Nu exista Valentine's Day

GRAZIE, Signore

( reeditare 14 februarie 2008)

Oamenii nu se iubesc azi 14 februarie, in cinstea nu stiu cui sfant Valentin, ei se aduna impreuna pentru ca sunt amandoi aratosi si frumosi. Se iubesc pe un interes comun.Pastrarea frumusetii. Iar barbatii si astazi au ajuns niste limitati ciudati ce se conforma modelului lumii de iubire. Au uitat ca poti iubi pe cineva 364 de zile din an - si nu doar sa fii mai "dragut" si sa mai dai pe la o florarie odata cu turma masculina.

Cititi cu atentie aceasta poveste reala de dragoste. Este mult diferita de criteriul "mult important" al fetelor noastre senine. Este dragostea unei frumuseti irezistibile interioare. Un barbat care a privit nu la calitatea exterioara a sotiei sale ci la virtutiile si amprenta harului pus de Dumnezeu in ea.

______________________________________________

In cartea lui, Mortal Lessons', doctorul Richard Selzer scrie:

Stau langa patul unei tinere femei cu chipul brazdat de traumatisme postoperatorii si gura deformata intr-un rictus paralitic, ca de clovn. O artera terminala a nervului facial, cel atasat muschilor gurii, i-a fost sectionat. Afectiunea este ireversibila. Chirurgul i-a urmarit cu rigurozitate conturul organic; va asigur de asta. Cu toate acestea, pentru a-i indeparta tumoarea din obraz, am fost nevoit sa tai artera respectiva.

Tanarul ei sot se afla, de asemenea in camera. El sta de partea cealalta a patului si amandoi par cufundati in lumina slaba a lampii, izolati de mine, in intimitate. Cine sunt ei ma intreb, el si aceasta gura pe care o stalcisem in operatii, privindu-se si atingandu-se cu atata daruire si nesat?

Tanara intreaba :

- Gura mea va ramane asa pentru totdeauna?

-Da, ii raspund eu. Din cauza ca nervul a fost sectionat.

Da din cap si ramane in tacere. Insa tanarul zambeste.

-Mie imi place, spune el. E simpatica.

Dintr-o data imi dau seama cine e acest tanar.Inteleg si imi cobor privirea. Nu poti fi indraznet in prezenta unui zeu.Fara sa-i pese catusi de putin, se apleaca sa-i sarute gura stramba, iar eu sunt indeajuns de aproape cat sa vad cum isi schimonoseste buzele pentru a i le intalni pe ale ei, pentru a-i arata ca sarutul lor a ramas acelasi.

De cand am citit acest pasaj, imaginea sotului contorsionandu-si buzele pentru a-si saruta sotia paralizata a ajuns sa ma urmareasca.Ceva parea sa imi scape, insa pana cand intr-o zi rugandu-ma mi-as revenit in minte, ca o explozie, violenta petrecuta pe un deal langa zidul vechiului Ierusalim. Trupul schilodit al Fiului atarna expus in batjocura lumii.E considerat un blasfemiator al lui Dumnezeu si un amagitor de oameni.Sa moara asadar, in dizgratie!Prietenii i s-au facut nevazuti, onoarea ii este terfelita, numele i-a ajuns de rasul lumii. A fost parasit de Dumnezeul Sau. Lasat cu desavarsire singur. Scoateti-l din orasul sfant, inapoi pe cararile celor de teapa Lui.Hristosul vagabond este imbrancit, impins, lovit si scuipat, ucisi si ingropat printre cei de acelasi neam.

Pentru a-i dramatiza moartea, unii artisti crestini l-au portretizat pe Hristosul cel rastignit cu ochii dati pe spate si gura diforma; au folosit plumb inrosit pentru a-i zugravi cat mai realist picaturile de sange scurgandu-i-se din maini, picioare si coasta.

In 1963, un prieten mi-a daruit un crucifix scump. Un artist francez sculptase in lemn, cu infinita delicatete mainile lui ISUS pe cruce. In Vinerea Mare- artistii romani l-au ciopartit- o, Doamne cum l-au mai ciopartit ! pe fratele nostru si Domnul nostru ISUS, fara sa stea prea mult pe ganduri. N-au avut nevoie de simt artistic pentru a bate cuiele cu ciocanul, nici de plumb inrosit pentru a face ca sangele, tzasnindu-i din maini, picioare si coasta sa para cat mai real. Ii deformasera gura si-i schimonosisera buzele ridicandu-l, pur si simplu, pe lemnul crucii.

