Cel mai minunat şi binecuvântat eveniment care li se va întâmpla tuturor credincioşilor va fi întoarcerea lor acasă, la Isus. Peste puţin timp, soldaţii Domnului care luptă acum lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12) vor termina bătălia şi vor intra în bucuria Domnului lor. Dar, deşi Christos se roagă la poporul Său să poată fi unde este El, El nu cere ca ei să fie luaţi imediat de pe pământ în ceruri. El doreşte să stea aici. Deşi peregrinul obosit se roagă adesea „o, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă” (Psalmi 55:6), Christos nu se roagă la fel. El ne lasă în mâinile Tatălui până când, asemeni snopilor de grâu copt, vom fi adunaţi în grânarul Stăpânului nostru. Isus nu pledează pentru îndepărtarea imediată a morţii, fiindcă rămânerea noastră aici poate fi profitabilă pentru alţii, chiar dacă pentru noi nu este necesară. El cere să fim păziţi de rău, dar nu cere niciodată să fim admişi în slava cerului înainte de vreme. Atunci când sunt în necaz, Creştinii vor să moară. Intreabă-i de ce, şi îţi vor spune: „fiindcă vreau să fiu cu Domnul”. Mă tem că nu vor atât să fie cu Domnul, pe cât vor să scape de necazuri; altfel, ar voi să moară şi în vremuri mai bune, nu numai în timpuri de încercare. Vor să meargă acasă, nu atât pentru părtăşia cu Domnul, cât pentru a merge la odihnă. Este bine să dorim plecarea, dacă o facem din aceleaşi motive ca şi Pavel, fiindcă a fi cu Christos este mult mai bine, dar dacă vrem doar să scăpăm de necazuri suntem egoişti, îngrijeşte-te mai bine să-L lauzi pe Dumnezeu prin viaţa ta aici, atâta timp cât va dura, chiar dacă treci prin chinuri, conflicte sau suferinţe, şi lasă-L pe El să spună când e destul.
marți, 30 iunie 2009
Nu Te rog să-i iei din lume. Ioan 17:15
Cel mai minunat şi binecuvântat eveniment care li se va întâmpla tuturor credincioşilor va fi întoarcerea lor acasă, la Isus. Peste puţin timp, soldaţii Domnului care luptă acum lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12) vor termina bătălia şi vor intra în bucuria Domnului lor. Dar, deşi Christos se roagă la poporul Său să poată fi unde este El, El nu cere ca ei să fie luaţi imediat de pe pământ în ceruri. El doreşte să stea aici. Deşi peregrinul obosit se roagă adesea „o, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă” (Psalmi 55:6), Christos nu se roagă la fel. El ne lasă în mâinile Tatălui până când, asemeni snopilor de grâu copt, vom fi adunaţi în grânarul Stăpânului nostru. Isus nu pledează pentru îndepărtarea imediată a morţii, fiindcă rămânerea noastră aici poate fi profitabilă pentru alţii, chiar dacă pentru noi nu este necesară. El cere să fim păziţi de rău, dar nu cere niciodată să fim admişi în slava cerului înainte de vreme. Atunci când sunt în necaz, Creştinii vor să moară. Intreabă-i de ce, şi îţi vor spune: „fiindcă vreau să fiu cu Domnul”. Mă tem că nu vor atât să fie cu Domnul, pe cât vor să scape de necazuri; altfel, ar voi să moară şi în vremuri mai bune, nu numai în timpuri de încercare. Vor să meargă acasă, nu atât pentru părtăşia cu Domnul, cât pentru a merge la odihnă. Este bine să dorim plecarea, dacă o facem din aceleaşi motive ca şi Pavel, fiindcă a fi cu Christos este mult mai bine, dar dacă vrem doar să scăpăm de necazuri suntem egoişti, îngrijeşte-te mai bine să-L lauzi pe Dumnezeu prin viaţa ta aici, atâta timp cât va dura, chiar dacă treci prin chinuri, conflicte sau suferinţe, şi lasă-L pe El să spună când e destul.
luni, 29 iunie 2009
Cuvantul lui Dumnezeu vazut de A.W.Tozer
"Un om onest, care tine Biblia deschisa pe birou si are la indemana o hartie si un creion, va afla imediat ce este in neregula cu el" A.W.Tozer
sâmbătă, 27 iunie 2009
Comoara zilnica pentru rugaciune
Dupa ce ne predam viata lui Isus Christos ca sa fim curatiti, putem fi umpluti cu Duhul Sfant care ne da putere sa traim vieti evlavioase si sa fim o marturie pentru Christos.
Isus a spus "Luati Duh Sfant!" (Ioan 20:22). Dumnezeu nu le face pe amandoua: si sa daruiasca, si sa primeasca; El va da, insa noi trebuie sa primim.
Dovedim cat de putina dragoste avem pentru Dumnezeu atunci cand ascultam mai degraba de ceea ce spun oamenii despre El decat ceea ce Dumnezeu are de spus despre El Insusi.
Daca El nu este pe primul loc in inimile noastre, noi nu putem fi ucenicii Lui. Este posibil sa devenim atat de devotati lucrurilor, slujirii si chiar convingerilor noastre, incat sa nu auzim ce are Dumnezeu sa ne spuna.
Rugaciune: Tatal nostru, Te laudam pentru puterera de curatire a Sangelui lui Isus Christos. Venim acum al Tine, dandu-ne toata silinta sa renuntam la eul nostru. Transforma-ne si fa ca Duhul Sfant sa ia controlul deplin asupra noastra.Pentru Numele lui Isus Christos si gloria Ta. Amin
Isus a spus "Luati Duh Sfant!" (Ioan 20:22). Dumnezeu nu le face pe amandoua: si sa daruiasca, si sa primeasca; El va da, insa noi trebuie sa primim.
Dovedim cat de putina dragoste avem pentru Dumnezeu atunci cand ascultam mai degraba de ceea ce spun oamenii despre El decat ceea ce Dumnezeu are de spus despre El Insusi.
Daca El nu este pe primul loc in inimile noastre, noi nu putem fi ucenicii Lui. Este posibil sa devenim atat de devotati lucrurilor, slujirii si chiar convingerilor noastre, incat sa nu auzim ce are Dumnezeu sa ne spuna.
Rugaciune: Tatal nostru, Te laudam pentru puterera de curatire a Sangelui lui Isus Christos. Venim acum al Tine, dandu-ne toata silinta sa renuntam la eul nostru. Transforma-ne si fa ca Duhul Sfant sa ia controlul deplin asupra noastra.Pentru Numele lui Isus Christos si gloria Ta. Amin
vineri, 26 iunie 2009
Maturitate spirituala- Regenerarea sau nasterea din nou
De ce trebuie ca pacatosul sa fie nascut din nou? De ce trebuie nascut de sus? De ce trebuie sa fie o reinnoire a duhului ?
Pentru ca omul este un duh cazut, un spirit cazut. Un duh cazut trebuie sa fie nascut din nou ca sa poata fi reinnoit. Asa cum satana este un duh cazut, tot asa este si omul, cu exceptia ca omul poseda un trup. Satana a fost creat un spirit care sa poata avea comuniune cu Dumnezeu, dar el a cazut din pozitia lui si a ajuns capetenia fortelor intunericului. Acum el este separat de Dumnezeu si de orice virtute dumnezeiasca. Aceasta nu inseamna ca el este inexistent. Caderea l-a facut sa-si piarda relatia lui Dumnezeu. Similar cu aceasta, omul de asemenea s-a scufundat in intuneric si separare de Dumnezeu, lipsit de puterea de a avea comuniune cu El si incapabil sa domneasca in creatie.
Din punct de vedere spiritual duhul omului este mort. Dar asa cum spiritul Arhanghelului cazut, exista pentru totdeauna, tot asa spiritul omului cazut continua sa existe. Dar pentru ca omul are un trup, caderea lui il face un om al carnii:
" Atunci Domnul a zis" Duhul Meu nu va ramanea pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa" ( Geneza 6:3).
Nici o religie, nici o cultura, nici o etica ( conceptie, ideologie) nu poate imbunatati duhul omului cazut. Omul a degenerat intr-o pozitie carnala si nimic din el insusi nu-l poate aduce la o pozitie spirituala. Numai Fiul lui Dumnezeu insusi poate restaura spiritul (duhul) nostru in Dumnezeu, pentru ca El si-a varsat sangele sa ne spele de pacat si sa ne dea viata vesnica.
Imediat ce pacatosul crede in Domnul Isus, este nascut din nou. Regenerarea pacatosului apare in duhul lui. Lucrarea lui Dumnezeu incepe fara exceptie la centru spre circumferinta. Pe cand Satana incepe intotdeauna lucrarea de distrugere, din exterior spre interior.
Dumnezeu vrea ca sa reinnoiasca duhul intunecat al omului dandu-i viata eterna, pentru ca acest duh a fost creat ca sa fie in relatie cu Facatorul lui. Intentia lui Dumnezeu este sa lucreze prin duhul omului, ca sa strapunga sufletul si trupul. Atata timp cat duhul omului nu este regenerat, Duhul Sfant nu poate sa locuiasca in om.
" Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou" Ezechiel 36:26
Dupa ce Dumnezeu face aceasta, abia atunci Duhul Sfant poate locui in credincios.
Pentru ca omul este un duh cazut, un spirit cazut. Un duh cazut trebuie sa fie nascut din nou ca sa poata fi reinnoit. Asa cum satana este un duh cazut, tot asa este si omul, cu exceptia ca omul poseda un trup. Satana a fost creat un spirit care sa poata avea comuniune cu Dumnezeu, dar el a cazut din pozitia lui si a ajuns capetenia fortelor intunericului. Acum el este separat de Dumnezeu si de orice virtute dumnezeiasca. Aceasta nu inseamna ca el este inexistent. Caderea l-a facut sa-si piarda relatia lui Dumnezeu. Similar cu aceasta, omul de asemenea s-a scufundat in intuneric si separare de Dumnezeu, lipsit de puterea de a avea comuniune cu El si incapabil sa domneasca in creatie.
Din punct de vedere spiritual duhul omului este mort. Dar asa cum spiritul Arhanghelului cazut, exista pentru totdeauna, tot asa spiritul omului cazut continua sa existe. Dar pentru ca omul are un trup, caderea lui il face un om al carnii:
" Atunci Domnul a zis" Duhul Meu nu va ramanea pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa" ( Geneza 6:3).
Nici o religie, nici o cultura, nici o etica ( conceptie, ideologie) nu poate imbunatati duhul omului cazut. Omul a degenerat intr-o pozitie carnala si nimic din el insusi nu-l poate aduce la o pozitie spirituala. Numai Fiul lui Dumnezeu insusi poate restaura spiritul (duhul) nostru in Dumnezeu, pentru ca El si-a varsat sangele sa ne spele de pacat si sa ne dea viata vesnica.
Imediat ce pacatosul crede in Domnul Isus, este nascut din nou. Regenerarea pacatosului apare in duhul lui. Lucrarea lui Dumnezeu incepe fara exceptie la centru spre circumferinta. Pe cand Satana incepe intotdeauna lucrarea de distrugere, din exterior spre interior.
Dumnezeu vrea ca sa reinnoiasca duhul intunecat al omului dandu-i viata eterna, pentru ca acest duh a fost creat ca sa fie in relatie cu Facatorul lui. Intentia lui Dumnezeu este sa lucreze prin duhul omului, ca sa strapunga sufletul si trupul. Atata timp cat duhul omului nu este regenerat, Duhul Sfant nu poate sa locuiasca in om.
" Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou" Ezechiel 36:26
Dupa ce Dumnezeu face aceasta, abia atunci Duhul Sfant poate locui in credincios.
joi, 25 iunie 2009
Ce iese din tine?
Proverb indian
Omul virtuos trebuie sa imite arborele de santal care
atunci cand este taiat parfumeaza securea care-l foloseste.
miercuri, 24 iunie 2009
De ce sunt pe acest pământ?
In "The Reason for God", Timothy Keller a afirmat:
"Dumnezeu nu ne-a creat pentru a primi [de la noi] bucuria cosmică şi infinită a dragostei şi a glorificării, ci să o împartă. Am fost creaţi pentru a ne alătura dansului*(dans este folosit ca o metaforă a relaţiei din Sfânta Treime, în care fiecare se bucură de şi caută gloria şi fericirea celeilalte). Dacă ne vom centra vieţile pe El, servindu-l nu din interes egoist, ci doar de dragul a ceea ce este El, de dragul frumuseţii şi gloriei lui, ne vom alătura dansului şi vom fi parte a bucuriei şi a dragostei în care el locuieşte. Am fost gândiţi, deci, nu doar pentru a crede în Dumnezeu într-un mod general, nu pentru un fel vag de inspiraţie sau spiritualitate. Am fost făcuţi pentru a ne centra vieţile pe El, să facem scopul şi pasiunea vieţii noastre din a-L cunoaşte, a-L servi, a ne desfăta în El şi a ne asemăna cu El. Acestă creştere în fericire va continua etern, mărindu-se inimaginabil."
Sursa: Vasile Tomoiaga,
Clujulevanghelic
Sursa: Vasile Tomoiaga,
Clujulevanghelic
DUMNEZEU CU NOI
"Dumnezeu va fi cu voi."
Geneza 48.23
Bătrânul Iacov nu mai putea să rămână cu Iosif, căci îi venise ceasul să moară; dar el îl părăsea pe fiul său fără grijă, căci putea să spună cu încredere: „Dumnezeu va fi cu voi". Când fiinţele cele mai iubite din familiile noastre sau prietenii noştri cei mai buni sunt chemaţi acasă prin moarte, să ne mângâiem cu gândul că Domnul nu ne-a părăsit şi că El trăieşte pentru noi şi rămâne cu noi întotdeauna.
Dacă Dumnezeu este cu noi, noi suntem într-o tovărăşie măreaţă, chiar atunci când suntem săraci şi dispreţuiţi. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem siguri că ne va fi dată toată puterea de care avem nevoie, căci nimic nu este mai presus de puterea Sa. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem în deplină siguranţă, căci nici un rău nu poate atinge pe cel ce umblă sub ocrotirea Sa. Ce pricină de bucurie avem! Nu numai că Dumnezeu este cu noi, dar El va fi cu noi: cu noi personal; cu noi ca familie; cu noi ca Biserică. Chiar numele de Isus, nu înseamnă el Emanuel, adică Dumnezeu cu noi? Şi dacă Dumnezeu este cu noi, nu este acesta cel mai mare bine? Să fim deci îndrăzneţi şi sârguitori, bucuroşi şi plini de nădejde. Pricina noastră va prospera şi adevărul va birui, căci Dumnezeu este cu cei ce sunt cu El.
Fie ca acest verset să facă bucurie oricărui credincios care va citi „cecurile credinţei".
Nu este o fericire mai mare.
Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu
Dacă Dumnezeu este cu noi, noi suntem într-o tovărăşie măreaţă, chiar atunci când suntem săraci şi dispreţuiţi. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem siguri că ne va fi dată toată puterea de care avem nevoie, căci nimic nu este mai presus de puterea Sa. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem în deplină siguranţă, căci nici un rău nu poate atinge pe cel ce umblă sub ocrotirea Sa. Ce pricină de bucurie avem! Nu numai că Dumnezeu este cu noi, dar El va fi cu noi: cu noi personal; cu noi ca familie; cu noi ca Biserică. Chiar numele de Isus, nu înseamnă el Emanuel, adică Dumnezeu cu noi? Şi dacă Dumnezeu este cu noi, nu este acesta cel mai mare bine? Să fim deci îndrăzneţi şi sârguitori, bucuroşi şi plini de nădejde. Pricina noastră va prospera şi adevărul va birui, căci Dumnezeu este cu cei ce sunt cu El.
Fie ca acest verset să facă bucurie oricărui credincios care va citi „cecurile credinţei".
Nu este o fericire mai mare.
Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu
marți, 23 iunie 2009
Cuvântul lui Dumnezeu - văzut de John Wesley
"Vreau sa stiu un singur lucru: care este calea spre Rai. Cum sa navighez in siguranta pana la acel taram fericit ? Insusi Dumnezeu a gasit de cuvinta sa ne arate calea. El s-a pogorat din Rai cu acest scop si a scris aceste lucruri intr-o Carte; dati-mi acea Carte. Dati-mi Cartea lui Dumnezeu cu orice pret. Am aceasta carte. Ea contine suficienta intelepciune pentru mine.
Dati-mi voie sa fiu omul unei singure Carti."
John Wesley
"Gandeste optimist intr-o lume cenusie" pag. 19
Speranta in lupta cu grijurile zilnice- Zig Ziglar
Dati-mi voie sa fiu omul unei singure Carti."
John Wesley
"Gandeste optimist intr-o lume cenusie" pag. 19
Speranta in lupta cu grijurile zilnice- Zig Ziglar
Intalnire cu un blogger din Republica Moldova
L-am intalnit pe Ciprian Sarivan la botez in 14 iunie la Cisnadie, unde a transmis incurajari celor ce s-au nascut din nou in familia lui Dumnezeu. Ieri in ultima lui zi libera in Romania am vizitat impreuna Muzeul Satului din Sibiu si centru orasului.
Domnul sa il insoteasca in drum spre casa.
Aici puteti urmari blogul lui: Ciprian Sarivan
luni, 22 iunie 2009
duminică, 21 iunie 2009
sâmbătă, 20 iunie 2009
Biserica - Starea de fapt
"Privind în ansamblu Biserica de azi, ne întrebãm, oare cât va mai rãbda Dumnezeu sfântul pânã va vãrsa aceastã lucrare Laodiceanã din gura Lui. Dacã e un lucru asupra cãruia sunt de acord predicatorii de azi, e acesta, cã trãim într-o epocã Laodiceanã a Bisericii.
În timp ce deasupra capetelor noastre amenintã sabia lui Damocles, noi credinciosii ne lãfãim într-o stare de bogãtie, lenevie, lux, nepãsare si amortire. Desi Dumnezeu are milã si e gata sã ne ierte pãcatele, sã ne curãteascã nelegiuirea, si sã se îndure de neghiobia noastrã, totusi inimile noastre „cãldicele", nici reci nici în clocot, sunt o urâciune în ochii Lui. Ori suntem în clocot ori reci, ori înflãcãrati ori înghetati, ori aprinsi ori stinsi de tot. Lipsa de cãldurã si lipsa de dragoste, iatã douã lucruri pe care le urãste Dumnezeu!
Cristos poate spune despre rãnile Lui azi: „În casa celor ce Mã iubeau le-am primit!" Cartea Sfântã a Dumnezeului cel viu suferã mai mult din partea exponentilor decât din partea oponentilor ei. În folosirea citatelor biblice suntem usurateci, în interpretarea lor suntem inconsistenti, în însusirea nemãrginitelor ei bogãtii suntem lenesi pânã la punctul impotentei extreme. Predicatorul îsi slefuieste predicile cu elocventã oratoricã, si e gata sã apere inspiratia Bibliei cu toatã ardoarea si transpiratia. Dar acelasi om câteva respiratii mai târziu îti vorbeste cu
un calm mortal despre minunile din Biblie ca fiind demodate sau despre alte texte: „Acestea nu sunt pentru timpurile de azi." Iar bietul ascultãtor, cu o credintã sincerã si caldã, trebuie sã înghitã apa rece ca ghiata a necredintei predicatorului.
Adevãrul e cã biserica poate sã-L împiedice în lucrare pe Sfântul lui Israel, si în vremea de azi si-a fãcut din aceasta o adevãratã artã. Dacã ar exista gradatii în starea de mort a vreunui mort, atunci cea mai moartã mortãciune cred cã e cineva care vorbeste despre Duhul Sfânt fãrã ca sã aibã ungerea Duhului Sfânt.
În rugãciuni ne permitem aroganta de neiertat sã strigãm ca Duhul sã vinã asupra noastrã cu harul Sãu, dar sã nu ne deranjeze cu darurile Sale! Aceasta e vremea unui Duh Sfânt acceptat cu restrictii si conditii, chiar în cercurile cele mai fundamentaliste. Avem nevoie si o spunem deschis, cã vrem sã se împlineascã textul de la Ioel 2. Strigãm chiar: „Toarnã Duhul Tãu peste orice fãpturã!" Dar adãugãm o restrictie: „Dar nu lãsa ca fiicele noastre sã proroceascã si nici fii nostri sã vadã vedenii!"
"Oh, avem nevoie de foc sfânt! Unde e puterea Duhului Sfânt care sã distrugã pãcatul si sã-i atragã pe pãcãtosi la pocãintã? Azi mi se pare cã suntem mai interesati în a avea biserici cu aer conditionat decât încãlzite cu rugãciuni."
Citeste restul editorialului...
"O Biserica dezorientata, intr-o lume pierduta!"
joi, 18 iunie 2009
SLUJBA LUI, FAŢA LUI, NUMELE LUI
"Robii Lui îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor."Trei binecuvântări alese vor fi partea noastră când vom fi în slavă.
Apocalipsa 22.3-4
1. „Robii Lui îi vor sluji."
Noi vom sluji Domnului Isus. Nici un alt stăpân nu ne va mai apăsa şi nici o altă slujbă nu ne va obosi. Noi îi vom sluji întotdeauna în chip desăvârşit, fără oboseală şi fără greşală. Pentru un om sfânt, acesta este cerul: să slujească numai Domnului Cristos; şi, a fi socotit de Domnul Cristos ca slujitor al Său pentru veşnicie, aceasta este cea mai înaltă dorinţă a inimii noastre.
2. „Ei vor vedea faţa Sa."
Aceasta este cea mai mare cinste şi slavă pentru cel credincios şi totodată şi răsplata lui. Atunci noi Îl vom cunoaşte pe Stăpânul nostru, căci îl vom vedea aşa cum este. A vedea faţa lui Isus este cea mai mare favoare pe care poate s-o dorească orice slujitor credincios al Lui. Ce ar fi putut să ceară mai mult Moise, decât: „Fă-mă să văd faţa Ta"?
3. „Numele Său va fi pe frunţile lor."
Ei Îl vor privi pe Domnul lor, până ce numele Său va fi ca o imagine pe fruntea lor. Lucrarea ascunsă a harului înăuntrul fiecăruia, devine puţin câte puţin vizibilă pe faţa oricui trăieşte în legătură directă cu Cristos.
