştenirea şi partea ta de moşie" şi prin acele cuvinte l-a făcut mai bogat decât fraţii săi, mai bogat decât toţi împăraţii şi domnitorii care au trăit vreodată pe pământ.

Există un principiu spiritual aici, un principiu valabil încă pentru orice preot al Dumnezeului Cel Prea Înalt.

Omul a cărui comoară este Dumnezeu are toare lucrurile în Unul singur. Multe comori obişnuite îi lipsesc, poate, sau, dacă-i este îngăduit să le aibă, satisfacţia pe care o aduc ele, va fi atât de limitată, încât nu vor fi necesare fericirii lui.

Ori, dacă va trebui să le privească cum se duc, una după alta, nu va simţi o mare pierdere, căci, având sursa tuturor lucrurilor, are în acest Unul toată satisfacţia, toată plăcerea, toată desfătarea. Orice ar pierde, nu ar însemna de fapt nimic pentru ca acum are totul în Unul şi aceasta în mod desăvârşit, legitim şi pentru totdeauna.

O, Dumnezeule, am gustat bunătatea Ta şi ea mi-a dat împlinire, dar, în acelaşi timp, m-a făcut să însetez şi mai mult. Sunt dureros de conştient de nevoia mea după o mai mare măsură de har. Mi-e ruşine de lipsa mea de dorinţă. O, doamne, Dumnezeule Întreit, vreau să Te caut; tânjesc să fiu umplut de dor; mi-e sete de o sete mai mare după tine. Arată-mi slava Ta, te rog, ca sa Te pot cunoaşte cu adevărat. În mila Ta, începe o nouă lucrare a dragostei în Mine. Spune sufletului mei: „Ridică-te, iubitule, dragul meu, ridică-te şi vino". Apoi da-mi har să mă ridic şi să Te urmez afară din această vale înnegurată în care am rătăcit atâta vreme. În Numele lui Isus. Amin!

A.W.Tozer: În căutarea lui Dumnezeu

Vladimir Pustan proclamă Evanghelia

Sursa predicilor : ciresarii.ro

CRESTINISM SI AFLARE IN TREABA

1. Calea uceniciei adevarate NOU!!!

2. Purtandu-ti crucea NOU!!!

3. Socotind pretul NOU!!!

4. Ucenicie cu inima franta NOU!!!

5. Calatorie fara bagaje NOU!!!

6. Cei trei "S" ai uceniciei NOU!!!

7. Marea insarcinare NOU!!!

8. Fericiri si binecuvantari NOU!!!

Te invit să iti faci timp si asculti aceste mesaje in pauzele tale din aceasta sesiune.

Din EL, prin El si pentru El sunt toate lucrurile.

Isus, Capetenia Credintei noastre

Un verset adanc si puternic inimii mele este cuprins in cartea Evrei 12:1-3:

" Si noi dar fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.

Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre ,adica la ISUS,
care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit
rusinea si sta la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare faţa de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre."

