sâmbătă, 14 februarie 2009

Un adevărat test al dragostei



Gara Centrala din New York City, locotenentul John Blanchard se uita la ceasul mare. Era sase fara cinci. Inima ii batea nebuneste. Exact la ora sase avea sa o intalneasca pe fata de care credea ca este indragostit, dar pe care nu o intalnise niciodata. Iata ce se intamplase.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, John parcursese un stagiu de pregatire pentru pilotaj in Florida si, in timp ce se afla acolo, intr-o zi, a mers la biblioteca sa consulte o carte.Rasfoind cartea, a observat ca cineva facuse notite pe margini.Citind observatiile patrunzatoare facute cu un frumos scris de mana, si-a zis,”Mi-ar placea sa cunosc persoana care a scris notele acestea, oricine ar fi; dupa observatiile pe care le face , pare a fi atat de buna, de blanda si de inteleapta”.

S-a uitat la una din paginile de inceput ale cartii si a vazut pe ea un nume: Hollis Maynell, New York City. A decis sa incerce sa o gaseasca . Cu ajutorul cartii de telefoane a orasului New York, a gsit adresa ei si i-a scris o scrisoare. A doua zi dupa ce i-a scris, a fost imbarcat pentru a merge pe front.

Surprinzator, Hollis i-a raspuns la scrisoare.Curand cei 2 au inceput un schimb regulat de scrisori, care avea sa se intinda pe toata perioada razboiului. “Scrisorile ei erau asemanatoare notitzelor pe care le facuse pe marginile acelei carti”, avea sa-si aminteasca John mai tarziu. “Prin ceea ce-mi scria, Hollis ma mangaia si ma ajuta nespus de mult”.

Intr-una din scrisori, John ii marturisise ca fusese ingrozit de moarte cand intr-o noapte au zburat pe deasupra Germaniei.Hollis l-a incurajat, raspunzandu-i , “toti barbatii curajosi au momente in care le e frica. Data viitoare cand iti va fi frica, spune urmatoarele cuvinte,”Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei morii, nu ma tem de nici un rau, Caci tu esti cu mine”

Pe masura ce schimbau scrisori, John simtea ca incepuse sa se indragosteasca de Hollis. Intr-o zi i-a scris , “Te rog sa-mi trimiti o fotografie de-a ta”, dar ea i-a raspuns “NU, nu-ti trimit. Relatiile nu se zidesc pe felul cum arata oamenii”.

El insa se simtea tot mai atras de ea si dorea sa o cunoasca personal.In cele din urma a sosit si ziua cand urma sa revina in tara intr-o permisie. I-a scris lui Hollis ca se va intoarce acasa si ca ar dori sa ia pranzul cu ea. Au convenit sa se intalneasca in Gara Centrala din New York, la ora sase Dupa-amiaza, langa ceasul cel mare, “Ma vei recunoaste dupa trandafirul rosu pe care il voi purta “, i-a scris ea.

In cele din urma , a sosit si marea zi. John astepta emotionat sa o cunoasca in sfarsit pe fata pe care credea ca o iubea. Iata cum relateaza John prima intalnire cu Hollis Maynell:

O tanara venea spre mine; avea o fata placuta , cu o linie usor alungita, Parul Blond ii cadea in bucle peste urechile delicate.Ochii ii erau albastri ca cerul de mai. Buzele si barbia ei exprimau o feminitate blanda si, in costumul verde pal, arata ca primavara care s-ar fi trezit la viata!

Emotionat, am facut cativa pasi inspre ea, uitand cu desavarsire ca domnisoara pe care o asteptam trebuia sa poarte un trandafir rosu, ceea ce tanara care-mi furase privirea NU Avea. Vazand ca ii stateam oarecum in cale, domnisoara s-a oprit pret de cateva clipe. Un zambet usor, provocator, ii aparu pe buze.

“Imi dai voie , soldat?”, intreba ea timid. am mai facut un pas spre ea, si atunci am vazut-o…Pe Hollis Maynell cu trandafirul rosu prins la rever, exact in spatele fetei in verde. Inima parca mi s-a oprit in loc. Doamna cu trandafirul rosu era o femeie plinuta, trecuta bine de 40 de ani.Parul in buna parte carunt ii era strans sub o palarie cam uzata. Gleznele-i destul de groase erau varate in niste pantofi cu tocuri joase. Fata in costum verde se indeparta repede. Trebuia sa aleg . Sa o urmez pe frumoasa care tocmai imi vorbise, sau sa raman si sa o cunosc pe femeia aceea deloc atractiva care stiam acum ca e Hollis Maynell?

Am decis fara sa ezit. M-am intors spre femeie si i-am zambit. Incepand insa sa-i vorbesc , ma simteam sufocat de o dezamagire amara.

“Trebuie sa fiti domnisoara Maynell “am zis, intinzandu-i mana. “sunt foarte bucuros ca ati acceptat sa ne intalnim. Va invit sa luam pranzul impreuna.”

Pe fata femeii aparu atunci un zambet larg. “Nu stiu ce vrei sa spui, tinere” raspunse ea “dar cred ca ai vazut-o pe domnisoara aceea in costum verde, care tocmai a trecut, nu? am intalnit-o in tren. Ea m-a rugat sa port trandafirul asta la rever . Mi-a spus ca daca ma vei invita sa luam pranzul impreuna, sa-ti spun ca te asteapta la restaurantul acela mare de peste drum. Spunea ca e un fel de test”.