Am facut atata teologie in jurul patimilor si mortii acestui om sfant, incat nu mai vedem sfasierea lenta a carnii lui, intinderea cangrenei, setea lui crancena.

In monumentala sa lucrare, The Crucified God, Jurgen Moltmann scria " Am facut din amaraciunea crucii, din revelatia lui Dumnezeu prin crucea lui Isus Christos, un fapt suportabil cata vreme am invatat sa o concepem ca pe o necesitate in procesul mantuirii".

Ma plimb pe Royal Street in cartierul francez din New Orleans. Invecinata scandaloasei Bourbon Street, cu localurile ei de jazz, pravalii cu tricouri si sex-shopuri, Royal Street abunda in magazine de antichitati. " Vino si vezi asta", imi spune un oarecare negustor. "Statueta lui Venus costa mai mult, insa acesst crucifix de fildes e frumos in felul lui, mai ales daca este asezat pe un fundal de catifea neagra".

Cu cat il reproducem mai mult, cu atat uitam mai repede de El si de agonia celei de-a treia ore. Il transformam in aur, argint, fildes, marmura sau orice ne elibereaza de agonia si moartea Lui ca om.

"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat penrtu noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El: ( 2 corinteni 5:21). Fiecare forma de pacat, laolalta cu consecintele acestuia, bolile si suferintele de tot felul, dependenta de droguri, alcoolismul, relatiile ruinate,nesiguranta, ura, pofta,mandria, invidia, gelozia, cancerul, bolile de oase, artrita si asa mai departe au fost traite si purtate de cel care "era asa de dispretuit ca iti INTORCEAI FATA de la El, si noi nu L-am bagat in seama" ( Isaia 53:3). si care a trait genunea agoniei dincolo de orice inchipuire:

" Adica Dumnezeu era in Christos , impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari" ( 2 corinteni 5;19). Isus Christos, tintuit pe lemn ne-a purtat durerea intru pacea Harului Sau. El a facut pace prin sangele Lui pe cruce. ( vezi Coloseni 1:20).

ISUS CHRISTOS - a ajuns pe culmile singuratatii. In trupul Sau frant ne-a purtat tuturor pacatele, despartirile si pierderile, inimile zdrobite, ranile duhului care refuza sa se mai inchida, toate experientele nefericite ale barbatilor, ale femeilor si ale copiilor din toate timpurile.

ISUS ESTE DUMNEZEU. Am fost creati, cu totii, din tzarana sarutata de Gura Sa. Ce vom spune in fata acestei revarsari de iubire? Cum vom raspunde? Iubirea lui Christos si Evanghelia Harului ne cheama, inainte de orice la a lua o hotarare personala, libera si neconventionala. A raspunde inseamna a recunoaste ca altul a luat initiativa si a facut invitatia. Deschiderea celuilalt a facut ca raspunsul sa devina necesar.

Prin rugaciune, ISUS ne domoleste, ne invata sa ne numaram bine putinul zilelor si ne daruieste Intelepciune. ne dezvaluieste faptul ca suntem atat de prinsi in ceea ce pare URGENT ( in loc sa facem ce este IMPORTANT) incat trecem cu vederea ce este esential. El ne vindeca de sovaiala si ne elibereaza de tirania falselor termene-limita si a propriei miopii.

RASPUNSUL nostru fata de dragostea lui ISUS reclama incredere. Ne bazam in viata pe autobiografia noastra plina de realizari ( religie, fapte bune, ritualuri,frecventarea bisericii) sau pe Evanghelia Harului?

Harul ne spune ca suntem acceptati asa cum suntem. S-ar putea sa nu fim genul de oameni care ne dorim sa fim,s-ar putea sa fim departe de scopurile pe care ni le-am propus, s-ar putea sa avem la activ mai multe esecuri decat succese, s-ar putea sa nu fim bogati sau puternici sau spirituali, s-ar putea sa nu fim nici macar fericiti INSA suntem acceptati de Dumnezeu, tintuti in mana Lui. Aceasta este fagaduinta Sa in ISUS Christos, o fagaduinta mai presus de orice indoiala".