Tozer a avertizat odată credincioşii creştini să nu citească Biblia aşa cum citesc orice altă carte sau un manual. „Totdeauna am simţit că atunci când citim şi studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui să avem aşteptări mari”, a spus el. „Ar trebui să-I cerem Duhului Sfânt să ne descopere Persoana, slava şi slujirea veşnică a Domnului nostru Isus Hristos.”
În centrul acestei cărţi este Isus. Ea se bazează pe câteva mesaje predicate de Tozer din capitolele finale ale epistolei către Evrei. Intenţia autorului din fiecare capitol este să evidenţieze necesitatea unei credinţe active, trainice în Isus Hristos. Numai în acest fel Îi putem fi plăcuţi lui Dumnezeu. Trebuie să mărturisim că pretutindeni în jurul nostru există un fel dureros de necredinţă neruşinată. Din cauză că nu au nici o teamă de Dumnezeu, bărbaţii şi femeile din generaţia noastră iau foarte puţin aminte la semnalele de avertizare venite de la Dumnezeu. Sper să nu aud niciodată vreun creştin lăudându-se chiar şi numai puţin cu lucrurile la care el sau ea a renunţat şi cât de mult l-a costat sau a costat-o răspunsul la chemarea lui Dumnezeu. Orice am fost sau orice abilităţi pe care le-am avut au fost ca nişte nimicuri în comparaţie cu lucrul în care ne-a chemat Dumnezeu în calitate de copii credincioşi ai Săi. De ce ne este atât de greu în bisericile noastre să fim sinceri în privinţa vieţii noastre şi a condiţiei noastre de păcătoşi înstrăinaţi de Dumnezeu? Noi nu am renunţat la nimic când Dumnezeu, în îndurarea şi dragostea Sa, ne-a chemat la Sine şi în binecuvântările harului, ale iertării şi ale păcii. Nu doar o dată am fost întrebat la ce am renunţat când m-am convertit şi am devenit un copil credincios al lui Dumnezeu. Eram tânăr şi mi-aduc bine aminte că am renunţat la fabrica de cauciuc fierbinte şi mirositoare. Făceam cauciucuri pentru un salariu pe oră şi am renunţat la aceasta ca să urmez chemarea lui Hristos în slujba şi lucrarea creştină. Ca tânăr, mi-era frică de viaţă şi mi-era frică de moarte ( am renunţat la acestea. Eram nefericit, ursuz şi neîmplinit am renunţat la acestea. Aveam ambiţii egoiste, pământeşti şi materiale pe care nu le-aş fi putut realiza niciodată) şi la acestea am renunţat. Aceasta formează schiţa lucrurilor fără valoare la care am renunţat. Şi am descoperit curând că în Isus Hristos, Dumnezeu îmi dăduse tot ce era valoros.
Credinţa nu se bazează pe făgăduinţe. Credinţa se bazează pe caracter. Credinţa trebuie să se bazeze pe încrederea în Acela care face promisiunile. Da, trebuie să fim preocupaţi cu Persoana şi caracterul lui Dumnezeu, şi nu doar cu făgăduinţele Lui. Prin intermediul promisiunilor, aflăm ce ne-a lăsat Dumnezeu ca moştenire, aflăm ce putem cere ca fiind moştenirea noastră, aflăm cum trebuie să ne rugăm. Dar credinţa în sine trebuie să se bazeze pe caracterul Dumnezeului nostru. Credinţa în Dumnezeu trebuie manifestată, nu definită. Exact aşa cum Biserica lui Dumnezeu manifestă dragostea creştinească, tot aşa, această manifestare a credinţei evlavioase, umile este idealul lui Dumnezeu pentru Biserica Sa. Dacă eşti creştin şi te simţi confortabil, „acasă” în Chicago, sau în Toronto, în Iowa sau Alberta (sau la orice altă adresă de pe planeta pământului ) semnele sunt evidente că eşti în necaz spiritual. Ecuaţia spirituală sună cam aşa: cu cât este mai mare mulţumirea ta cu împrejurările zilnice din această lume, cu atât este mai mare dezertarea ta din rândurile pelerinilor lui Dumnezeu, în drum spre o cetate al cărei arhitect şi ziditor este Dumnezeu Însuşi! Necredinţa este totdeauna păcătoasă din cauză că implică o stare imorală a inimii. Cred că majoritatea oamenilor sunt mai mândri de abilitatea lor de a raţiona decât de orice altă capacitate. Dar ei nici măcar nu bănuiesc că nimic altceva din ceea ce au nu este atât de mic precum puterea lor de a raţiona. Enoh are o mustrare spirituală pentru generaţia lui. El a respins şiretlicurile şi ispitele diavolului. El s-a hotărât în sinea lui: „Eu voi umbla cu Dumnezeu prin credinţă chiar dacă lucrul acesta înseamnă că trebuie să fiu detaşat de generaţia mea. Eşti tu cu adevărat detaşat de generaţia ta pentru că te împotriveşti diavolului şi umbli în plinătatea Duhului Sfânt? Sunt eu? Aceasta este o întrebare foarte personală şi nu îndrăznim să răspundem la ea în numele altcuiva. Generaţia noastră din acest sistem al lumii susţine că nu există nici un diavol personal, nici un duşman al sufletelor noastre. Însă, în tot timpul acesta, Satan este ocupat. El foloseşte o tactică străveche, care are succes în cazul multor oameni. El îi asigură în multe feluri că nu este nici o urgenţă în chestiunile ce ţin de credinţă.

„Amână-ţi deciziile până la un moment mai favorabil”, spune Satan.

„Nu lua nici o decizie până când situaţia ta nu devine mai uşoară!” Diavolul mizează pe faptul că bărbaţii şi femeile nu vor lua niciodată aminte la avertismentul lui Dumnezeu că „acum este vremea potrivită” (2Corinteni 6:2). „Amână-ţi decizia până când vei simţi că eşti pregătit.” Acesta este sfatul diavolului pentru aceia care sunt pierduţi. Drept rezultat, milioane de oameni au aşteptat. Şi aşteptând, nu au mers niciodată la Dumnezeu în pocăinţă şi credinţă. Dacă suntem satisfăcuţi să ne conformăm şi să fim nişte victime slabe în mijlocul păcatelor generaţiei noastre, vom muri împreună cu generaţia noastră. Există o alternativă. Dacă ne ridicăm prin credinţă deasupra generaţiei noastre, noi, asemenea lui Enoh, ne vom dovedi a fi o binecuvântare pentru aceia care vor veni!

Isus, Capetenia credintei noastre. (aici o puteti comanda).

Editura "Perla suferintei"

Persecutie sau Trezire Spirituala- Paul Washer