Riscul responsabilității

Niciodată omenirea nu a dus lipsă de oameni care au inițiativă verbală, vin cu propuneri teoretice sau sugestii declarative. Lipsă se duce de oamenii care iși asumă responsabilități, riscă și pun teoria în acțiune/practică.Aceștia sunt cei mai rari.

Dacă vă amintiți ce am spus la Parabola gâștelor - se aplică excelent și la această poză:

 credința și informațiile pe care le avem despre Dumnzeu – nu au nici un sens și nici un rost dacă nu le punem în acțiune, practică.

Starlete, vedete, celebrități vs predicatorul expozitiv

Ce-i drept eu chiar cred în preoția general valabil universală pentru fiecare credincios, potrivit 1 Petru 2:9:

·         Voi insă sunteți o seminție aleasă, o preotie imparateasca, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunată; (1Pet.2:9)

Insă pericolul mare pe care il sesizăm cu toții este că se plimbă “urși”(starlete, vedete, celebrităti,mondenități) din ăștia senzaționali prin toate adunările. Mi se pare foarte interesant cum acum la fiecare eveniment global pastorii iși dau cu părerea la orice, rețete de slăbit, evenimente politice(ș.a.m.d.) iar oamenii laici, cei seculari chiar se pricep de "minune" la a chema oameni la Christos.

Interesant este și cum comunitățile evanghelice sunt date pe spate de mărturiile celebrităților pline de picanterii, relatările lor din trecutul murdar ce captivează atenția ascultătorilor și mai astâmpără foamea după extraordinar. 

Eu unul sunt chiar curios cum de acești lideri spirituali -nu promovează un tânăr care a trăit în sfințenie și curăție ci mai degrabă iși deschid ușile unui tip versat (controversat) care iți spune cu lux de amănunte păcatele tinereții lui, metodele și felul în care înșela pe oameni.

Inteleg că mare e haru' dar și goana noastră după curiozitate, spectaculos, după extraordinar nu prea este satisfacută și de aceea ne înconjuram cu tot felul de invitații și afișe cu chemări la evanghelizare cu : fost iluzionist creștin, boxer crestin,medic crestin,psihiatru crestin,gimnast crestin,politist crestin,preot crestin,actor crestin,lăutar crestin,patron crestin,avocat crestin, barman crestin, consilier crestin,impresar crestin, cămătar crestin, manager crestin, rapper crestin,primar crestin,politician crestin,pompier crestin,apicultor crestin,om de afaceri crestin,scafandru crestin,salvamar crestin și mă intreb ce mai urmează?

Nu am nimic de impărțit cu toate categoriile amintite mai sus- doresc doar să spun că:

Găsim suport biblic pentru a mărturisi trecutul nostru păcătos dacă ne uităm la viața apostolului Pavel. El mărturisea că dintr-un "terorist" care lansa spaimă, groază și teroare între creștini pe care  ii arunca în temniță -- Dumnezeu s-a indurat de el (Saul) și l-a transformat in Apostolul Neamurilor- Pavel. Dar acesta nu a fost mesajul său repetativ, obsedant.

Insă tema lui predominantă, mesajul care domina scrierile lui Pavel nu a fost viața și activitatea lui inainte de a-l cunoaște pe Christos ci Evanghelia lui Dumnezeu.

Ma gândesc uneori la lume ca la un mare malaxor sau un vârtej,- o cluxa – (în care Diavolul știe să folosească toate evenimentele politice ale lumii,media, știri, probleme sociale pentru a ne ține mintea distrasă de la lucrurile valoroase)…

Și astfel mintea noastră devine TOXICĂ, un focar de infecție, un mediu poluant!

Și dintr-o dată observi …domne toți devin analiști politici, (vezi UCRAINA –RUSIA)  la atentate ..toți iși dau cu părerea, cand sunt proteste în țară.toți oamenii intră în febra și obsesia politicii),….când apare virusul EBOLA – toți ne pricepem la medicină și la virusi.etc

Nu spun să nu luăm atitudine și să folosim aceste evenimente ca să putem evangheliza- arăta către Imparatia lui Dumnezeu celor din jurul nostru.