Cei care isi spun ca vietile lor nu sunt decat o grava dezamagire in Ochii lui Dumnezeu au nevoie de o incredere enorma si de o convingere deplina, incrancenata, pentru a accepta faptul ca dragostea lui Christos nu cunoaste nici o umbra de schimbare sau subrezire.

Cand ISUS a spus : VENITI LA MINE, TOTI CEI TRUDITI SI IMPOVARATI", El a stiut dintr-unceput ca vom obosi, ca ne vom pierde curajul si vointa de a pasi mai departe pe cale. Aceste cuvinte sunt o marturie emotionanta in sprijinul naturii umane ale lui ISUS. El nu avea o viziune romantica asupra uceniciei. Stia ca A-L urma presupune o atitudine tot atat de putin sentimentala pe cat e necesitatea datoriei implinite si tot atat de solicitanta pe cat e iubirea. Stia ca durerea fizica, pierderea celor dragi, esecul, singuratatea, respingerea, abandonul si tradarea ne vor secatui sufletele; ca va veni ziua cand credinta nu ne va mai fi imbold, sprijin si mangaiere; ca rugaciunea va parea sa nu-si mai gaseasca ecoul in realitate si sa nu mai duca niciunde, ca vom striga, la un moment dat impreuna cu Teresa de Avila:

"Doamne, daca asa iti tratezi prietenii, nu e de mirare ca ai asa de putini"

Evrei 4:15-16- :"N-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si vom gasi har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie".

Un poet scria " Dorinta de a fi iubit este ultima iluzie; renunta la ea si vei fi liber" Asa cum rasaritul credintei necesita un apus al fostei credinte, la fel si zorii increderii necesita renuntarea la consolarile spirituale si la garantiile palpabile dupa care tanjim. Increderea aflata la mila reactiei pe care o starneste este o incredere falsa.Totul esueaza in incertitudine si neliniste. Cutremurat de nesiguranta, ucenicul staruie in a primi dovezi de la Domnul cum ca afectiunea lui este impartasita. Daca nu le primeste se simte frustrat si incepe sa aiba banuiala ca relatia lui cu ISUS s-a incheiat sau ca nu a existat niciodata.

Daca primeste consolare capata incredere -insa doar pentru o vreme. Cere alte si alte dovezi- fiecare mai putin convingatoare decat cea precedenta. In cele din urma nevoia de incredere moare fie si numai din pricina acestor asteptari inselate. CEEA CE UCENICUL nu a invatat este ca incurajarile palpabile oricat de valoroase ar fi nu pot genera incredere. Domnul ISUS ne cheama sa renuntam la sinele care-si cultiva autonomia printr-o increde in sine nezdruncinata. Atunci cand incetam sa mai tanjim, isi face aparitia si increderea.

Misterul inaltarii lui ISUS la ceruri ascunde o lectie importanta . El le-a spus ucenicilor: " Totusi, va spun adevarul:Va este de folos sa Ma duc"( Ioan 16:7). De ce? Cu ce le-ar fi de folos ucenicilor plecarea lui ISUS? Cu aceea ca, nemaifiind pe pamant, in mod vizibil, nu mai exista pericolul ca acestia sa se ataseze excesiv de vederea trupului Sau si sa renunte la certitudinea credintei pentru a se sprijini pe dovezile palpabile ale simturilor. A-l vedea pe ISUS in trup era un lucru bun, insa " ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut" (Ioan 20:29).

Complacandu-ne in vinovatie, remuscare si rusine din pricina pacatelor noastre din trecut, fie ele reale sau inchipuite desconsideram Darul Harului lui Dumnezeu.

Preocuparea pentru sine este intotdeauna o componenta majora a vinovatiei si a incriminarii nesanatoase. Ne tulbura viata afectiva , pe fondul unor tendinte autodistructive, ne fereca in citadela inexpugnabila a eului,ne aduce in pragul depresiei, al deznadejdii si substituie prezenta plina de compasiune a lui Dumnezeu. Limbajul vinovatiei nesanatoase este aspru. Este pretentios, critic, respingator, acuzator, dojenitor, reprobator. Crestinii sunt socati si oripilati atunci cand esueaza. Vinovatia nesanatoasa este absolut coplesitoare. Oamenilor curpinsi de vinovatie li se pare ca se prabuseste cerul pe ei.

DA! ne simtim VINOVATI pentru pacate, insa vinovatia nesanatoasa este una care, odata ce greseala savarsita a fost recunoscuta, cu toata parerea de rau, lasa locul libertatii de a accepta darul iertarii. Vinovatia sanatoasa se concentreaza pe intelegerea faptului ca totul a fost iertat, ca raul a fost rascumparat.

Cu totii avem umbre si secrete rusinoase. Sa nu uitam insa ca exista ceva mai mare decat noi in aceasta lume si ca aceasta realitate este plina de har si mila, rabdare si pricepere. Indata ce viata noastra cauta mai curand spre bunatatea acesteia si mai putin spre rautatea noastra, iar intrebarea "CE AM FACUT"? se transforma in " CE POATE FACE EL"?, putem fi eliberati de remuscari, minune a minunilor, te poti ierta pe tine insuti pentru ca esti iertat de Dumnezeu, te poti accepta pe tine insuti pentru ca esti acceptat si poti incepe sa reconstruiesti cu Dumnezeu acolo unde odata ai daramat. Exista har pentru orice necaz. Acest har este secretul capacitatii de a ne ierta pe noi insine. Ai incredere in Dumnezeu.

" Crestinismul ia fiinta atunci cand oamenii accepta cu o incredere nezdruncinata ca pacatele lor au fost nu doar iertate ci si uitate, spalate in sangele MIELULUI..." Un Crestin trist este un crestin fals, iar un crestin vinovat nu este deloc crestin".

Cum putem raspunde NOI AZI 14 FEBRUARIE La Dragostea lui Dumnezeu demonstrata si aratata prin Jertfa Fiului sau Drag ISUS?

Fiecare sa isi cante dupa partitura inimii " GRAZIE SIGNORE". Multumesc Doamne. Acest raspuns se afla in inima ta...da chiar si in inima ta. Trebuie doar sa fii cu inima plina de recunostinta si sa apreciezi HARUL, bunavointa plina de dragoste al lui Dumnezeu si Evanghelia Harului. ( nu sa traiesti o viata batandu-ti joc de har).

Grazie, Signore, pentru buzele Tale care s-au schimonosit pentru a se potrivi fiintei mele pacatoase; pentru ca nu m-ai judecat dupa saracacioasele mele fapte bune, ci dupa dragostea Ta, care este darul Tau pentru mine; pentru iertarea coplesitoare si penrtu rabdarea TA infinita fata de mine, pentru ca exista oameni care au daruri mai multe decat mine, si pentru onestitatea de-a recunoaste ca sunt un pacatos. Cand va cadea ultima cortina si ma vei chema acasa, as vrea ca ultimele cuvinte soptite pe pamant sa fie un strigat din toata inima: GRAZIE, SIGNORE!:) cap.6.

Restul daca doriti cartea integrala o puteti cumpara online.Ganduri culese din cartea "Evanghelia Vagabonzilor"scrisa de Brennan Manning.

Favourite Quotes

"WE MUST NEVER CONFUSE OUR DESIRE FOR PEOPLE TO ACCEPT THE GOSPEL WITH CREATING A GOSPEL THAT IS ACCEPTABLE TO PEOPLE" - Oswald Chambers

"God never wastes a hurt “ Benjamin Windle

Challenges are what makes life interesting; overcoming them is what makes life meaningful “ Joshua J. Marine

Being sad with the right people is better than being happy with the wrong ones.

Grace is the unconditional love of God in Christ freely given to the sinful, the undeserving, and the imperfect. David Seamands

This is the way of peace: Overcome evil with good, falsehood with truth, and hatred with love.

One of the marks of spiritual maturity is the quiet confidence that God is in control - without the need to understand why He does what He does. Anonymous

Facebook-ul si evanghelicii

Cu cateva saptamani in urma pe contul meu facebook am scris" Moarte retelelor sociale! Traiasca prietenii reali", acum puteti urmari articolul "Imposibil sa te sinucizi pe Facebook". Te poti autoexamina daca esti dependent de aceasta retea sociala, sau daca consideri ca iti este utila inimii tale. Te invit cu seriozitate sa citesti intreg articolul la linkul alaturat de la final.

"Internetul este ca o junglă. Dacă nu cunoşti foarte bine pericolele şi felul în care te poţi proteja rişti în orice moment să fii atacat şi să mori. Din exterior totul pare foarte frumos şi tentant dar abia când pătrunzi în interior descoperi că lucrurile stau cu totul altfel.
De aceasta şi-au dat seama în ultimul timp tot mai mulţi utilizatori de Internet, mai precis, utilizatorii reţelelor sociale Twitter, Facebook, MySpace, ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute.
Ce sunt acestea?