Doamne, dă-mi aceste trei haruri de aici de pe pământ, ca să le pot avea în toată plinătatea în cerul Tău prea fericit.
miercuri, 17 iunie 2009
Ganduri negative (8) " Mentalitatea de lacustă"
Vreau să reluăm un gând abordat acum câteva zile, întrucât am convingerea că această mentalitate trebuie neapărat schimbată în viaţa noastră a tuturor. Mentalitatea de „lăcustă”s-ar putea să ţi se pară ciudată ca denumire, însă în mod sigur nu îţi este străin conţinutul acesteia, format din gânduri de genul:„Mă simt mic,” „Mă simt inferior,” „Opoziţia este uriaşă,” „Problemele mă depăşesc,” „Nu fac faţă provocării.”
Textul din Numeri 13 consemnează faptul că Moise a trimis doisprezece cercetaşi în ţara pe care Domnul deja le-o promisese drept moştenire. Zece dintre ei s-au întors cu un raport negativ. Ei au spus:
Cu cât s-au concentrat mai mult asupra opoziţiei, cu atât mai mare a devenit această opoziţie faţă de ei. În scurt timp, credinţa lor în Dumnezeul care îi scosese din robia Egiptului a fost înghiţită. Odată cu credinţa în Dumnezeu a pierit şi capacitatea lor de a crede că puteau cu adevărat să cucerească şi să intre în posesia Ţării Promise. Iar cei din jurul lor, inclusiv vrăjmaşii lor i-au privit la fel cum se vedeau ei înşişi.
Haidem să schimbăm astăzi modul în care ne vedem noi înşine, descoperind ce spune Dumnezeu despre noi.
SCHIMBĂ GÂNDUL AZI
1.Suntem de neam împărătesc.
Regalitatea distruge inferioritatea. În Romani 5:17 ni se spune că, primind darul neprihănirii, vom domni în viaţă prin Isus Cristos. Când ştii că faci parte din familia regală a lui Dumnezeu, nu te mai simţi inferior, nici nu te mai consideri ca o lăcustă. Noi am primit darul neprihănirii (2 Corinteni 5:21), prin urmare suntem regi. Suntem de neam împărătesc.
2.Noi ne trăim viaţa din poziţia în care ne-a aşezat El.
Pasajul din Efeseni 2:6 spune: „El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus.” Nu există poziţie mai înaltă decât să fii aşezat cu Cristos în locurile cereşti. Aceasta este poziţia noastră, dată de Domnul. De acolo trăim şi domnim în această viaţă, alături de Regele nostru, Isus.
3.Suntem creaţi după chipul şi asemănarea Sa.
Genesa 1:26 atestă că suntem creaţi după asemănarea Sa. Avem chipul Său, suflarea Sa divină şi suntem împuterniciţi cu autoritatea Sa!
4.Noi nu suntem judecaţi de oameni.
Acest lucru nu înseamnă că nu dăm socoteală nimănui, sau că suntem exoneraţi de răspundere pentru ceea ce facem, ci înseamnă că nu suntem inferiori nimănui. Pavel a spus în 2 Corinteni 11:5 „Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” El vorbea despre nişte pretinşi apostoli, pentru că adevăraţii lui colegi de slujbă nu le-ar fi propovăduit o altă Evanghelie. Coloseni 2:16 spune: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat.” Oamenii critici, geloşi şi nesiguri te pot face să te simţi inferior foarte repede.
5.Am fost creaţi să stăpânim lucrurile din viaţa noastră.
Romani 6:14 spune „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Luca 10:19 spune că ni s-a dat autoritate peste toată puterea vrăjmaşului, deci nici diavolul nu poate stăpâni peste noi. Dumnezeu ne-a dat capacitatea să ne stăpânim viaţa, emoţiile şi imaginea de sine. Unul dintre cele mai relevante nume atribuite lui Isus de către ucenicii Săi a fost cel de „Învăţătorul” (în originalul grecesc, termenul folosit este didas'kalos, care are următoarele semnificaţii: instructor, doctor, stăpân, învăţător). Numele acesta însemna „Cel ce controlează sau influenţează evenimentele şi lucrurile.” Îi spuneau aşa şi când vindeca bolnavii şi când potolea furtuna şi când ierta păcatele. El era Stăpân peste viaţă şi peste circumstanţele ei. Şi, conform pasajului din 1 Ioan 4:17, „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.”
GÂNDEŞTE ŞI ROSTEŞTE
•Nu sunt inferior faţă de nimeni şi de nimic, pentru că am fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
•Eu sunt neprihănirea lui Dumnezeu şi, prin urmare, domnesc în această viaţă în calitate de rege în Împărăţia lui Dumnezeu.
•Fac parte din familia regală a lui Dumnezeu, iar regalitatea distruge inferioritatea. Am chipul Său, suflarea Sa şi am fost împuternicit cu autoritatea Sa.
•Cum este El, aşa sunt şi eu în viaţa aceasta. Nu depind de judecata sau de opiniile oamenilor, ci de ale lui Dumnezeu.
•Sunt aşezat cu Cristos în locurile cereşti şi de aceea mă privesc pe mine din perspectiva Lui. Sunt mai mare decât munţii, mai înalt decât copacii şi mai mare decât uriaşii! Nici o mentalitate de lăcustă nu mai locuieşte în mintea mea. Şi cu ajutorul Domnului, voi intra în posesia Ţării Promise.
GÂNDUL ENERGIZANT PENTRU ZIUA DE AZI:
Regalitatea distruge inferioritatea!
Zilele recente:
1.Nu pot
2.Nu am destul
3.Sunt coplesit
4.Se intampla ceva rau
5.Sunt atat de ingrijorat
6.Viata mea nu e la fel de buna
7.Viata mea nu este importanta
Textul din Numeri 13 consemnează faptul că Moise a trimis doisprezece cercetaşi în ţara pe care Domnul deja le-o promisese drept moştenire. Zece dintre ei s-au întors cu un raport negativ. Ei au spus:
„Apoi i-am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”Ascultaţi-le raportul! Au devenit în mintea altora ceea ce se considerau în mintea lor.
Cu cât s-au concentrat mai mult asupra opoziţiei, cu atât mai mare a devenit această opoziţie faţă de ei. În scurt timp, credinţa lor în Dumnezeul care îi scosese din robia Egiptului a fost înghiţită. Odată cu credinţa în Dumnezeu a pierit şi capacitatea lor de a crede că puteau cu adevărat să cucerească şi să intre în posesia Ţării Promise. Iar cei din jurul lor, inclusiv vrăjmaşii lor i-au privit la fel cum se vedeau ei înşişi.
Haidem să schimbăm astăzi modul în care ne vedem noi înşine, descoperind ce spune Dumnezeu despre noi.
SCHIMBĂ GÂNDUL AZI
1.Suntem de neam împărătesc.
Regalitatea distruge inferioritatea. În Romani 5:17 ni se spune că, primind darul neprihănirii, vom domni în viaţă prin Isus Cristos. Când ştii că faci parte din familia regală a lui Dumnezeu, nu te mai simţi inferior, nici nu te mai consideri ca o lăcustă. Noi am primit darul neprihănirii (2 Corinteni 5:21), prin urmare suntem regi. Suntem de neam împărătesc.
2.Noi ne trăim viaţa din poziţia în care ne-a aşezat El.
Pasajul din Efeseni 2:6 spune: „El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus.” Nu există poziţie mai înaltă decât să fii aşezat cu Cristos în locurile cereşti. Aceasta este poziţia noastră, dată de Domnul. De acolo trăim şi domnim în această viaţă, alături de Regele nostru, Isus.
3.Suntem creaţi după chipul şi asemănarea Sa.
Genesa 1:26 atestă că suntem creaţi după asemănarea Sa. Avem chipul Său, suflarea Sa divină şi suntem împuterniciţi cu autoritatea Sa!
4.Noi nu suntem judecaţi de oameni.
Acest lucru nu înseamnă că nu dăm socoteală nimănui, sau că suntem exoneraţi de răspundere pentru ceea ce facem, ci înseamnă că nu suntem inferiori nimănui. Pavel a spus în 2 Corinteni 11:5 „Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” El vorbea despre nişte pretinşi apostoli, pentru că adevăraţii lui colegi de slujbă nu le-ar fi propovăduit o altă Evanghelie. Coloseni 2:16 spune: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat.” Oamenii critici, geloşi şi nesiguri te pot face să te simţi inferior foarte repede.
5.Am fost creaţi să stăpânim lucrurile din viaţa noastră.
Romani 6:14 spune „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Luca 10:19 spune că ni s-a dat autoritate peste toată puterea vrăjmaşului, deci nici diavolul nu poate stăpâni peste noi. Dumnezeu ne-a dat capacitatea să ne stăpânim viaţa, emoţiile şi imaginea de sine. Unul dintre cele mai relevante nume atribuite lui Isus de către ucenicii Săi a fost cel de „Învăţătorul” (în originalul grecesc, termenul folosit este didas'kalos, care are următoarele semnificaţii: instructor, doctor, stăpân, învăţător). Numele acesta însemna „Cel ce controlează sau influenţează evenimentele şi lucrurile.” Îi spuneau aşa şi când vindeca bolnavii şi când potolea furtuna şi când ierta păcatele. El era Stăpân peste viaţă şi peste circumstanţele ei. Şi, conform pasajului din 1 Ioan 4:17, „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.”
GÂNDEŞTE ŞI ROSTEŞTE
•Nu sunt inferior faţă de nimeni şi de nimic, pentru că am fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
•Eu sunt neprihănirea lui Dumnezeu şi, prin urmare, domnesc în această viaţă în calitate de rege în Împărăţia lui Dumnezeu.
•Fac parte din familia regală a lui Dumnezeu, iar regalitatea distruge inferioritatea. Am chipul Său, suflarea Sa şi am fost împuternicit cu autoritatea Sa.
•Cum este El, aşa sunt şi eu în viaţa aceasta. Nu depind de judecata sau de opiniile oamenilor, ci de ale lui Dumnezeu.
•Sunt aşezat cu Cristos în locurile cereşti şi de aceea mă privesc pe mine din perspectiva Lui. Sunt mai mare decât munţii, mai înalt decât copacii şi mai mare decât uriaşii! Nici o mentalitate de lăcustă nu mai locuieşte în mintea mea. Şi cu ajutorul Domnului, voi intra în posesia Ţării Promise.
GÂNDUL ENERGIZANT PENTRU ZIUA DE AZI:
Regalitatea distruge inferioritatea!
Zilele recente:
1.Nu pot
2.Nu am destul
3.Sunt coplesit
4.Se intampla ceva rau
5.Sunt atat de ingrijorat
6.Viata mea nu e la fel de buna
7.Viata mea nu este importanta
gand despre teama nejustificata
"Teama bate la usa, curajul merge sa deschida...si nu gaseste pe nimeni."
marți, 16 iunie 2009
Only God can count all the apples
Any fool can count the seeds in an apple. Only God can count all the apples in one seed. Robert H. Schuller
Motto 2009
Cei mai mulţi oameni nu vin la Christos ca reacţie imediată la o predică pe care o aud într-o sală plină de oameni. Ei vin la Christos din cauza influenţei unei persoane care trăieşte pentru Gloria lui ISus şi în care efectiv il vezi pe Christos ca Domn, Mire,Iubit,Rege,Stăpân,Prieten şi Mântuitor.
sâmbătă, 13 iunie 2009
14 iunie Botez Nou Testamental la Cisnadie
Duminica 14 iunie 2009 Botez Nou testamental la Biserica Crestina dupa Evanghelie din Cisnadie.