Uimitoarea si romantica poveste a lui John Blanchard si hollis Maynell este exemplul extraordinar al unei tinere care a fost dispusa sa astepte un barbat integru(foarte greu de gasit in lume, uneori si in biserica, baietii care poarta bratari cu w.w.j.d. (what would jesus do?) nu se ridica la standardele lui Hristos)ca si al unui barbat care a fost rasplatit pentru ca nu si-a urmat dorintele carnale, ci a raspuns potrivit caracterului lui Hristos.

Morala acestei istorisirii este urmatoarea: Fetelor, daca veti astepta cu rabdare si incredere ca Dumnezeu sa aduca in viata voastra un barbat cu un caracter ca al lui Hristos, nu veti fi dezamagaite. Iar voi baieti, invatati sa le tratati pe femei cum le-ar trata Gentlemanul Perfect, Isus Hristos. Daca veti face asa, nu numai ca nu veti mai fi niste “profitori” , dar veti fi si vrednici de o frumoasa printesa pura, care se va fi pastrat pentru voi.

capitol scris din
(Eric&Leslie Ludy-Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu, Kerigma,pag:158-160)
Povestea aceasta m-a incurajat cel mai mult din aceasta carte.
Se poate trai "diferit".
Poti fi un om "diferit".
Caci ai un Altfel de Dumnezeu.

Fii diferit, dar fa ce este drept!

8 comentarii:

  1. De multe ori m-am simtit atras de fete frumoase(la fizic), ca mai apoi sa raman dezamagit cat e de goala in interior. S-apoi am invatat ca frumusetea interioara ma poate implini, am invatat sa privesc cu ochi diferiti ceea ce se numeste femeie!
    Vreau sa invat in continuare sa apreciez adevarata valoare a unei femei pentru ceea ce are in interior, exteriorul fiind pe plan secundar!
    p.s. ms pentru recomandare:)

    RăspundețiȘtergere
  2. dragostea adevarata izoraste dintro inima curata si sincera,asta ne cere dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragostea adevărată nu există fără sacrificii.Dragostea adevărată îl are în centru pe Dumnezeu.El e "picătura" care dă adevărata valoare a dragostei.E greu să aştepţi persoana potrivită...dar e cel mai înţelept.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa experienta ta, biruitoare, eliberatoare si vindecatoare.
    Imi plac mult oamenii sinceri si transparenti.

    Frumoasa invatatura ta.
    Ramai constant in aceasta alegere si decizie.

    Sentimentele nu sunt o baza sigura pentru iubire, ci Dragostea vie din Dumnezeu.

    Si ca sa nu gresesti , priveste femeia prin Ochii lui Dumnezeu, nu prin ochii tai.

    Mult Har tinere Iosif.

    RăspundețiȘtergere
  5. @anonim

    Dragostea adevarata izvoraste din Persoana lui Dumnezeu, locatia si demonstratia este ....Golgota iubirii.

    DE acolo izvoraste iubire pura vesnica.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ anonim
    Biblia nu ne indeamna la asa ceva.
    "E greu să aştepţi persoana potrivită...dar e cel mai înţelept."

    Scriptura spune "Cauta nu sa astepti o persoana potrivita, ci cauta sa devi TU!!! o persoana potrivita pentru cineva".

    De ce nu ne gandim...stai un pic " Schimbarea launtrica a vietii trebuie sa inceapa cu mine intai".

    Cauta sa devii tu potrivita pentru cineva.

    si sunt convins ca Domnul il va invata si pe "el"- acelasi lucru, divin,sublim,nobil.

    Preocuparea spre binele celuilalt.
    Binele vesnic.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Alexandru,cred că există o mică mare diferenţă între ceea ce am vrut să spun şi ceea ce ai înţeles.Eu mă refeream la faptul că iubirea dintre 2 persoane,trebuie să aibe ca şi punct central pe Dumnezeu.

    Spuneai că dragostea adevărată e a lui Dumnezeu şi aşa şi este.Nimeni nu poate să nege acest lucru.

    Referindu-mă din nou însă la o dragoste între persoane de sex opus,chiar crezi că poţi doar aşa bine merci să "te modelezi" pt a fi un ajutor potrivit?!Eu tind să cred că nu.

    Pentru a putea fi un partener la rândul tău ,ca cel pe care îl aştepţi să apară într-o bună zi în viaţa ta,trebuie să ai răbdare,să creşti în Domnul.Pentru că e greu în zilele noastre să rămâi curat (şi aici mă refer mai ales psihologic,nu neapărat fizic).

    Domnul să ne dea înţelepciune,ca să putem fi ceea ce ne dorim de la alţii! ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt de acord cu tot ce ai exprimat si sustinut aici.
    De asta am si scris acest articol.
    "iubirea dintre 2 persoane,trebuie să aibe ca şi punct central pe Dumnezeu."

    Domnul sa ne ajute sa ii fim Lui placuti si ascultatori.

    Mult har .

    RăspundețiȘtergere

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică