o marturie buna din Sibiu

2 Ioan 4

“ M-am bucurat mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar, dupa porunca pe care am primit-o de la Tatal”.

A umbla in adevar inseamna viata. Restul este moarte. Nu cu adevarul, ci in adevar , asa trebuie sa fie umblarea crestinului. Pestele numai daca ramane in apa traieste : daca il scoti afara si-l stropesti din cand in cand cu apa, ii lungesti chinul mortii. Nu-l poti mentine in viata.

Adevarul este apa dumnezeiasca in care ne putem pastra viata cea noua, duhovniceasca. Adevarul este mediul in care traiesc si luceaza copiii lui Dumnezeu , nascuti din samanta adevarului – crestinii adevarati. Ei nu pot trai in afara adevarului, asa cum pestele nu poate trai scos afara din apa, care este mediul sau.

Porunca lui Dumnezeu , Tatal nostru, este sa umblam (traim) in adevar, pentru ca EL sa se poata folosi de noi in lucrarea Sa. Sa stim bine lucrul acesta: DUMNEZEU NU NE-A MANTUIT NUMAI PENTRU NOI, ci ne-a mantuit pentru SINE, ca sa-si implineasca planul SAu prin noi(vezi Apocalipsa 5:9). Cine nu umbla dupa foloasele lui Christos ( Filipeni 2:21) acela nu-i crestin, nu-i nascut din nou, ci este un om religios care se foloseste de Christos.

Adevarul este Christos.

Ne-am nascut din El, traim din El si fara El nu putem exista duhovniceste –“ nu putem face nimic” ( Ioan 15:5). Adevar cu orice pret, adica Christos inainte de toate – El in noi si noi in EL – aceasta este adevarata stare a celor mantuiti, aceasta trebuie sa ne fie deviza vietii.

“M-am bucurat mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar…” Asa-i scria sf. Ap. Ioan alesei Doamne ( Biserica). Si ea, si unii din copiii ei bucurau inima marelui apostol, prin faptul ca umblau in adevar.

In adevar, mare bucurie are Domnul si impreuna cu EL au si slujitorii Lui, cand vad suflete umbland in adevar, si mai ales cand vad copii hotarati sa umble pe calea adevarului. Copiii credinciosi sunt semnul unor parinti seriosi pe calea Domnului, unor parinti care au inteles ca lucrarea de mantuire a Domnului ISUS incepe cu cei mai apropiati, cu copiii de care te ingrijesti sa aiba mancare si imbracaminte, adica cele necesare vietii acesteia trecatoare, si de care te ingrijesti sa aiba si cele necesare vietii celei vesnice.

Zice sf.Ioan Gura de Aur:

“ Cand tu vezi pe un om rau ca bate pe copilul taut e superi, te manii, te aprinzi si navalesti asupra faptasului. Dar cand vezi pe satana in toate zilele ranind si batand pe copilul tau si amagindu-l la pacat,te uiti cu nepasare sin u cauti sa mantuiesti pe copilul tau”

Tot acest om al lui Dumnezeu zice mai departe:

“Nu cauta sa-i faci copilului tau numai un viitor stralucit pe pamant si o viata indelungata, ci arata-i cum sa traiasca vesnic cu Dumnezeu”

Ce raspundere mare au parintii credinciosi si pastorii care-si neglijeaza familia !

Marele vestitor al Evangheliei, SPURGEON, vorbea cu durere despre un credincios caruia ii placea foarte mult sa predice in adunare, dar acasa la el era dezastru. Cei doi copii ai sai se bateau, injurau si furau si faceau tot felul de lucruri rele pentru ca el capul familiei , nu obisnuia sa se roage cu familia nu, nu citea Biblia impreuna cu familia sin u traia viata normala crestina in familie. Lui ii placea sa predice numai la altii mai de departe, dar cu ai sai nu avea timp sa stea.

Desigur sunt si cazuri cand un parinte credincios a facut tot ce i-a stat in putinta pentru mantuirea copiilor sai, iar ei s-au dovedit mereu razvratiti. Dumnezeu cel Drept care vede si cantareste totul, nu-l va judeca pe robul Sau pentru fapte si lucruri de care nu este vinovat. Dar cand parintii nu pot spune cu mana pe constiinta ca au facut totul, dar absolut totul , fata de copiii ratacitori, atunci v-or raspunde in fata lui Dumnezeu.

Tot SPURGEON spunea ca isi amintea de un barbat care se considera o mare autoritate in talmacirea Apocalipsei, dar pe cat de bine talmacea aceasta carte, pe atat de rea era influenta sa asupra copiilor sai. El stia in mod précisc ce inseamna fiecare din cele sapte trambite, dar nu stia aproape nimic din faradelegile pe care le savarseau copiii lui- sapte la numar.

Fratii mei, sa avem mare grija in fiecare zi de echilibrul care trebuie sa existe intre marturia noastra despre Domnul Isus in afara familiei, cu marturia pe care trebuie sa o depunem in familie.

Va povestesc o intamplare :

“ Intr-o noapte cainele familiei Perez a inceput sa later in curte. Imediat toti au fost in picioare. Se stia ca niste combatanti ai razboiului de gherila se ascundeau prin apropiere. Batand tare in usa, cativa strigau sa li se deschida. Tatal a deschis si patru oameni amenintatori au intrat si i-au impins cu putere la perete.

“ Dati-ne banii!” au strigat ei. “ Toti banii nostril au fost deja luati” A raspuns domnul Perez. “ Atunci va scoatem afara” a declarat seful cu raceala. Una dintre fetite, a inaintat catre sef si i-a spus:

- “ Merg sa caut pusculita mea! “ A fugit din camera si inainte ca seful sa aiba timp de gandire, a aparut cu cateva monede pe care i le-a pus in mana. Pentru o clipa s-a asternut o liniste profunda. Seful s-a aplecat si a imbratisat-o pe fetita. Apoi, in tacere, oamenii au parasit casa.

Dumnezeu are infinite moduri de a face minuni. Sa asteptam cu incredere ajutorul Domnului. Caile lui Dumnezeu trec uneori prin intuneric, dar sfarsesc in lumina. Poate spunem uneori : “Doamne, schimba conditiile mele de viata si voi fi multumit”.

Insa …..DOMNUL raspunde “ Nu, nu voi schimba conditiile vietii tale, totusi te voi face multumit dandu-ti puterea MEA pentru a le suporta”.

-amin-

In Lumina si perspectiva Eternitatii cu Dumnezeu

In His Service

alexander