Programul se desfasoara dimineata incepand cu ora 10.
Predica va fi rostita de Nelu Brie, pastor in Biserica Penticostala "Emanuel"din Sibiu.
Va asteptam cu drag sa ne bucuram de rodul suferintelor Domnului Isus Christos.
Pastor Emanuel Dobrin
Cisnadie
"Din El prin El si pentru El sunt toate lucrurile.
A lui sa fie Slava in veci! Amin."
Romani 11:36
Sursa : Sibiulevanghelic
Programul se desfasoara dimineata incepand cu ora 10.
Predica va fi rostita de Nelu Brie, pastor in Biserica Penticostala "Emanuel"din Sibiu.
Va asteptam cu drag sa ne bucuram de rodul suferintelor Domnului Isus Christos.
Pastor Emanuel Dobrin
Cisnadie
"Din El prin El si pentru El sunt toate lucrurile.
A lui sa fie Slava in veci! Amin."
Romani 11:36
Sursa : Sibiulevanghelic
luni, 8 iunie 2009
Ce invatam din alegoria folosita de Pavel?
Dragostea nu va pieri niciodata
Duminica dimineata am vorbit despre Fericirea gasita in relatia personala cu Dumnezeu, daca erau si ei in adunare, as fi amintit si versetul acesta :
Cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea; este un har pe care-l capata dela Domnul. (Proverbe 18:22)
Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele.( Proverbe 31:10).
Femeia inteleapta isi zideste casa, iar femeia nebuna o darama cu insesi manile ei. (Prov.14:1)
Desmerdarile sunt inselatoare, si frumuseta este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata. (Prov.31:30)
Fiti binecuvantati din plin cu Iubirea Sa eterna, neconditionata si Harul lui Protector.
Am scris odata pe o carte urmatoarea idee " Daca esti sfant ( sfintit de Domnul si cauti sfintirea personala zilnica) o vei face fericita.
Elvis, Tamara ...ma bucur sa va cunosc si iubesc si eu.
Sfintirea voastra va produce si fericirea voastra in Domnul.
Orice bucurie si binecuvantare in viata pe care o veti avea, o veti primi prin El, din El si in El.
Cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea; este un har pe care-l capata dela Domnul. (Proverbe 18:22)
Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele.( Proverbe 31:10).
Femeia inteleapta isi zideste casa, iar femeia nebuna o darama cu insesi manile ei. (Prov.14:1)
Desmerdarile sunt inselatoare, si frumuseta este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata. (Prov.31:30)
Fiti binecuvantati din plin cu Iubirea Sa eterna, neconditionata si Harul lui Protector.
Am scris odata pe o carte urmatoarea idee " Daca esti sfant ( sfintit de Domnul si cauti sfintirea personala zilnica) o vei face fericita.
Elvis, Tamara ...ma bucur sa va cunosc si iubesc si eu.
Sfintirea voastra va produce si fericirea voastra in Domnul.
Orice bucurie si binecuvantare in viata pe care o veti avea, o veti primi prin El, din El si in El.
duminică, 7 iunie 2009
Evanghelismul diluat, poluat,desfigurat si compromis
Leonard Ravenhill - "De ce intarzie trezirea"?
Harnack a definit crestinismul ca un lucru foarte simplu si foarte sublim: “A trăi pentru timp si pentru eternitate sub ochiul lui Dumnezeu, prin ajutorul lui Dumnezeu." O, dacă ar fi credinciosii Domnului constienti de valorile vesniciei! Dacă am trăi fiecare clipă din viată sub ochiul lui Dumnezeu, dacă am judeca fiecare lucrare în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am ruga fiecare rugăciune în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre în lumina scaunului Său de judecată, dacă am predica fiecare predică având în vedere că multimi de oameni vor fi sub condamnare si osândă la judecata de apoi - atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfânt, care ar scutura pământul acesta si care, în foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare.
Buletinele de stiri care ne vin, cu nesfârsitele armistitii si încălcările de armistitii, cu prăbusirea de tronuri si ridicarea altor tronuri, patima după putere mondială în întrecerea dintre sistemele politice si sociale, ar trebui să ne sperie. S-a zis, si pe bună dreptate, că sunt numai trei clase de oameni azi în lume: cei cărora le e frică, cei care cunosc prea putin ca să le fie frică, si cei care cunosc Biblia. Sodoma, care n-avea nici o Biblie, nici un predicator, nici o oră de rugăciune, nici o biserică, a pierit.
Cum vor scăpa America si Anglia de mânia Celui Atotputernic? Avem milioane de Biblii, câteva mii de biserici, predicatori fără număr, - dar vai, ce stare de păcat!
Oamenii zidesc biserici dar nu intră în ele, tipăresc Bibliile dar nu le citesc, vorbesc despre Dumnezeu dar nu cred în El, vorbesc despre Cristos dar nu se bizuie în El pentru mântuirea sufletelor, cântă imnurile noastre si le uită imediat. Cum vom iesi din impasul acesta?
Aproape fiecare Curs Biblic subliniază faptul că Biserica de azi e ca cea din Efes. Ni se spune că în ciuda păcatului si a modului firesc de viată, suntem asezati cu Dumnezeu pe scaunul Lui de domnie. Vai, ce minciună! Da, suntem ca Biserica efesenilor, fără nici o îndoială. Dar ne asemănăm cu cea din Apocalipsa prin faptul că ne-am pierdut dragostea dintâi. Ne e rusine de păcat, dar nu ne împotrivim fată de el. În fata unei astfel de Biserici, rece, firească, cârtitoare, nepăsătoare, nu va capitula niciodată veacul acesta imoral, plin de pofte si murdărie. Să nu mai căutăm tapi ispăsitori! Cauza căderii în imoralitate nu e nici radioul, nici televiziunea. Toată vina pentru decăderea si coruptia mondială de azi stă pe treptele Bisericii! Aceasta a încetat să mai fie un tepus în coasta lumii. Fiindcă: nu în timpuri de popularitate a triumfat Biserica, ci în vremuri de prigoană.
Nu vi se pare ridicol că suntem asa de mărginiti încât avem impresia că vom schimba lumea prezentându-i standardul nou-testamental al vietii lui Cristos printr-un substandard de viată ca cel al crestinilor de azi?
De ce întârzie trezirea? Răspunsul e destul de simplu: fiindcă evanghelismul e azi mult prea comercializat! Bănutii văduvei si ai săracilor sunt cheltuiti de multi evanghelisti în huzur si lux. Statisticile umflate, multimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor si a primarilor, etc., sunt ridicate în slăvi. Toate cu scopul să atragă publicitate... si bani. Săracul se înseală când crede că îsi aduce ofranda în „slujba lui Dumnezeu", când de fapt tot ce face e să ajute pe un predicator sau altul să-si păstreze reputatia sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood.
Azi evanghelistii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar si de avantaje bancare. Ce înfricosătoare vor fi toate acestea în ziua judecătii! Trezirea întârzie fiindcă am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cântă în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio, ci si în biserici. Am pus sângele si suferintele Mântuitorului într-o atmosferă de carnaval, închipuiti-vă! L-am aranjat pe Duhul Sfânt să fie sincopat! Platforma de evanghelizare arată ca vitrina unei prăvălii de măruntisuri, o paradă de manechine. Mai degrabă m-as astepta ca o broască să cânte la pian Sonata Lunii de Beethoven, decât să-i văd pe acesti predicatori luciosi de azi că aduc pocăinta în sufletele oamenilor. Evanghelistii de azi sunt pregătiti să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în fată să capete niste brosuri. Fac apeluri răgusite: „Cine vrea ajutor, mai multă putere, fericire?" Un asa crestinism usor, fără pocăintă si reverentă, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar. Trebuie schimbată definitia altarelor; căci altarul e locul unde se moare! Cei ce nu vor să plătească pretul, să-l lase în pace.
Trezirea întârzie din cauza neglijentei. Cei de la altare petrec prea putin timp cu sufletele care caută adevărul si vesnicia. Evanghelistul e fericit să-si vadă prietenii si să stea cu ei. În timp ce sufletele pierdute suspină la altar, el benchetuieste în frisca dulceagă a laudelor primite. Iată de ce si Anglia si America e bântuită de confuzie, nesigurantă, plină de oameni dezorientati.
Trezirea întârzie din cauza fricii. Ca evanghelisti, tinem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca si cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiti. Dar textul de la Faptele Apostolilor 4:12 se află încă în Sfintele Scripturi si spune că „nu este alt Nume sub cer". Unora lucrul acesta li se pare colorat cu prea mare intolerantă.
Ilie si-a bătut joc de preotii lui Baal si le-a vorbit cu dispret, văzându-le neputinta. Mai bine, fugi afară în întuneric (ca Ghedeon) si dărâmă dumnezeii falsi, decât să-i tolerezi, călcând voia lui Dumnezeu. Cultele acestea lipsite de Evanghelia lui Cristos, religiile lumesti care apar ca ciupercile la acest ceas de miez de noapte, Îl ispitesc pe Dumnezeu.
Nimeni nu vrea să sune alarma? Nu mai suntem Protestanti, suntem doar ne-catolici! Împotriva cui si a căror lucruri protestăm noi? Dacă am fi pe jumătate de calzi pe cât ne credem, si doar zece la sută de puternici pe cât spunem că suntem, crestinii ar fi botezati în sânge, ca si în apă si în foc.
Wesley a văzut usile bisericilor engleze închise în fata lui, iar Rowland Hill spune despre el: „Wesley si armata lui de salahori laici - o legiune întreagă de predicatori neprofesionisti adunati dintre fierari, tinichigii, cărutasi si hornari - au iesit
să otrăvească mintile oamenilor!" Ce limbaj profan! Dar orice au spus oamenii de el, lui Wesley nu i-a păsat. Nu i-a fost teamă nici de oameni, nici de diavoli. Dacă Whitefield era privit în Anglia ca o parodie, în cel mai josnic sens, dacă primii crestini au înfruntat cu pretul vietii lor orice infamie, cum se face că astăzi, din moment ce păcatul si păcătosii au rămas aceiasi, noi, predicatorii, nu mai provocăm mânia iadului? De ce suntem în mod atât de frigorific de comuni, în mod atât de splendid de nepăsători? În cazul nostru, ne răsculăm, însă n-avem treziri. Dar în lumina Bibliei si a istoriei Bisericii, spuneti-mi, unde au fost treziri fără răscoale?
Trezirea întârzie pentru că ne lipseste insistenta si urgenta în rugăciuni. Un predicator vestit a intrat într-o conferintă biblică zilele trecute spunând: „Am venit la această conferintă având pe suflet o mare povară a rugăciunii. Cei care doresc s-o împartă cu mine, să arate prin ridicare de mână, si vă rog să nu fim ipocriti!" Multi au ridicat mâna. Dar mai târziu în timpul săptămânii, când a fost anuntată o oră de rugăciune pe la miezul noptii, vestitul predicator s-a dus să se culce. N-a fost ipocrit, nu? S-a stins integritatea. O viată superficială. Factorul care singur e cel mai important în oprirea Duhului
Sfânt de a aduce o trezire spirituală e lipsa aceasta de luptă a sufletului în rugăciune. Am înlocuit propagarea cu propagandă. Ce nebunie! Noul Testament adaugă un post-scriptum în legătură cu prorocul Ilie. La Iacov 5:17 e scris: „S-a rugat!" Dacă n-ar fi fost lucrul acesta, citind Vechiul Testament doar, am fi spus: „Ilie a prorocit!"