Problema noastră apare atunci când intrăm în febra discuțiilor lor cu argumente și vorbiri lumești!

Și noi crestinii –uităm și abandonăm două obiceiuri ale celor nascuti din nou – (RUGACIUNEA SI CITIREA BIBLIEI).

Pe mine, nu mă mai zidesc perlele, poantele și glumițele siropoase ale acestor "modele" de predicatori, care la inceputul predicii citesc textul din Scriptură -precum imnul de la un meci de fotbal, apoi trec la tot felul de povestioare, relatări și experiențe care nu au nimic de-a face cu textul și autoritatea Scripturii.

Am imbătrânit...sau poate îmi doresc să ascult mai mult hrană din Cuvant, decat ideile oamenilor.

Și ceea ce am scris eu ...nu are valoare vesnică...ci e doar o observație...uitându-mă la afișele din blogosfera cu invitații "speciali" chemați să predice Evanghelia.

Vă doresc tuturor să rămâneți fideli Scripturii, să nu vă coborâți standardele nici cu privire la predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu vă lăsați ademeniți de istorioare lacrimogen-sensibilioase care durează 15-20 de minute), nu înghițiți orice gălușcă sau gogoașă spusă de la amvon. E important atât mesajul cît și mesagerul. Nu fiți fascinați doar de charisma cuiva și să dați la o parte caracterul mesagerului. 

Fiți binecuvântați!

Ne-a plăcut predica... bun dar ce facem cu ea?

Intr-una din pildele sale Soren Kierkegard (scriitor,teolog,filosof danez) vorbește despre o biserică frecventată de un cârd de gâște sălbatice.

In fiecare duminică gâștele veneau legănându-se și-l ascultau pe predicator vorbind despre miracolele zborului.

„ NU suntem obligați să umblăm pe pământ”-începea gâscanul să îndemne gâștele.

„Putem să ne înălțăm în aer și să zburam spre zone mai îndepărtate, unde clima este mai binecuvântată”.

„PUTEM ZBURA”.!!!!

După terminarea predicii- gâștele măcăneau”AMIN”! ieșeau pe ușa și se îndreptau legănându-se spre propriile probleme.

NU AR FI TREBUIT DECÂT SĂ DEA DIN ARIPI Și SĂ SE ÎNALȚE.
..........................................................................................................................

De multe ori așa ne comportăm și noi. Auzim pe câte unu :”ce fain a predicat X,Y, la biserică, ce bine a argumentat, ce clar a vorbit, ce mesaj tare” și după o săptămână nu vezi că intipărește acele principii în viața lui. Nu e totuna cu predica auzită recent.

Auzim o predică bună, profundă,punctată cu soluții din Cuvânt și noi continuăm să ne vedem de treaba noastră, să ne ducem viața noastră linistită cu obiceiurile noastre, atitudini nepotrivite, confortabili si cu păcate găunoase și secrete, lucruri tainice nerezolvate, fisuri in caracter.

Dar la finalul predicii toți în cor cântăm cu entuziasm AMIN.

Această scurtă parabolă ilustrează perfect ideea următoare: credința și informațiile pe care le avem despre Dumnezeu – nu au nici un sens și nici un rost dacă nu le punem în acțiune, practică.

Oridecâte ori plecăm din biserică spre casele noastre, ar trebui să plecăm transformați în gândire și gata să schimbăm ceva în lume.

Epistola lui Iacov transmite același semnal: să nu fim niște pacienți, clienți ai bisericilor, niste spectatori uituci, consumatori pasivi…care ascultă doar cu urechile. Când avem un astfel de comportament –mai direct spus ne pierdem acea oră și jumătate din timpul nostru…dacă venim clătinați precum acele gâște și plecăm la fel cum am intrat.

Sunt nerăbdător să cunosc ce solutii vedeti voi la parabola lui Kierkegard?

Sursa photo by

Tezaur spiritual românesc

Pentru cei care doresc să onoreze memoria celor care au umblat alături de Domnul Dumnezeu în țara noastră în regimul comunist, pot citi și afla mai multe despre Richard Wurmbrand, Nicolae Moldoveanu, Traian Dorz, Iosif Trifa, Dumitru Cornilescu, Costache Ioanid și alții, pe site-ul Tezaur Oastea Domnului.

Câte conflicte sunt la ora actuală in lume?

Mai multe informatii despre conflictele si razboaiele actuale pe Wars in the World.

Dilema lui Grigore (1)

Le zice omu' in predică la introducere  că românașu- n-a mai compus nici o melodie, poezie, cântare  în limba română ...și la finalul predicii ei tot ce au tradus de la alții cântă.

"Se poate predica la pereți?"

5 lideri examineaza plagiatul predicilor

Tim Keller:

Yes, it does appear to be a problem for these reasons. Preachers today feel under much more pressure to be spectacular than they used to feel. Christians are much less likely to be loyal to a church of a particular place or a particular theological tradition. What they want is to have a great experience on Sunday, and that means they will travel to get to the most gifted preachers. When you put this pressure together with (a)a busy week in which you haven’t felt able to prepare well, and (b)the accessibility of so much sermon material through the internet—the temptation to simply re-preach someone else’s sermon is very strong.

D. A. Carson:

First: Taking over another sermon and preaching it as if it were yours is always and unequivocally wrong, and if you do it you should resign or be fired immediately. The wickedness is along at least three axes: (1) You are stealing. (2) You are deceiving the people to whom you are preaching. (3) Perhaps worst, you are not devoting yourself to the study of the Bible to the end that God’s truth captures you, molds you, makes you a man of God, and equips you to speak for him.

Sandy Willson:

1. We must not be guilty of “stealing” from our fellow Christians.
2. We must not pretend before our congregations that we have researched or composed something that we have not.
3. We must not substitute real Bible study and prophetic sermon preparation with “cutting and pasting.”

Prin curtoazia sermoncentral.com 

Semnale de alarmă pentru un lider

Credit photo by management-issues.com

1. Când viziunea ta nu mai motivează şi nu mai mişcă lucrurile. 

(Neemia 2:18)

2. Când poporul începe să se împrăştie de lângă tine. 

(1 Samuel 13:8)

3. Când începi să iei decizii pripite.

 (1 Samuel 13:9)

4. Când te lupţi să păstrezi aparenţele.

 (1 Samuel 15:24,25)

5. Când începi să crezi că eşti cineva .

 (1 Samuel 15:17)

6. Când nu-ţi mai asumi responsabilitatea propriilor greşeli.

 (1 Samuel 15:20-21)

Restul aici în 

"Indicii pentru a recunoaște pierderea calității de lider"

Starea de fapt a lumii evanghelice

Un gând american spune "because cursing the darkness is easier than turning on a light".
A blestema/ a condamna întunericul este mai ușor decât a aprinde o lumină".

Cred că fiecare dintre noi a experimentat acest gând. Este mai ușor, mai lesne și mai confortabil să blamezi oameni, să condamni. Omul se naște cu un spirit justițiar acut în el. Insă acel spirit trebuie regenerat de Dumnezeu. Altfel spiritul acesta de judecată face mai mult rău printre noi în loc să aducă lumină, claritate, discernământ.

E grav să blamezi lucrările lui Dumnezeu și persoana Lui, prin lentila proprilor convingeri spirituale.

Putem descoperi și nominaliza *n factori și nenumărate probleme,devianțe periferice pe care le întâlnim în mediul evanghelic contemporan, dar cea mai mare lipsă de azi este cunoașterea lui Dumnezeu.

Și toate acestea se întâmplă datorită celei mai mari epidemii din rândul creștinismului și anume: Abandonarea zilnica a rugaciunii si a citirii Cuvantului lui Dumnezeu.

Pentru că să fim clari și corecți de la început :"Calitatea relației mele cu Dumnezeu se vede în calitatea relației mele cu Biblia". Ne deschidem Scripturile doar la biserica nu și in timpul săptămânii acasă și ne dorim (avantajele si beneficiile) pace,binecuvântare și protecție,rezolvarea problemelor și să ne apropiem tot mai mult de Isus Christos- dar toate acestea dacă se pot obține in afara unei vieti devotionale cu Dumnezeu prin Cuvantul Sau.

Crestinatatea actuala doreste scurtaturi.
Renuntam la odăițe pentru sali arhipline.

Insa asta nu este valabil si pentru  crestinii reali, autentici. Ma bucur ca intr-o dimineata la studioul RVE inainte cu cateva minunte de a intra in direct la "Popas pentru suflet",psihologul crestin Petru Ciucur ma sfatuia si imi spunea ca in pofida tuturor derapajelor imorale, chiar si in urma tuturor exemplelor negative si a lipsei de convertiri autentice din randul lumii crestine, cel mai intelept este sa privim la Domnul Isus Christos si sa vedem ca El are in continuare oameni nascuti din nou, fii si fice ale Imparatiei si sa privim la acele roade si rezultate din crestinism care ne bucura, care ne incurajeaza; sa nu fim blocati pe acele modele, exemple care ne intristeaza, deprimă.Acest fel de crestinism are sens.Cu siguranta mai exista si crestini valorosi. Acestia trebuiesc cautati azi si promovati.Dumnezeu are marturia, oamenii si Cuvantul sau valabil pentru fiecare generatie de oameni.

Acelasi lucru te indemn si eu:

Cauta si in biserica ta locala acei membrii care sunt maturi, care sunt nascuti din Dumnezeu si isi citesc Scripturile pentru ca nu pot altfel supravietui spiritual. Cauta-i si bucura-te de astfel de partasii. Nu ramane axat doar pe esecurile si falimentele unor "pacaliti spiritual" si in acest mod sa arunci la cosul de gunoi tot ce tine de crestinim. Renunta la acei ochelari murdari care vad doar lucruri negative in lumea evanghelica.

Cu siguranta ca ele exista si trebuiesc confruntate prin Lumina Cuvantului, trebuiesc demascate si expuse.Insa aceasta impune o buna cunoastere a Scripturii, o experienta zilnica cu Dumnezeu si un nivel de autoritate spirituala recunoscuta in comunitate din partea celui care se avanta in astfel de batalii spirituale.

Dar din experienta pot sa spun la modul cel mai practic ca este imposibil sa te apropi de Christos fara sa ai o relatie corecta si apropiata cu Scriptura.

Nu avem hrana in sufletele noastre pentru ca noi ne-am obisnuit cu conservele pregatite de altii, cu schitele si predicutele mestecate si recurgitate de altii si nu ne mai asezam noi insine in Scriptura.

Asistam la o lipsa de autenticitate si integritate chiar in pregatirea predicilor unde aproape 60%-70% din gandirea altui predicator este preluata, imitata si plagiata apoi si livrata ca mesaj "muncit si inspirat" in predica de saptamana viitoare.

Dumnezeu insa nu opereaza astfel. El vrea mai intai sa vorbeasca intr-un slujitor mai intai- ca apoi sa vorbeasca prin el altora. Dumnezeu este un Dumnezeu disciplinat si ordonat.

Ne dorim scheme si strategii ale firii pamantesti sa atragem oameni la Biserica dar daca ei nu vor sa vina la Christosul cel rastignit, cel care este suficient pentru binecuvantarea sufletelor oamenilor, atunci ar fi cel mai bine sa nu-i chemam pe oameni la un alt mesaj, alta Evanghelie, care ar vibra cu dorintele, poftele si interesele lor.

Nu avem voie sa folosim alte resurse, alte parghii, alte metode si strategii sau alte mesaje prin care sa le spunem oamenilor sa se impace cu Dumnezeu in afara de propovaduirea Christosului rastignit.

Iar daca nu isi doresc sa sa vina la biserica prin calea lui Dumnezeu-Isus Christos, mai bine ar pleca in alta parte. Noi nu avem alt mesaj, alt domn, alta Evanghelie de a oferi oamenilor decat cea oferita in Scriptura.

In final te incurajez sa ramai in lucrurile valoroase si nu in gunoaiele acestei lumi. Nu iti cer sa minimalizezi mecanismele grotesti din crestinism insa vreau sa observi ca nu asta reprezinta realitatea unei vieti traite cu Dumnezeu. Cu toate ca vor exista mereu lideri spirituali care vor cadea cu nasul de asfalt te incurajez sa nu te focalizezi doar pe aspecte periferice, negative,obsedante care doar duc la indiferență sau dezamăgire.

Oamenii din jurul nostru au nevoie de o lumina. Lasa-l pe Christos sa te lumineze si sa stralucesti reflectand pe fata ta bunatatea Lui si sa poti oglindi oriunde ai fi caracterul Sau.

"Lăcomia și generozitatea" de Marius Cruceru

                                                        Sursa: David Jonathan

Zilele acestea am urmărit aceasta poză și mă gândeam că "Dumnezeu, nu banii ar trebui să ne conducă, controleze vietile." Ne putem verifica fiecare ce ne animă în fiecare zi, discuțiile despre bani sau despre Impărăția Cerurilor, ce ne motivează cel mai mult.

Isus Christos nu a condamnat bogăția ci modul in care ne folosim de ea, de resurse, de bunurile primite, de finanțe. Banii sunt pur si simplu un amplificator. Dar dacă sunt un amplificator, ce amplifică ei? Tot ce este in inima ta!

Posesiunile au tendinta de a ne poseda.Grija noastra pentru bunurile material face mai dificila preocuparea noastra pentru ceea ce ii pasa cu adevarat lui Dumnezeu.

Utilizarea buna sau gresita a banilor sunt un indicator spiritual. Ea ne poate indica in ce directie ne indreptam dupa ce murim!

Duminica 25 ianuarie ora 18.00 fr. Marius Cruceru va sustine un mesaj pe tema "Lacomia Si Generozitate".  Din prologul mesajului poti citi:

"Lăcomia așa cum credem că o știm noi, vulgară, grasă, vorbăreață, prost crescută, jegoasă și unsuroasă este doar copila mai mică a Poftei, soră bună cu Voracitatea și Avariția.

Lăcomia își schimbă hainele și măștile. Stă la masă, îndopîndu-se, dar poate sta și la tejghea, umblă printre rafturile magazinelor, dar își poate lua și haine de lucru. Pare chiar cumsecade și poate da impresia de înfrînare și cumpătare, ascunzîndu-se sub varii forme de pseudo-spiritualitate.

Lăcomia este pluriformă, este ca o caracatiță cu multe brațe și fiecare dintre acestea este colorat altfel, unele fiind subtile și ascunse.

Lăcomia, precum celelalte vicii, își are originea în Paradis, în porunca dată lui Adam și Evei să crească, să cultive, să lărgească, să se bucure de înmulțire, multiplicare și de grădina dată în posesie. Lăcomia este rămășița pervertită a instinctului așezat de creator în cultivatorul grădinii paradisiace.

Din această pricină există lăcomii și lacomi de toate tipurile. Există lacomi de postiri lungi. Vă puteți imagina așa ceva? Oameni care nu pot fi opriți din post și le trebuie canon să se oprească. Există lacomie de kilometri alergați, de ore de sală, din pricina endorfinelor, există lăcomia cultivării mușchilor, deși aceasta presupune privări și frustrare.

Lăcomia de bani, arghirofilia sau avariția, este doar o formă minoră de manifestare a poftei inițiale. Este însă mult mai înșelătoare, pentru că banul, respectînd regulile jocului semiotic (înlocuiește ceva prin altceva – Umberto Eco), poate reprezenta orice. Din această pricină ne spune Apostolul că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Iubirea de bani înseamnă o patologie a semioticii, a modului de resemnificare. Iubim banii pentru că aceștia, precum piatra aceea din jocul de Remi sau păcăliciul din jocul de cărți, poate deveni orice. Banii sînt duhulețul nostru din lampa lui Aladin. Le cerem orice și ne dăruiesc tot ce le cerem, mai mult, mai divers, mai colorat.

Este rău să facem bani? Om de afaceri creștin este cumva un oximoron? Nicidecum. Nu banii, avuțiile sînt marea problemă, ci modul în care iubirile noastre își mută obiectul de focalizare. Nu banii, ci iubirea de bani. Nu proprietățile, ci plăcerea de stăpîni. Nu afacerile, ci desfătarea narcisistică pe care negocierea ți-o procură. Problema fundamentală rămîne EUL, EGO-ul căzut în păcat."

Restul pe mariuscruceru.ro