Sunt locaţii în care poţi scrie şi împărtăşi cu alţii, prin mesaje scurte, tot felul de lucruri care te interesează, poţi comunica cu prietenii, familia, cunoscuţii sau necunoscuţii din lumea întreagă, poţi posta poze şi imagini. Poţi scrie tot ce-ţi trece prin cap fără nici un fel de cenzură, îţi poţi da cu părerea asupra oricărui subiect, poţi face cunoştinţă cu persoane din toate colţurile pământului, pe scurt, poţi comunica fără nici un fel de restricţii impuse de cineva, în afara spaţiului limitat de caractere folosite la scris.

Utilizatorii acestor reţele sociale se numără cu sutele de milioane, semn că oamenii au fost atraşi spre acest fel de comunicare.
Nu puţine însă sunt mărturiile celor ce, după ce s-au implicat în utilizarea acestor reţele sociale, au realizat faptul că, nu numai că nu le sunt de folos, ci chiar le sunt dăunătoare. Un fost utilizator scria: „Pe vremuri eram şi eu ca tine. Mereu online, chatting, poking… Lucrurile păreau să fie OK, dar îmi scăpa ceva. Îmi lipsea viaţa mea reală, nu văzusem când mi-au crescut copii, îmi lipsea soţia mea, nu mai aveam timp pentru ei.”

Deşi promisiunea acestor reţele sociale este că, folosindu-le, vei fi mai împlinit prin legăturile noi pe care le vei avea, prin posibilitatea de a fi în contact permanent cu cei cu care ai ceva în comun, prin posibilitatea de a te exprima, etc, se constată că de fapt se produce o înstrăinare faţă de tot ceea ce înseamnă viaţa reală.

Problema mare a Internetului tocmai aceasta este: te smulge din lumea adevărată şi te aruncă într-o lume falsă, care atrage la început dar în final se dovedeşte a fi o mare deziluzie.
Aceasta a fost problema omului încă de la început. Adevărul era Dumnezeu şi oamenii trebuiau să comunice cu El, în condiţiile şi termenii stabiliţi de El. Comunicarea cu El era o nevoie reală pentru-că Biblia spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că, la început, înainte de căderea în păcat, Dumnezeu cobora în grădină şi vorbea cu Adam, aveau o relaţie foarte apropiată. După căderea în păcat însă şi după izgonirea omului din Eden şi de la faţa lui Dumnezeu omul nu a mai avut posibilitatea să stea de vorbă cu Dumnezeu.
Dar nevoia de comunicare a rămas. Şi omul a inventat religia, adică un fel de a se închina şi de a comunica cu Dumnezeu. Cain a fost primul şi apoi au urmat alţii. Dar era o lume falsă care a condus către idolatrie, lume condamnată de Dumnezeu. Văzând dorinţa omului căzut de a comunica cu Dumnezeu, Creatorul a iniţiat un nou contact cu omul şi i-a dat repere prin care această comunicare să se poată realiza în termenii lui Dumnezeu şi să fie eficace. De-a lungul timpului însă lupta s-a dus pe această direcţie a falsei şi a adevăratei comunicări. Prima aducea omului dezastru şi nenorocire iar a doua aducea binecuvântare.

Idolatria este atât de tare condamnată de Dumnezeu pentru-că duce omul într-o direcţie greşită, într-o lume falsă, care îl înstrăinează pe om tot mai mult de Dumnezeu. În loc să-i apropie, singurul fel în care omul poate fi binecuvântat, îi desparte tot mai tare."

Citeste tot articolul pe Radio Unison

Un slide din predica "Fii revolutionar"

Dialog cu sufletul tau de Luigi Mitoi

"Nu-mi spune nimic, iti cunosc mizeria,necazurile, luptele si ispitele sufletului tau.
Insa asa cum esti da-Mi inima ta, daca astepti sa devii mai bun ca un inger pentru ca sa mi te daruiesti si sa-Mi daruiesti iubirea ta, atunci vei ajunge sa nu ma iubesti niciodata!

Chiar daca esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea sfinteniei, chiar daca ai sa cazi in acele pacate pe care nu ai mai vrea sa le mai faci, nu-ti dau voie sa nu ma iubesti! Iubeste-Ma asa cum esti!

In orice moment si in orice situatie te vei afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in apatie, iubeste-Ma asa cum esti!

Vreau sa ma iubesti din putina si saraca ta inima, daca ai astepti pana sa ajungi desavarsit n-ai sa ma iubesti niciodata, pentru ca niciodata nu vei ajunge desavarsit.
N-as putea face EU oare din fiecare fir de nisip un serafim, un inger care sa straluceasca de lumina si de dragoste?
Nu Sunt Eu Domnul Dumnezeul care am creat toate si pot totul?
Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit tu din iubire pentru cineva?
Atunci din ce motiv nu ma lasi sa te iubesc?
Fiul meu, lasa-Ma sa te iubesc!

As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar esti tu pregatit sa umblii in umilinta?
Nu incerca sa-mi platesti iubirea cu nimic.
Nu mai sta departe de Mine, iti lipseste nu sfintenia pe care numai Eu ti-o pot da ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.

Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si Adevaratul Imparat si Domn, Eu bat si astept.
Grabeste-te sa-mi deschizi prin smerenia, nu mai aduce motiv saracia si intinaciunea ta, daca ti le-ai cunoaste cu adevarat si pe deplin a-i muri de durere, dar ceea ce m-ar durea pe Mine ar fi ca tu sa te indoiesti in continuare de Dragostea ce ti-o port.

Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic, fara mine doar sa pacatuiesti, atat poti fara ajutorul Meu. Nu te increde in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las sa cazi in masura in care te apreciezi singur si te umpli de mandrie.
Nu te framanta ca nu ai virtuti, iti voi da Sfintenia si Neprihanirea Mea, deschide-ti inima prin pocainta si primeste-ma in potirul sufletului tau.
Lasa ca Sangele Meu sa curga in sangele tau, si inima Mea sa bata in inima ta.
Eu iti vreau inima care este locasul meu,desigur, cu timpul te voi transforma, insa pana atunci IUBESTE-MA asa cum esti acum !

Fiindca vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima, din adancul neputintei si murdariei tale.
Eu te iubesc si atunci cand esti slab si necurat nu pentru a-ti incuraja necuratia ci pentru a-ti da sansa sa ajungi la curatie.

Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria virtutilor tale, ci dintr-o inima smerita pe care o pot curatii oricand.
N-am nevoie de virtutiile tale, de talentele tale, de intelepciunea ta, vreau doar sa ma iubesti si s lucri din dragoste cu dragoste pentru Mine.

Nu doresc virtutiile tale, esti atat slab si mandru incat daca ti le-as da nu as face decat sa hranesc amorul propriu si in final nu mai cinsti pe Mine, deci ele sa nu fie un motiv din care sa ma cauti si sa stai departe de Mine.
Apropie-te cu dragoste, Iubeste-Ma deci iar pacatele iti vor fii spalate si tu vei fii fericit, insa iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat- asta ar fii din nou mandrie pentru tine ci pentru ca Eu vreau sa ma odihnesc in inima ta."

Luigi Mitoi

The Soviet Story - film documentar

“The Soviet Story”, în regia lui Edvins Snore. „Povestea sovietelor” – povestea masacrelor politice puse la cale în numele unor utopii dictatoriale criminale: comunismul şi nazismul.

Povestea unor experimente sociale diabolice, cu milioane şi milioane de victime nevinovate aruncate în gropi comune, care n-au avut nici măcar dreptul la memorie. Orice rezistenţă era pedepsită. Filmul începe cu genocidul înfometării din Ucraina (din cadrul URSS), ordonat de Stalin: a exterminat 7 milioane de oameni numai în iarna anilor 1932-1933 – şi n-a protestat nimeni din Occident, deşi se cunoştea situaţia.

Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”. Marx vorbea de „holocaustul revoluţionar”, el e creatorul genocidului politic, el a scris primul despre necesitatea exterminării rasiale, subliniază filmul. Lenin i-a desăvârşit opera. Hitler a învăţat multe de la marxism, nazismul era naţional-socialist (comunismul era internaţional-socialist). Uciderea în masă era justificată nu numai ca o necesitate ideologică scelerată, ci şi ca o „selecţie naturală” (paraziţii din societate, care nu produceau, trebuiau lichidaţi; până şi dramaturgul George Bernard Shaw, premiat Nobel, a fost un susţinător al acestor epurări).

Nimeni nu a pedepsit crimele de război, nici crimele politice postbelice ale URSS, cu zeci de milioanele de victime, Europa civilizată tace şi azi, fiindcă Europa depinde de gazul şi petrolul rusesc. Uniunea Sovietică a ucis peste 20 de milioane de nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii. Un film zguduitor.

Interviurile cu foşti ofiţeri de informaţii evidenţiază detalii şocante. “The Soviet Story” s-a filmat în mai mult de doi ani în Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franţa, Regatul Unit, Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de regizor timp de mai bine de zece ani.

Mai multe informatii in Jurnalul de Vrancea

Conferinta"Levitic" cu Beniamin Faragau

Vineri si Sambata, 5-6 februarie, va invitam la o prezentare a cartii Levitic, sustinuta de Beniamin Faragau. Conferinta va avea loc la Biserica Baptista din Curtici, judetul Arad.

Sursa: Istoria Binecuvantarii

Cine mai recupereaza sufletele pierdute? Vladimir Pustan

Vineri 22 ianuarie am fost la Serbarea Ciresarii din Bucuresti si am ascultat un mesaj din partea unui om cu putere si puritate spirituala Vladimir Pustan. Domnul ne-a vorbit ca omul cel nou, nu este transformat prin religie,educatie, familie ci prin Puterea transformatoare a lui Dumnezeu Insusi.
Un om nou are : ( priveste predica aici"Omul nou")
a) o viata noua,
b) un Stapan nou,
c) roade noi
d) o destinatie noua.
Cuvinte simple ale Scripturii ....insa ce m-a miscat cel mai mult a fost Sala Palatului Copiiilor neincapatoare si dornica sa asculte din Cuvantul lui Dumnezeu.

Redau mai jos un ultim articol din arhiva Ciresarii:

"Bisericile evanghelice s-au comportat cu cei ce s-au abătut de la calea dreaptă într-un fel cel puţin ciudat. Fiind răniţi, aceştia s-au târât până la biserică unde, în loc să fie operaţi, pansaţi, cusuţi, au primit glonţul izbăvitor în cap, soluţie nazistă în care handicapaţii nu-s decât o sursă de bătaie de cap ulterioară. Pe glonţ e scris Evrei 6:4-6 şi mulţi dintre mânuitorii de versete biblice le ştiau doar pe acestea pe de rost.

În Biblie scrie clar că omul care păcătuieşte trebuie mustrat, iar dacă păcatul lui este mare trebuie exclus din părtăşia bisericii, dar după aceea urmează o muncă grea de recuperare, de luptă ca să fie iertat de Hristos şi reprimit în mijlocul fraţilor când a dat semne clare de o viaţă schimbată, de o mărturisire sinceră şi de o dorinţă puternică de a o lua de la capăt cu Dumnezeu.

Nu ştiu dacă există o slujbă mai frumoasă decât aceea a recuperatorilor de suflete, smurd-ul lui Dumnezeu, aceia ce îi smulg pe alţii din foc rugându-se, postind şi relaţionând cu ei.

E o slujbă pe care şi-o doresc puţini pentru că n-are nimic spectaculos în ea ca slujba de evanghelist, de exemplu. E o muncă de uzură, de linia a doua, dar e atâta nevoie de ea într-un timp în care parcă mai mulţi pierdem decât câştigăm.

În cer o să mergeţi cu ei de mână, ei fiind de fapt biletul vostru de intrare în loja cerului. Pe poartă intraţi prin harul lui Hristos..."

"Recuperatorii" din Ciresarii

Esti fascinat de Maretia lui Dumnezeu?

Datele conferintei: 18-20 februarie 2010.

Pentru înscrieri, vă rugăm să trimiteti une-mail pana la data de 5 februarie pe adresa info@bhop.ro, cu subiectul INSCRIERE CONFERINTA FASCINAT. De asemenea, specificati în textul e-mailului numărul de persoane care vă vor însoti.

Casa de rugaciune din Bazna (Sibiu) si-a inceput activitatea pe 10 ianuarie 2006, cu viziunea clara a rugaciunii 24/7.

Casa de Rugaciune Bazna( langa Medias) Sibiu.

Vezi alte stiri : Sibiul Evanghelic

A.W.Tozer

"Much of our difficulty as seeking Christians stems from our unwillingness to take God as He is and adjust our lives accordingly. We insist upon trying to modify Him and bring Him nearer to our own image." —A. W. Tozer