În rugăciunile noastre noi nu ne-am împotrivit încă diavolului până la sânge. Nu, noi nici măcar nu facem ca „sufletul să ni se frământe în sudoare”, după cum spunea Luther. Noi ne rugăm cu o atitudine de „Ce ne pasă?" ! Ne rugăm rugăciuni la întâmplare! Dăm lui Dumnezeu ce nu ne costă pe noi nimic. N-avem nici măcar o singură dorintă care să ne înflăcăreze. Suntem doar: intermitenti, capriciosi si spasmodici.
Singura putere în fata căreia Dumnezeu cedează e cea a rugăciunii. Noi scriem despre puterea rugăciunii, dar nu ne luptăm în rugăciune. Un titlu care se potriveste bine pentru biserica de azi e „Nu s-a luptat!" Facem expozitie cu darurile noastre, fie naturale fie spirituale; ne spunem părerile pe undele aerului, vederi politice si sociale. Scriem cărti ca să îndreptăm pe un frate în problemele de doctrină. Dar cine e gata să ia cu asalt fortăreata diavolului? Cine i se va împotrivi diavolului? Câti sunt gata să renunte la mâncare, la anturaj plăcut, la somn, pentru ca iadul să tremure de ei în lupta înclestată, pentru ca demonii să fie făcuti de râs, pentru ca robii să fie eliberati, pentru ca iadul să fie decimat si sufletele înlăntuite să iasă de sub puterea lui; si toate ca răspuns la lupta acestor oameni gata de sacrificiu, a acestor suflete spălate prin sânge.
În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care apartine numai lui Dumnezeu. Ascultati si uimiti-vă. Domnul Isus a spus: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni." Şi: „Cum puteti crede voi, cari umblati după slava pe care v-o dati unii altora, si nu căutati slava care vine de la singurul Dumnezeu?" (Ioan 5:41,44). Să dispară toate laudele si bătăile pe umăr si măgulelile firesti de la amvoane! Să piară cu aceste mândrii desarte ca: „Programele mele”, „Lucrările mele”, „Biserica mea" „Cărtile mele." O, ce paradă urâtă a firii la amvoane: „Avem marele privilegiu azi să"... si e prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sunt acolo numai prin har) acceptă toate aceste laude, adică nu - chiar se asteaptă la ele! Şi de fapt, dacă-i ascultăm bine pe toti, n-am fi stiut că sunt mari dacă nu ni s-ar fi spus.
Săracul de Dumnezeu! Nu capătă prea mult din partea noastră! Mă mir însă că nu-Şi împlineste încă făgăduinta si nu ne varsă din gura Lui. Am gresit! Ne-am murdărit. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava „pe care ne-o dăm unii altora."
O, Doamne, ridică-ne din această împerechere cu lumea si din acest putregai! Binecuvântă-ne, sfărâmându-ne!
„Evanghelia nu e o poveste învechită, pe care o înnoim noi. Ea e un foc al Duhului, tinut aprins de Iubirea Nemuritoare; si vai nouă, dacă, prin neglijenta noastră în a înflăcăra darul lui Durgnezeu care este în noi, focul acesta se micsorează”.
Dr. R. Moffat Gautrey
„Cea mai mare minune din ziua aceea (Rusaliile) a fost transformarea care a avut loc în acei ucenici cuprinsi de asteptare. Botezul cu foc i-a transformat pe ei însisi”.
Samuel Chadwick
„De la Rusalii încoace, n-a existat o singura trezire spirituala care sa nu fi început prin unirea la rugaciune, chiar a numai doi sau trei; si iarasi, nici o miscare de felul acesta n-a înaintat si nu s-a mai înaltat, odata ce rugaciunile au încetat”.
Dr. A. T. Pierson
Sursa : Resurse crestine
Buletinele de stiri care ne vin, cu nesfârsitele armistitii si încălcările de armistitii, cu prăbusirea de tronuri si ridicarea altor tronuri, patima după putere mondială în întrecerea dintre sistemele politice si sociale, ar trebui să ne sperie. S-a zis, si pe bună dreptate, că sunt numai trei clase de oameni azi în lume: cei cărora le e frică, cei care cunosc prea putin ca să le fie frică, si cei care cunosc Biblia. Sodoma, care n-avea nici o Biblie, nici un predicator, nici o oră de rugăciune, nici o biserică, a pierit.
Cum vor scăpa America si Anglia de mânia Celui Atotputernic? Avem milioane de Biblii, câteva mii de biserici, predicatori fără număr, - dar vai, ce stare de păcat!
Oamenii zidesc biserici dar nu intră în ele, tipăresc Bibliile dar nu le citesc, vorbesc despre Dumnezeu dar nu cred în El, vorbesc despre Cristos dar nu se bizuie în El pentru mântuirea sufletelor, cântă imnurile noastre si le uită imediat. Cum vom iesi din impasul acesta?
Aproape fiecare Curs Biblic subliniază faptul că Biserica de azi e ca cea din Efes. Ni se spune că în ciuda păcatului si a modului firesc de viată, suntem asezati cu Dumnezeu pe scaunul Lui de domnie. Vai, ce minciună! Da, suntem ca Biserica efesenilor, fără nici o îndoială. Dar ne asemănăm cu cea din Apocalipsa prin faptul că ne-am pierdut dragostea dintâi. Ne e rusine de păcat, dar nu ne împotrivim fată de el. În fata unei astfel de Biserici, rece, firească, cârtitoare, nepăsătoare, nu va capitula niciodată veacul acesta imoral, plin de pofte si murdărie. Să nu mai căutăm tapi ispăsitori! Cauza căderii în imoralitate nu e nici radioul, nici televiziunea. Toată vina pentru decăderea si coruptia mondială de azi stă pe treptele Bisericii! Aceasta a încetat să mai fie un tepus în coasta lumii. Fiindcă: nu în timpuri de popularitate a triumfat Biserica, ci în vremuri de prigoană.
Nu vi se pare ridicol că suntem asa de mărginiti încât avem impresia că vom schimba lumea prezentându-i standardul nou-testamental al vietii lui Cristos printr-un substandard de viată ca cel al crestinilor de azi?
De ce întârzie trezirea? Răspunsul e destul de simplu: fiindcă evanghelismul e azi mult prea comercializat! Bănutii văduvei si ai săracilor sunt cheltuiti de multi evanghelisti în huzur si lux. Statisticile umflate, multimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor si a primarilor, etc., sunt ridicate în slăvi. Toate cu scopul să atragă publicitate... si bani. Săracul se înseală când crede că îsi aduce ofranda în „slujba lui Dumnezeu", când de fapt tot ce face e să ajute pe un predicator sau altul să-si păstreze reputatia sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood.
Azi evanghelistii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar si de avantaje bancare. Ce înfricosătoare vor fi toate acestea în ziua judecătii! Trezirea întârzie fiindcă am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cântă în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio, ci si în biserici. Am pus sângele si suferintele Mântuitorului într-o atmosferă de carnaval, închipuiti-vă! L-am aranjat pe Duhul Sfânt să fie sincopat! Platforma de evanghelizare arată ca vitrina unei prăvălii de măruntisuri, o paradă de manechine. Mai degrabă m-as astepta ca o broască să cânte la pian Sonata Lunii de Beethoven, decât să-i văd pe acesti predicatori luciosi de azi că aduc pocăinta în sufletele oamenilor. Evanghelistii de azi sunt pregătiti să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în fată să capete niste brosuri. Fac apeluri răgusite: „Cine vrea ajutor, mai multă putere, fericire?" Un asa crestinism usor, fără pocăintă si reverentă, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar. Trebuie schimbată definitia altarelor; căci altarul e locul unde se moare! Cei ce nu vor să plătească pretul, să-l lase în pace.
Trezirea întârzie din cauza neglijentei. Cei de la altare petrec prea putin timp cu sufletele care caută adevărul si vesnicia. Evanghelistul e fericit să-si vadă prietenii si să stea cu ei. În timp ce sufletele pierdute suspină la altar, el benchetuieste în frisca dulceagă a laudelor primite. Iată de ce si Anglia si America e bântuită de confuzie, nesigurantă, plină de oameni dezorientati.
Trezirea întârzie din cauza fricii. Ca evanghelisti, tinem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca si cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiti. Dar textul de la Faptele Apostolilor 4:12 se află încă în Sfintele Scripturi si spune că „nu este alt Nume sub cer". Unora lucrul acesta li se pare colorat cu prea mare intolerantă.
Ilie si-a bătut joc de preotii lui Baal si le-a vorbit cu dispret, văzându-le neputinta. Mai bine, fugi afară în întuneric (ca Ghedeon) si dărâmă dumnezeii falsi, decât să-i tolerezi, călcând voia lui Dumnezeu. Cultele acestea lipsite de Evanghelia lui Cristos, religiile lumesti care apar ca ciupercile la acest ceas de miez de noapte, Îl ispitesc pe Dumnezeu.
Nimeni nu vrea să sune alarma? Nu mai suntem Protestanti, suntem doar ne-catolici! Împotriva cui si a căror lucruri protestăm noi? Dacă am fi pe jumătate de calzi pe cât ne credem, si doar zece la sută de puternici pe cât spunem că suntem, crestinii ar fi botezati în sânge, ca si în apă si în foc.
Wesley a văzut usile bisericilor engleze închise în fata lui, iar Rowland Hill spune despre el: „Wesley si armata lui de salahori laici - o legiune întreagă de predicatori neprofesionisti adunati dintre fierari, tinichigii, cărutasi si hornari - au iesit
să otrăvească mintile oamenilor!" Ce limbaj profan! Dar orice au spus oamenii de el, lui Wesley nu i-a păsat. Nu i-a fost teamă nici de oameni, nici de diavoli. Dacă Whitefield era privit în Anglia ca o parodie, în cel mai josnic sens, dacă primii crestini au înfruntat cu pretul vietii lor orice infamie, cum se face că astăzi, din moment ce păcatul si păcătosii au rămas aceiasi, noi, predicatorii, nu mai provocăm mânia iadului? De ce suntem în mod atât de frigorific de comuni, în mod atât de splendid de nepăsători? În cazul nostru, ne răsculăm, însă n-avem treziri. Dar în lumina Bibliei si a istoriei Bisericii, spuneti-mi, unde au fost treziri fără răscoale?
Trezirea întârzie pentru că ne lipseste insistenta si urgenta în rugăciuni. Un predicator vestit a intrat într-o conferintă biblică zilele trecute spunând: „Am venit la această conferintă având pe suflet o mare povară a rugăciunii. Cei care doresc s-o împartă cu mine, să arate prin ridicare de mână, si vă rog să nu fim ipocriti!" Multi au ridicat mâna. Dar mai târziu în timpul săptămânii, când a fost anuntată o oră de rugăciune pe la miezul noptii, vestitul predicator s-a dus să se culce. N-a fost ipocrit, nu? S-a stins integritatea. O viată superficială. Factorul care singur e cel mai important în oprirea Duhului
Sfânt de a aduce o trezire spirituală e lipsa aceasta de luptă a sufletului în rugăciune. Am înlocuit propagarea cu propagandă. Ce nebunie! Noul Testament adaugă un post-scriptum în legătură cu prorocul Ilie. La Iacov 5:17 e scris: „S-a rugat!" Dacă n-ar fi fost lucrul acesta, citind Vechiul Testament doar, am fi spus: „Ilie a prorocit!"
În rugăciunile noastre noi nu ne-am împotrivit încă diavolului până la sânge. Nu, noi nici măcar nu facem ca „sufletul să ni se frământe în sudoare”, după cum spunea Luther. Noi ne rugăm cu o atitudine de „Ce ne pasă?" ! Ne rugăm rugăciuni la întâmplare! Dăm lui Dumnezeu ce nu ne costă pe noi nimic. N-avem nici măcar o singură dorintă care să ne înflăcăreze. Suntem doar: intermitenti, capriciosi si spasmodici.
Singura putere în fata căreia Dumnezeu cedează e cea a rugăciunii. Noi scriem despre puterea rugăciunii, dar nu ne luptăm în rugăciune. Un titlu care se potriveste bine pentru biserica de azi e „Nu s-a luptat!" Facem expozitie cu darurile noastre, fie naturale fie spirituale; ne spunem părerile pe undele aerului, vederi politice si sociale. Scriem cărti ca să îndreptăm pe un frate în problemele de doctrină. Dar cine e gata să ia cu asalt fortăreata diavolului? Cine i se va împotrivi diavolului? Câti sunt gata să renunte la mâncare, la anturaj plăcut, la somn, pentru ca iadul să tremure de ei în lupta înclestată, pentru ca demonii să fie făcuti de râs, pentru ca robii să fie eliberati, pentru ca iadul să fie decimat si sufletele înlăntuite să iasă de sub puterea lui; si toate ca răspuns la lupta acestor oameni gata de sacrificiu, a acestor suflete spălate prin sânge.
În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care apartine numai lui Dumnezeu. Ascultati si uimiti-vă. Domnul Isus a spus: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni." Şi: „Cum puteti crede voi, cari umblati după slava pe care v-o dati unii altora, si nu căutati slava care vine de la singurul Dumnezeu?" (Ioan 5:41,44). Să dispară toate laudele si bătăile pe umăr si măgulelile firesti de la amvoane! Să piară cu aceste mândrii desarte ca: „Programele mele”, „Lucrările mele”, „Biserica mea" „Cărtile mele." O, ce paradă urâtă a firii la amvoane: „Avem marele privilegiu azi să"... si e prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sunt acolo numai prin har) acceptă toate aceste laude, adică nu - chiar se asteaptă la ele! Şi de fapt, dacă-i ascultăm bine pe toti, n-am fi stiut că sunt mari dacă nu ni s-ar fi spus.
Săracul de Dumnezeu! Nu capătă prea mult din partea noastră! Mă mir însă că nu-Şi împlineste încă făgăduinta si nu ne varsă din gura Lui. Am gresit! Ne-am murdărit. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava „pe care ne-o dăm unii altora."
O, Doamne, ridică-ne din această împerechere cu lumea si din acest putregai! Binecuvântă-ne, sfărâmându-ne!
„Evanghelia nu e o poveste învechită, pe care o înnoim noi. Ea e un foc al Duhului, tinut aprins de Iubirea Nemuritoare; si vai nouă, dacă, prin neglijenta noastră în a înflăcăra darul lui Durgnezeu care este în noi, focul acesta se micsorează”.
Dr. R. Moffat Gautrey
„Cea mai mare minune din ziua aceea (Rusaliile) a fost transformarea care a avut loc în acei ucenici cuprinsi de asteptare. Botezul cu foc i-a transformat pe ei însisi”.
Samuel Chadwick
„De la Rusalii încoace, n-a existat o singura trezire spirituala care sa nu fi început prin unirea la rugaciune, chiar a numai doi sau trei; si iarasi, nici o miscare de felul acesta n-a înaintat si nu s-a mai înaltat, odata ce rugaciunile au încetat”.
Dr. A. T. Pierson
Sursa : Resurse crestine
vineri, 5 iunie 2009
"Slavit fie Domnul"
Am ajuns acasa binecuvantat, mai echipat, mai imbracat in Duhul Lui. EL este cel care m-a intarit si imbarbatat. Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste neconditionata, atunci cand gustam din El si vedem ce buuuuun este El, atunci vedem ca Bunatatea lui Dumnezeu ne indeamna la pocainta, iar acelasi Har ne invata sa o rupem cu egoismul, cu firea pamanteasca si cu poftele lumesti.
Avem un Domn iubitor, un Rege iertator, un Dumnezeu Gelos si Sfant, un Conducator Drept, un Domn Bland si puternic. Cum sa nu iubesti un astfel de Dumnezeu real, adevarat, unic? Cum sa nu ii dai cinstea cuvenita? Cum sa nu il asculti ? Cum sa nu ii permiti sa iti guverneze si calauzeasca spiritual viata?
As fi un nebun daca L-as ignora, respinge, parasi.
Este un Har nespus sa fii gasit in Isus Christos si sa primesti sfintenia Sa, neprihanirea Sa pe baza credintei.
Ma pregatesc de somn..dar va las ceva nobil,curat si drept.
" Daca nu esti darnic dintr-un castig modest, nu vei fi darnic nici in bogatie".
Nu este necesar sa te gandesti la bani, finante, resurse...cat la timpul tau, inima ta, dispozitia ta pentru altii...daca nu dai acum din tot ce esti tu...nu vei da nici altadata ..
Sunt tot mai constient ca azi , omul fara Dumnezeu se gandeste doar la stomacul lui, la imaginea lui, la placerea proprie, interesul propriu, satisfactia personala si implinirea sinelui.
Tot un har este te gandesti la altii, sa slujesti altora cu bucurie ca Pentru Domnul, permitandu-i Lui sa isi culeaga Slava din viata ta, sa oferi timp altora, sa asculti, sa admiri, sa stimezi, sa adaugi valoare si altora.
Ma culc si adorm in pace constient de un gand :
"CAT DE BINECUVANTAT SUNT" :).
Esti constient cat esti de binecuvantat de Domnul?
Avem un Domn iubitor, un Rege iertator, un Dumnezeu Gelos si Sfant, un Conducator Drept, un Domn Bland si puternic. Cum sa nu iubesti un astfel de Dumnezeu real, adevarat, unic? Cum sa nu ii dai cinstea cuvenita? Cum sa nu il asculti ? Cum sa nu ii permiti sa iti guverneze si calauzeasca spiritual viata?
As fi un nebun daca L-as ignora, respinge, parasi.
Este un Har nespus sa fii gasit in Isus Christos si sa primesti sfintenia Sa, neprihanirea Sa pe baza credintei.
Ma pregatesc de somn..dar va las ceva nobil,curat si drept.
" Daca nu esti darnic dintr-un castig modest, nu vei fi darnic nici in bogatie".
Nu este necesar sa te gandesti la bani, finante, resurse...cat la timpul tau, inima ta, dispozitia ta pentru altii...daca nu dai acum din tot ce esti tu...nu vei da nici altadata ..
Sunt tot mai constient ca azi , omul fara Dumnezeu se gandeste doar la stomacul lui, la imaginea lui, la placerea proprie, interesul propriu, satisfactia personala si implinirea sinelui.
Tot un har este te gandesti la altii, sa slujesti altora cu bucurie ca Pentru Domnul, permitandu-i Lui sa isi culeaga Slava din viata ta, sa oferi timp altora, sa asculti, sa admiri, sa stimezi, sa adaugi valoare si altora.
Ma culc si adorm in pace constient de un gand :
"CAT DE BINECUVANTAT SUNT" :).
Esti constient cat esti de binecuvantat de Domnul?
Cine te trimite in lucrare?
Am primit acum din Oradea prin Andrei Caba acest mesaj. Domnul sa il binecuvanteze si sa il insoteasca mereu in toate zilele vietii sale.
Mergi unde te trimite Domnul sau unde vrei tu de capul tau?
Cine este cel care te-a „trimis” în misiune?… Domnul?… Păstorul?… Dacă Domnul este: El te va sprijini şi va fi cu tine: îţi va da putere şi vei fi o mărturie extraordinară… Uneori oamenii sunt cei care ne trimit în lucrare!… alteori doar râvna noastră, ŞI NU EL!… şi astfel, în timp ce poate Domnul ar fi vrut să stai în părtăşie cu El, şi să-L cunoşti mai mult, tu mergi peste tot, şi te trezeşti că parcă nu poţi face lucrarea… Acum, dacă ai mers deja, Domnul să fie cu tine: pune-ţi oricum încrederea în Domnul în toate, există şi o trimitere în Sfânta Scriptură care ne trimite în toată lumea pentru a propovădui Evanghelia… dar uneori să ştii că Domnul vrea pur şi simplu sa te sfinţească pe tine, să te curăţească pe tine, să te umple de Duhul Sfânt!… de puterea Sa, şi apoi să te trimită!… într-o lucrare puternică, misionară, vie!… Hai să căutăm voia „ascunsă” a lui Dumnezeu!… Efeseni 5:10 spune: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului”!… Adică să cauţi voia aceea care este plăcută lui Dumnezeu, voia aceea ascunsă, pe care n-o ştii uneori!… Dumnezeu are dreptul de a-Şi descoperi sau de a nu-Şi descoperi gândurile Sale!… Şi dacă nu o facem, rămânem fără înţelepciune, asta e, şi NIMENI nu-I poate băga de vină, căci EL ar avea de ce să Se ascundă complet de noi!… Dar mulţumiri fie aduse lui Hristos, că, prin El, avem acces la „orice cunoştinţă”, după cum este scris!… Şi, totodată, voia Lui, voia Sa cea sfântă, plăcută şi desăvârşită, o poate ţine cât de ascunsă vrea El!… Noi imediat vrem să băgăm de vină păstorului, proorocului, sau la cutare sau la cutare slujitor al lui Dumnezeu, „pentru ca nu ne-a înştiinţat”, pentru că „nu ne-a spus”… Dar Domnul poate să ascundă cât de mult şi de tare vrea El voia Lui cea bună plăcută şi desăvârşită!… Este dreptul Lui de a ne-o împărtăşi sau nu, şi, dacă ne-o împărtăşeşte, este un har, pe care-l primim!… Nu cumva să nici nu ascultăm de această voie a Sa, după ce a avut bunătatea de a ne-o arăta, de a ne oferi calea vieţii!… Suntem ca şi nişte condamnaţi la moarte, asupra cărora Împăratul Se uită şi, dintr-o izvorâre de milă, de hatârul Fiului Său, ne spune ce Îi este plăcut, şi ce putem face ca să trăim, şi să nu murim!… Cum ar reveni mânia Sa, şi cu cât mai mare ar fi această mânie, dacă noi respingem acest har!… Tot aşa este şi cu voia lui Dumnezeu… Voia Lui cea bună, plăcută şi desăvârşită!… De fiecare dată când ne-o spune, este un har!… Este dreptul Lui de a ne-o împărtăşi sau nu, sau de a o ascunde unde vrea El!… Aud pe mulţi care spun ca „vor să afle voia lui Dumnezeu” cu privire la atâtea lucruri!… Lucruri cum ar fi: căsătorie, ce i se va întâmpla în viitor!… Vai, proorocii noştri aproape că ajung „buletin de ştiri”!… Dar cum, dacă Dumnezeu Şi-a ascuns voia, tu vrei s-o afli prin altă parte?… Stai înaintea lui Dumnezeu, în post şi rugăciune!… Poate că voia Sa este ascunsă în trei zile de post şi de stat înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune!… Poate că voia Sa este ascunsă în cele 3 capitole din Scriptură pe care nu le-ai citit acum câteva zile!… Poate că voia Sa este ascunsă în al 4-lea capitol din Scriptură, pe care nu l-ai citit, că ai citit doar 3!… Sau poate că voia Lui este ascunsă în conştiinţa ta, şi e ascunsă într-un timp de cercetare şi de pocăinţă!… Eu ştiu şi sunt încredinţat în Dumnezeu că absolut orice faptă rea, ba chiar absolut orice cuvânt urât pe care-l spunem – dacă îl spunem – sunt de fapt pedeapsa unui Dumnezeu Suveran absolut asupra gurii noastre, asupra faptelor noastre, din pricina gândurilor şi dorinţelor rele din inima ta!… Şi ştiu, totodată, că această „ascundere” a voii Lui este din nou adesea datorată nouă, care fie ne-am crezut prea „tari”, şi am pornit fără El (ex. Ps. 30:6-7: „Când îmi mergea bine, ziceam: «Nu mă voi clătina niciodată!…» […] Dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m-am tulburat”!… ), şi atunci El „Şi-a ascuns Faţa”!… Nu da vina pe pastor, „că nu te hrăneşte”!… Pentru că în Ezechiel 34 şi Ioan 10 spune că tu ai deja un Bun Păstor, care te poate hrăni, şi care te poate duce în păşunile Lui verzi, la apele Lui de odihnă, la Apa Vieţii, din care, dacă bei, nu-ţi va mai fi NICIODATĂ sete, ci, din contră, din tine şi din inima ta vor curge RÂURI DE APĂ VIE!… Amin!…
Şi… chiar în biserică, chiar lângă prooroci, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi ascuns pentru tine, pentru ochii tăi!… În Psalmul 76:1 este scris că „Dumnezeu este cunoscut în Iuda”; în Psalmul 147:19 scrie „El descopere lui Iacov Cuvântul Său” şi, în 20 scrie „El n-a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui”!… Evident că Dumnezeu descopere cui vrea Cuvântul Său, Legea Sa şi Voia Sa cea bună, plăcută şi desăvârşită!… Dar, un lucru interesant, aş putea spune, este că, în ciuda faptului că Dumnezeu era „cunoscut în Iuda”… David spune, uneori, că Dumnezeu „Îşi ascunsese Faţa”!… Chiar în mijlocul lui Israel, unde Dumnezeu Se descoperea cu mare putere, Davide, nu-L vezi pe Dumnezeu?… S-a ascuns El de tine?… Tot aşa S-a ascuns uneori faţă de noi, din pricina păcatului sau din alte asemenea motive, şi, în loc să plângem asemenea lui David după prezenţa Lui, după Faţa, ca şi David, noi am continuat să mergem spre pierzanie!… Şi chiar când Dumnezeu S-a descoperit nouă, câteodată, prin câte cineva – şi asta NUMAI DATORITĂ BUNĂTĂŢII LUI, noi să ignorăm aceasta, şi să dispreţuim „bunătăţile îndelungei Lui răbdări”??… În loc să cădem în genunchi, şi să-I spunem: „Mulţumesc, Doamne, căci acum înţeleg!… Pe acest drum trebuia să mă duc, şi pe această Cale nu voi fi biruit, ci voi fi biruitor cu Tine!… Doamne, acum înţeleg!… Şi mă pocăiesc sincer, în sac şi cenuşă!… Vreau să Te urmez, Doamne!…” – Cum, ţi se pare exagerat „să te pocăieşti în sac şi cenuşă”???… înseamnă că nu ai înţeles măreţia, suveranitatea şi autoritatea lui Dumnezeu!… Însuşi Hristos a spus „temeţi-vă de Acela, care, poate să arunce şi sufletul şi trupul în gheenă” !… Când Dumnezeu ţi Se descopere, este un har al Său!… Bucură-te de acest har, şi pocăieşte-te „în sac şi cenuşă” înaintea Lui!… Căci aşa, şi numai aşa, vei ajunge în ceruri, sus, pentru totdeauna în har, în fericire veşnică împreună cu Regele şi Domnul nostru: Isus Hristos!… Oricât de ascunsă ar fi voia lui Dumnezeu, ea ne poate fi descoperită prin Duhul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10-11 „[…] Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu”). Noi avem, prin credinţa în El, acces la aceste „lucruri ascunse” (Deuteronom 29:29 „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim TOATE Cuvintele Legii acesteia.”)!… Poate că voia lui Dumnezeu este ascunsă într-o zi, două, trei, sau chiar mai multe, de post şi rugăciune, de stat pur şi simplu înaintea Lui!… Caută după ea, ca după o comoară ascunsă, şi, când o găseşti, „vinde tot ce ai, şi cumpără-o” !… Ca să ai viaţă, adică viaţă veşnică!… Ca să ai cu adevărat „BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU” în toate!… caută, şi sapă adânc, în Hristos, prin credinţă, în Cuvânt, în meditaţie, în gândire, chiar şi în conştiinţă (Isaia 44:19 „Niciunul nu intră în sine însuş, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică […]”)!… Caută voia lui Dumnezeu, oriunde ai putea-o găsi!… Nu fi ca şi Balaam, care n-a căutat, ŞI NICI N-A GĂSIT, ATUNCI, EVIDENT!… VOIA LUI DUMNEZEU, cea bună, plăcută şi desăvârşită, nici când o măgăriţă i-a vorbit!… Căci ŞTIM CUM A SFÂRŞIT ACEST BALAAM!… Caut-o, oriunde, ca şi după o comoară!… Poate o vei găsi, poate vei găsi cărarea vieţii, poate vei găsi cărarea binecuvântării, care este numai în EL!… ştiu că, dacă vei căuta, DIN TOATĂ INIMA TA, o vei găsi, şi te vei bucura de ea!… Domnul să vă facă pe toţi misionari, plini de puterea Lui!… nişte robi ai Săi, care-L urmează oriunde merge El, oriunde le spune să meargă ei merg!… cu încredere că, dacă El i-a trimis, El va fi cu ei, cuvintele şi lucrarea lor vor avea autoritate şi rod, din pricina Cuvântului şi autorităţii pe care El o pune în noi şi în lucrarea noastră, căci El ne-a trimis!… Sau, dacă nu ştii dacă eşti trimis de El… atunci mai bine stai în post şi rugăciune înaintea Domnului!… şi daca El nu te-a trimis, mai bine renunţă!… măcar pentru o vreme!… şi stai înaintea Domnului în post şi rugăciune!… până când El te trimite, cu putere, cu autoritate!… spune, ca şi Moise: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici” (Exod 33:15)!… Dumnezeu Domnul vorbeşte, prin gura proorocului Său Hagai (1:7-8;… cap. 2, […]):
„Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?… zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua, şi pământul roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite, şi peste tot lucrul mâinilor voastre. [„Zorobabel,… Iosua,… au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele proorocului Hagai… Şi poporul s-a temut de Domnul.”]. Hagai, trimesul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: «Eu sunt cu voi, zice Domnul!…» [Domnul a trezit duhul lui Zorobabel,… duhul lui Iosua,… şi duhul întregei rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit, şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor(!)…] Acum, fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi!… Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor. Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi, când aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi! „Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.”
miercuri, 3 iunie 2009
Pauza in depozitarul lui Dumnezeu
Cu ajutorul si chemarea Domnului am sa plec la o echipare pentru pastori.
Pentru 3 zile sunt plecat la Oradea la o conferinta pentru slujitori.
Va doresc tuturor sa cautati doar indemnurile Duhului Sfant, sa traim practic dupa Voia si Placerea lui Dumnezeu si in tot ceea ce faceti,actionati,vorbiti, scrieti, ganditi, postati pe bloguri- Promovati-L doar pe Christos.
Tarie si Onoare Regelui nostru Isus Christos.
Pe curand.
Pentru 3 zile sunt plecat la Oradea la o conferinta pentru slujitori.
Va doresc tuturor sa cautati doar indemnurile Duhului Sfant, sa traim practic dupa Voia si Placerea lui Dumnezeu si in tot ceea ce faceti,actionati,vorbiti, scrieti, ganditi, postati pe bloguri- Promovati-L doar pe Christos.
Tarie si Onoare Regelui nostru Isus Christos.
Pe curand.
marți, 2 iunie 2009
Proverbul zilei
Vorbeste putin si vorbeste doar cu intelepciune.
"Cine vorbeste in chip usuratic, raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor aduce vindecare" Proverbe 12:18
"Cine isi infraneaza vorbele, cunoaste stiinta, si cine are duhul potolit este un om priceput". Proverbe 17:27
"Adevarul" nu se negociaza
luni, 1 iunie 2009
Charo Washer -marturia nasterii din nou
[...Crescând într-o familie unde părinţii erau disciplinari şi ne învăţau să deosebim binele de rău, nu aveam nici-o problemă în a respecta regulile „ce să faci şi ce să nu faci” în VIAŢA Creştină. Niciodată nu mi-am pus la îndoială mântuirea mea pentru că eram exact ca ceilalţi copii Creştini din jurul meu. Mereu fusesem un „copil bun” care nu umbla cu droguri, alcool, petreceri sau prieteni destrăbălaţi. Eram ok când mă comparam cu cei din jurul meu, dar niciodată nu mă comparam cu Hristos.
Biserica pe care o frecventam eu era mică şi acolo nu existau studii biblice. Tinerii Creştini învăţau pur şi simplu ce puteau de la slujbele de duminică şi de la întâlnirile de tineret. Nu fusesem învăţaţi să studiem Scriptura şi eu nu puneam niciodată întrebări pentru că îmi era prea ruşine.
Când aveam şaisprezece ani, am simţit că Dumnezeu mă chema să fiu misionară, citisem despre Mary Slessor, misionara scoţiană în Calabar, Africa şi inima mea a fost mişcată. Eram fermecată de această femeie necăsătorită care-şi risca viaţa ca să meargă într-un loc părăsit să spună altora despre Dumnezeu! Citeam tot ce-mi cădea în mână ce avea legătură cu misionarii: Hudson Tazlor, William Carey, Amy Carmichel, etc, etc. M-am alăturat unui grup de Creştini din Biserica Salvatorului şi am început să slujesc copiilor străzii. Îi hrăneam, le aduceam haine şi le spuneam despre Isus. Credeam că mi-am găsit locul în viaţă şi că Dumnezeu vrea să fiu misionară. Întotdeauna mi-a plăcut să învăţ limbi străine şi chiar mă gândeam să devin traducătoare şi să-mi folosesc abilitatea de a traduce multele cărţi Creştine bune care sunt disponibile doar pentru Creştinii vorbitori de engleză. Privind la tot în urmă, acum realizez că eram motivată de gândul romantic al misiunilor. Era doar o lucrare a firii pământeşti şi nimic mai mult....]
............
În timp ce strigam la Dumnezeu s-a întâmplat ceva minunat – Dumnezeu Şi-a revărsat dragostea Lui în inima mea şi m-a umplut de pace. Am fost transformată de puterea Lui Dumnezeu şi mi-a dat siguranţa puternică a mântuirii în inima mea.
Tremur de frică când mă gândesc la viaţa mea de înainte. Cât este de uşor să fii înşelat şi să fii în drum spre iad! Doar moralitatea şi activitatea religioasă, chiar şi activitatea misionară nu sunt suficiente să dovedească valabilitatea mântuirii noastre dacă nu există recunoaşterea depravării, pocăinţa adevărată, credinţa în Hristos, victoria asupra păcatului şi o dorinţă sinceră de a-L cunoaşte şi de a fi cunoscut de Dumnezeu. Mă înfior când mă gândesc câţi pastori, soţii de pastori şi lucrători Creştini dedicaţi au o speranţă falsă şi au nevoie de transformare. Unica mea observaţie este aceea care vine din Scriptură:
„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.” 2 Corinteni 13:5
De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. 2 Petru 1:10
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La câteva săptămâni după convertirea mea, am dat de următoarele cuvinte în „Meditaţii dimineaţa şi seara” ale lui Charles Spurgeon (4 Noiembrie). Comunică foarte clar ceea ce acum eu ştiu că e adevărat:
„Prin lumina Ta vedem lumina – Pslamul 36:9 – Nici-o gură nu poate spune inimii despre dragostea Lui Hristos până când însuşi Isus nu-i vorbeşte. Toate descrierile sunt pasive şi n-au succes dacă Duhul Sfânt nu le umple cu viaţă şi putere; până când Emanuel al nostru nu se descoperă sufletului, acesta nu-L va vedea. Dacă L-ai vedea pe Fiul, ai aduna toate mijloacele de iluminare şi vei priva globul de luminător? Nu, omul înţelept ştie că soarele se arată singur şi doar prin strălucirea lui se face văzut. La fel este şi cu Hristos. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a decsoperit lucrul acesta.” Purifică carnea şi sângele prin orice proces educaţional care-l alegi, ridică facultăţile mentale la cel mai înalt grad al puterii intelectuale, şi totuşi nimic din toate acestea nu-L poate revela pe Hristos. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să vină cu putere şi să-l acopere pe om cu aripile Sale, şi în acea mistică Sfântă a Sfintelor Domnul Isus trebuie să se prezinte ochiului sfinţit aşa cum nu o poate face celor „orbi”. Hristos trebuie să fie propria Sa oglindă: Marea majoritatea a lumii, cu ochii închişi, nu poate vedea nimic din gloria nespusă a Lui Emanuel. El stă în faţa lor fără nici-o formă de frumuseţe, o rădăcină scoasă dintr-un pământ uscat, respins de către cei orgolioşi şi dispreţuit de către cei mândri. Numai unde Duhul a atins ochiul cu balsamul de ochi, a însufleţit inima cu viaţă divină, şi a instruit sufletul spre un gust ceresc, doar acolo El este înţeles. „Pentru tine care crezi El este valoros;” Pentru tine El este Piatra din capul unghiului, Stânca mântuirii tale, totul şi toate; dar pentru alţii El este „ o Piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Fericiţi sunt acei cărora Dumnezeu li se manifestă, căci promisiunea Lui pentru aceştia este că El va rămâne în ei. O Isuse, Domnul nostru, inima noastră este deschisă, vino şi să nu mai pleci niciodată. Arata-ni-te nouă acum! Învredniceşte-ne cu o licărire din farmecul tău.
Charo Washer
citeste toata marturia ei. Aici
Biserica pe care o frecventam eu era mică şi acolo nu existau studii biblice. Tinerii Creştini învăţau pur şi simplu ce puteau de la slujbele de duminică şi de la întâlnirile de tineret. Nu fusesem învăţaţi să studiem Scriptura şi eu nu puneam niciodată întrebări pentru că îmi era prea ruşine.
Când aveam şaisprezece ani, am simţit că Dumnezeu mă chema să fiu misionară, citisem despre Mary Slessor, misionara scoţiană în Calabar, Africa şi inima mea a fost mişcată. Eram fermecată de această femeie necăsătorită care-şi risca viaţa ca să meargă într-un loc părăsit să spună altora despre Dumnezeu! Citeam tot ce-mi cădea în mână ce avea legătură cu misionarii: Hudson Tazlor, William Carey, Amy Carmichel, etc, etc. M-am alăturat unui grup de Creştini din Biserica Salvatorului şi am început să slujesc copiilor străzii. Îi hrăneam, le aduceam haine şi le spuneam despre Isus. Credeam că mi-am găsit locul în viaţă şi că Dumnezeu vrea să fiu misionară. Întotdeauna mi-a plăcut să învăţ limbi străine şi chiar mă gândeam să devin traducătoare şi să-mi folosesc abilitatea de a traduce multele cărţi Creştine bune care sunt disponibile doar pentru Creştinii vorbitori de engleză. Privind la tot în urmă, acum realizez că eram motivată de gândul romantic al misiunilor. Era doar o lucrare a firii pământeşti şi nimic mai mult....]
............
În timp ce strigam la Dumnezeu s-a întâmplat ceva minunat – Dumnezeu Şi-a revărsat dragostea Lui în inima mea şi m-a umplut de pace. Am fost transformată de puterea Lui Dumnezeu şi mi-a dat siguranţa puternică a mântuirii în inima mea.
Tremur de frică când mă gândesc la viaţa mea de înainte. Cât este de uşor să fii înşelat şi să fii în drum spre iad! Doar moralitatea şi activitatea religioasă, chiar şi activitatea misionară nu sunt suficiente să dovedească valabilitatea mântuirii noastre dacă nu există recunoaşterea depravării, pocăinţa adevărată, credinţa în Hristos, victoria asupra păcatului şi o dorinţă sinceră de a-L cunoaşte şi de a fi cunoscut de Dumnezeu. Mă înfior când mă gândesc câţi pastori, soţii de pastori şi lucrători Creştini dedicaţi au o speranţă falsă şi au nevoie de transformare. Unica mea observaţie este aceea care vine din Scriptură:
„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.” 2 Corinteni 13:5
De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. 2 Petru 1:10
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La câteva săptămâni după convertirea mea, am dat de următoarele cuvinte în „Meditaţii dimineaţa şi seara” ale lui Charles Spurgeon (4 Noiembrie). Comunică foarte clar ceea ce acum eu ştiu că e adevărat:
„Prin lumina Ta vedem lumina – Pslamul 36:9 – Nici-o gură nu poate spune inimii despre dragostea Lui Hristos până când însuşi Isus nu-i vorbeşte. Toate descrierile sunt pasive şi n-au succes dacă Duhul Sfânt nu le umple cu viaţă şi putere; până când Emanuel al nostru nu se descoperă sufletului, acesta nu-L va vedea. Dacă L-ai vedea pe Fiul, ai aduna toate mijloacele de iluminare şi vei priva globul de luminător? Nu, omul înţelept ştie că soarele se arată singur şi doar prin strălucirea lui se face văzut. La fel este şi cu Hristos. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a decsoperit lucrul acesta.” Purifică carnea şi sângele prin orice proces educaţional care-l alegi, ridică facultăţile mentale la cel mai înalt grad al puterii intelectuale, şi totuşi nimic din toate acestea nu-L poate revela pe Hristos. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să vină cu putere şi să-l acopere pe om cu aripile Sale, şi în acea mistică Sfântă a Sfintelor Domnul Isus trebuie să se prezinte ochiului sfinţit aşa cum nu o poate face celor „orbi”. Hristos trebuie să fie propria Sa oglindă: Marea majoritatea a lumii, cu ochii închişi, nu poate vedea nimic din gloria nespusă a Lui Emanuel. El stă în faţa lor fără nici-o formă de frumuseţe, o rădăcină scoasă dintr-un pământ uscat, respins de către cei orgolioşi şi dispreţuit de către cei mândri. Numai unde Duhul a atins ochiul cu balsamul de ochi, a însufleţit inima cu viaţă divină, şi a instruit sufletul spre un gust ceresc, doar acolo El este înţeles. „Pentru tine care crezi El este valoros;” Pentru tine El este Piatra din capul unghiului, Stânca mântuirii tale, totul şi toate; dar pentru alţii El este „ o Piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Fericiţi sunt acei cărora Dumnezeu li se manifestă, căci promisiunea Lui pentru aceştia este că El va rămâne în ei. O Isuse, Domnul nostru, inima noastră este deschisă, vino şi să nu mai pleci niciodată. Arata-ni-te nouă acum! Învredniceşte-ne cu o licărire din farmecul tău.
Charo Washer
citeste toata marturia ei. Aici
Catolicii nu cred intr-o singura cale de salvare
Catolicii nu cred doar in Isus Christos.
Si faptele bune te vor conduce in cer.
Scriptura insa afirma cu precizie:
Ioan 3:3
" Drept raspuns, Isus i-a zis: "Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu."
5. Isus i-a raspuns: "Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.
6. Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh.
7. Nu te mira ca ti-am zis: "Trebuie sa va nasteti din nou.
Fapte 4:12":In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti."
Acest Nume este doar Fiul Sau Isus Christos, nu Sfantu Patrick sau Sfanta Paraschiva.
Ioan 14:6. "Isus i-a zis: "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine."
1 Timotei 2:5. "Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos"
Efeseni 2:8-9" Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.
Fotbalul sau Christos, pornografia sau Isus?
Neocalvinismul patrunde in Romania?
O frica si o frustrare a evanghelicilor vaduviti de puterea cunoasterii lui Dumnezeu.
O dovada vie, ascultati acest mesaj.
A fost real, care este parerea ta?
Problema nu este aparita HyperCalvinismului in Romania, a Neocalvinismului, ci a micimii noastre, a marunteniei noastre in a trai pentru Slava si Gloria lui Christos, in a avea teologia in minte si oamenii in inima sa ii iubim si slujim practic, sa uram pacatul la cel mai serios nivel, sa nu ne complacem in "valorile lumii" ( 1 Ioan 2:15-17, Romani 12:1-2).
Problema nu este calvinismul ce patrunde in Romania ci lipsa unei pasiuni pentru Dumnezeu, lipsa unei trairi constante, lipsa statorniciei in dragoste, lipsa nasterii din nou a membrilor din comitetele bisericilor, lipsa bucuriei in Duhul Sfant la inchinare, lipsa cunoasterii predicilor lui Isus Christos din Evanghelii, lipsa increderii intr-o Persoana - nu intr-o dogma sau traditie, lipsa legaturii fratesti autentice, lipsa capacitatii de a spune Nu pacatului cand toti din jur spun DA, lipsa foamei si insetarii dupa neprihanire, lipsa dedicarii totale pe bratele lui Dumnezeu, lipsa puterii si evlaviei din vietile noastre anemice si constipate spiritual dar incarcate de informatii si argumente apologetice.
“Daca Dumnezeu te iubeste, ce ar putea sa iti daruiasca? Ar trebui sa iti daruiasca ceea ce este cel mai bun lucru pentru tine. Cel mai bun lucru din Univers este Dumnezeu. Daca ti-ar da toata sanatatea, cea mai buna slujba, cel mai bun sot, cel mai bun computer, cea mai buna vacanta, cel mai mare succes in orice domeniu, si totusi sa se retina pe El insusi, atunci El te-ar ura. Si daca El ti-L da pe El, pe Dumnezeu, si nimic pe deasupra, El te iubeste la infinit.” John Piper
Abonați-vă la:
Postări (Atom)